Legare boxe la amplificator stereo sau surround (5.1)

Am primit de curand de la un cititor al acestui site, o mica problema, o mica provocare, cateva intrebari despre legarea boxelor la amplificatoare audio.

Am inceput sa ii scriu raspunsul, si mi-am dat seama ca problema este de interes general, si am zis sa scriu un articol complet nou pe aceasta tema, sunt convins ca este util.

Datele problemei sunt urmatoarele:

Salut. Am un amplificator Denon 1306 cu 2 canale. Pe A am un sistem 5.0 Jamo, de 6 ohmi. Pe B pot sa pun 2 boxe. Ca sa pot da drumul concomitent si la A si la B, toate boxele trebuie sa aiba intre 10-12ohmi. Inseamna ca pt 2 boxe suplimentare tb sa le schimb pe cele 5 de pe A. Exista vreo varianta de conversie a celor 5 la 12ohmi sau ce se intampla daca pun pe B doua boxe de 8-10ohmi (canalele A si B deservesc camere diferite).
Multumesc, R.

Scurt punct de plecare, luat de pe spatele amplificatorului:

FRONT A OR B / 6~16 ohmi
A + B / 12~16 ohmi
CENTER / 6~16 ohmi
SURROUND / 6~16 ohmi

Legate in serie, impedantele se insumeaza (aproximativ).
Legate in paralel, impedanta rezultata R se afla din formula 1/R1+1/R2+…+1/Rn=1/R .

Nu sunt prea multe formule pe acest site, insa in cazul de fata consider strict necesara formula pentru a calcula corect.

denon-avr-1306

Ca sa dai drumul concomitent la A + B, TOATE boxele de pe A si de pe B trebuie sa aiba fiecare cate 12-16 ohmi, cele de pe center si surround pot ramane in continuare 6-16 ohmi. Asadar ramane sa schimbi doar frontalele de pe A ca sa poti pune si pe B o pereche si sa si asculti la toate concomitent. Daca optezi pentru a nu le folosi concomitent, poti lasa pe A asa cum este acum si pe B sa pui ce vrei tu intre 6-16 ohmi. Dar aici trebuie grija ca si altii care folosesc acel sistem sa nu foloseasca A+B in aceasta configuratie.

Am sa explic cateva idei din punct de vedere electric apoi am sa explic cateva idei practice pentru situatia data.

Din punct de vedere electric nu e chiar simplu sa ajungi la 12-16 ohmi pe toate cele 4 boxe de pe A+B ca sa le poti folosi impreuna, si asta pentru ca foarte multe sunt pe 8, 4 sau 6 ohmi. Mai poti adauga boxe la acest sistem, in serie cate una cu fiecare dintre cele prezente, pana ajungi la 12-16 ohmi pe A+B. Adica, daca ai boxe de 6 ohmi acum pe A, mai poti lega inca doua boxe de 6 ohmi la sistem, cate una in serie cu cate una existenta deja, astfel incat sa ai doua in serie pe canal stanga A si doua in serie pe canal dreapta A, rezultand cate 12 ohmi pentru fiecare din canalele stanga-dreapta de pe iesirile A. Ceea ce permite ca pe B sa pui 2 boxe de cate 12 ohmi, daca ai, sau ca si pe A sa legi in serie alte seturi de cate doua boxe, in mod similar iesirilor de pe A, ca sa ajungi si cu iesirile B tot la 12 ohmi prin insumarea impedantelor. Poti lega chair si boxe de cate 8 ohmi, rezultatul va fi 16, ceea ce este in regula pentru amplificator.

ASTFEL, ai o configuratie optima pentru cerintele amplificatorului relativ la impedanta, si aici atentie, DIN PUNCT DE VEDERE ELECTRIC! pentru ca in practica este complicat sa realizezi un asemenea sistem, si rezultatul, din punct de vedere al calitatii auditiei, poate fi mai rau decat era inainte.

Explic in partea practica din continuare.

Din punct de vedere al calitatii auditiei, cu mici exceptii, rezultatul este de multe ori contrar asteptarilor, si prezinta o serie de dezavantaje descurajante pentru a crea sistemul de mai sus. Unul din dezavantaje este faptul ca vei avea 4 boxe pe A + 4 boxe pe B + 6 boxe pe CENTER, SURROUND, probabil subwoofer. 🙂 – cred ca iti imaginezi ce inseamna ca asezare in spatiu acest lucru, ocupa loc, umpli de cabluri peste tot, insa, cel mai important este ca efectul calitatii auditiei se diminueaza, pentru ca din atatea boxe vei avea foarte multe reflexii nedorite, anulari de frecvente, distrugerea imaginii stereofonice, deci vei auzi sunet peste tot la o calitate slaba. Deci din punct de vedere electric e ok, din pdv practic si acustic este departe de ideal sau de optim.

Cateva solutii propuse:

– deoarece seturile de boxe, A si B deservesc incaperi diferite, probabil ca rareori vei dori sa le folosesti concomitent, ceea ce ma duce cu gandul ca poti renunta relativ usor la folosirea lor concomitenta. Poti achizitiona un amplificator separat pentru boxele pe care altfel ai vrea sa le pui acum pe B, pentru incaperea cealalta, in caz ca TOTUSI vrei sa le folosesti concomitent – cele doua amplificatoare vor avea fiecare iesire de linie, iar interconectandu-le, vei putea sa treci cu semnal de linie de la una la alta (in ambele directii!), ascultand concomitent fie aceeasi sursa audio, fie folosind surse audio diferite, insa in oricare din aceste doua cazuri, fiecare amplificator amplifica setul sau de boxe, si nu se mai pune problema vreunei posibile defectiuni, in schimb beneficiezi de multe avantaje, de posibila interconectare si versatilitate in utilizare.

– pune pe front A si pe front B boxe de 12-16 ohmi, celalalte le poti lasa cum sunt. Aceasta solutie are avantajul ca e simpla, insa are multe alte dezavantaje importante: este mai scumpa; te obliga sa combini boxe din sisteme diferite (daca le lasi pe cele de pe CENTER su SURROUND la fel), ceea ce este foarte posibil sa nu vrei, mai ales ca trebuie sa renunti la cele doua frontale de pe A care in acest moment isi fac bine treaba; sau este si mai scump sa schimbi toate
boxele cu un alt sistem.

– schimba amplificatorul cu unul care suporta A+B fara a necesita marire de impedanta. Aici avantajul este simplitatea, dezavantajul poate fi financiar sau renuntarea la un amplificator preferat. De mentionat ca unele amplificatoare (chiar si cele din anii ’70-’80-’90) sunt facute ca la A + B sa inserieze boxele, altele sunt facute sa le lege in paralel. Trebuie doar sa verifici de care ai, sau de care cumperi daca e cazul. Vezi mai jos si metoda de verificare.

– in incaperea unde ai pune boxele pentru iesirea B, poti pune doua boxe auto-amplificate, spre care scoti semnal de linie din amplificator, si pe care le poti folosi independent sau impreuna cu restul sistemului. Avantaje: versatilitate in utilizare; dezavantaje: finaciar, e destul de scumpa varianta asta, si necesita alimentare la reteaua electrica a celor doua boxe auto-amplificate, plus cablu semnal audio (desi exista si solutii wireless pe partea de audio)

Cum sa verifici daca amplificatorul tau, sau cel pe care vrei sa il cumperi, are iesirile A + B in serie sau in paralel.

Leaga un singur set de boxe pe iesirea A, dai drumul la muzica sa se auda in boxe la volum mic, pe iesirea A. Comuta din amplificator pe iesirea A+B. Daca se aude inca muzica in continuare, inseamna ca la A+B amplificatorul leaga in paralel boxele, deci scade impedanta conform formulei de mai sus. Daca NU se aude muzica dupa ce comuti pe A+B, dar se auzea pe A, inseamna ca amplificatorul leaga boxele la A+B in serie, unde impedantele se insumeaza.

Stim ca la legarea in serie daca intrerupem un element din circuit (aici inseamna lipsa boxelor pe iesirile B) se intrerupe intreg circuitul. Iar la legarea in paralel, intreruperea unui element nu intrerupe circuitul pentru restul componentelor.

De exemplu, daca legi pe A doua boxe de cate 8 ohmi, iar pe B inca o pereche de boxe pe 8 ohmi, in cazul amplificatoarelor ce inseriaza cele doua seturi rezultatul final al impedantei va fi aproximativ 16 ohmi, iar in cazul amplificatoarelor ce leaga seturile de boxe in paralel va fi 4 ohmi.

Revenind la tabelul de pe spatele amplificatorululi:

FRONT A OR B / 6~16 ohmi
A + B / 12~16 ohmi
CENTER / 6~16 ohmi
SURROUND / 6~16 ohmi

Ne dam seama ca daca el suporta intre 6 si 16 ohmi, si daca la A+B suporta 12-16 ohmi, este clar ca leagand seturile de boxe de pe A+B de cate 12 ohmi fiecare, vor avea practic pe etajul final de amplificare, cei 6 ohmi, pentru ca sunt doua de 12 legate in paralel si deci le scade impedanta conform formulei de mai sus. Asadar, daca pui boxe de 10 ohmi, pe A si pe B simultan, rezultatul impedantei va fi 5 ohmi, ceea ce e mai putin de cei 6 acceptati de amplificator, si deci se poate defecta etajul final de amplificare, sau in cazul fericit intra amplificatorul in protectie sau se arde vreo siguranta fuzibila din el. Uneori se intampla cu toate aceste protectii sa se arda finalii direct, si acestia
trebuie inlocuiti. Astfel de neplaceri se pot evita avand grija ca impedanta sa nu scada niciodata sub limita de jos a impedantei acceptata de amplificator.

Cum sa masori impedanta unui sistem de boxe / difuzoare.

Impedanta aproximativa o poti masura cu un multimetru pe domeniul rezistentelor / ohmilor / ohmmetrului, sau cu un ohmmetru. Pentru o precizie mai mare, este bine ca bateria aparatului de masura sa fie in buna stare. Se masoara efectiv boxa sau difuzorul direct pe bornele sale, scoasa (scos) din circuitul electric / audio. Asadar daca nu vrei sa faci calcule, legi doua boxe in serie sau parale, si apoi masori rezultatul cu ohmmetrul.

Sper ca ti-a fost util acest articol si te va ajuta sa legi corect boxele la amplificatorul audio astfel incat sa ai o auditie optima si fara defectiuni ale echipamentelor audio :).

Cum sa ai grija de discurile tale de vinil

Discul de vinil ramane pentru multi audiofili piesa de rezistenta din lantul audio. Suna altfel. Nu zic mai bine sau mai rau decat alte formate. Ci altfel.

Am adunat mai jos cateva idei despre cum sa umbli cu discurile de vinil, cum sa le pastrezi si sa ai gija de ele pentru a te bucura de ele timp indelungat, adica ani sau zeci de ani de zile chiar.

Cum sa pastrezi discurile de vinil:

Discurile de vinil se pastreaza in pozitie verticala, intr-un loc uscat, curat, fara umezeala, mai degraba racoros decat foarte cald – temperatura camerei de locuit este in regula, insa daca este ceva mai rece nu e rau, insa sa nu fie prea cald, deoarece la caldura se pot ondula discurile.

Evita sa tii discurile in soare direct, sau aproape de sursele de caldura – aeroterma, resou, calorifer, teracota, semineu, etc. La caldura prea mare acestea se pot ondula. Fereste-le de ploaie sau umezeala excesiva, pentru a pastra si copertile in stare buna, si pentru a nu prinde mucegai.

Neaparat sa le pastrezi in pozitie verticala, in coperta lor, si in nici un caz sa nu le pui orizontal unul peste altul, pentru ca se pot sparge, sau ondula, precum este si pericol de deteriorare a copertilor, pentru ca teancul cu cat e mai mare cu atat se va dezechilibra mai usor. In aceeasi idee, nu depozita alte obiecte peste discurile de vinil.

E bine sa ai rafturi speciale, mai multe si mai scurte in loc de unul lung – daca ai unul lung, il poti desparti in mai multe folosind despartitoare din acelasi material din care este facut raftul.

Nu subestima greutatea discurilor; daca iei 3 discuri in mana par a fi usoare, ca doar e plastic si hartie, dar cand ai un mic teanc de 50 de discuri, nu mai sunt chiar usoare, asa ca si rafturile vor trebui dimensionate pe masura. Iar daca ai despartitoare la 20-30 cm departare unul de altul, rezistenta si stabilitatea raftului este mai mare, si sansele ca raftul sa se onduleze in timp de la greutate, scad.

Daca faci un raft din lemn pentru “scule” (audio) pe care pui si discuri de vinil, e bine sa fie discurile de vinil in partea de jos, pentru stabilitate ridicata.

Nu inghesui discurile in raft, lasa-le mai aerisite. Asta contribuie si la uzarea mai mica a copertilor in timpul manipularii, la o cautare mai usoara, si la sanse mai mici ca discurile sa se deterioreze fizic.

Cum sa ai grija de discurile tale:

– nu lasa pe nimeni sa puna mana pe ele
– foloseste ace in stare excelenta, si renunta la ele daca sunt prea uzate
– nu tine discurile in soare sau caldura excesiva
– pune discul dupa ascultare in coperta lui interioara, iar aceasta o introduci cu deschizatura pe unde ai bagat discul, in SUS, in coperta exterioara. Pentru ca discul e mai ferit de praf, si nu cade din coperta interioara cand il scoti data viitoare
– evita ascultarea discurilor prea uzate, acestea uzand prematur acul; totusi, daca vrei sa le asculti, fie pastrezi un ac ceva mai uzat pentru acestea, fie cumperi un alt ac pentru acestea, pe care il folosesti doar pentru discuri uzate, acesta uzandu-se mai repede decat normal, dar isi face treaba si ai totodata acul pentru discuri bune separat
– daca cumperi din piata un disc plin de praf, mizerie, sa nu zic nisip (am patit-o!), nu il pune direct pe pick-up, ci curata-l inainte. Poti folosi un disc demachiant, si putina apa, NU spirt. Se sterge in spirala, din interior spre exterior, ideal ar fi sa invarti discul de vinyl, si nu discul demachiant (din vata) deasupra discului de vinyl. Am vazut si discuri sterse cu spirt care nu au patit nimic, insa cred ca mai bine incerci pe un disc de care nu iti pare rau ca sa vezi singur diferenta, daca este
– nu asculta discuri bune pe pick-up prost, sau prost reglat – nereglat de fapt, pentru ca strici discurile iremediabil
– inainte sa pui discul in coperta, e bine sa deschizi usor coperta si suflii usor (fara “precipitatii” de preferinta 🙂 ), pentru a elimina eventualul praf de acolo

care-of-your-record

Acesta ar trebui sa fie un punct de inceput, mai sunt si alte lucruri de care trebuie tinut cont, dar trebuie sa incepem de undeva. Daca ai idei, mai adauga si tu mai jos.

Iata si versiunea in romana la eticheta de mai sus:

intretinere-discuri-vinyl-pick-up-turntable

Cum sa umbli cu discurile de vinil:

Inainte sa umbli cu discurile, asigura-te ca esti curat pe maini, si ca ai mainile libere.

