Prima melodie creata de mine pe PC

M-as bucura ca acest articol sa inspire si pe altii in creatia muzicala. Eu de aici am plecat, e prima mea realizare… cam abstracta dar m-am bucurat mult de ea. In 2004 la cursul de DJ am invatat cate ceva despre masuri, despre numararea “beat”-urilor, numaram 4-8-16-32 sau 64 de “beat”- uri ca sa potrivim piesele de club la mixaje. Mi-am dat seama ca “simt” piesele fara sa numar, stiam cand se schimba masura, cade piesa, sau se intampla ceva.

S-au facut niste conexiuni la mine in minte, aveam un PC AMD K7 cu o placa de sunet ieftina daca nu chiar onboard, si afland cum sta treaba cu ritmul piesei de club, si am vrut sa incerc sa fac si eu. Am deschis Cool Edit Pro, si imediat la scurt timp Adobe Audition 1.0 parca, apoi 1.5. In Audition deja aveam la dispozitie 128 de track-uri stereo, ceea ce era mult si imi erau suficiente.

Am luat un “beat” de la o piesa de club, un sunet de “clap” de la alta, si tot asa si cu sunetul pe inalte dintre “beat”-uri, le-am aranjat, si deja suna a ritm simplu, cel mai simplu, de piesa de club – eram cel mai fericit! Apoi experimentand, dupa ce am facut aranjamentul de ritm, am sters track-ul cu “beat-uri”, si am dat play, vazand ca suna fain, si asa a ramas piesa sa inceapa cu inaltele “off-beat”.

Din graba si pentru ca nu stiam sa setez tempo-ul piesei in soft, faceam niste improvizatii care-mi consumau mult timp in soft: de exemplu luam o melodie al carei tempo este cat vreau eu, adica 126 BPM (Beats Per Minute – batai pe minut), puneam in vizualizarea multitrack piesa de club, sub primul ei “beat” puneam “beat”-ul meu (decupat din alta piesa, ca nu aveam altul), inseram o secunda de pauza in fisierul wav cu beat-ul, imediat dupa el, notam cu cursorul locul unde incepe al doilea “beat” de la piesa de club luata ca sablon, si de acolo taiam fisierul cu “beat”-ul meu, astfel durata fisierului cu “beat”-ul era exact o bataie intreaga dintr-o piesa, iar aranjand una dupa alta 8 astfel de beat-uri, imi iesea tempo-ul 126 BPM.

Acestea le selectam ca si grup, pe care il faceam sa se repete pe toata durata piesei, si apoi pe acest “beat” cladeam restul piesei. Imediat ulterior am descoperit ca pot seta BPM-ul din soft, si pot seta wav-ul sa se repete la un anumit numar de “beat”-uri ceea ce mi-a usurat mult munca. Si tot asa invatand softul tot mai bine gaseasm, intuiam facilitati ce-mi erau foarte utile.

In alte piese ulterior am sunete de pian, dar erau efectiv sample-uri separate feicare, pentru fiecare “clapa” apasata era un wav pe un track din soft. Adica “munca de chinez batran”. Cand am dat apoi de FL Studio lucrurile s-au simplificat pentru o scurta perioada de timp, insa crescand posibilitatile hardware si software, au crescut si ideile si necesitatile, deci iar s-au complicat, si au ramas asa – asta e partea frumoasa :).

Am zis ok, am ritmul – ma grabeam sa merg inainte cu melodia, abia asteptam sa fie gata – cum adaug alte sunete? Pai nu am. Ok, hai sa le inregistrez: si asa a venit ideea de a inregistra eu propriile sunete. Nu aveam alt soft la indemana, nu aveam chitara, clape, nimic. Clape nu am nici acum, dar urmeaza in (foarte) curand sa am :).

Am luat MiniDisc-ul (atat deck cat si unul portabil, pe rand) si am facut o pasiune din a inregistra… orice: greieri, trenuri, pasari, lilieci, voci de oameni care povestesc diverse (bunicul si bunica de exemplu), clopote de biserica, bariera de cale ferata, etc. Din toata colectia asta am ales sunete si le-am prelucrat in soft – reverberatie, rulare inversa, si multe alte efecte, experimentam mult, apoi le-am pus unul langa altul sa se potriveasca pe ritm. Nu stiam teorie muzicala deloc, totul am facut dupa ureche cum am simtit eu.

