Loudness War – Alege intre DINAMIC si MAI TARE

Loudness War in traducere romaneasca ar fi lupta pentru “mai tare“. In industria muzicala din ultimii ani este tot mai prezent fenomenul numit Loudness War, tendinta de a realiza muzica ce suna mai tare decat “concurenta”. Mai tare nu inseamna aici mai fain, cum este folosita mai nou expresia “mai tare”, ci tare ca definire a tariei sunetelor, ca volum.

Am sa fac o sinteza a unor materiale ce le-am citit eu, si am sa imbin aceasta sinteza cu experienta personala, iar la finalul articolului s-ar putea sa iti faci o parere pertinenta despre aceasta lupta pentru mai tare, si daca vei produce muzica, sa stii cum sa abordezi subiectul. Inevitabil te vei ciocni de compresie dinamica, masterizare, si impresia ca mai tare e mai bine. Daca lucrezi in cunostinta de cauza, poti alege cum vrei sa sune piesele tale.

Subiectul este mai vechi decat doar cativa ani…, este vechi de multi ani, am sa fac o scurta incursiune in subiect, sau in acest fenomen daca vrei, am sa explic cum se face si care sunt rezultatele, apoi voi trage niste concluzii si te invit si pe tine sa tragi concluziile tale, apoi sa iei decizii asupra propriilor piese.

Mai demult, prin anii ’90 ascultam muzica ce era pe atunci actuala, si muzica anilor ’80, predominant. Sigur ca erau si altele, dar astea predominau. Am inceput sa observ diferente intre cum suna pisele din ani diferiti, aveau un sound diferit. Puneam muzica pe la chefuri prin scoala generala si prin liceu, la revelioane, cu un CD-player si un casetofon sau doua. Aveam casete cu selectii, special facute pentru petreceri. Inevitabil, ca sa obtin in mod constant acelasi volum al muzicii din locul unde era petrecerea, trebuia ca piesele care sunau mai tare sa le dau mai incet, iar cele care se auzeau mai incet, sa le dau mai tare.

Nu intelegeam de ce daca eu ascult sa zicem un album pe CD la un anumit volum care imi convine, apoi schimb discul si pun un album mai recent, mai nou, acesta suna mai tare sau mult mai tare. Evident ca trebuia sa il dau mai incet ca sa ajung la acelasi volum in camera. Apoi mai tarziu prin 2004 cand am facut cursul de DJ, am invatat sa egalizez piesele in casti, adica piesa care urma sa o mixez, o pregateam inainte in casti, astfel incat sa am cam acelasi nivel de joase, medii, inalte si volum cu piesa care canta pe sala deja, astfel ca la mixaj, sa se potriveasca. Si acest lucru e cu atat mai greu de facut cu cat diferenta dintre anii in care au fost realizate cele doua piese este mai mare. De exemplu daca mixez o piesa din anii ’80 cu una din 2007 o sa am o diferenta foarte mare intre ele ca volum, si reglaje de ton .

Apoi cand am inceput eu sa compun si sa fac muzica electronica pe PC, am ajuns sa vad grafic ceea ce auzeam si nu imi explicam: diferentele de dinamica si posibilitatea mediului digital de a impinge volumul unei melodii mult prea mult in sus, comprimand dinamica enorm. Compresia dinamica este folosita in productia audio, si la interpretarile live, pe scara larga, de zeci de ani, daca aceasta se foloseste cu simt de raspundere, duce la rezultate excelente. Insa in ultimi ani “s-a sarit calul”. Si am sa iti explic in continuare cum si de ce.

Ce este Loudness War?

Pe wikipedia.org gasim ca definitie, a fi un termen peiorativ pentru concurenta de a masteriza si a realiza inregistrari cu un nivel tot mai mare al volumului. Discurile single de 7″ se masterizau cu un volum ceva mai mare, limita fiind data de mediul analogic, la care inainte de distorsiune, semnalul trece prin saturatie. Adevarata lupta a inceput insa cand mediul CD audio a inceput sa primeasca tot mai multa atentie si sa ajunga usor in casele ascultatorilor. Pe mediul digital, limita e data de mediul de stocare, aceasta fiind de 0dBFS, insa fara portiunea de saturatie, si totodata lasand loc unor tehnici noi de a ridica volumul. Pe mediul digital, ce tinde sa treaca de zero dBFS, inseamna distorsiune.

Pe un site englezesc am gasit o alta definitie, mai putin tehnica, dar care acopera excelent toate laturile implicate:

Asa-numitul “Loudness War” este o poveste fantastica, un mit modern plin de nonsens care a hipnotizat industria muzicala din ultimii zece ani – si care degradeaza in permanenta, muzica pe care noi o ascultam.