Inainte sa scoti un disc sa il asculti, asigura-te ca pick-up-ul este liber, ca nu ai deja un disc pe pick-up. Ar trebui sa nu ai, daca ai avut grija ca dupa auditia anterioara sa il pui inapoi la loc. Daca totusi ai unul, prima data pune-l inapoi in coperta lui si inapoi in raft; abia apoi scoate altul pentru auditie.

Atentie cand il scoti din coperta, sa nu il atingi pe partea unde este imprimata muzica. Atinge-l doar pe margine, si pe eticheta de hartie din interior, dinspre centrul discului – cu degetul mare pe margine si cu mijlociul, inelarul si aratatorul de centru, in timp ce cu cealalta mana “casti” coperta de hartie/carton/plastic.

Apoi il pui pe pick-up cu ambele maini, dupa ce ai lasat coperta intr-un loc potrivit pentru a nu se deteriora, potrivindu-l cu gaura pe axul din centrul platanului.

Pozitionezi acul pe disc in locul dorit (de multe ori la inceputul discului), si pornesti redarea.

Auditie  placuta!

Resurse online. Comunitati online de pasionati ai discurilor de vinil.

Pe discogs.com gasesti o baza de date despre albume sau discuri, nu doar de vinil, cu editii desosebite ale diverselor albume sau piese, poti verifica ce editie a unui disc ai tu in colectie, poti vedea pozele unor discuri, si poti chiar contribui cu poze ale unor discuri sau lista de piese daca vrei.

Pe Facebook exista un grup unde poti vorbi despre discuri de vinil, poti vinde, cumpara sau schimba discuri de vinil. Click pe DISCURI DE VINYL. Descrierea grupului: “Am facut grupul pentru iubitorii de vinyl. Pentru iubitori, nu pentru profitori. Se pot vinde sau schimba aici. Recomandam ca fotografiile din postari sa fie “cu capul in sus”. Auditie placuta!

Tot pe Facebook mai este un grup Rock pe vinil. Titlul spune totul, dar am sa citez aici din descrierea grupui: “Grup creat pentru iubitorii de muzica rock pe suport vinil! Nu vreau sa facem negot pe acest grup, ci doar sa ne admiram placile unii altora! Pe acest grup nu se comercializeaza discuri de vinil si nici nu se vorbeste despre preturi, sa fie clar! Aici doar ne laudam si noi cu ce avem (sau am avut) in colectii, cu ce discuri ne-au trecut prin mana, care credem noi ca ar fi discuri mai rare, care au prezentari deosebite, ce discuri/albume ne-au impresionat de-a lungul vremii, etc. Va multumesc de intelegere si va astept cu postari cu placi si comentarii cu bun simt!

Daca mai gasesc, am sa revin sa completez; daca stii tu ceva resurse sau ai ceva de adaugat, lasa-mi mai jos un comentariu.

Mai este un subiect interesant dar mai amplu putin, si anume curatarea discurilor de vinil. Am scris cate ceva, dar e prea putin, asa ca am sa scriu despre asta intr-un alt articol.

Cu drag,
Armin

Ce este egalizarea RIAA?

Egalizarea RIAA este o procedura standardizata de inregistrare si redare a discurilor vinyl (pentru pick-up-uri), stabilita  de Recording Industry Association of America (RIAA).

Scopul egalizarii RIAA este sa permita un timp mai mare de inregistrare pe discuri, imbunatatirea calitatii sunetului, si reducerea latimii canalului (santuletul spiralat de pe disc, prin care acul de pick-up aluneca si citeste inregistrarea) pentru a elimina distorsiunile cauzate la redare de miscarea – altfel prea ampla – a acului de citire.

Curba egalizarii RIAAEgalizarea se face prin diminuarea frecventelor joase si amplificarea frecventelor inalte la inregistrare, si invers la redare, rezultand in final un raspuns ne-alterat in frecventa, dar cu frecventele inalte reduse se reduce totodata si zgomotul de fond pe frecvente inalte – click-uri si fasaituri datorate mediului de inregistrare.

Limitand frecventele joase, se limiteaza si miscarea fizica facuta de acul cu care se inregistreaza  iar apoi cel cu care se citeste discul.

Astfel santuletul, sau canalul facut pentru inregistrare fiind mai ingust, pe o anumita suprafata data a discului, incap mai multe astfel de santuri, mai precis de spire, ajungand deci la un timp mai mare de inregistrare.

Acest fapt mai aduce inca un avantaj, anume ca si acul cu care discul este citit la redare face o miscare mai scurta ceea ce induce distorsiuni mai mici, si prelungirea duratei de viata a discului, pentru ca nu distruge fizic discul atat de pronuntat.

record-vinyl-discuri-muzica

Din acest motiv pick-up-urile cu doza electromagnetica le conectam la amplificator pe intrarea “PHONO”, si nu vreuna din intrarile de linie. La fel si la mixerele de DJ. Doar acea intrare trece semnalul inainte de amplificarea finala, printr-un preamplificator cu corectie RIAA.

Iar pe amplificator langa mufele de intrare PHONO, avem si un surub pentru conectarea pick-up-ului la firul de masa (Ground) al amplificatorului. Pe langa un cablu stereo, fie separat, fie lipit de el, de la pick-up avem inca un fir, de obicei prevazut cu un papuc in capat, in forma de potcoava, care se strange cu acel surub de sasiul amplificatorului, reducand zgomotul de fond produs de doza electromagnetica si cablu.

Cam atat despre egalizarea RIAA. Un articol scurt dar sper sa fie folositor.

Daca iti place acest articol, da-mi un Like.
Daca il consideri util si pentru altii, da-mi un Share.
Iar daca nu ti-a placut, invita vreo 10 prieteni sa dea Like si Share 🙂.

Merci ca ma citesti!

Armin

Vinyl: Long, Extended, Single, Maxi care/cum, si de ce?!

O gramada de formate din vinyl, si nu stii exact ce sa alegi. Dar de ce s-au mai facut alea mici daca pe alea mari incap mai mult? Si mai difera si viteza de rotatie?! 🙂

Toata lumea stie ca exista discuri de vinyl mari sau mici, doar ca alea mici au mai putina muzica.

Ok, cam asa este dar o scurta descriere a fiecarei variante te ajuta sa le indragesti pe toate. Pentru ca fiecare varianta are meritul ei. Nu am sa intru foarte in detaliu, doar vreau sa iti faci o idee.

Standarde de marime, cu diamentrul in inch: 7″, 10″, 12″.

Standarde de viteze, in rotatii pe minut (RPM): 33 1/3 (adica 33.33), 45, 78

LP (Long Play) – Album

LP (Long Play) – Album

Long Play (sau LP): este discul mare de 12″ de vinyl la 33.33 RPM, care de obicei contine albumul, o colectie de piese selectate sub acelasi titlu, ce dureaza in total, in general peste 25 minute, maxim cat poate sa ofere suportul de inregistrare, in cazul vinyl-ului de 12″, 23 de minute pe o fata de disc, deci aproximativ 45 de minute in total.

Exista exceptii, si variatii, nu e ceva “batut in cuie”, dar pentru o buna fidelitate, acesta e standardul. S-au obtinut chiar si peste 38 minute inregistrate pe o fata de disc de 12″, insa asta a fost posibil prin scaderea volumului per total a inregistrarii, compresie dinamica, si apropierea fizica a canalelor spiralei ce contine inregistrarea pe disc, cu dezavantajele aferente – un ac uzat sau plin cu praf poate sa sara cu usurinta, citind defectuos, si marirea diafoniei (acul citeste si de pe spiralele alaturate, fura putin si de acolo).

7 inch vinyl single

7 inch vinyl single

Single (sau SP): este discul mic de 7″ la 45 RPM, folosit in special pentru lansarea unei piese anume, separat de album, piesa continuta si pe album in general (evident, la toate aceste date exista si exceptii). Conceput pentru o medie de 4-5 minute pe fiecare fata, la 45 RPM.

Marea majoritate a single-urilor au in centru o decupare mai mare, utila pentru rularea lor in tonomat (in engleza Jukebox). Acestea se pot asculta pe un pick-up normal, impreuna cu un adaptor special, care vine fie cu pick-up-ul, fie separat si e universal pentru orice pick-up, fie impreuna cu single-ul, si se poate da jos de pe el la nevoie.

Single-ul are in general doua melodii pe el, desi i se spune single (singur), pentru ca de fapt o piesa anume este extrasa (de pe album) pe single, fiind cea principala, fata A, iar piesa a doua este fata B a single-ului, aceasta poate sa fie o alta piesa de pe acelasi album sau o piesa care nu apare pe nici un alt album. Uneori este aceeasi piesa, versiunea intrumentala, fara voce, sau remixata.

Adaptor 45 RPM single

Adaptor 45 RPM single

Turatie mai mare inseamna si fidelitate crescuta. Unele single-uri pot avea turatie 33.33, desi acestea se apropie mai mult de un EP, sau pot sa contina mai mult de 2 piese. Eu explic cum este in general, si desigur, exista multe exceptii.

12″ Single (Maxi Single)

12″ Single (Maxi Single)

Maxi-Single (sau 12″ single): este discul mare de 12″. De cele mai multe ori are 45 RPM, dar sunt cazuri cand are 33.33 RPM, si in functie de ce contine este numit maxi-single sau EP (am sa explic mai jos).

Un maxi single de obicei contine o piesa importanta, care este extrasa pe single (de obicei are si varianta de 7″-single), plus fata B a acelui single, plus inca una sau doua versiuni ale piesei principale. Poate avea DOAR versiunea remixata (sa zicem extended mix) pe o fata a discului, si inca doua piese secundare, ce sunt sau nu, incluse pe albumul pe care este si piesa principala, pe fata B.

Din nou, turatia 45 RPM inseamna fidelitate crescuta.

O mare parte din 12″-single-uri sunt realizate ca editii promo, si se dau cadou la DJ-i in cluburi pentru a promova piesa respectiva. Iar DJ-ul poate folosi fie versiunea scurta a peisei, fie vreun remix al ei, pentru a o mixa cu alte piese. Aceste discuri promo nu se gasesc in magazin de cumparat, eventual la mana a doua, dar nu pentru asta au fost realizate.

O alta parte sunt pentru comercializare, si contin mai multe versiuni ale piesei principale, sau cateva piese secundare pe langa piesa principala, de obicei 4 piese, cate doua pe fiecare fata de disc.

Versiunile de club pot ocupa o fata intreaga de disc de multe ori (7-12 minute).

EP (Extended Play)

EP (Extended Play)

Extended Play (sau EP): este diferentiat de cele de mai sus prin durata, continut si numar de piese.

Dupa unele standarde, discurile ce trec de 3-5 piese sunt considerate EP-uri, dupa alte standarde, ce trece de 4-6 piese se considera EP, dar discuri ce nu au material destul pentru un album intreg (LP).

Ca durata, un EP are maxim 25 de minute, dupa care s-ar numi album, dar mai conteaza si ce contine. Daca are piesa de baza, inca 2 remixuri la piesa de baza si inca o piesa secundara, mai degraba se numeste single sau maxi single, in functie de daca e pe 7″ sau 12″.

Insa daca are piesa de baza si inca 4 piese importante, sau secundare, sa zicem ca fiecare din piese este extrasa pe single separat, si in total sub 25 de minute, atunci se cheama EP.

EP-ul este o forma mai rar intalnita, dar exista. Exista si dublu-EP – ceea ce ar parea oarecum ciudat, pentru ca e mai economic sa imprimi un LP cu acelasi continut si cantitate de muzica decat doua EP-uri, nu?

Diferenta insa este ca pe un dublu EP poti imprima 4 artisti separat, fiecare pe fata lui de disc, cu cate 2-3 piese fiecare sa zicem. La asta foloseste un dublu-EP. Sau poti avea pe un dublu-EP 8 piese la turatia 45, ceea ce inseamna fidelitate mare fata de un LP care ar contine aceleasi 8 piese la 33.33 RPM. EP-urile de multe ori au 10″, pentru ca pe 7″ nu incape, dar nici 12″ nu este necesar.

Formatele de 78 RPM si 10″ sunt mai rar intalnite. Cele mai multe pick-up-uri folosite in ziua de azi au turatiile 33.33 (pe scurt 33) si 45 disponibile.

Exemplu de folosire al formatelor, si exemple de  exceptii:

Un artist realizeaza un album de 10 piese , pe un LP de 12″: 5 piese pe fata A, 5 pe fata B.

Exemplu Eighth Winder, albumul Fearless, din 1988.

Pe maxi single apare versiunea disco mix, ce dureaza  7:58 (!) pe fata A, iar pe fata B apare versiunea de album, si versiunea frantuzeasca.

7″

7″

Pe album apare versiunea de album, ce dureaza 4:30.Piesa I’m Not Scared a fost extrasa pe single.

Pe single-ul de 7″ apare versiunea radio a piesei, de 3:49, iar ca fata B o versiune frantuzeasca a piesei.

Bine, acest disc mai are o versiune de 12″ promo, cu diverse alte remixuri, si inca o versiune de 10″ care nu e trecuta aici in lista.

Uite ce gasim pe wikipedia despre acest single.

  • 7″ single
  1. “I’m Not Scared” — 3:49
  2. “J’ai pas peur” — 5:48
  • 12″

    12″

    12″ maxi

  1. “I’m Not Scared” (disco mix) — 7:58
  2. “I’m Not Scared” — 4:30
  3. “J’ai pas peur” — 5:48
  • 12″ maxi – Promo
  1. “I’m Not Scared” (“little” Louie Vega mix) — 7:17
  2. “I’m Not Scared” (dub version) — 4:55
  3. “J’ai pas peur” (French version) — 5:48
  4. “I’m Not Scared” (long euro mix) — 7:58
  5. “Baby Baby” (dusted mix) — 6:00

Una din piese se promoveaza pentru a deveni hit si a intra in topuri. Ba chiar inainte de lansarea albumului, pentru a prevesti urmatorul album al interpretului. Ca urmare se extrage pe single 7″. Pe single se imprima versiunea pentru radio, ce in general are 3-5 minute.

Pentru a promova single-ul in cluburi, se imprima versiunea de 12″ single, ce poate contine sa zicem piesa principala in versiune radio, inca o piesa secundara, iar pe fata B, o versiune remixata a piesei principale (extended mix, club mix, etc). Acesta este maxi-single-ul ce se foloseste cu precadere in cluburi de catre DJ.

Dar un maxi single poate avea o singura piesa in doua variante, fiecare pe cate o fata de disc, la 45 RPM, ceea ce ofera o calitate inalta a auditiei, o dinamica mai mare a inregistrarii, un raport mai bun semnal-zgomot, posibilitatea redusa ca acul sa sara in timpul redarii (de la vibratii), si o diafonie mult mai buna (adica scazuta). Pai normal ca un maxi single ar trebui sa sune beton, nu?

Un exemplu de acest gen este Rune ‎– Calabria. E un exemplu al modului de imprimare, nu spun sa acest maxi single in sine suna beton – poate ca suna, dar nu ma pot pronunta.

Mai exista, CD-single-uri, maxi-CD-uri, care fac cam acelasi lucru dar pe suport CD, fie de 8 cm diametru, fie de 12 cm diametru. Eu am vrut sa fac o scurta prezentare pentru formatele de vinyl.

Iti multumesc ca urmaresti mesajele mele! Daca ti-a placut acest articol, da-mi un Like si un Share, iar daca nu ti-a placut, invita 10 prieteni sa imi dea Like si Share :)!