Asa arata o sesiune in Adobe Audition, desi softurile pentru productie audio acum sunt mult complexe si mai simplu de utiliza, eu am folosit un soft de editare la aranjarea intregii piese, azi nu mai lucrez asa, dar a fost un inceput, o experienta:

audition inregistrari audio multi track session daw

Sesiune in Adobe Audition

Stateam pana la 4:30 AM sa inregistrez si sa prelucrez sunete, de unde si numele piesei. Aveam niste casti Watson, mi le-am luat din Metro, pentru cursul de DJ si alte aplicatii; monitorizarea o faceam in boxe Jazz Hi-Fi pe 3 cai, si un amplificator Delia Electromures, apoi am trecut pe boxe Unitra de 75w si amplificator Emerson Selene – vechi dar bun, si azi in 2013 functioneaza perfect. Faptul ca nu aveam scule performante m-a determinat sa scot toata zeama din ce aveam, tineam si tin si azi, la calitate, daca nu suna bine,mai bine nu ascult muzica.

Am trimis piesa la Severin la un coleg de forum (hi-fi(punct)ro, nu mai exista din pacate) ce se ocupa cu scule profesionale, sa o asculte la volum mare sa imi dea un feedback, si mi-a zis ca kick-bass-ul e prea tare fata de restul, in rest era ok. Am corectat, si am tinut cont si la urmatoarele piese.

Daca-mi amintesc bine, softul mi-arata ca la piesa asta am stat sa lucrez undeva la vreo 50 de ore in total, iar dupa un timp (1-2 ani) invatand mai multe, si avand mai multa experienta, am revenit asupra piesei pentru mici modificari, am mai cizelat-o putin.

Iata cum suna acum piesa asta, finalizata in 2007:

Si iata cum suna o piesa mai noua de-a mea, tot fara teorie muzicala dar cu scule ceva mai performante si ceva experienta:

Acum studiez FL Studio, Cubase, pian, chitara si teorie muzicala, pt ca… nu se mai poate fara – dar am in continuare idei de integrare a multor sunete inregistrate din natura, in alte compozitii, si abia astept sa le realizez.

Daca iti vine sa compui ceva, nu te lasa limitat de nici un regulament, inregistreaza un sunet care iti place si integreaza-l in muzica ta. Au mai facut asta multi pana acum, dar fiecare poate face asta in modul sau original.

M-am bucurat ca am dat viata unor sunete inregistrate si a iesit o melodie. Apoi au urmat alte piese pentru care am inregistrat multe alte obiecte, si cand am ajuns la 12 piese am facut un album – Essential Thoughts. Mi-a venit ideea ca unele piese sa treaca dintr-una intr-alta si asa am folosit sunetul unui tren, o locomotiva electrica ce pleaca de pe loc, si se aude cum suna, cum pornesc ventilatoarele de racire, compresorul, etc, iar la finalul piesei a doua care incepe cu aceasta locomotiva, se aude cum franeaza trenul in gara. Nu am lansat albumul, ci i-am facut o coperta si l-am dat la prieteni si rude.

Scrie-mi cum ai inceput tu sa faci muzica si care este prima experienta legata de prima piesa. Daca ai o intrebare sau comentariu despre articol, scrie-mi mai jos.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!
Editarea vocii pentru audiobook sau alte aplicatii

Editarea vocii pentru audiobook sau alte aplicatii

Prelucrand o inregistrare pentru un audiobook lansat de Pera Novacovici impreuna cu cartea sa “Ghidul Personalitatii Alfa“, am facut un scurt ghid despre prelucrarea vocii pentru diverse aplicatii, cum ar fi audiobook-urile, cursurile audio, sau alte aplicatii asemanatoare.

Ce vrem de la o astfel de inregistrare: pai vrem sa se auda clar, relativ constant ca volum, sa nu fie nevoie sa stam cu mana pe butonul de volum in timp ce ascultam, si sa nu fim deranjati de sunetele inconjuratoare, pentru ca vrem sa ne concentram pe continutul cursului sau cartii audio, nu pe tehnica, inregistrare, sau alte elemente perturbatoare, in timpul ascultarii.