Pe un alt site am gasit o poza foarte reprezentativa, pe care am editat-o traducand textul in romaneste.

loudness war

Cum a inceput acesta batalie, si pentru ce se lupta producatorii si casele de discuri?

Chiar inainte de aparitia CD-ului audio pe piata, discurile de vinyl, single de 7″, erau ascultate in baruri la tonomat (foarte multi oameni in Romania spun tonomat in loc de automat de cafea, uneori si in loc de bancomat  🙂  – in engleza termenul este jukebox). Se credea ca daca se face o masterizare a unui material audio care sa sune mai tare decat concurenta, adica celalalte discuri din tonomat, va atrage atentia publicului si in consecinta va fi mai populara si va avea vanzari mai mari.

Oricum, posibilitatile tehnice date de redarea discurilor limiteaza posibilitatea de a comprima dinamic piesele prea mult, si de a masteriza la un volum mult mai mare decat concurenta, limitari care in mediul digital nu exista. Astfel, ca sa ridici volumul unei piese pe vinyl, ai nevoie sa folosesti un spatiu mai mare de pe suprafata discului, insa oricum la redare, acul ar trebui sa vibreze fizic mai mult, sau mult mai mult, ceea ce poate duce la distorsiuni, sau chiar iesirea acului de pe canalul de citire, adica imposibilitatea de a asculta. La acel nivel, nici corectia RIAA nu este suficienta pentru a tine lucrurile sub control. O pacaleala era marirea volumului pentru primele cateva zeci de secunde din piesa, in concordanta cu posibilitatile fizice si tehnice, si apoi revenirea la nivelul “normal”, pentru a nu ocupa mult spatiu pe disc.

Treaba se schimba radical pe mediul digital unde nu exista limitarile descrise mai sus, ci doar limita de 0 dBFS, pragul maxim admis pe formatul digital. Apar alte tehnici, unelte si posibilitati care permit in mediul digital ridicarea cu mult a volumului, fara a intra in distorsiuni, iar asta se face prin limitare si compresie dinamica. Pretul platit este desigur calitatea inregistrarilor lipsite de “viata”, lipsite de culoare, de dinamica, de umbre si lumini.

Incepand cu anii ’90 CD-urile au fost inregistrate la niveluri sonore tot mai mari, apropiindu-se vertiginos de 0dBFS, iar in anii 2000 multe din inregistrari raman departe de preferintele audiofililor, tocmai pentru ca sunt lipsite de viata, de dinamica, mergand pe noi tendinte de “mai tare”, pana in 0dBFS, sau chiar mai tare, in distorsiuni.

In 2008 a atras atentia publicului albumul Death Magnetic, al celor de la Metallica, prin faptul ca media volumului pe CD-ul audio, este peste 0dBFS, distorsionand, evident. Eu personal nu am reusit sa ascult cap-coada acest album, mi se apre obositor si nu imi face placere sa ascult astfel de distorsiuni. Prefer un album vechi tot de la Metallica, dar care suna excelent. Ai sa vezi mai jos un filmulet care iti arata exact diferentele de care vorbesc.

Avem o astfel de distorsiune si la piesa lui Nelly Furtado – Say It Right, in special pe kick-drum. Distorsiunile probabil sunt voite ca sa mareasca impresia de “tare”.

Un mic avantaj al compresiei dinamice prea mari, dar fara distorsiuni, este posibilitatea de a audia in conditii mai putin potrivite, un material audio cu mai multe detalii – cum este mediul din masina, sau un aparat de radio portabil, locuri galagioase in care asculti in casti – mijloace de transport in comun, sau chiar si acasa pe un sistem audio mai putin performant – cum sunt combinele audio, sau boombox-urile, etc. O compresie dinamica este bine venita la un audiobook, unde e important sa auzi toate cuvintele, si sa iti retina atentia, acolo nu e asa de importanta  dinamica.

Pentru astfel de auditii, care din pacate predomina, posturile de radio, sau cel putin, marea lor majoritate, aplica peste materialele emise, o compresie dinamica drastica, astfel incat se pierde o foarte mare parte din dinamica, insa repet – avantajul este ca poti sculta mai usor in conditiile descrise ceva mai sus.

Se credea in mod eronat ca piesele masterizate sa sune mai tare, ajungeau inclusiv pe radio sa sune mai tare si astfel erau mai apreciate. S-a dovedit ca nu taria piesei face din ea un hit, ci compozitia in sine, de aceea am scris la inceput ca Loudness War este un mit. Exista parerea generala ca mai tare inseamna implicit si mai bine. S-a demonstrat contrariul.