Cu drag,

Armin

Cum sa te bucuri la maxim de un concert sau spectacol

La concerte si spectacole lumea in general merge sa se simta bine, sa se distreze, sa vada si sa asculte ceva deosebit, unic, si sa ramana cu amintiri placute.

Ca si mersul cu cortul sau alte excursii cu prietenii, un concert iti poate ramane in amintire ani de zile, este o experienta de care iti vei aminti cu placere dupa multi ani.

Am mers de curand la Budapesta la concert Pet Shop Boys, iar apoi la Garana la Festivalul de Jazz, si desi ideea o aveam de mai mult timp, acum am zis ca e momentul sa scriu despre cum se merge si cum nu se merge la un concert. Si o sa vezi in continuare de ce e util sa stii cum sa mergi la un concert.

Incep cu o scurta poveste, o intamplare a mea mai veche – momentul cand mi-a picat fisa :).

Am fost la un concert in aer liber si am vrut sa il inregistrez. Am fost la inginerul de sunet de la mixer, si l-am rugat sa imi dea si mie un semnal sa inregistrez, iar el m-a aburit ca nu are, ca sunt toate iesirile ocupate – zic ca m-a aburit pentru ca eu pe atunci nu stiam mai nimic despre mixere si am muscat pastila, acum imi dau seama ca am fost aburit pentru ca stiu ca nu e posibil sa mergi cu mixerul asa de ocupat pe iesiri, dar asta e.

Bun, am zis ca atunci incerc prin microfon. Aveam un MiniDisc recorder cu doua microfoane electret legate la doua fire. Cum a inceput concertul, am incercat sa tin microfoanele spre boxe, si sa ascult in casti daca suna bine, fiind cu ochii pe nivelul de inregistrare si degetele pe reglaje. Dupa vreo doua ore de inregistrat, mi s-au terminat si bateriile la MiniDisc, si am renuntat, stiind ca am macar o parte din inregistrare.

Mi-am dat seama ca fiind preocupat cu inregistrarea, nu prea am putut sa fiu atent la concert, dar am zis ca dupa pauza o sa fiu atent, ca nu mai inregistrez. Intr-adevar, diferenta de atentie acordata a fost mare, cand nu mai inregistram, pentru ca eram atent la concert, nu la inregistrare.

Ajuns acasa, am ascultat inregistrarea si dezamagirea a fost maxima: suna prost, microfoanele nu au stat pozitionate cum trebuie, se auzeau alte sunete apropiate mai tare decat muzica, si a batut si vantul direct in microfoane si mi-a stricat tot. Inregistrare inutilizabila, deci.

Concert spectacol show live inregistrari audioAtunci m-am gandit… eu merg la concert pentru a ma bucura de concert, nu mai are rost sa pierd vremea cu alte preocupari, ci merita sa fiu 100% acolo, atent. De atunci nu mai inregistrez, nu mai fac poze, nu mai filmez, nu mai fac nimic ce mi-ar putea distrage atentia de la concert.

Acum sa revin. La concertul de la Budapesta nu am filmat, nu am facut poze. In schimb am vazut multi altii care au filmat si au facut poze. Ma gandeam in acel moment ca e numa’ fain, ajung acasa, deschid youtube, si vad ce au filmat ceilalti – ca doar pentru ce sa filmeze, daca nu sa puna pe youtube :). Si cum la multe aparate sau telefoane distorsioneaza sunetul puternic de la concerte, ai si o calitate slaba.

Zis si facut: exact asa au fost – in timp ce eu m-am bucurat de concert, altii au filmat, si acum pot vedea si eu secvente din concert pe youtube. De exemplu aici.

Cu pozele e la fel. Ce poze sunt alea… daca folosesti blitz ies in poza oamenii care sunt in apropierea aparatului, iar daca nu bagi, de obicei e lumina asa de slaba incat aparatul trebuie sa foloseasca un timp lung de expunere pentru o expunere corecta, insa atunci iese poza miscata. Sunt convins ca daca ai facut poze la concerte majoritatea ti-au iesit miscate, sau prea intunecate.

Deci, nici cu poze deosebite nu te alegi.

Adica, daca inregistrezi prin microfon suna prost, daca filmezi, se vede destul de prost si se aude oribil, iar daca faci poze ies rau, miscate, sau intunecate.

Pai atunci… de ce sa iti pierzi vremea si atentia la un concert cu toate astea, in loc sa fii acolo 100%?! Pentru ca oricum amintirile iti raman, iar daca nu ma crezi incearca sa iti amintesti un concert sau spectacol la care ai fost mai demult, indiferent daca ai facut poze sau nu, dar fara sa te uiti pe poze, iti mai amintesti acel spectacol? Eu cred ca da, si nu datorita pozelor pe care le-ai facut, ci datorita experientei faine de care ai avut parte.

La Garana la Festivalul de Jazz am vazut multi oameni care in timpul concertului isi verificau smartphone-ul, foarte frecvent, adica stateau cu el in mana, “pe faza”. Oare cine o mai fi postat pe Facebook, nu? Altii care nu au venit acolo pentru concert, ci care au iesit cu prietenii la o bere. Bun, cu aia nu avem treaba, treaba lor ce fac. Dar cand vii la concert, merita sa dai 100% si sa nu faci altceva.

Tot ce am scris aici, nu trebuie sa crezi. Testeaza pe pielea ta. Uite, data viitoare cand mergi la un concert, incearca sa faci cum iti recomand eu, si apoi vezi daca nu cumva experienta ta la concert s-a imbunatatit fata de cand mergeai si faceai si poze sau filmai.

Pentru asta, uite o mica lista de recomandari, despre cum sa mergi la concert:

–  Fii acolo devreme – macar jumatate de ora daca nu o ora mai devreme decat ora anuntata pe afis
– Pentru o auditie foarte buna, incearca sa te plasezi in fata boxelor, intre ele, in centru, in primele randuri, nu in primul rand. Pentru asta, nu deranja pe altii care deja sunt acolo, ci fa asta in mod civilizat – ajunsul mai devreme iti ofera posibilitatea sa ajungi printre primii in acel loc, numit si “sweet spot” – locul unei foarte bune auditii. Sau daca e cu locuri pe scaune, rezerva-ti din timp bilet acolo.
– Nu lua cu tine mai mult decat strictul necesar: telefon, pe care nu il vei utiliza in timpul concertului, dar sa fie la tine, o sticla cu apa, sau ceva de baut (nu prea mult, pentru ca nu vrei sa ai nevoie sa mergi la toaleta pe timpul concertului)
Nu fa poze, nu filma, nu inregistra, nu iti verifica telefonul (pune-l pe modul silentios pentru a nu te deranja altii pe tine), nu fa nimic altceva in afara de a fi atent la ce se intampla pe scena, la muzica, la atmosfera, la ce fac artistii.
– Daca se tine intr-o sala, toate sansele sa fie destul de cald in sala idiferent de anotimpul de afara, deci nu iti lua prea multe haine cu tine. Daca e in aer liber, tine cont de cum crezi ca va fi vremea urmatoarele 3 ore dupa ce intri la concert, si imbraca-te corespunzator, chiar pregateste-te de ploaie daca consideri necesar (nu cred ca vrei sa mergi afara pana la masina sa iti mai iei o bluza sau fasul de ploaie, in timpul concertului). Iar daca mergi la munte, cum e la Garana, ia-ti un mic rucsac, care sa contina doua bluze, fas de ploaie, si ia cu tine si o umbrela, chiar daca e senin :). La Garana asa ploua, din senin. Vremea se schimba repede la munte, daca mergi la concert la munte, fii pregatit pentru frig, chiar daca esti in lunile de vara.
– La final povesteste prietenilor cum a fost, iar daca vrei poze sau filme, gasesti pe youtube, facute de altii :).
– Cumpara un disc al artistului, iar la final roaga-l sa ti-l semneze – este o amintire mult mai faina decat orice poza sau film din timpul concertului.

Inca ceva, poate ai patit si tu la fel: nu e usor sa mergi la un concert si sa fii acolo 100%. E frumos, dar nu usor!

Mersul la concert, de multe ori presupune: deplasarea pana acolo, zeci sau sute de km, timp de asteptare inainte sa intrii in sala, timp de asteptare pana incepe efectiv, stai in picioare, in caldura sau frig, uneori in ploaie, la final te dor palmele de la aplaudat, sau gatul de la fredonat impreuna cu artistii piesele favorite, ti-e sete dar nu poti sa te misti de acolo pana nu se termina concertul, dormi in masina, pensiune, hotel, cort, etc, apoi drumul inapoi spre casa.

Toate astea nu sunt usor de facut, dar cu siguranta merita 100% tot efortul. Amintirile frumoase raman ani de zile in mintea ta.

Sper ca te inspira acest articol si ca dupa ce participi la urmatorul concert sa revii aici sa imi lasi o impresie, cum a fost si ce ai facut in timpul concertului.

Daca ti-a placut acest articol, da-mi un Like pe Facebook la pagina InregistrariAudio, iar daca nu ti-a placut invita 10 prieteni sa dea Like la pagina! 🙂

Cu drag,

Armin

P.S.: Iti multumesc ca urmaresti mesajele mele!
Stii pe cineva caruia munca mea ar putea sa-i fie utila?
Recomanda-i acest site!

Cum sa repari casti defecte

Se intampla deseori, datorita manipularii castilor, sa se intrerupa cablul si sa nu mai auzi in ambele difuzoare, sau sa se intrerupa cand misti cablul. Nu arunci castile la gunoi si iei altele, pentru ca se pot repara usor :).

Eu de curand mi-am reparat niste casti “de strada”, insa operatiunea merita facuta mai ales cand e vorba de casti mai scumpe.

Si am sa iti arat si tie cum am facut eu, poate ai de reparat nsite casti si te ajuta acest scurt tutorial cu poze. Nu imi asum raspunderea pentru cazul ca strici ceva sau nu reusesti sa repari castile, ceea ce faci e pe raspunderea ta cu echipamentele tale. 🙂

Audio Technica stereo headphones casti defecte ATH-SJ5 5In general se intrerupe firul in locurile unde se indoaie cel mai des si mai mult: fie langa mufa, fie langa casca. Daca se strica vreun difuzor sau cordeluta de la casti, nu prea ai ce sa ii mai faci. Daca mai ai o pereche de casti identice, poti lua un difuzor de la ele sa il inlocuiesti. Daca nu sunt identice, nu cred ca va fi placut sa asculti in ele, eventual vreun audiobook sau ceva unde nu e necesar sa sune bine, ci doar clar si sa intelegi ce se spune; in aceeasi idee, recomand sa aiba macar aceeasi impedanta daca tot iei de la alta pereche de casti un difuzor.

Daca cumva ai doua perechi de casti identice si la una s-a rupt cordeluta si la alta s-a ars sau deteriorat un difuzor, atunci da, poti lua piese de pe una sa pui la cealalta. Asa am facut in urma cu ceva timp cand se gaseau la Metro casti Watson… pentru banii dati, erau foarte bune, si am avut vreo 4-5 perechi, deci am avut de unde sa iau piese.

Bun, daca cumva ti s-a intrerupt cablul, langa mufa sau langa casca, articolul asta este pentru tine.

Daca poti, verifica unde exact este intrerupt, iti dai seama de asta daca miscand de cablu intr-un loc anume, incepe sa se auda sau sa se intrerupa muzica. La castile mele, o pereche de Audio Technica ATH-SJ5, era firul intrerupt langa casca.

Audio Technica stereo headphones casti defecte ATH-SJ5 4Primul pas este sa scoatem “tampoanele de ureche” – adica acele ear-pad-uri, buretele protector. Ar trebuie sa iese daca bagam degetele pe sub el, si tragem cu atentie, incet-incet inspre exterior.

La castile astea ce le-am reparat eu, dupa ce am dat jos acel burete, am dat de 3 suruburi ce le-am desfacut pentru a ajunge in cutia castii, la difuzor. Unele casti nu au suruburi ci sunt lipite, cu ultrasunete sau lipici. In acest caz, trebuie rupt cu grija acel capac, cat mai rotund pe margine, ca si cum ai scoate un capac afara, si astfel incat sa il pui usor inapoi, cu lipici (Poxipolul face o treaba buna, dar mai sunt si altele).

Daca ai suruburi ca in cazul meu, le desfaci si ar trebui sa fii deja in locul unde e difuzorul.

Eu am dezlipit firele prinse cu cositor de bornele difuzorului. Aici e bine sa ai pistolul de lipit sau ciocanul de lipit, foarte fierbinte, pentru ca dezlipirea sa se intample rapid – pentru ca de la bornele difuzorului pana la bobina si inclusiv bobina, e facuta din fir foarte subtire de cupru, iar daca il incalzesti in exces, se poate rupe, chiar langa bornele difuzorului.

Dupa ce am dezlipit firele, am scos afara cativa cm de cablu, pe gaura pe unde intra in casca, si mi-am luat un reper putin mai jos de locul unde era intrerupt – aproximativ 1 cm de la acel loc, inspre mufa, de unde am taiat cablul. Cum vezi si in poze, avea un nod acolo pentru a nu iesi si a nu trage de firele lipte pe borne.

Audio Technica stereo headphones casti defecte ATH-SJ5 3Am dezizolat putin din cablul taiat, si i-am facut un nod similar, la aproximativ aceeasi distanta de capat, cum era inainte. Acest procedeu de a repara castile scurteaza din cablu, iar daca ai ca si in cazul meu, cele doua fire pentru cele doua canale mergand fiecare direct la casca sa, scurtezi un cablu si ramane celalalt prea lung ( cu 5 cm, sau cat ai taiat din primul). Daca e prea incomod la purtarea castilor, procedezi la a face acelasi lucru si pe canalul celalalt, cu cablul, chiar daca acesta inca functioneaza corect. Eu nu am facut asta, pentru ca nu am simtit nevoia, insa pot face oricand daca ma va deranja.

Dupa ce ii faci acel nod, lipesti inapoi cum era, atentie la polaritate, firul de masa sa fie lipit la aceeasi borna a difuzorului la care era lipit si inainte. O problema ce eu am intampinat-o, si ma asteptam la ea, este ca dupa ce am dezizolat firele pentru a le lipi, acestea se lipesc foarte greu, chiar daca le ungi si cu sacaz si apoi le imbraci in fludor – acel fludor nu sta bine pe ele, cade usor si astfel nu prea stau lipite, pentru ca firele alea subtiri din care e facut cablul sunt si ele la randul lor izolate fiecare, probabil cu lac transparent. Le poti arde cu o bricheta, usor, doar varfurile, si apoi dai cu putina hartie abraziva fina (smirghel), dupa care se lipesc mult mai usor.

Inainte de a inchide capacul, verifica functionarea castilor – eu am avut alta data surpriza ca nu a mers ceva, si iar a trebuit sa desfac, de atunci prefer sa fac o proba scurta asa cu aparatul (castile in cazul nostru) desfacut – normal, cu mare atentie sa nu atingi ceva, sa nu faci vreun scurt circuit.

Audio Technica stereo headphones casti defecte ATH-SJ5 6Daca e totul OK, montezi inapoi castile in ordinea inversa demontarii, si ar trebui sa ai niste casti din nou functionale.