Vocea umana, are o dinamica mare, adica pe timpul inregistrarii, desi cel care vorbeste o face realtiv constant la acelasi volum, acelasi ton, nu tipa, nu vorbeste in soapta, etc, intre fraze, propozitii sau cuvinte se face pauza, deci dinamica vocii pleaca de la aproape liniste, si maximul de tarie este atins pe anumite consoane sau vocale sau cuvinte accentuate. Unele cuvinte se aud mai slab, altele mai tare, chiar daca cel care vorbeste sta la aceeasi distanta de microfon.

Dinamica asta, va suna bine daca cel ce asculta sta relaxat intr-un fotoliu intr-o camera linistita si nu il deranjeaza nimeni, poate sa dea mai tare sau mai incet, si poate asculta in liniste.

Dar, stim cu totii ca cei mai multi oameni care asculta cursuri si audiobook-uri, nu fac asta in conditiile astea, ci de obicei intr-un mediu zgomotos (tramvai, metrou, pe strada, pe bicicleta, in masina, in autobuz, etc), si nu au la dispozitie decat un telefon sau un mp3-player cu casti, fara pretentii Hi-Fi ca sa zic asa.

Deci, treaba mea ca inginer de sunet, este sa ofer conditii de auditie cat mai bune acestor oameni, care vor sa se concentreze pe ce asculta, nu pe cum se aude, volum, masinile de afara, etc.

Plecand de la inregistrare, se prefera inregistrarea cat mai curata si calitativa, asta stim cu totii, evident. Daca inregistrarea se face intr-o camera netratata acustic, si sa zicem ca se aud reverberatiile camerei, acelea se vor amplifica odata cu vocea, in procesul prelucrarii.

Deci e bine de la bun inceput sa scapam de ele, fie folosind un microfon dinamic si vorbind aproape de microfon, fie inregistrand intr-o camera in care avem reverberatia cea mai mica (o biblioteca, dormitor, o camera mica si plina cu mobilier, haine, covor, etc, ce absorb o parte din sunet in loc sa il reflecte). Ideal ar fi inregistrarea vocii intr-un studio special amenajat, insa nu totdeauna este posibil asa ceva.

Pentru audiobook se prefera inregistrarea mono a vocii, efectele stereofonice distragand atentia de la continut. Atentie insa sa se auda egal pe ambele canale, daca se aude mai tare intr-unul decat in celalalt deranjeaza, iar daca se aude doar pe un singur canal, e mai greu de ascultat, mie personal nu-mi face placere deloc.

Ok, avem vocea inregistrata, sa zicem maxim cat am putut de calitativa. Eu voi descrie pasii cu Adobe Audition 1.5, insa trebuie sa retii faptul ca importanti sunt pasii facuti, nu softul  in care faci prelucrarea. Trebuie deci sa vezi ce ii fac eu inregistrarii pentru a putea fi ascultata mai usor in mediul in care cei mai multi oameni asculta un audiobook., si cu orice soft de editare care stie sa faca asa ceva, poti prelucra urmand aceiasi pasi.

Audiobook-inregistrari-audio-neprelucrat-01

Audiobook – Inregistrarea initiala

Ca sa auzim si sa vedem un exemplu, am luat un esantion de 38 de secunde din materialul audio.

Poti asculta cum suna initial vocea dupa inregistrare, si poti vedea in poza cum arata grafic la deschiderea in softul audio (click pe poza pentru a o mari).

Vocea, initial suna asa:

Pentru ca se aude incet si neuniform, unele cuvinte se pot pierde, sau necesita atentie sporita a ascultatorului, ceea ce-l poate distrage de la continut.

Pe scurt, trebuie sa amplificam semnalul pana in maximul admis de suportul digital, aplicand si o compresie dinamica ce va ridica nivelul cuvintelor, consoanelor, vocalelor ce se aud mai slab, facand vocea mai usor de auzit.

Daca tinem cont ca in autobuz de exemplu, pe un mp3-player volumul dat la maxim este posibil sa nu acopere zgomotul inconjurator ascultatorului, o amplificare pana la limita formatului este foarte bine venita, lasand la latitudinea ascultatorului nivelul volumului.

Pasul 1:

Normalizarea. Pentru ca nivelul cel mai mare al inregistrarii este mult sub limita impusa de mediul digital, normalizam materialul – adica amplificam tot materialul cu aceeasi valoare, care este diferenta intre maximul admis de mediu, si maximul actual al inregistrarii, astfel, “varful” cel mai mare al inregistrarii va ajunge la maximul admis de mediul de inregistrare (totusi, eu nu merg pana in zero, ci pana in -0.1 dB, pentru a fi foarte aproape de limita maxima a mediului – diferenta este neglijabila dar previne o parte din distorsiuni. Acum dupa normalizare, se aude ceva mai bine, mai tare, dar diferenta intre silabele stridente si cele care abia se aud, este inca aceeasi.