Oamenii cand compara doua piese intre ele, nu taria sunetului este criteriul de comparatie. Plus ca, asa cum ai sa vezi in video-ul de mai jos, exista piese comerciale care suna tare, sau foarte tare, insa nu sunt hituri, nu sunt mediatizate si nu sunt apreciate. O piesa proasta, degeaba suna tare, asta nu o face mai buna; in schimb daca ar suna impecabil, poate ar avea o sansa in plus, desi tot compozitia are ultimul cuvant.

Bob Katz, un inginer de sunet foarte cunoscut, apreciat indeosebi pentru masterizari, sustine ca Loudness War va apune, pentru ca iTunes ofera serviciul de streaming (difuzare) iTunes Radio. Spre deosebire de un mp3 player, iTunes Radio va normaliza toate piesele la acelasi nivel, asta insemnand ca indiferent de nivelul la care o piesa a fost masterizata, va suna la acelasi nivel cu cea precedenta.

Iata un video de pe youtube, in care poti vedea diferente de masterizate de-a lungul anilor a unei piese, poti vedea ca sunt piese care suna tare dar nu sunt renumite, vezi diferenta intre piesele vechi si noi ale Metallica, si iti faci o idee despre ce am scris mai sus.

In martie 2010, inginerul de mastering Ian Shepherd a organiat Dynamic Range Day, o zi in care lumea online avertizeaza despre aceasta problema si promoveaza ideea ca “Dynamic music sounds better” – adica “Muzica dinamica suna mai bine“. Acea zi a avut un succes moderat, dar urmatoarea, cea din 2011, a captat atentia si suportul unor firme mari din industria muzicala cum sunt SSLBowers & Wilkins si Shure precum si ingineri de sunet ca Bob Ludwig.

Poti participa si tu la aceasta idee:

http://dynamicrangeday.co.uk/

Ian Shepherd a facut un test simplu pe o piesa in 3 variante de masterizare, apoi trecuta printr-o simulare a difuzarii sale pe radio, dovedeste ca si versiunea nemasterizata, si cea masterizata “normal”, si cea masterizata “pentru radio” si distrugatoare de dinamica, la radio suna la fel. Deci nu are nici un sens sa masterizezi o piesa mai tare ca sa iesi in evidenta pe radio. In schimb daca pastrezi dinamica, va suna bine pe multe alte sisteme audio, si inclusiv pe radio.

Testul este chiar aici.

Importanta dinamicii

Dinamica unei piese este data de diferenta dintre varfurile cele mai inalte, sau tari mai degraba, si pasajele cele mai linistite. Hai sa vedem cum traducem asta in mod practic pe intelesul tuturor, si sa luam un exemplu din viata de zi cu zi.

Sa zicem ca esti in fata casei tale, si doua case mai incolo, intr-o zona linistita din oras sau la sat, cineva canta la pian sau la saxofon, intr-o camera cu ferestrele deschise. Fara sa vezi acea persoana sau instrumentul, relizezi ca este o interpretare in direct, la un instrument acustic. La fel daca o formatie canta muzica la un concert si esti cateva strazi mai departe si se aude sunetul, iti dai seama ca e o trupa care canta live, si nu este redata o inregistrare. Pe de alta parte, oricat de performant ar fi un sistem audio, daca vecinul asculta muzica tare, iti dai seama rapid de la distanta ca nu este nici trupa care canta nici cineva care interpreteaza un instrument acustic.

Diferenta intre cele comparate este data de dinamica, de acele varfuri de volum, atacuri, care fac diferenta. Uneori intr-o interpretare live diferentele intre nivelul mediu al muzicii si aceste varfuri poate fi de 20 dB sau chiar si mai mult.

Ca sa iti faci o idee despre diferenta asta, imagineaza-ti ca stai de vorba cu cineva la 1-2 metri distanta, si la un moment dat bati din palme. Bataile din palme pot avea cu 20 dB mai mult decat nivelul mediu al conversatiei.

In mod similar in muzica sunt folosite aceste varfuri, care dau o forma deosebita sunetului, o dinamica placuta urechii, si o anumita nuanta melodiei. O buna parte din inginerii de sunet se pare ca au impresia ca noi cumparam muzica pentru ca suna tare, nu pentru ca chiar ne place acea muzica. Si astfel ei cauta sa masterizeze la un nivel cat mai mare.

Daca ar fi sa inregistram acea conversatie si bataia din palme, pe un recorder digital, ar trebui ca bataia palmelor sa fie undeva in maxim 0 dBFS, ca sa nu distorsioneze, iar conversatia in sine, fiind mai mica cu 20 dB decat bataia din palme, ar fi inregistrata undeva la -20 dB.

Cum poti sa cresti un astfel de material in volum, fara sa depasesti 0 dBFS? Prin reducerea dinamicii: poti amplifica doar semnalul care se afla sub o anume valoare, iar ce este peste, ramane neatins. Astfel, poti ridica nivelul audio al conversatiei pana sa zicem la -3 dBFS, ceea ce rezulta este o dinamica de 3 dB, in loc de cea de 20 dB care era initial.