In caz ca firul se intrerupe langa mufa, eu recomand sa schimbi mufa – ia o mufa sanatoasa, de metal, chiar daca e mai scumpa, si taie mufa veche cu o mica portiune de cablu, imediat dupa unde era intreruperea, si acolo lipeste-o atent pe fire, ar trebui sa te mai tina asa mult timp.

Dar o alta idee buna este sa cumperi un cablu si sa il si inlocuiesti cu totul. Poti lua un cablu subtire de casti, special pentru asta, poate mai lung in caz ca vrei asta, sau mai scurt, poti alege. Preferabil sa fie rotund, si nu sa aiba canalele separate, iar daca vine cu mufa buna, deja lipita din fabrica, e si mai bine.

Audio Technica stereo headphones casti defecte ATH-SJ5 2Cand schimbi cablul cu totul, trebuie sa demontezi ambele casti, si sa fi atent la polaritate, noteaza cum erau firele vechi lipite. Iar daca cablul merge la o singura casca, se schimba mai usor, desi atunci trebuie sa verifici ca firul ce duce prin cordeluta la casca cealalta, sa fie in stare buna de functionare.

Ok, cam asta ar fi. Scrie-mi daca ai reusit sa repari vreo pereche de casti sau ce probleme intampini.  Daca ai intrebari, te astept sa imi lasi un comentariu mai jos.

Nu uita ca ascultatul indelungat in casti, in special la volume mari, dauneaza calitatii auzului, si ca e bine sa nu abuzezi de asta, doar cand ai nevoie. Pastreaza castile in stare de curatenie cat mai mare, sterge-le de praf si de mizerie periodic.

Cu drag,

Armin

P.S.: Iti multumesc ca urmaresti mesajele mele!
Stii pe cineva caruia munca mea ar putea sa-i fie utila?
Recomanda-i acest site!

Schimbarea curelelor si revizie deck Sony TC-WR645S

Schimbarea curelelor si revizie deck Sony TC-WR645S

In acest articol am sa iti arat cum sa faci o mica revizie la un castofon deck Sony, aceasta revizie fiind valabila pentru multe modele de deck-uri asemanatoare, nu doar acest model. Sunt multe care au acelasi mecanism, aceleasi principii se pot aplica la toate, cu mici diferente.

Revizia facuta de mine in acest caz a constat in:

–       schimbarea curelelor de transmisie
–       reglajul inclinatiei capetelor pe banda
–       reglarea turatiei de rulare
–       curatirea capetelor, axului volantei, rolei presoare, si ghidajelor pe unde trece banda, de praf
–       curatirea prafului de pe panoul frontal – in interior deck-ul arata ca nou

Si am sa vorbesc putin si despre magnetizarea capetelor de redare si inregistrare (un casetofon  sau magnetofon magnetizat poate distruge inregistrarea de pe casete sau respectiv benzi).

N.B.: Nu sunt electronist, nu pot face diagnostice (intotdeauna corecte) la casetofoane defecte; daca ai o problema la casetofon si nu te pricepi sau nu esti dispus sa risti sa il strici incercand sa il repari (dupa acest articol), iti recomand sa il duci la un electronist care se pricepe. Recomand sa citesti si comentariile de dupa articol, pentru ca vezi ce probleme au avut altii si cum le-au rezolvat.

Multe casetofoane deck Sony, dar nu numai, in mod deosebit cele din anii 90, dar si cele mai vechi sau chiar mai noi, prezinta probleme de functionare de genul “usile blocate”, nu mai poti scoate caseta din el, nu mai ia nici o comanda, desi motorasele se aud in el la pornire, dar nu vrea sa mai faca nimic.

Pentru cine nu stie, este contraintuitiv… ai crede ca e mecanismul defect, sau ceva electronic, si ai tendinta sa zici ca alea din anii 70-80 erau mai bune ca erau mai mecanice, spre deosebire de astea cu comanda elecronica, pentru ca astea cand se strica nu le mai poti face nimic.

Ei bine un astfel de casetofon poate fi perfect functional chiar si dupa 20 de ani. Modelul pe care il am eu, un Sony TC-WR-645S este din 1994, si merge perfect, dupa revizie :).

Ce se strica de fapt la aceste casetofoane deck? Curelele obosesc, si isi pierd flexibilitatea. Cei care nu au prea desfacut casetofoane si reparat, sau pentru cei care cunosc mecanismele de la cele cu comenzi mecanice, au tendinta sa zica “cum sa fie cureaua rupta/cazuta/obosita si sa nu deschida usa – ce legatura are cureaua cu usa de caseta?”

Pai are, pentru ca daca cureaua nu functioneaza, mecanismul nu isi face ciclul complet, si nu lasa jos complet sistemul care urca si coboara capul si rolele presoare (cabestan), si nu deblocheaza nici usa – e facut astfel incat sa nu poti deschide usa in timpul mersului (ca la tramvaie 🙂 ), iti dai seama ca daca ai putea face asta, ai incalci si banda, poate ai rupe sau deplasa sistemul de capete de citire, sau rupi caseta, etc.

De obicei doar cureaua cea mare face probleme, dar daca tot schimbi, o schimbi si pe cea mica.

Curele de schimb gasesti pe internet, nu la tot pasul, dar gasesti daca cauti. Fie pe Ebay, fie pe forumuri sau in anunturile de mica publicitate. Eu am luat de la un coleg de forum (pe elforum.ro) care are si magazin, mi le-a comandat, conform dimensiunilor.

Odata ce ai curelele de schimb, ai nevoie de ceva rabdare, o surubelnita tip cruce, pentru suruburile laterale, o surubelnita dreapta sau tot tip cruce mai fina, pentru suruburi mici (asemanatoare cu suruburile cu care sunt prinse casetele), betisoare de vata pentru urechi, alcool tehnic, sau si cel sanitar e ok.

ATENTIE! Tot ce urmeaza sa faci cu castofonul este pe propria ta raspundere, NU imi asum raspunderea daca nu reusesti sa il repari sau il strici si mai rau. Iti recomand sa nu faci asta daca crezi ca nu te descurci, ci sa dai deck-ul cuiva care stie ce si cum sa faca.

Ok, daca ai tot ce iti trebuie si vrei sa il repari, sa ne apucam de lucru:

Scoti deck-ul din priza si te asiguri ca deck-ul este deconectat de la reteaua de elecricitate. Desfaci pe rand suruburile carcasei – la modelul asta de deck Sony sunt 4 suruburi, cate doua pe fiecare laterala. Altele au 5 suruburi, pentru ca mai au unul in spate pe mijloc. Desfaci carcasa astfel incat sa ajungi in interior la placa de baza si mecanisme.

In cazul meu, fiind deck dublu, am doua mecanisme, fiecare cu cate doua curele de schimbat. Eu am sa scriu cum se face pentru un mecanism schimbarea curelelor, pentru ca la al doilea e la fel.

Urmeaza sa scoti panoul frontal afara cu tot cu mecanism, deci urmatorul pas este sa scoti mufele firelor ce duc de la panoul frontal la placa de baza, dar scoti doar mufele de pe placa de baza. Ai in figura urmatoare cu sageata notate locurile unde sunt acele mufe la modelul meu de deck Sony. Daca ai alt model, trebuie sa fie ceva similar.

Sony TC-WR645S inregistrari audio revizie curele deck

Dupa ce ai scos mufele de pe placa de baza, trebuie sa desfaci suruburile care tin panoul frontal, si cele care tin mecanismul. Vezi in poza unde sunt pozitionate acestea, pe partea inferioara a deck-ului. Daca ai un singur mecanism, probabil ca ai un singur surub care tine mecanismul, si nu doua. In cazul meu sunt 3 suruburi ale panoului frontal, si doua la mecanisme, toate acestea 5 trebuie sa le desfaci.

Sony TC-WR645S inregistrari audio revizie curele deck dublu

Apoi intorci deck-ul in pozitie normala, si ai grija sa tragi fin de panoul frontal inspre fata, pentru a-l scoate de pe placa de baza – vezi cum arata mufele in care el se tine, in pozele de mai jos. Eu am doua poze pentru ca am doua mecanisme. Unde e mufa dubla este partea de inregistrare, unde e simpla este doar de redare.

Sony TC-WR645S inregistrari audio revizie curele deck dublu mufe panou frontal

Dupa ce ai scos afara panoul frontal, pe el se afla mecanismul, si dupa cum poti observa, nu poti direct sa schimbi curelele, ci mai trebuie sa demontezi placa electronica si o parte din mecanism ca sa ajungi la curele. De aici mai ai 3 suruburi si doua cleme si ai ajuns unde trebuie.

Nu se imprastie si nu cade nimic pe jos, desfa cele 3 suruburi din imagine si apoi fi atent si la clemele din partea opusa:

Sony TC-WR645S inregistrari audio revizie curele deck dublu3 suruburil

Scoti afara suruburile, si daca misti putin de partea de deasupra o sa iese usor, o scoti din cleme, si gata – se tine inca in cateva fire conductoare, dar nu este necesar sa mai demontezi mai mult de atat.

Asa arata locul in care vei pune curelele:

Sony TC-WR645S inregistrari audio revizie curele deckloc de curelel

Le scoti cu grija pe cele vechi sa nu rupi ceva in mecanism sau in partea electronica, si apoi e recomandat sa cureti cu un betisor de vata si alcool locurile prin care trec curelele: fuliile motoarelor si volantele. Tii betisorul in loc si invarti de rotite, o sa vezi ca se aduna pe betisor mizerie.

Sony TC-WR645S inregistrari audio revizie curele deckloc de curelele

Din pozele urmatoare ar trebui sa iti dai seama cum se pun curelele noi: cea mare o asezi pe volante, si apoi o prinzi in cele 3 tije de plastic, provizoriu, pana urmeaza sa inchizi mecanismul.

Cea mica o prinzi de fulia motorului, ai grija la acel mic mecanism de plastic de pe el, sa strecori incet cureaua printre parghii sa nu se rupa ceva, si apoi o prinzi in cele doua tije de plastic, tot provizoriu pana inchizi mecanismul.

Sony TC-WR645S inregistrari audio revizie curele deck curele

Verifici din nou sa arate si la tine ca in pozele de aici. Apoi procedezi la inchiderea mecanismului, cu mare grija. Prima oara ai grija sa prinzi cele doua cleme, si apoi sa pozitionezi suruburile la locul lor.

Sony TC-WR645S inregistrari audio revizie curele deck curele 02

Daca pana aici e totul in regula, pune cele 3 suruburi si strange-le cum erau inainte.

Acum, curelele fiind pe tijele de plastic, vin asezate la locul lor: cureaua mare, o asezi cu un betisor de vata sau o surubelnita, dar sa ai grija sa nu ciupesti cureaua, pe fulia motorului, iar cureaua mica o asezi pe fulia unde ii este locul, cea care a intrat intre tijele de plastic. Verifici sa nu fie rasucite curelele, si sa arate ca in poza alaturata, dupa ce ai aranjat curelele.

Sony TC-WR645S inregistrari audio revizie curele deck curele 03

Daca e totul ok, motezi deck-ul inapoi in ordine inversa de cum l-ai demontat. Ai grija la mufele de la panoul frontal, si apoi la mufele cablurilor ce duc de la panoul frontal la placa de baza, sa fie totul cum era inainte.

Daca ai reusit sa faci asta, ramane sa faci proba. Nu inchide carcasa inca, ci fa o proba de functionare, sa vezi ce ai facut. Conecteaza deck-ul la reteaua de curent, si vezi daca merge (atentie sa nu atingi partile electronice, in special locul unde e transformatorul).

Daca merge… felicitari!

Ai reusit sa ii schimbi curelele. Vezi cum merg casetele – fara casete, spre deosebire de modelele vechi doar mecanice, acest tip de deck-uri nu merge, adica nu poti da play si sa vezi rotitele cum merg, daca nu are caseta in el. Verifica derularea inainte si inapoi sa mearga ok, si daca totul pare in regula, operatia a reusit cu succes 🙂 (si “pacientul” a fost readus la viata).

Sony TC-WR645S

Inclinatia capului de redare pe banda.

Daca inclinatia capului pe banda nu este cea corecta, vei putea asculta bine doar casetele inregistrate cu acelasi deck, si totodata aceste casete vor suna prost pe alte deck-uri cu inclinatia corecta. Mai exact, vei pierde din frecventele inalte.

Pentru a regla inclinatia, ai nevoie de o caseta inregistrata bine pe un casetofon cu inclinatia corecta a capului. Daca ai una originala, sau care stii ca suna excelent pe orice casetofon ai ascultat-o pana acum, o poti folosi ca etalon pentru a regla inclinatia.

Inainte de a face reglajul capului de redare, e bine sa cureti de praf cu un betisor de vata cu alcool tehnic sau sanitar, capul, rola presoare, axul volantei, si ghidajele pe unde mai trece banda, in compartimentul casetei.

ATENTIE!

NU sterge niciodata capul cu betisor metalic sau surubelnita invelita in vata, pentru ca se poate magnetiza distrugand apoi inregistrarile de pe banda in timpul auditiei. Foloseste doar betisoare de lemn sau plastic pentru acesta curatire.

Cu surubelnita mica, reglezi usor din surubul din stanga daca banda se aduna la play pe rola dreapta, si cu surubul din dreapta daca banda se aduna pe rola stanga, la play. Asta pentru ca e deck cu auto reverse. Daca nu ai auto reverse, o sa reglezi doar din surubul din stanga, iar banda se va aduna la play doar pe rola din dreapta a casetei. Daca poti, foloseste o surubelnita fara cap magnetic pentru asta, sau una la care magnetul din cap s-a pierdut in timp. Cauta sa nu apropii nimic metalic de capul de redare sau inregistrare.

Sony TC-WR645S inregistrari audio revizie reglarea capului de redare

Pune caseta sa mearga pe play normal, si asculta cum suna inaltele. Daca suna perfect si cristalin, lasa-l asa. Daca nu, invarte usor intr-o parte acel surub, fin, si daca nu se imbunatateste calitatea inaltelor, invarte invers, usor. Cand auzi maximul de inalte frumos, daca dai mai departe, iar o sa scada inaltele, si atunci dai putin inapoi, cautand acel punct unde suna cel mai bine. Daca e cu auto reverse, dupa ce ai reglat asta, dai play invers, si reglezi si din surubul din dreapta. Partea faina este ca cele doua reglaje ale casetei la auto reverse, sunt independente, adica nu deregelzi partea opusa regland o parte.

Apoi poti testa si cu alta caseta, preferabil originala, sau la fel, foarte bine inregistrata, si daca si aceea suna perfect, lasa-l asa.

Reglarea turatiei.

In mod normal daca nu ai umblat sau nu s-a umblat la turatia motoarelor, ar trebui sa fie deja reglata bine din fabrica. Insa la deck-ul meu, dupa ce am inregistrat muzica pe o caseta, am vrut sa o ascult in partea stanga, sa aud daca e ok inclinatia capetelor, sa fie la fel in ambele parti ale deck-ului, si surpriza era ca desi inclinatia era la fel, deci am reglat-o bine, dupa o caseta inregistrata pe alt deck, se auzea mai rapid.

Ca sa reglezi turatia corect, fara osciloscop si caseta de test si reglaje, trebuie sa te descurci cu ce ai. Ori o caseta originala si un CD original cu acelasi material audio, ori o caseta inregistrata pe un deck care stii tu sau presupui ca e ok ca viteza, si o compari cu o sursa digitala, CD sau o piesa pe calculator, telefon, etc. – ideea e sa fie aceeasi piesa.