Pasul 2:

Procesare dinamica si apoi iar normalizare. Effects->Amplitude->Dynamic Processing –  la presetari alegem Vocals Comp,8:1,-24,FastAttack si apoi modificam aceasta presetare astfel: In tabul Attack/Release la Output Gain setam 9 in loc de 0, si apasam OK. Facem din nou normalizarea la -0.1 dB.

Pasul 3:

Filtrarea zgomotului de fond. In procesul amplificarii, se amplifica si impuritatile si zgomotele foarte slabe, cum este zgomotul de fond. Il filtram pentru a face semnalul mai clar. Selectam o portiune de 1-2-3 secunde undeva intre cuvinte/fraze, cand cel ce povesteste face pauza si nu se aude decat zgomotul de fond. Il selectam pentru a spune programului ce anume sa filtreze. Click-dreapta pe selectie->Capture Noise Reduction Profile. Apoi selectam intrega inregistrare, Effects->Noise Reduction->Noise Reduction, si aici ne jucam cu setarile si ascultam cum suna materialul filtrat. Daca e prea filtrat si se pierde din calitatea inregistrarii, nu trebuie sa lasam valoarea Noise Reduction Level la 100 cat e implicit, umblam la ea pana suna bine, desigur si alte setari le poti experimenta. Cand suna bine dai OK.

Pasul 4:

Corectii de ton. Unele voci sau inregistrari, necesita corectii de ton daca o anumita plaja de frecvente se aude prea tare sau prea incet, unele silabe se pot auzi prea tare sau prea incet. In general cauti sa lasi vocea cum este, ajustarea tonului o faci doar fin. In general poti scoate de tot frecventele sub 100 Hz. acestea ocupand loc inutil in gama de frecvente, in cazul acestui material. Eu am scos ce a fost sub 160 Hz: Effects->Filters->FFT Filter->presetarea Kill The Mic Rumble pe care am modificat-o sa nu taie ce este sub 99.4 hz cat vine implicit, ci sub 160 Hz.

Pasul 5:

Audiobook-inregistrari-audio-prelucrat-02

Audiobook – Inregistrarea finala

Amplificare finala. Dupa o alta normalizare la -0.1 dB, Folosesc efectul Effects->Aplitude->Hard Limiting cu o amplificare de 5-8 dB pentru a ridica tot semnalul mult mai sus. Aici in functie de vocea inregistrata poti amplifica mai mult sau mai putin, fa teste, vezi ce iese. La mine 5 dB a fost suficient.  la final e bine sa aplici cate un Fade In si un Fade Out pentru 1-2 secunde din material, sa inceapa si sa se termine lin. Acum putem compara vizual si acustic vocea obtinuta in urma procesarii cu cea de dinainte, neprelucrata.

Eu am scris cum am facut eu, dar setarea valorilor de la diverse efecte nu e batuta-n cuie, experimenteaza si apasa OK cand auzi ca suna bine. Nu e un tipar ca “asa se face” ci ar trebui sa te ghidezi, sa ai o idee ce se poate face si apoi sa faci asa incat sa sune bine. Poti experimenta alte valori alte setarilor, in functie de inregistrare poti obtine calitate mai mare, sau o prelucrare mult mai buna.

Alege “cu urechea”, nu respecta intocmai setarile din articol, pentru ca fiecare inregistrare e altfel, fiecare voce e altfel. Daca cel ce va asculta materialul in conditii zgomotoase, nu va intampina probleme si intelege usor tot ce se zice in material, inseamna ca ti-ai facut bine treaba si prelucrarea este utila :).

Atentie la volumul si durata la care asculti in casti (fie muzica, radio, audiobook, etc), pentru ca poate dauna auzului. Nu da mai tare decat este necesar, si nu asculta in casti mai mult timp decat este necesar.

Daca intampini probleme la prelucrarea vreunui audiobook, vrei sa completezi cu ceva acest articol, sau vrei sa ma intrebi ceva, lasa-mi un comentariu mai jos.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!