In mod similar avem inregistrari cu doar 3 dB dinamica, sau chiar si mai putin, care nu mai suna “natural”, intrumentele isi pierd din naturalete si detalii, se pierde viata unei melodii, si materialul rezultat de multe ori este greu de ascultat, obositor.

CD-ul audio cand a fost introdus pe piata, avand o rezolutie de 16 biti, promitea o dinamica de 96 dB! Asa cum o inregistrare digitala pe 24 biti are posibilitatea unei dinamici de 144 dB! Si noi, folosim 3, sau 6, sau 1… normal ca suna prost si e mai mult galagie decat muzica. Si pentru ca aceste inregistrari suna… tare, cei mai multi din ascultatori se vor arunca la potentiometrele de volum sa dea mai incet.

Cum inceputurile acestui fenomen Loudness War au fost date de cineva care a observat ca dand putin mai tare suna mai bine, si atrage atentia, s-a gandit ca daca da si mai tare e si mai bine, si tot asa.

Ridicand nivelul inregistrarii, pierzi ocazia de a obtine acelasi nivel sonor prin ridicarea volumului din potentiometrul de volum, ceea ce pastreaza si dinamica.

Multi dintre cei care lupta pentru a masteriza sa sune mai tare, gasesc ca materialul comprimat dinamic suna mai bine decat cel necomprimat. Daca ei ar lua varianta comprimata si ar ajusta volumul astfel incat sa se auda la fel de tare la auditie, ca si varianta necomprimata, probabil ca si-ar da seama ca au fost impresionati de nivelul de cantitate, volum, si nu de calitatea materialului; de fapt calitatea in acest caz tinde sa scada la versiunile prea comprimate.

Sa vorbim putin despre potentiometrul de volum al unui sistem audio.

Din punct de vedere electronic, potentiometrul de volum este un rezistor variabil, plasat in calea semnalului audio, pentru a ne permite sa controlam volumul. Daca am sunta acest potentiometru, sunetul ar disparea? O comparatie buna este un robinet pe o conducta de apa, daca l-am sunta, apa s-ar opri? Nu, ci ar curge din abundenta, maxim. La fel si cu potentiometrul de volum, fara el sunetul s-ar auzi la maxim cat poate amplificatorul, si ti-ar pune in pericol si auzul, si boxele :). Deci potentiometrul de volum il folosim pentru a da incet, nu pentru a da tare.

Deci, cand dam mai tare, acest rezistor influenteaza mai putin semnalul audio. Cu cat dam mai incet, acesta influenteaza mai mult semnalul audio, scazand calitatea. Ca urmare, ca un material comprimat, care suna tare, sa aiba un volum aparent in aceeasi incapere, cu un semnal necomprimat dinamic, va trebui sa il dai mai incet, rezistorul potentiometrului de volum afectand mai mult semnalul in calitate. Acuma… cate urechi aud diferenta si cate nu, nu stiu, dar ar trebui sa faci o proba sa asculti cu urechile tale, poate ti se pare relevant, poate nu. Diferentele se pot auzi oricum cel mai bine cand semnalele difera cu cel putin 10 dB.

Cum spuneam, compresia dinamica ajuta la auditiile in masina, sau noaptea cand nu vrei sa iti deranjezi vecinii, compresia dinamica amplifica sunetele care altfel ar fi prea incet si nu le-ai auzi. Ok, dar de ce trebuie sa distrugem inregistrarile prin compresie dinamica, nu ar fi mai bine ca player-ul sa aiba pe el un buton de copresie dinamica, pe care sa il folosim la nevoie dar sa lasam inregistrarile dinamice asa cum sunt ele in mod firesc, pentru a ne putea bucura de tot ce ofera o inregistrare de calitate, cand avem ocazia?

Chiar la un moment dat ma gandeam ca as avea nevoie ca cineva sa imi masterizeze piesele sau sa invat sa fac eu asta mai bine, asa ca pana una-alta am facut un mastering la piesele mele asa cum am stiut eu, desi credeam ca am nevoie de un mastering mai extravagant,  insa am primit o multime de complimente pentru ce am realizat pana acum, pe partea de calitate, chiar oameni care in general asculta cu totul altceva decat ce am compus eu, mi-au spus ca desi nu e ceea ce ei consuma in general, suna foarte foarte foarte bine calitativ. Ba chiar cineva s-a decis sa cumpere doar CD-uri originale si sa nu mai asculte mp3-uri dupa ce mi-a ascultat un CD de-al meu in masina sa, si asta era cu un CD produs in intregime din fisiere la 16 biti/44.1 KHz, pentru ca nu aveam alte posibilitati.