Cum am facut eu:

Am inregistrat de pe CD o melodie ritmata pe un deck Pioneer care stiu ca are turatia buna. Cum stiu ca e buna, pentru ca toate casetele suna ok pe el, si fiind tot dublu deck, ce inregistrez in dreapta suna ok si in stanga, aceeasi turatie, avand motoare separate pentru cele doua parti, daca ambele sunt reglate la fel si nu s-a umblat in deck, presupun ca sunt standard.

Am comparat in partea stanga, caseta inregistrata in dreapta, cu sursa – CD-ul, si e o diferenta insa foarte mica. Perfect nu poate sa fie pentru ca exista fluctuatii de viteza, dar scopul e sa il aduci la o turatie foarte aproape de cea ideala, astfel incat decalajul se produce foarte incet in timp.

Am considerat caseta cu melodia inregistrata, caseta etalon, daca merge ok pe doua casetofoane, aici inseamna ambele parti ale unui deck dublu, e ok. Dupa acea caseta am reglat turatia si la deck-ul Sony.

Am introdus caseta in deck-ul Sony pe rand in fiecare din cele doua parti, si am dat sa mearga in paralel cu CD-ul, sincronizate; nu e usor de sincronizat, dar merge, apoi trebuie sa observi daca cele doua se decaleaza in timp sau nu. De decalat se decaleaza, cu siguranta, sa observi in cat timp.

Daca se decaleaza rau in doar cateva secunde, trebuie reglata turatia, pana cand decalajul se face lent, in minute sau multe zeci de secunde, se decaleaza putin doar.

Pentru reglarea turatiei, pe placa electronica de langa motor sunt doua rezistente semireglabile. La una din partile deck-ului scrie H si respectiv N pe cele doua gauri unde sunt semireglabilele, intre ele scrie SPEED, m-am prins ca de acolo se regleaza dar nu stiam de ce sunt doua.

Am gasit pe schema electrica, ca H inseamna High si N inseamna Normal. Deci de la gaura cu N reglezi turatia pe play normal, iar de la H reglezi turatia la viteza mare, cand copiezi cu viteza mare de pe o caseta pe alta pe acelasi deck.

Cum H nu ma interesa sa il reglez, pentru ca eu nu folosesc aceasta functie de copiere rapida la deck-uri (se pierde mult din calitate, prefer sa am rabdare pana inregistrez la viteza normala, asta pe vremuri cand inregistram casete), am reglat doar de la gaura cu semireglabilul pentru viteza normala, N.

La partea cealalta a deck-ului nu scria, dar fiind localizate similar, mi-am dat seama care e gaura care trebuie – semireglabilul e pe partea opusa a placii si nu prea ai acces la el, decat prin gaura.

Vezi in pozele alaturate cum sunt asezate acele gauri, cea de jos e pentru reglarea la viteza N – normala.

Sony TC-WR645S inregistrari audio revizie reglare turatie

Cu surubelnita reglezi foarte finut acel semireglabil, in timp ce deck-ul merge in paralel si sincronizat cu piesa de pe CD, si dupa ce misti de el, trebuie sa sincronizezi din nou cele doua pentru a vedea daca se decaleaza. Daca da, iar reglezi, si iar le sincronizezi, la acelasi moment din piesa, sa vezi daca se decaleaza.

E mult de lucru pentru ca reglezi putin, sincronizezi, asculti; daca e mai rau, dai invers de surubelnita, iar sincronizezi, iar asculti, daca e mai bine, dar nu perfect, iar mai dai putin, iar sincronizezi, iar asculti, si tot asa. Si reglajul este foarte foarte fin, un sfert de milimetru daca invarti de surubelnita poate ai invartit deja prea mult, si trebuie sa dai inapoi… asta face si mai greu reglajul dar nu imposibil.

Atentie sa nu atingi cu surubelnita alte contacte pe acolo sa nu faci vreun scurt circuit, pentru ca trebuie sa faci asta cand deck-ul merge, altfel dureaza mult mai mult daca il opresti si scoti din priza dupa fiecare mica rotire, dar e calea mai sigura.

Daca poti invarti de semireglabilul ala cu o tija de plastic, e si mai bine – ma gandesc ca daca nu ai surubelnita de plastic, poti presa capatul din plastic, fara vata, al unui bat de curatat urechea, cu patentul, sa se lateasca si cu el sa incerci sa invarti de semireglabil.

Cand reusesti sa tii caseta sincronizata cu CD-ul mai multe zeci de secunde, poti spune ca ai setat o turatie rezonabil de aproape de ideal. Pentru un test suplimentar macar sa vezi daca cele doua parti ale unui deck dublu sunt asemanatoare ca turatie, inregistreaza un pasaj muzical pe o parte si reda-l in partea cealalta a aceluiasi deck. Daca inca ramane sincronizat si suna la fel, e in regula.

Daca suna ok, mai trebuie doar sa il asamblezi inapoi, sa ii pui capacul cum a fost inainte, si il poti folosi.

Nu uita sa ii cureti si panoul frontal si alte locuri unde s-a adunat praf, cu o carpa moale care nu zgarie si nu lasa scame. In locurile unde nu ajunge carpa ca sunt prea mici, poti folosi un alt betisor cu vata, dar sa nu dai cu alcool tehnic sau sanitar pe partile din plastic de pe panoul frontal si usi, pentru ca isi pierde din luciu, foloseste doar apa, daca umezesti batul in apa e suficient, rolul sau e sa adune praful din locurile mici dintre butoane, afisaj, usa, etc.

Daca ai montat casetofonul inapoi cum era, ar trebui sa arate ca in poza asta:

Sony TC-WR645S inregistrari audio revizie curele deck dublu 02

Cateva elemente despre magnetizarea si demagnetizarea capetelor si altor piese din deck.

In perioada ’95 – 2000 cand inca mai foloseam casete desi era casetelor era pe sfarsite, am dat de niste probleme foarte ciudate, aveam casete inregistrate ireprosabil, ascultate de zeci si sute de ori, care dintr-o data, pe casetofonul meu, au inceput sa capete niste pacanituri, asemanatoare cu cele de la discurile de vinyl zgariate, dar constante pe tot parcursul casetei, si erau tot mai multe parca, nu intelegeam de la ce.

La altii in casetofon se auzeau dar nu se inmulteau, adica alte casetofoane nu stricau casetele, doar al meu. Am schimbat capul de redare si apoi un timp nu am mai avut probleme, dar apoi iarasi au aparut, nu stiam ce sa le fac.

Erau capetele magnetizate!

Ele nu se magnetizeaza usor, pentru ca materialele din care sunt construite nu au remanenta puternica, dar daca sunt magnetizate cu un camp destul de puternic, pot afecta banda, totusi.

Cum mi-am magnetizat eu casetofonul, si ce sa nu faci si tu ca sa nu il magnetizezi: am curatat capetele, rola presoare, ghidajele si axul volantei, cu o surubelnita mica, invelita in vata. Capul surubelnitei era magnetizat. De aceea recomand sa cureti doar cu plastic sau lemn, invelit in vata.

Capul se mai poate magnetiza daca prin el trece un curent continuu. Asta se intampla daca il masori cu un ohmmetru, sau daca vrei sa ii masori continuitatea bobinelor – nu fa asta. Daca inlocuiesti vreodata vreun cap de redare sau inregistrare, nu il masura, schimba-l si atat.

Ai invatat din acest articol cum sa schimbi curelele, sa cureti capetele de inregistrare si redare, sa reglezi inclinatia capetelor pe banda, sa reglezi turatia casetofonului, ce sa faci si ce sa nu faci pentru a preveni magnetizarea capetelor, si sa faci deck-ul sa arate si frumos.

Nu-mi da Like si Share la articol sau site, decat daca ti-a placut si ti-a fost util. Daca nu ti-a placut, invita 10 prieteni sa imi dea Like si Share :).

M-as bucura totusi sa imi lasi un comentariu, daca ai intrebari sau ceva de adaugat. Daca articolul te-a ajutat sa faci o mica revizie la un deck sau alt casetofon, scrie-mi, as vrea sa stiu ca timpul meu este apreciat.

Iti multumesc ca ma citesti, si am sa revin cu articole noi in curand!

Cu curele noi, deck-ul suna bine! Suna tot mai bine!

Cu drag,

Armin FATOL

Editare ulterioara – 12 iunie 2017:
Exista un grup pe Facebook pe care sunt oameni pasionati de scule audio vintage – casetofoane, magnetofoane, pick-up-uri, amplificatoare pe lampi, diverse asemanatoare. Grupul se numeste Vintage Audio Romania.

Cum sa cureti lentila de la CD/DVD-player

Se intampla sa dai de un CD-player mai vechi sau poate chiar CD-player-ul tau iti face mici probleme la citirea unor discuri. De exemplu iti citeste numai CD-uri originale, iar cele inregistrate pe PC refuza sa ti le vada sau le citeste cu erori. Chiar si cele orginale pot sa iti faca probleme.

Eu am patit sa citeasca doar anumite CD-uri, altele sa nu le citeasca deloc, altele sa le citeasca, insa cu erori – adica “sare discul”, in special piesele de la final. Iar cea mai mare problema era la CD-urile audio  inregistrate pe calculator, unde si viteza de scriere a discului e importanta.

In ziua de azi tendinta este spre a nu mai folosi discuri optice, cei mai multi prefera formatul mp3 sau alte formate audio digitale stocate pe alte suporturi, si nu discuri optice. CD-ul audio nu mai este o necesitate, se pare ca ramane pentru pasionati si colectionari. Avantajul e ca poti citi discurile audio si pe player-ele DVD sau Blu-Ray, cine are asa ceva, le poate folosi in continuare.

Iti voi arata in continuare cum sa cureti de praf lentila unui aparat care citeste discuri optice – fie ca e CD/DVD-player deck, portabil, tip boombox, de masina, sau unitate optica pentru PC. Principiul e acelasi, insa problemele cele mai mari le-am intalnit la CD-player-ele dedicate. Rar se intampla la unitatile optice, acelea daca se strica, nu prea le mai repari si nici nu se prea merita sa le repari.

In schimb daca ai de exemplu un CD-player deck, sau boombox, sau in masina, care nu mai citeste corect CD-urile audio, e posibil printr-o simpla curatare a lentilei sa ii dai ocaiza sa mai functioneze o perioada buna de timp.

Atentie! Daca te pui sa iti desfaci CD-player-ul, o faci pe propria raspundere, reusita sau esecul ti le asumi, eu nu raspund pentru eventuale daune. Dar daca reusesti, m-as bucura daca mi-ai trimite un mail in care sa imi spui ca ai reusit.

Pentru curatarea lentilei ai nevoie de urmatoarele: 

Scule curatat lentila cd player inregistrari audio– o surubelnita (de obicei tip “cruce”) pentru a desface carcasa player-ului. Player-ele auto in general se deschid mai greu, e mai mult de lucru si poate ai nevoie si de alte feluri de surubelnite. – un betisor de vata pentru curatat urechile, sau putina vata si cateva scobitori, sau bete de chibrituri – putina indemanare, si timp – un CD de test, care stii ca face probleme la citire

Demontare cd player inregistrari audioPasul 1. Desfaci carcasa pentru a ajunge in interior la locul unde este lentila.

Asigura-te ca aparatul e deconectat de la reteaua de tensiune electrica inainte sa il demontezi, si ca esti uscat si curat pe maini!

Player-ele care au capac deasupra (cele portabile in general) sau in lateral, si nu au “sertar” pentru incarcarea discului, nu necesita desfacerea aparatului, ci daca ai unul de genul asta, treci direct la pasul 3.

curatare lentila laser inregistrari audioPasul 2. In functie de modul constructiv, dupa ce dai jos carcasa player-ului, mai trebuie probabil sa mai demontezi inca o parte din mecanism ca sa ajungi la lentila. Urmareste sa demontezi cat mai putin din aparat, daca cumva ajungi la lentila direct, nu mai demonta ci incearca sa stergi lentila din faza asta.

Daca nu poti ajunge inca la lentila, mai demonteaza partea de mecanism care te impiedica sa ajungi la ea – la deck-uri e destul de simplu de demontat asta, la cele auto e ceva mai complicat.

curatare lentila laserPasul 3. Ia un betisor cu vata, si umezeste-l intr-o picatura de apa, apoi intre degete sau cu o carpa uscata si curata, stoarce putin capul cu vata inmuiat in apa, astfel incat el sa ramana umed, dar nu ud, sa nu picure din el si sa nu ramana apa in urma lui, ci doar putina umezeala.

NU folosi spirt sau alte materiale pe baza de alcohol, pentru ca lentila este de plastic, care se va deteriora, si pentru ca nici nu este nevoie – cu putina apa indepartam praful de pe lentila. Prin miscari circulare, usoare, cu mare atentie sa nu rupem ceva acolo, stergem lentila usor, rotind putin si betisorul. Imediat apoi se intoarce betisorul cu capatul uscat si se sterge lentila din nou, la fel, pentru a nu lasa pete dupa ce se evapora umezeala de pe ea. Sau faci operatiunea asta cu alt betisor daca nu ai doua capete de vata :).

Pasul 4. Montezi inapoi tot ce ai demontat, in ordine inversa, si faci testul, bagi acelasi CD si vezi daca problema s-a remediat. Daca s-a remediat, FELICITARI! Tocmai ai sters lentila de praf si acum player-ul citeste corect. Daca nu s-a remediat, si face la fel, cel putin stii ca nu e de la praful de pe lentila problema, ci e posibil sa fie capul de citire cam “obosit”, caz in care daca vrei sa folosesti acel player va trebui sa ii schimbi capul, sau sa iei alt player. Cauze mai pot fi si altele pentru nefunctionarea corecta, nu schimba capul degeaba, da-l la un electronist bun, sa ii faca un diagnsotic corect, sau ia-ti alt CD-player :). Uneori se mai poate “intari” laserul, insa pentru asta recomand sa apelezi la cineva care se ocupa cu asta, sau sa incerci chiar tu, daca nu mai ai ce pierde si esti dispus apoi sa renunti la player in eventualitatea ca operatiunea esueaza. Eu nu am facut asa ceva, stiu ca se face din acele rezistente semireglabile de pe capul de citire – in poza vezi 3 semireglabile albe aproape de lentila, insa si acolo daca te bagi, e pe propria ta raspundere. mai poti cauta pe net informatii despre cum sa umblii la ele pentru reglarea laserului.

Sunt multi care arunca CD-player-e pentru citirea defectuasa, insa o simpla astfel de curatare a lentilei ii mai poate da multi ani de viata. Daca nu se remediata,

EXEMPLU de cum am curatat eu un CD-player de curand.

Am cumparat din piata anul asta (2014) un CD-player Onkyo, dar nu l-am putut testa mai mult decat in CD Player Onkyo DX 7210 inregistrari audiopriza – am vazut ca scoate sertarul, se aprinde afisajul, dupa suruburi nu pare a fi fost desfacut inainte, si pentru o suma mica am fost dispus sa il iau si daca nu ar merge. Ajuns acasa cu el, partea faina e ca merge, e perfect functional, insa la fiecare jumatate de minut-un minut sare discul, orice disc, am testat mai multe, inclusiv originale.