Apoi ma gandesc.. poate as vrea sa vad cum suna o piesa de-a mea masterizata de altcineva, dar pana una-alta nu as renunta la dinamica, am convingerea ca dinamica discului care nu lupta pentru Loudness War, castiga urechea ascultatorilor. Si cand asculti o muzica inregistrata, mixata si masterizata impecabil, cu dinamica si sunet clar si aerisit, ai tendinta sa iti placa chiar daca nu este in sfera ta preferata. Uneori e de bine, eu asa am patit cu muzica jazz, am mers la Festivalul de Jazz de la Garana, si acolo cand am auzit cum suna… mi-a picat falca pe jos, m-am indragostit pe loc de jazz si nu ma mai puteam desprinde, am vrut sa tot ascult.

Cateva concluzii:

– De ce sa comprimi dinamica daca nu este nevoie?
– Suna mai bine necomprimat, lasa muzica sa respire, sa traiasca.
– Sfarsitul Loudness War va insemna inceputul unei noi ere de aur in industria muzicala.
Unele cercetari arata ca nu exista nici o legatura intre “mai tare” si vanzari.
– Oamenii nu observa diferenta de volum cand compara doua melodii intre ele.
– Muzica cu dinamica buna suna mai bine chiar si pe radio, aici este dovada.
– Player-ele moderne audio, inlatura efectul de “tare” prin functia de ReplayGain.
– Cei mai multi ascultatori, vor da muzica “tare”, mai incet.

Te provoc sa nu crezi nimic din ce am scris aici si sa asculti cu urechile tale. Ia o piesa dinamica din anii ’80 inregistrata bine,  fa-i compresie dinamica, si vezi ce iese. Asculta pe sistemul tau audio o piesa a lui Chris Rea din anii ’80, si apoi asculta pe acelasi sistem la acelasi nivel, o piesa de pe Death Magnetic, sau asculta tot piese de la Metallica, una de pe Death Magnetic, alta de pe …And Justice For All. Daca comprimat este ceea ce iti doresti… comprima si fa cum consideri, eventual cere feedback ulterior daca faci pentru altii. Daca iti place dinamic si aerisit, doar de tine depinde sa produci muzica dinamica si calitativa, fara distorsiuni.

Cateva link-uri de unde am dezvoltat cateva idei pentru acest articol:

http://www.barrydiamentaudio.com/loudness.htm

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:9pv0GmlDfO8J:noisey.vice.com/en_uk/read/the-loudness-war-is-nearly-over+&cd=4&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

http://dynamicrangeday.co.uk/about/

Scrie-mi mai jos care sunt concluziile si preferintele tale, m-as bucura sa schimbam idei, ar putea fi ceva constructiv. daca ai avut parte de ceva experiente la productia sau auditia materialelor care lupta pentru “mai tare”, impartaseste si cu noi acea experienta.

Daca ai intrebari, completari, sau vrei sa imi scrii un mesaj, lasa-mi un comentariu. Daca te ajuta acest articol, scrie-mi, m-as bucura sa stiu ca am muncit cu folos.

Te poti abona aici pe site pentru a primi e-mail de la mine cand scriu cate un articol nou, trebuie doar sa completezi formularul din dreapta-sus de pe pagina, sau sa lasi adresa de e-mail in bara verde de sus :).

Iti multumesc ca ma citesti,

Suna bine! Suna tot mai bine!

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Home studio de 3000 euro

In urma cu doua saptamani lansam provocarea de a face o configuratie pentru un home studio de maxim 3000 euro cu care sa poti face muzica la calitate cat mai mare posibil.

Multumesc celor care au facut cate o configuratie, si am sa postez si eu o configuratie facuta de mine, adica daca as pleca de la zero, ce mi-as cumpara de 3000E ca sa pot sa fac muzica la calitate cat mai mare. Am cerut si apreciat subiectivismul fiecaruia. Voi pune in continuare toate configuratiile pe care le-am primit, pentru ca scopul acestei provocari este sa impartim idei intre noi si sa invatam fiecare cate ceva.

Am cerut configuratii si pe forumul rgc, aici, pentru a avea mai multe.

Am promis si un CD audio productie proprie (DJ Armin – Strange Emotions) prin tragere la sorti, pentru unul din cei care au facut configuratia ceruta. La finalul articolului vezi cine e castigatorul, si poti citi partea initiala a articolului, scrisa acum doua saptamani.

Sa incepem cu lista de configuratii:

1. Em:

– O pereche de monitoare Dynaudio BM5a
– Un pack de la Presonus  http://www.presonus.com/products/AudioBox-Studio cu soft si placa de sunet,
– Microfon Studio Project C1 si Audiotehnica AT2020
– O perche/doua de casti bune (de la Sennheiser sunt ok calitate/pret)
– Un preamp de la artube studioV3
– O clapa midi de 49 taste
– Restul banilor ii investesc in calculator, cu cat mai puternic cu atat mai bine.

2. Arthurszabo

1. PC performant, preferabil laptop (pentru portabilitate) – cca. 800 EU
2. Interfata digitala Roland Quad-Capture 225 EU
3. Microfon Audio-Technica AT2035 220 EU
4. Keyboard MIDI Controller Roland A 500S 350 EU
5. Conectica (cabluri diverse conexiuni) 200 EU
6. DAW Steiberg Cubase 7 490 Eu
7. Monitoare audio KRK R6 400 EU
8. Casca audio Audio-Technica ATH-M40fs 100 EU
9. Stativ microfon Athletic MIC-5E 35 EU
10. Pop filtru SM Pro Audio PS2 25 EU
11. Tratament acustic (coltul microfonului) 155 EU

3. Alex Oancea

– 1000 eur – Desktop iMac (all in one), luat sh.
– 500 eur – tratament acustic camera 3×3 cu burete cofrat
– 340 eur – Set studio (monitoare, microfon, interfata) – http://www.thomann.d…ding_bundle.htm
– 200 eur – Clapa Midi M-Audio Axiom 49
– 115 eur – Microfoane condenser cu diafragma mica – http://www.thomann.d…pair_bundle.htm – consider    ca ar fi ok pt instrumente. Am testat ceva de genul si mi-a placut.
– 100 eur – stative si cabluri
– 100 eur – un birou pe masura :D
– Si raman cu vreo 700 eur de udat studio-ul, ori de cumparat chitara. Asta ar fi ceea ce mi-as face eu pt nevoile si sufletul meu.

4. Pontius Pillates

– PC (nu Mac) cu componente noi si garantie (maxim 500 euro);
– monitor VGA – doua bucati, diagonala de macar 21 inch (250 euro)
– orice controller MIDI pana in 250 euro; preferabil sa aiba macar 49 clape si niscaiva potentiometre / fadere
– licente pentru Windows + DAW (400-700 Euro);
– interfata de sunet (orice in zona de 200-300 euro poate fi OK; nu exista best buy la banii astia – numai sa nu fie Behringer, M-Audio, Icon, etc);
– microfoane (nu as investi in microfoane pana nu s-ar ivi primul proiect care sa necesite microfoane);
– monitoare audio – as opta pentru ceva din gama KRK, dar nu as da mai mult de 400 Euro.
– tratament acustic – in prima faza niste bass traps, si cateva “petice” de burete gofrat plasate strategic (150 euro);
Tot ce am enumerat mai sus face in total undeva la 2500 Euro “grosso modo”, fara a calcula microfoanele. Asta inseamna ca ti-au ramas 500 euro pentru “zile negre”, sau pentru a cumpara chestii de care ai putea avea nevoie ulterior (de ex. un SM57 daca vei avea de tras chitari electrice, sau un C1000 daca vei avea de tras ceva acustic, un AT40xx daca vei avea de tras voci, etc)

5. Armin (am promis ca fac si eu o configuratie)

– PC quad core, cat mai silentios, 16 GB DDR3, SSD pentru sistemul de operare cel putin, HDD 1 TB 2 bucati, monitor de 24″, licenta Cubase – 1000E
– Interfata audio Focusrite 200E
– Controller MIDI Alesis Q88 200E
– Recorder audio Tscam DR-40 200E
– O pereche de casti Sennheiser HD 555 70E
– O pereche de casti Sennheise HD 205 30E
– Tratament acustic 200E
– Monitoare de studio 400E
– Chitara electroacustica Takamine + accesorii 300E
– Birou din lemn, contruit de mine conform necesitatilor mele + scaun ergonomic 250E
– Stative, cabluri, accesorii 150E

– Ar mai fi o varianta sa iau la mana a doua monitoarele sau castile, si de diferenta de bani sa iau un UPS pentru a nu ramane fara curent in timpul unui proiect :).

6. Florin Topolovcici

lista cumparaturi studio

Home studio de 3000 euro

Am atasat o poza cu cosul de cumparaturi de la Soundcreation drept exemplu pentru calculele de mai jos.