Discurile originale, sunt stantate, presate, asta face posibila citirea lor fara erori chiar si in conditii mai proaste – zgarieturi, praf, etc. CD-urile audio inregistrate pe PC sunt mult mai sensibile la aceste conditii. Si un factor foarte important este viteza de screre a discului. De cativa ani viteza minima in general este de 4x, cu greu sau cu softuri speciale poti trage un disc cu viteza mai mica (unde 1x = inregistrare in timp real). Cu cat e mai mare viteza de scriere, cu atat discul e mai sensibil la praf, zgarieturi, etc. Am avut mai demult un CD-player AKAI vechi, care dupa ce i-am curatat lentila mi-a citit ireprosabil chiar si un CD scris la 52x, desi nu e o practica buna scrierea la viteze asa mari. Eu aleg minim, adica 4x – e suficient. Si-asa nu scriu zeci de discuri zilnic, daca scriu din cand in cand cate unul, am rabdare 20 de minute pana e gata.

Dar daca un CD-player nu citeste bine nici macar CD-urile originale, atunci are o problema. Primul lucru e sa ii cureti lentila. In faza asta am ajuns eu cu playerul din piata. Am zis ca daca tot il desfac, sa scriu si articolul de fata, poate e util si altcuiva. Din apcate la mine nu a functionat, stergerea lentilei nu a imbunatatit citirea discurilor. Asta e, cel putin stiu ca nu e de acolo. Probabil am sa incerc sa reglez laserul, mai invat cate ceva, si nu am nimic de pierdut.

Adaugire: Cum sa modifici puterea laserului pentru o focalizare mai buna pe disc

Am zis ca poate fac o adaugire, iat-o:

Daca CD-player-ul nu citeste discurile deloc – invarte si scrie No Disc. SAU, citeste, dar sare pe alocuri, cand si cand. Sau unele le citeste mai bine altele mai rau, chiar altele impecabil, altele nu le poti asculta deloc. Sau mai spre finalul discului citeste mai rau decat la inceput, sau ai un disc mai zgariat care in unele CD-Player-e il citeste fara nici o problema dar in al tau sare discul, sau nu il citeste deloc, si toate astea DUPA curatarea lentilei cum am descris mai sus, ai posibilitatea sa reglezi laserul astfel incat sa focalizeze mai bine si sa citeasca chiar impecabil discuri pe care nu credeai ca le va mai citi vreodata.

Atentie! Ce urmeaza in continuare iti poate strica CD-player-ul, adica capul de citire, dereglandu-l de tot. Deci daca faci ce urmeaza, e pe raspunderea ta.

Ce am scris aici este valabil pentru capul de citire KSS-240A pe care il recunosti usor, pentru ca il vezi aici in poze, si are 3 rezistente semireglabile pe el. Si scrie pe el 🙂

Sony denon kenwood onkyo KSS-240AA laserIn poza le vezi exact si am scris si ce face fiecare semireglabil. Vestea buna este ca nu trebuie sa umbli la toate, doar la cel din dreapta cum se vede in poza, adica la cel “laser curent adjust“.

Dupa ce desfaci CD-player-ul, scos din priza in prealabil, marchezi cu un marker permanent o dunga fina cum vezi in poza alaturata, pentru a stii unde este pozitia initiala a semireglabilului. Apoi cu o surubelnita cu varf mic, cat sa intre pe lacasul lasat special pt asta pe rezistentele semireglabile, invarti de semireglabil intr-o parte, oricare parte, incearca in stanga prima oara, dar atentie! Un pas foarte fin! Un sfert de milimetru!. Dupa care, bagi CD-player-ul in priza, si testezi cu un CD care stii sigur ca nu emrgea cum trebuie.

Daca e mai rau sau la fel, mai dai putin, in aceeasi directie, la fel de puitn. In poza se vede ca eu l-am lasat  in final in locul unde merge perfect, la mine e spre stanga, dar am reparat si un alt CD-player Denon, care spre stanga a dat eroare si mai mare, nici nu mai citea nici un disc, apoi am dat spre dreapta, tot cu atat, si a functionat impecabil, mult mai bine ca inainte, si citeste CD-urile si mai rapid, trece de la o piesa la alta mai rapid, si citeste fara probleme chiar CD-uri zgariate.

Daca nici dupa a doua miscare nu merge, incearca si tu sa dai invers de potentiometrul semireglabil, dar tot asa, cu pasi fini, apoi testezi.

Asta e tot, scrie-mi daca ai reusit ceva.

Uite o lista de CD-player-e care au acelasi bloc optic, KSS-240A:

Arcam Alpha 7 / 8 / 9,
Copland CDA-266, Copland CDA-277, Copland CDA-288, Copland CDA-289,

Denon DCD-7.5, Denon DCD-315, Denon DCD-480, Denon DCD-580,
Denon DCD-590, Denon DCD-595, Denon DCD-615, Denon DCD-625,
Denon DCD-690, Denon DCD-695, Denon DCD-715, Denon DCD-725,
Denon DCD-770, Denon DCD-825, Denon DCD-890, Denon DCD-895,
Denon DCD-970, Denon DCD-980, Denon DCD-1015, Denon DCD-1015AL,
Denon DCD-1290, Denon DCD-1515AL, Denon DCD-2060, Denon DCD-2700,
Denon DCD-3000, Denon DCD-S10, Denon UCD-F1, Denon UCD-F10,

Harman Kardon HD730,

Kenwood DP-601, Kenwood DP-722, Kenwood DP-1001,Kenwood DP-3050,
Kenwood DP-3060, Kenwood DP-3080, Kenwood DP-4020, Kenwood DP-5060,
Kenwood DP-7060,

Luxman D-322,

Musical Fidelity A3, Musical Fidelity X-RAY,

Onkyo C-711, Onkyo DX-7051, Onkyo DX-7110, Onkyo DX-7210,
Onkyo DX-7310, Onkyo DX-7510,

Rega Planet,

Sansui CD-A317R,

Sony CDP-195, Sony CDP-209, Sony CDP-209ES, Sony CDP-211,
Sony CDP-215, Sony CDP-291, Sony CDP-295, Sony CDP-297,
Sony CDP-311, Sony CDP-315, Sony CDP-333ES, Sony CDP-361,
Sony CDP-391, Sony CDP-395, Sony CDP-397, Sony CDP-411,
Sony CDP-491, Sony CDP-497, Sony CDP-511, Sony CDP-590,
Sony CDP-591, Sony CDP-597, Sony CDP-690 (alte + neue Version), Sony CDP-771,
Sony CDP-790 (alte + neue Version), Sony CDP-791, Sony CDP-797, Sony CDP-911,
Sony CDP-915, Sony CDP-990 (alte + neue Version), Sony CDP-991, Sony CDP-2700,
Sony CDP-M11, Sony CDP-M18, Sony CDP-M31, Sony CDP-M46, Sony CDP-M51
Sony CDP-M69, Sony CDP-M79, Sony CDP-X111ES, Sony CDP-X202ES
Sony CDP-X222ES, Sony CDP-X229ES, Sony CDP-XA1ES, Sony CDP-XA3ES

Inainte sa il desfaci, poti stii daca are acest cap de citire. Sigur ca acest reglaj se poate face si pe cele care nu au acest cap, dar trebuie sa gasesti semireglabilul care se ocupa cu curentul laserului.

Pentru acest cap, ti-am aratat in poza semireglabilul, pentru alte tipuri poate fi tot pe blocul mobil, sau chiar pe placa de baza. Principiul e acelasi.

Spor la “surubarit”, si te invit sa imi scrii daca ai reusit sa stergi lentila la vreun CD-player, daca ai reparat laserul al vreunul, sau daca intampini alte probleme. Sau daca ai reparat un CD-player intr-un mod simplu, si ieftin, lasa-mi un comentariu, cred ca avem cu totii de invatat din experientele altora.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti, Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Loudness War – Alege intre DINAMIC si MAI TARE

,

Loudness War in traducere romaneasca ar fi lupta pentru “mai tare“. In industria muzicala din ultimii ani este tot mai prezent fenomenul numit Loudness War, tendinta de a realiza muzica ce suna mai tare decat “concurenta”. Mai tare nu inseamna aici mai fain, cum este folosita mai nou expresia “mai tare”, ci tare ca definire a tariei sunetelor, ca volum.

Am sa fac o sinteza a unor materiale ce le-am citit eu, si am sa imbin aceasta sinteza cu experienta personala, iar la finalul articolului s-ar putea sa iti faci o parere pertinenta despre aceasta lupta pentru mai tare, si daca vei produce muzica, sa stii cum sa abordezi subiectul. Inevitabil te vei ciocni de compresie dinamica, masterizare, si impresia ca mai tare e mai bine. Daca lucrezi in cunostinta de cauza, poti alege cum vrei sa sune piesele tale.

Subiectul este mai vechi decat doar cativa ani…, este vechi de multi ani, am sa fac o scurta incursiune in subiect, sau in acest fenomen daca vrei, am sa explic cum se face si care sunt rezultatele, apoi voi trage niste concluzii si te invit si pe tine sa tragi concluziile tale, apoi sa iei decizii asupra propriilor piese.

Mai demult, prin anii ’90 ascultam muzica ce era pe atunci actuala, si muzica anilor ’80, predominant. Sigur ca erau si altele, dar astea predominau. Am inceput sa observ diferente intre cum suna pisele din ani diferiti, aveau un sound diferit. Puneam muzica pe la chefuri prin scoala generala si prin liceu, la revelioane, cu un CD-player si un casetofon sau doua. Aveam casete cu selectii, special facute pentru petreceri. Inevitabil, ca sa obtin in mod constant acelasi volum al muzicii din locul unde era petrecerea, trebuia ca piesele care sunau mai tare sa le dau mai incet, iar cele care se auzeau mai incet, sa le dau mai tare.

Nu intelegeam de ce daca eu ascult sa zicem un album pe CD la un anumit volum care imi convine, apoi schimb discul si pun un album mai recent, mai nou, acesta suna mai tare sau mult mai tare. Evident ca trebuia sa il dau mai incet ca sa ajung la acelasi volum in camera. Apoi mai tarziu prin 2004 cand am facut cursul de DJ, am invatat sa egalizez piesele in casti, adica piesa care urma sa o mixez, o pregateam inainte in casti, astfel incat sa am cam acelasi nivel de joase, medii, inalte si volum cu piesa care canta pe sala deja, astfel ca la mixaj, sa se potriveasca. Si acest lucru e cu atat mai greu de facut cu cat diferenta dintre anii in care au fost realizate cele doua piese este mai mare. De exemplu daca mixez o piesa din anii ’80 cu una din 2007 o sa am o diferenta foarte mare intre ele ca volum, si reglaje de ton .

Apoi cand am inceput eu sa compun si sa fac muzica electronica pe PC, am ajuns sa vad grafic ceea ce auzeam si nu imi explicam: diferentele de dinamica si posibilitatea mediului digital de a impinge volumul unei melodii mult prea mult in sus, comprimand dinamica enorm. Compresia dinamica este folosita in productia audio, si la interpretarile live, pe scara larga, de zeci de ani, daca aceasta se foloseste cu simt de raspundere, duce la rezultate excelente. Insa in ultimi ani “s-a sarit calul”. Si am sa iti explic in continuare cum si de ce.

Ce este Loudness War?

Pe wikipedia.org gasim ca definitie, a fi un termen peiorativ pentru concurenta de a masteriza si a realiza inregistrari cu un nivel tot mai mare al volumului. Discurile single de 7″ se masterizau cu un volum ceva mai mare, limita fiind data de mediul analogic, la care inainte de distorsiune, semnalul trece prin saturatie. Adevarata lupta a inceput insa cand mediul CD audio a inceput sa primeasca tot mai multa atentie si sa ajunga usor in casele ascultatorilor. Pe mediul digital, limita e data de mediul de stocare, aceasta fiind de 0dBFS, insa fara portiunea de saturatie, si totodata lasand loc unor tehnici noi de a ridica volumul. Pe mediul digital, ce tinde sa treaca de zero dBFS, inseamna distorsiune.

Pe un site englezesc am gasit o alta definitie, mai putin tehnica, dar care acopera excelent toate laturile implicate:

Asa-numitul “Loudness War” este o poveste fantastica, un mit modern plin de nonsens care a hipnotizat industria muzicala din ultimii zece ani – si care degradeaza in permanenta, muzica pe care noi o ascultam.

Pe un alt site am gasit o poza foarte reprezentativa, pe care am editat-o traducand textul in romaneste.

loudness war

Cum a inceput acesta batalie, si pentru ce se lupta producatorii si casele de discuri?

Chiar inainte de aparitia CD-ului audio pe piata, discurile de vinyl, single de 7″, erau ascultate in baruri la tonomat (foarte multi oameni in Romania spun tonomat in loc de automat de cafea, uneori si in loc de bancomat  🙂  – in engleza termenul este jukebox). Se credea ca daca se face o masterizare a unui material audio care sa sune mai tare decat concurenta, adica celalalte discuri din tonomat, va atrage atentia publicului si in consecinta va fi mai populara si va avea vanzari mai mari.

Oricum, posibilitatile tehnice date de redarea discurilor limiteaza posibilitatea de a comprima dinamic piesele prea mult, si de a masteriza la un volum mult mai mare decat concurenta, limitari care in mediul digital nu exista. Astfel, ca sa ridici volumul unei piese pe vinyl, ai nevoie sa folosesti un spatiu mai mare de pe suprafata discului, insa oricum la redare, acul ar trebui sa vibreze fizic mai mult, sau mult mai mult, ceea ce poate duce la distorsiuni, sau chiar iesirea acului de pe canalul de citire, adica imposibilitatea de a asculta. La acel nivel, nici corectia RIAA nu este suficienta pentru a tine lucrurile sub control. O pacaleala era marirea volumului pentru primele cateva zeci de secunde din piesa, in concordanta cu posibilitatile fizice si tehnice, si apoi revenirea la nivelul “normal”, pentru a nu ocupa mult spatiu pe disc.

Treaba se schimba radical pe mediul digital unde nu exista limitarile descrise mai sus, ci doar limita de 0 dBFS, pragul maxim admis pe formatul digital. Apar alte tehnici, unelte si posibilitati care permit in mediul digital ridicarea cu mult a volumului, fara a intra in distorsiuni, iar asta se face prin limitare si compresie dinamica. Pretul platit este desigur calitatea inregistrarilor lipsite de “viata”, lipsite de culoare, de dinamica, de umbre si lumini.

Incepand cu anii ’90 CD-urile au fost inregistrate la niveluri sonore tot mai mari, apropiindu-se vertiginos de 0dBFS, iar in anii 2000 multe din inregistrari raman departe de preferintele audiofililor, tocmai pentru ca sunt lipsite de viata, de dinamica, mergand pe noi tendinte de “mai tare”, pana in 0dBFS, sau chiar mai tare, in distorsiuni.

In 2008 a atras atentia publicului albumul Death Magnetic, al celor de la Metallica, prin faptul ca media volumului pe CD-ul audio, este peste 0dBFS, distorsionand, evident. Eu personal nu am reusit sa ascult cap-coada acest album, mi se apre obositor si nu imi face placere sa ascult astfel de distorsiuni. Prefer un album vechi tot de la Metallica, dar care suna excelent. Ai sa vezi mai jos un filmulet care iti arata exact diferentele de care vorbesc.