11608 lei / 4,47 (curs euro) = 2596 euro

Deci 2596 de euro cumpara:
1. Placa de sunet de inalta calitate cu 18 intrari
2. Sistem de monitoare active 2.1 Genelec, fantastic de bune, le-am auzit si isi merita TOTI banii pentru ca suna mai bine decat sisteme de monitoare 2.0 care ar fi undeva in jur de 2000 de lei.  Pretul de aprox 3000 de lei merita pt ca vorbim de monitorizare de inalta calitate.
3. 15 microfoane diverse de la microfoane condesator, de instrumente  si vocale, microfoane cu care se pot inregistra o gama larga de tipuri de muzica, de la trupe sonorizate complet si inregistrate simultan, pana la orchestre simfonice eventual, care nu necesita mai mult de 10-12 microfoane.
4. 8 cabluri si 8 stative de microfon. Se pot inregistra direct in placa de sunet in cele 8 intrari analogice. Celelalte 8 intrari pot fi ulterior folosite prin adaugarea unei unitati de 8 preamp-uri conectate la intrarea optica ADAT din spatele interfetei audio, cu un cost suplimentar ce nu trebuie realizat neapara la inceput ci pe parcurs, daca ocazia o cere, insa setup-ul actual permita aceasta aceasta extindere de pana la 16, poate chiar 18, intrari inregistrate SIMULTAN.

Raman 3000 euro – 2596 = 404 euro

Pentru cine doreste folosirea simultana a tuturor celor 16 canale inca de la inceput,  poate lua de la Thomann un rack de 8 preamp-uri produs de Behringer ADA8000, care are o calitate mult peste decenta, as spune chiar buna si care se conecteaza la interfata Audio pe mufa ADAT IN.

Astfel ar ramane 206 euro care raman pot aduce o imbunatarire PC-ului existent  si pt ceva software, cum ar fi un DAW si eventual cateva pluginuri ieftine dar bune.  Daca nu se doreste achizitionarea lui Behringer ADA8000, atunci desigur vor ramane cei 404 euro mentionati mai sus. Behringer ADA8000 costa 198 de euro la Thomann.

Un DAW ieftin dar de o calitate fantastic de buna este Reaper care e doar 44 de euro sau 60 de USD.  Cu reaper se poate produce orice gen de muzica de la muzica de film si muzica rock, pana la dance,  muzica electronica si hip-hop.

404 euro – 44 euro (Reaper) = 360 euro (daca nu se ia Behringer ADA8000) sau…. 206 – 44 euro (Reaper) = 162

De banii astia, 162 euro, un PC actual poate fi imbunatatit prin adaugarea de RAM  sau se pot cumpara 2-3 poate chiar 4 pluginuri “universale” de calitate si care sa contina mai toata gama de instrumente virtuale de la sintetizatoare la instrumente naturale, nesintetizate. Aici ma refer la pluginuri de genul Korg M1, Hypersonic 2 Ravity S, Luxonix Purity etc. Un plugin ca Luxonix Purity, care este mai mult decat decent,  costa 36 de euro. Preturile difera intre ele insa se pot cumpara niste pluginuri care sa aiba calitate buna si care sa contina instrumente virtuale multe. Hyperonic 2, are in jur de 1800 de instrumente in el si deci versatilitatea si optiunile nu lipsesc iar ca pret se invarta in jurul a aprox. 130 de euro, desi el nu e singura optiune.

La final…fac mentiunea ca aceasta lista de echipamente de studio incearca oarecum sa ofere un studio universal, unul in care sa se poate face muzica si inregistrand instrumente si instrumentisti reali, cum ar fi  o formatie sau o orchestra, dar si unul in care sa se poate face muzica electronica, dance sau hip-hop in care se folosesc sunete de la instrumente virtuale, generate de PC.

In mod normal….daca as fi avut de ales sa fac un setup pentru un gen anume, atunci lista de mai sus ar fi aratat cu mult diferita. Pentru productie de muzica dance, electronica, hip-hop etc, as fi mers pe mai putine microfoane, cabluri si stative folosite simultan, si mai mult pe pluginuri de maxima calitate care sa acopere o gama cat mai variata de sunete.

Pentru un compozitor de muzica de film la fel, mai putin microfoane, insa mai multe pluginuri orientate spre instrumente de tip orchestra simfonica, percutie, efecte speciale si nu in ultimul rand sintetizatoare.

Microfoanele, cablurile si stativele multe sunt pentru cei care, cum spuneam, “trag” trupe live sau in studio sau care inregistreaza orchestre simfonice si nu numai.

Cred ca in mare masura lista de echipamente de mai sus atinge cam toate aceste nevoi, pe unele in masura  mai mare iar pe altele in masura mai mica, dar este un foarte bun inceput pentru un home-studio de calitate. La capitolul interfata de sunet si boxe monitoare de studio, am ales sa merg pe optiuni mai scumpe dar a caror calitate este evident mai buna decat in cazul sculelor mai ieftin, pentru ca la capitolul “lant de amplificare” nu e bine deloc sa faci compromisuri. Microfoanele alese sunt suficient de decente, chiar bune, sa capteze la calitate de studio sursele sonore astfel incat tot semnalul de la microfon si pana la redarea lui in monitoare sa fie unul execelent si la nivel profesional.

Cam asta ar fi un setup “universal”…cel putin pentru mine.

***

OK, si acum sa anuntam si castigatorul CD-ului audio. Acesta este a fost ales prin tragere la sorti, si nu pentru configuratia facuta. El este….  Arthurszabo!

Felicitari Arthur si te astept cu un mail in care sa imi lasi adresa de livrare a CD-ului.

In continuare poti citi cum a inceput acest articol, ce scriam acum doua saptamani! ne vedem in curand, merci ca ma citesti!

Armin FATOL

***

Azi lansez o provocare!

Hai sa facem impreuna un studio de inregistrari, de 3000 euro! Eu am sa fac o configuratie pe care o voi publica dupa 15 decembrie 2013.

Pana atunci insa, te invit sa faci si tu o astfel de configuratie, si sa o postezi mai jos intr-un comentariu la acest articol. La final voi da premiu un CD audio productie proprie (DJ Armin – Strange Emotions), unuia dintre participanti, prin tragere la sorti. Poti fi chiar tu acela, insa scopul principal este sa facem un schimb de idei faine, despre cum vedem fiecare din noi, un studio de 3000 euro.

Un prieten de-al meu mi-a propus sa facem noi doi o mica competitie, adica sa facem o configuratie de home studio de la zero, care sa se incadreze in 3000 euro, si apoi la final comparam configuratiile, si invatam fiecare cate ceva de la configuratia celuilalt. Apoi tot el mi-a dat ideea sa fac asta si public intr-un articol, sa invit cititorii sa faca fiecare cate o configuratie, daca avem mai multe de comparat cu atat mai util va fi pentru toata lumea.

De suma asta nu dispune oricand oricine, dar cu multa pasiune in timp poti pleca de la zero si ajunge la un studio de 3000 euro. Adica nu e pe toate drumurile, si totusi accesibila, in timp. Poti lua pe rand toate piesele si pana la urma ajungi la configuratia din “proiect”. Daca ma intrebi pe mine, decat sa iei credit, mai bine citesti o carte de educatie financiara :).

Intrebarea e simpla:

Daca ai pleca de la zero, ce ai cumpara cu 3000 euro pentru a putea produce muzica in conditii cat mai bune, cat mai calitativ posibil, de banii astia?

Nimic mai mult.

Probabil ca multi dintre noi care producem muzica acasa avem o parte din acest studio si avem pe lista cateva scule ce ar trebui sa completeze lantul audio. Altii poate ca avem scule de peste 3000 euro, sau altii indiferent de valoarea sculelor, poate au scule pe care nu le prea folosesc, si daca si-ar face configuratia de la zero in maxim 3000 euro, poate nu le-ar mai cumpara, sau s-ar orienta spre altceva. Insa oricare ar fi varianta, te poti gandi la o configuratie de 3000E din care daca storci toata “zeama”, ai strictul necesar pentru a produce muzica la calitate foarte buna.

De cheltuit pe diverse scule e destul de usor intr-un studio sau home studio. Vezi, iti doresti, scoti banii.

Dar sa te incadrezi intr-un buget, si sa si rezolvi problema, este o provocare!

Ai un scurt ghid despre ce ai avea nevoie intr-un studio. Mai mult de atat nu vreau sa te influentez. Da-ti drumul la imaginatie si creativitate, incadreaza-te in bani si fa o configuratie cum ai face pentru tine daca ar fi sa iti faci un home studio. La final, sunt sigur ca am putea sa citim fiecare ce a scris si sa invatam unii de la altii, sa fim mai buni si sa avem tot ce ne trebuie pentru a crea si produce muzica. Poti fi subiectiv, eu vreau sa vad varianta TA!

Vreau sa scriu un articol despre asa numitul “Loudness War” – lupta pentru mai tare. Insa am inceput sa lucrez la el si fiind mai complex, si mai lung, mai dureaza ceva mai mult pana il finalizez.

Voi avea si o surpriza faina pentru tine. Iti voi oferi un interviu cu un inginer de sunet, in care am dezbatut cateva probleme sau idei comune in domeniul inregistrarilor de studio. Nu iti dezvalui mai multe detalii, vreau sa ramana surpriza.

Ok, astept comentariul tau mai jos in care sa imi scrii configuratia, si nu uita ca dupa 15 decembrie dau un CD cadou cu ocazia asta.

Iti multumesc ca ma citesti, si ca ma ajuti sa devenim cu totii mai buni!

Armin FATOL

PS: “Nimic nu este prea dificil daca imparti in pasi marunti ceea ce ai de facut” – Henry Ford