Avem o astfel de distorsiune si la piesa lui Nelly Furtado – Say It Right, in special pe kick-drum. Distorsiunile probabil sunt voite ca sa mareasca impresia de “tare”.

Un mic avantaj al compresiei dinamice prea mari, dar fara distorsiuni, este posibilitatea de a audia in conditii mai putin potrivite, un material audio cu mai multe detalii – cum este mediul din masina, sau un aparat de radio portabil, locuri galagioase in care asculti in casti – mijloace de transport in comun, sau chiar si acasa pe un sistem audio mai putin performant – cum sunt combinele audio, sau boombox-urile, etc. O compresie dinamica este bine venita la un audiobook, unde e important sa auzi toate cuvintele, si sa iti retina atentia, acolo nu e asa de importanta  dinamica.

Pentru astfel de auditii, care din pacate predomina, posturile de radio, sau cel putin, marea lor majoritate, aplica peste materialele emise, o compresie dinamica drastica, astfel incat se pierde o foarte mare parte din dinamica, insa repet – avantajul este ca poti sculta mai usor in conditiile descrise ceva mai sus.

Se credea in mod eronat ca piesele masterizate sa sune mai tare, ajungeau inclusiv pe radio sa sune mai tare si astfel erau mai apreciate. S-a dovedit ca nu taria piesei face din ea un hit, ci compozitia in sine, de aceea am scris la inceput ca Loudness War este un mit. Exista parerea generala ca mai tare inseamna implicit si mai bine. S-a demonstrat contrariul.

Oamenii cand compara doua piese intre ele, nu taria sunetului este criteriul de comparatie. Plus ca, asa cum ai sa vezi in video-ul de mai jos, exista piese comerciale care suna tare, sau foarte tare, insa nu sunt hituri, nu sunt mediatizate si nu sunt apreciate. O piesa proasta, degeaba suna tare, asta nu o face mai buna; in schimb daca ar suna impecabil, poate ar avea o sansa in plus, desi tot compozitia are ultimul cuvant.

Bob Katz, un inginer de sunet foarte cunoscut, apreciat indeosebi pentru masterizari, sustine ca Loudness War va apune, pentru ca iTunes ofera serviciul de streaming (difuzare) iTunes Radio. Spre deosebire de un mp3 player, iTunes Radio va normaliza toate piesele la acelasi nivel, asta insemnand ca indiferent de nivelul la care o piesa a fost masterizata, va suna la acelasi nivel cu cea precedenta.

Iata un video de pe youtube, in care poti vedea diferente de masterizate de-a lungul anilor a unei piese, poti vedea ca sunt piese care suna tare dar nu sunt renumite, vezi diferenta intre piesele vechi si noi ale Metallica, si iti faci o idee despre ce am scris mai sus.

In martie 2010, inginerul de mastering Ian Shepherd a organiat Dynamic Range Day, o zi in care lumea online avertizeaza despre aceasta problema si promoveaza ideea ca “Dynamic music sounds better” – adica “Muzica dinamica suna mai bine“. Acea zi a avut un succes moderat, dar urmatoarea, cea din 2011, a captat atentia si suportul unor firme mari din industria muzicala cum sunt SSLBowers & Wilkins si Shure precum si ingineri de sunet ca Bob Ludwig.

Poti participa si tu la aceasta idee:

http://dynamicrangeday.co.uk/

Ian Shepherd a facut un test simplu pe o piesa in 3 variante de masterizare, apoi trecuta printr-o simulare a difuzarii sale pe radio, dovedeste ca si versiunea nemasterizata, si cea masterizata “normal”, si cea masterizata “pentru radio” si distrugatoare de dinamica, la radio suna la fel. Deci nu are nici un sens sa masterizezi o piesa mai tare ca sa iesi in evidenta pe radio. In schimb daca pastrezi dinamica, va suna bine pe multe alte sisteme audio, si inclusiv pe radio.

Testul este chiar aici.

Importanta dinamicii

Dinamica unei piese este data de diferenta dintre varfurile cele mai inalte, sau tari mai degraba, si pasajele cele mai linistite. Hai sa vedem cum traducem asta in mod practic pe intelesul tuturor, si sa luam un exemplu din viata de zi cu zi.

Sa zicem ca esti in fata casei tale, si doua case mai incolo, intr-o zona linistita din oras sau la sat, cineva canta la pian sau la saxofon, intr-o camera cu ferestrele deschise. Fara sa vezi acea persoana sau instrumentul, relizezi ca este o interpretare in direct, la un instrument acustic. La fel daca o formatie canta muzica la un concert si esti cateva strazi mai departe si se aude sunetul, iti dai seama ca e o trupa care canta live, si nu este redata o inregistrare. Pe de alta parte, oricat de performant ar fi un sistem audio, daca vecinul asculta muzica tare, iti dai seama rapid de la distanta ca nu este nici trupa care canta nici cineva care interpreteaza un instrument acustic.

Diferenta intre cele comparate este data de dinamica, de acele varfuri de volum, atacuri, care fac diferenta. Uneori intr-o interpretare live diferentele intre nivelul mediu al muzicii si aceste varfuri poate fi de 20 dB sau chiar si mai mult.

Ca sa iti faci o idee despre diferenta asta, imagineaza-ti ca stai de vorba cu cineva la 1-2 metri distanta, si la un moment dat bati din palme. Bataile din palme pot avea cu 20 dB mai mult decat nivelul mediu al conversatiei.

In mod similar in muzica sunt folosite aceste varfuri, care dau o forma deosebita sunetului, o dinamica placuta urechii, si o anumita nuanta melodiei. O buna parte din inginerii de sunet se pare ca au impresia ca noi cumparam muzica pentru ca suna tare, nu pentru ca chiar ne place acea muzica. Si astfel ei cauta sa masterizeze la un nivel cat mai mare.

Daca ar fi sa inregistram acea conversatie si bataia din palme, pe un recorder digital, ar trebui ca bataia palmelor sa fie undeva in maxim 0 dBFS, ca sa nu distorsioneze, iar conversatia in sine, fiind mai mica cu 20 dB decat bataia din palme, ar fi inregistrata undeva la -20 dB.

Cum poti sa cresti un astfel de material in volum, fara sa depasesti 0 dBFS? Prin reducerea dinamicii: poti amplifica doar semnalul care se afla sub o anume valoare, iar ce este peste, ramane neatins. Astfel, poti ridica nivelul audio al conversatiei pana sa zicem la -3 dBFS, ceea ce rezulta este o dinamica de 3 dB, in loc de cea de 20 dB care era initial.

In mod similar avem inregistrari cu doar 3 dB dinamica, sau chiar si mai putin, care nu mai suna “natural”, intrumentele isi pierd din naturalete si detalii, se pierde viata unei melodii, si materialul rezultat de multe ori este greu de ascultat, obositor.

CD-ul audio cand a fost introdus pe piata, avand o rezolutie de 16 biti, promitea o dinamica de 96 dB! Asa cum o inregistrare digitala pe 24 biti are posibilitatea unei dinamici de 144 dB! Si noi, folosim 3, sau 6, sau 1… normal ca suna prost si e mai mult galagie decat muzica. Si pentru ca aceste inregistrari suna… tare, cei mai multi din ascultatori se vor arunca la potentiometrele de volum sa dea mai incet.

Cum inceputurile acestui fenomen Loudness War au fost date de cineva care a observat ca dand putin mai tare suna mai bine, si atrage atentia, s-a gandit ca daca da si mai tare e si mai bine, si tot asa.

Ridicand nivelul inregistrarii, pierzi ocazia de a obtine acelasi nivel sonor prin ridicarea volumului din potentiometrul de volum, ceea ce pastreaza si dinamica.

Multi dintre cei care lupta pentru a masteriza sa sune mai tare, gasesc ca materialul comprimat dinamic suna mai bine decat cel necomprimat. Daca ei ar lua varianta comprimata si ar ajusta volumul astfel incat sa se auda la fel de tare la auditie, ca si varianta necomprimata, probabil ca si-ar da seama ca au fost impresionati de nivelul de cantitate, volum, si nu de calitatea materialului; de fapt calitatea in acest caz tinde sa scada la versiunile prea comprimate.

Sa vorbim putin despre potentiometrul de volum al unui sistem audio.

Din punct de vedere electronic, potentiometrul de volum este un rezistor variabil, plasat in calea semnalului audio, pentru a ne permite sa controlam volumul. Daca am sunta acest potentiometru, sunetul ar disparea? O comparatie buna este un robinet pe o conducta de apa, daca l-am sunta, apa s-ar opri? Nu, ci ar curge din abundenta, maxim. La fel si cu potentiometrul de volum, fara el sunetul s-ar auzi la maxim cat poate amplificatorul, si ti-ar pune in pericol si auzul, si boxele :). Deci potentiometrul de volum il folosim pentru a da incet, nu pentru a da tare.

Deci, cand dam mai tare, acest rezistor influenteaza mai putin semnalul audio. Cu cat dam mai incet, acesta influenteaza mai mult semnalul audio, scazand calitatea. Ca urmare, ca un material comprimat, care suna tare, sa aiba un volum aparent in aceeasi incapere, cu un semnal necomprimat dinamic, va trebui sa il dai mai incet, rezistorul potentiometrului de volum afectand mai mult semnalul in calitate. Acuma… cate urechi aud diferenta si cate nu, nu stiu, dar ar trebui sa faci o proba sa asculti cu urechile tale, poate ti se pare relevant, poate nu. Diferentele se pot auzi oricum cel mai bine cand semnalele difera cu cel putin 10 dB.

Cum spuneam, compresia dinamica ajuta la auditiile in masina, sau noaptea cand nu vrei sa iti deranjezi vecinii, compresia dinamica amplifica sunetele care altfel ar fi prea incet si nu le-ai auzi. Ok, dar de ce trebuie sa distrugem inregistrarile prin compresie dinamica, nu ar fi mai bine ca player-ul sa aiba pe el un buton de copresie dinamica, pe care sa il folosim la nevoie dar sa lasam inregistrarile dinamice asa cum sunt ele in mod firesc, pentru a ne putea bucura de tot ce ofera o inregistrare de calitate, cand avem ocazia?

Chiar la un moment dat ma gandeam ca as avea nevoie ca cineva sa imi masterizeze piesele sau sa invat sa fac eu asta mai bine, asa ca pana una-alta am facut un mastering la piesele mele asa cum am stiut eu, desi credeam ca am nevoie de un mastering mai extravagant,  insa am primit o multime de complimente pentru ce am realizat pana acum, pe partea de calitate, chiar oameni care in general asculta cu totul altceva decat ce am compus eu, mi-au spus ca desi nu e ceea ce ei consuma in general, suna foarte foarte foarte bine calitativ. Ba chiar cineva s-a decis sa cumpere doar CD-uri originale si sa nu mai asculte mp3-uri dupa ce mi-a ascultat un CD de-al meu in masina sa, si asta era cu un CD produs in intregime din fisiere la 16 biti/44.1 KHz, pentru ca nu aveam alte posibilitati.

Apoi ma gandesc.. poate as vrea sa vad cum suna o piesa de-a mea masterizata de altcineva, dar pana una-alta nu as renunta la dinamica, am convingerea ca dinamica discului care nu lupta pentru Loudness War, castiga urechea ascultatorilor. Si cand asculti o muzica inregistrata, mixata si masterizata impecabil, cu dinamica si sunet clar si aerisit, ai tendinta sa iti placa chiar daca nu este in sfera ta preferata. Uneori e de bine, eu asa am patit cu muzica jazz, am mers la Festivalul de Jazz de la Garana, si acolo cand am auzit cum suna… mi-a picat falca pe jos, m-am indragostit pe loc de jazz si nu ma mai puteam desprinde, am vrut sa tot ascult.

Cateva concluzii:

– De ce sa comprimi dinamica daca nu este nevoie?
– Suna mai bine necomprimat, lasa muzica sa respire, sa traiasca.
– Sfarsitul Loudness War va insemna inceputul unei noi ere de aur in industria muzicala.
Unele cercetari arata ca nu exista nici o legatura intre “mai tare” si vanzari.
– Oamenii nu observa diferenta de volum cand compara doua melodii intre ele.
– Muzica cu dinamica buna suna mai bine chiar si pe radio, aici este dovada.
– Player-ele moderne audio, inlatura efectul de “tare” prin functia de ReplayGain.
– Cei mai multi ascultatori, vor da muzica “tare”, mai incet.

Te provoc sa nu crezi nimic din ce am scris aici si sa asculti cu urechile tale. Ia o piesa dinamica din anii ’80 inregistrata bine,  fa-i compresie dinamica, si vezi ce iese. Asculta pe sistemul tau audio o piesa a lui Chris Rea din anii ’80, si apoi asculta pe acelasi sistem la acelasi nivel, o piesa de pe Death Magnetic, sau asculta tot piese de la Metallica, una de pe Death Magnetic, alta de pe …And Justice For All. Daca comprimat este ceea ce iti doresti… comprima si fa cum consideri, eventual cere feedback ulterior daca faci pentru altii. Daca iti place dinamic si aerisit, doar de tine depinde sa produci muzica dinamica si calitativa, fara distorsiuni.

Cateva link-uri de unde am dezvoltat cateva idei pentru acest articol:

http://www.barrydiamentaudio.com/loudness.htm

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:9pv0GmlDfO8J:noisey.vice.com/en_uk/read/the-loudness-war-is-nearly-over+&cd=4&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

http://dynamicrangeday.co.uk/about/

Scrie-mi mai jos care sunt concluziile si preferintele tale, m-as bucura sa schimbam idei, ar putea fi ceva constructiv. daca ai avut parte de ceva experiente la productia sau auditia materialelor care lupta pentru “mai tare”, impartaseste si cu noi acea experienta.

Daca ai intrebari, completari, sau vrei sa imi scrii un mesaj, lasa-mi un comentariu. Daca te ajuta acest articol, scrie-mi, m-as bucura sa stiu ca am muncit cu folos.

Te poti abona aici pe site pentru a primi e-mail de la mine cand scriu cate un articol nou, trebuie doar sa completezi formularul din dreapta-sus de pe pagina, sau sa lasi adresa de e-mail in bara verde de sus :).

Iti multumesc ca ma citesti,

Suna bine! Suna tot mai bine!

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Mediul de inregistrare / redare, cu avantaje si dezavantaje

Am ascultat muzica pe o gramada de medii de inregistrare / redare, si am inregistrat pe aproape tot pe atatea. Le-am ales si in functie de ce aveam la dispozitie in acel moment al vietii sa zic asa, si in functie de avantajele si dezavantajele fiecaruia.

Azi vreau sa povestim despre mediile de inregistrare / redare: avantaje si dezavantaje, tabieturi, utilizari exclusive, moduri de pastrare si intretinere, preferinte, etc. Chiar te astept sa imi lasi un comentariu daca crezi ca ai putea completa sau ai ceva sa ma intrebi.

HDD, SSD, Stick, Card – aici intra toate mediile pe care poti pune fisiere audio, le poti rescrie de nenumarate ori, fara categoria discurilor optice. Adica Hard Disc (sau Hard Disk), Solid State Drive, orice stick de memorie, flash, pe USB, sau card SD, SDHC, SDXC, microSD, miniSD, CF, MS, PSMMC, xD, si altele. Acestea au avantajele ca sunt compatibile cu aparatele electronice portabile (telefon, tableta, aparate foto, video, etc), si cu majoritatea calculatoarelor, transferand date intre echipamente. In afara de HDD, restul nu au elemente de uzura, cum ar fi motoare, rulmenti, etc, ci informatia se inmagazineaza in circuite electronice. Pe HDD se inmagazineaza pe discuri magnetice, in format digital.

Mi-am uitat o data intr-un buzunar un stick USB, si am spalat pantalonii in masina de spalat rufe, si dupa ce s-a uscat, stick-ul a functionat perfect. Sigur, nu este recomandat sa faci asa ceva, dar daca s-a intamplat..

HDD-urile sunt mult mai sensibile la vibratii, apa, si altele. Constituie elemente de uzura, motorul care invarte cu cateva mii de rotatii pe minut platanele din interior, si capul de citire se misca pe raza discurilor, citind informatie, ceea ce, desi rezista ani de zile (mai exista HDD de 2-3 GB mai vechi de 10 ani care inca functioneaza) reduce viata, sau cel putin mareste riscul sa “cada” oricand. Daca ai date importante, e bine totdeauna sa pastrezi o copie de siguranta (backup).

SSD este urmatorul pas dupa HDD la care se tinde, si ia amploare tot mai mare, datorita unor avantaje clare. Daca pui un SSD in loc de HDD in calculator, iti va merge calculatorul mai rapid, deci si sesiunea de inregistrare multicanal, sau procesarea efectelor va fi usurata lucrand intr-un DAW.

Cat despre auditii de pe aceste medii, acestea sunt foarte facile, versatile, ai acces la spatiu mult pe care poti pune multa muzica, este ieftin sa pastrezi si o copie de siguranta.

CD, SACD, DVD-A, BD – in general, discurile optice de pe care ascultam muzica, sunt portabile, adica le poti asculta pe multe scule orinde te duci – mai ales CD-ul audio, iar avansand spre tehnologii mai noi ai nevoie de player-ul care stie sa readea acel format, de rezolutie mai mare. Fata de ascultatul muzicii pe calculator, sau telefon, sau tableta, etc, ascultatul unu CD audio de exemplu, presupune o alta dispozitie, un mic tabiet, si o placere in plus ce ghraneste si alte simturi in afara de cele auditive.

CD audio inregistrari compact disc CDDA DVD opticCD-urile sau in general discurile optice se pastreaza pe raft in carcasa lor proprie, in pozitie verticala, ferite de umezeala, praf, caldura excesiva. Imi pun si problea protejarii lor in caz de cutremur – raftul sa fie bine prins de perete, si daca se poate sa aiba in partea din fata o mica bordura care sa nu lase discurile sa cada.

Asta e o ideea de-a mea, nu am vazut la nimeni implementat asa ceva, insa daca dai 10-25 euro pe un CD si la un cutremur de 3-4 grade ti se sparg 40 de discuri din 100, iti pare rau dupa ele. Plus ca poate unele nu mai ai de unde sa le achizitionezi prea curand. Si toate astea pentru o bordura la raftul de discuri, care nu e mare lucru de facut.

Te gandesti cam ce ai chef sa asculti, mergi la raftul cu CD-uri, alegi discul, deschizi carcasa, scoti discul, il pui in CD-player, dai PLAY, reglezi volumul amplificatorului, te asezi in fotoliu in locul potrivit al incaperii pentru auditie, iei o gura de ceva bun de baut, si pe cand asculti atent muzica, poti studia coperta discului, poti citi versurile, etc.

In mod similar se intampla cand asculti discuri de vinyl, dar efectul tactil este mai pronuntat datorita dimensiunii copertii, si este stimulat si simtul vuizual pentru ca vezi cum se invarte discul, si cand este gata fata A a discului, merg la pick-up sa intorci discul invers, pe fata B.

disc vinyl maxi single LP EP inregistrari audio long playVinyl, Benzi – doua formate analogice pe cat de vechi pe atat de calitative si in ziua de azi. Cu cateva mentiuni, desigur.

Multi le considera depasite, insa audiofilii si unii pasionati, inca le apreciaza. Discuri de vinyl se imprima inca si in ziua de azi, si chair editii speciale, limitate, audiofile (discuri de 180 grame). Daca ai un sistem performant, (pick-up, doza de pick-up, preamplificator, amplificator, boxe, cabluri, camera de auditie, etc) ai fi uimit de cum suna un disc de vinyl. Si aici sunt discuri ce suna prost si discuri ce suna bine, deci atentie – un audiofil ar putea sa te indrume la locul faptei mai bine :).

As spune doar ca fata de un CD, un vinyl suna “altfel”. Nu cred ca poti spune mai bine sau mai rau; depinde si de ce muzica e pe ele, sa presupunem ca iei un album considerat reusit pentru audiofili, si pe CD, si pe vinyl, si le compari. Poate suna bine ambele, dar cu siguranta “altfel” fiecare.

Vinyl-urile le pastrezi in aceleasi conditii ca si CD-urile, insa cu atentie sporita la manipularea lor – orice mica zgarietura se va auzi apoi la redare, fata de discurile optice care sunt mai putin sensibile la mici zgarieturi. La multe auditii, discurile vinyl se uzeaza fizic, insa am discuri de 30 de ani care suna si acum inca bine, deci in functie de cum ai grija de ele, te tin mai mult sau mai putin.

banda magnetica benzi magnetofon audio inregistrari chrome type II metalBenzile de magnetofon presupun mai mult lucru pentru cine vrea sa le foloseasca, atat la inregistrare cat si la redare. Trebuie sa le pastrezi departe de campuri magnetice (televizor sau monitor cu tub catodic, magneti, transformatoare de curent, etc), umezeala, praf, in carcasele lor.

Calitatea rezonabila incepe de la 7.5 ips (inch pe secunda), adica aproximativ 19.5 cm/s – viteza cu care trece banta peste capul de inregistrare / redare. Calitate mai mare obtii la 15 ips sau 30.

Ce poti face azi cu un magnetofon? Poti inregistra discurile de vinyl pentru a putea asculta la calitate mare acele discuri, in timp ce nu le uzezi fizic, decat o data la inregistrarea lor pe banda. Cand se uzeaza banda  in timp, poti scoate din nou discul si inregistra pe alta banda, si procesul se reia. Cand faci auditii  poti folosi chiar discul vinyl, fara sa iti para rau ca se uzeaza, pentru ca pentru asta l-ai luat, sa il asculti.

Unele magnetofoane au posibilitatea sa inregistreze si sa redea cele 4 canale (2 pe o parte si 2 pe alta) simultan in aceeasi directie, deci il poti folosi pentru auditii quadrofonice, daca ai si muzica pentru asa ceva; daca nu ai, poti sa iti faci! Eu am facut ceva similar in Adobe Audition, am pus pe doua placi de sunet iesiri diferite, si am modificat putin pe alocuri mixul unei melodii facute de mine, si am ascultat quadro cele doua mixuri diferite, simultan, insa aveam o problema de defazaj pentru ca amplificatoarele erau total diferite, si am renuntat dar ma bate gandul sa incerc din nou, de data asta cu alte cunsotinte tehnice la bord :).

In studiouri nu prea se mai folosesc, dar se foloseau mult, magnetofoanele cu banda de 2 inch latime, pe care se pot inregistra si reda simultan pana la 24 sau chiar 32 de canale, magnetofoanele depasind uneori dimensiunile unei masini de spalat rufe.

Pentru inregistrari analogice de foarte buna calitate se poate folosi magnetofonul. Este mai scump, mai greu de intretinut, de lucrat cu el, dar daca iti place, merita.

MD MiniDisc CD RW recordable inregistrabil inregistrari audioMiniDisc-urile sunt un format util in prezent pentru playback, dar mai ales pentru teatru, in locurile unde mai demult se foloseau magnetofoane si se edita materialul audio taind benzile cu foarfeca, lipind cu banda adeziva portiunile audio sa stie sunetistul de unde pana unde tine o bucata de material audio, cu MiniDisc-ul faci treaba mult mai usor si mai rapid, la o calitate excelenta pentru asa ceva.

Eu am mai folosit MiniDisc-urile portabile pentru a inregistra prin doua microfoane electret, sunete din natura, de placere sau pentru a le folosi in muzica mea ca sample-uri. Acum ai varianta de recorder portabil ce inregistreaza pe carduri de memorie, eliminand neajunsurile MiniDisc-urilor.

Casetele analogice ce erau la moda in anii ’90 au ramas depasite de formatele noi digitale. Am vazut ca se mai gasesc de vanzare insa au atatea neajunsuri incat nu mai merita folosirea lor. Totusi, daca ai material audio util pe acest format, poti inregistra pe PC in format mp3 sau wav, sau audio CD, fara pierderi semnificative de calitate. Am scris si un articol despre cum se face acest lucru.

Tu pe ce preferi sa inregistrezi, si ce setari de calitate folosesti? Ce ai vrea sa imbunatatesti la modul tau de inregistrare? Dar auditii de pe ce mediu preferi sa faci? Daca ai ceva de adaugat sau intrebat… lasa-mi un comentariu mai jos.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

 

Boxe pentru acasa

Bine te-am (re)gasit pe inregistrariaudio.ro!

Daca in articolul de data trecuta am tratat amplificatorul audio, acum vin cu un mini-ghid pentru o pereche de boxe ce pot fi conectate la amplificator pentru a asculta muzica. Acesta te ajuta si daca vrei sa achizitionezi o pereche de boxe, si daca ai deja una si vrei sa o valorifici mai mult decat pana acum.

Boxe  este termenul mai comun pentru Incinte Acustice. Incintele acustice sunt cutii de lemn (sau alte materiale) special construite pentru a imbunatatii proprietatile acustice ale difuzoarelor pe care le sustin. Acestea pot avea unul sau mai multe difuzoare. Cele pentru ascultat muzica acasa au in general doua trei sau patru difuzoare.

Pioneer-S-Z72-audio-boxe-speaker-system-stereo-vintage

Cele mai multe incinte acustice care au doua sau mai multe difuzoare, au unul sau mai multe filtre – circuite electronice ce filtreaza plaje diferite de frecvente, si “impart” frecventele inalte, medii si joase, la difuzoarele aferente, pentru o redare mai buna a spectrului audio. O boxa ce are doua difuzoare si un filtru, spunem ca este o boxa pe doua cai, sau incinta acustica pe doua cai. Numarul de difuzoare nu intotdeauna coincide cu numarul de cai, pot fi si boxe cu trei difuzoare si doua cai, daca exista un singur filtu care imparte plaja de frecvente in doua si nu in trei (o parte pentru un difuzor, si alta pentru celalalte doua  ce primesc exact acelasi semnal, fara nici un alt fltru).

Unele incinte acustice sunt inchise, altele au un port de bass reflex. Cele cu bass reflex au un port prin care circula aerul, si interiorul cutiei comunica cu exteriorul. Cele inchise nu au acel port, aerul se comprima in interior. Ca sunet, diferenta intre cele doua variante este felul cum suna frecventele joase. Preferintele pentru o varianta constructiva sau alta, difera de la individ la individ, si e bine sa alegi intre variante cu urechea, nu cu datele tehnice in fata sau dupa ce zice “lumea”, fiind o alegere subiectiva.

Pentru aparatura Hi-Fi de acasa ai posibilitatea sa alegi intre boxe de podea (standfloor) sau boxe de raft (bookshelf), fiecare cu avantajele si dezavantajele sale insa nu intru aici in detalii. Daca ai de ales, pentru o camera mare alegi standfloor, iar pentru camere mai mici alegi bookshelf, ocupand spatiu mai putin, sunand totodata bine si suficient de tare pentru o camera mica.

Boxele au o caracteristica electronica numita impedanta, aceasta se masoara in ohmi (Ω) insa nu vreau sa intru in detalii de electronica despre acest subiect. Cele mai multe amplificatoare si boxe sunt de 8 sau 4 ohmi, si trebuie neaparat sa fii atent cum le conectezi intre ele. Mai exact:

Date thenice pe eticheta de pe spatele vboxeiBoxele trebuie sa aiba o impedanta cel putin la fel ca si amplificatorul. Ideal e sa fie la fel. Dar daca totusi este mai mare (sa zicem ca pui boxe de 8 ohmi la amplificator de 4 ohmi) nu se intampla nimic rau, ci va scadea putin puterea acelui amplificator cat timp este conectat la boxe cu impedanta mai mare decat are el. De aceea pe unele amplificatoare vei gasi ca suporta boxe de 4-8-16 ohmi, deci practic suporta 4, si ce este peste, este evident oricum.

Atentie! sa nu faci invers! Nu conecta niciodata boxe sau difuzoare cu impedanta mai mica decat valoarea minima acceptata de amplificator, pentru ca arzi amplificatorul. Boxele nu se ard (decat daca dai mult prea tare volumul, dar asta se intampla indiferent de impedanta) dar se arde amplificatorul. La volum mic pe termen scurt, nu se intampla nimic, defectarea amplificatorului nu se intampla instantaneu. Pe timp indelungat sau/si volum mare, se incalzeste etajul final de amplificare (circuitul electronic ce amplifica cel mai mult semnalul) si se arde. Se poate repara, schimband componentele arse. Eu cand am facut asa ceva, m-a costat 60 lei circuitul ars, si 3 ore de munca, si consider ca “am scapat ieftin” :). Nu recomand, mai bine pune boxe de impedanta potrivita.

Masurarea impedantei unei boxeDaca pe spatele boxelor nu ai eticheta pe care scrie impedanta, poti afla impedanta masurand cu un multimetru bornele boxei respectve, pe domeniul cel mai mic al masurarii rezistentei electrice, iti va arata o valoare apropiata de impedanta boxelor: in jur de 8, 4 sau 6, sau ce impedanta are boxa respectiva.  Din imaginea alaturata reiese ca boxele mele au 8 Ω fiecare.

La volum mare poti arde si difuzoarele, chiar daca pui impedanta potrivita. Dand mai tare ele la un moment dat vor distorsiona (se aude rau, cu baraituri), si daca asculti in continuare asa, in functie de cat de tare dai si cat de rau distorsioneaza, urmeaza arderea sau descentrarea bobinei din difuzor. Si asta se poate repara, desigur, insa pe alti bani. Pe mine ma deranjeaza sa ascult muzica ditorsionand difuzorul, asa ca oricat de tare dau, am grija sa se auda bine, curat. Daca totusi vrei sa dai mai tare la o petrecere, redu din joase si dai mai tare, insa regula se pastreaza: cand auzi distorsiuni (presupunand ca dai progresiv, nu brusc) reduci pana nu se mai aud – acela e nivelul maxim ca sa nu arzi difuzoarele.

Puterea boxelor – se masoara in W (Watt) insa este greu sa iti faci o referinta pentru ca producatorii deseori specifica un anumit fel de putere (sunt mai multe) la o anumita frecventa, iar tu cand asculti muzica, ceea ce inseamna o plaja variata de frecvente, sistemul audio raspunde diferit. Nu te ajuta cu nimic sa compari doua seturi de boxe pe care scrie puterea lor si sunt facute de firme diferite. Cel mai bine este sa asculti mai multe sisteme la cunostinte sau prin magazine, si apoi cand iti cumperi boxe, sa le asculti in prealabil, si daca suna destul de tare si destul de bine, si esti multumit, le cumperi. Sunt importante si datele tehnice, insa daca nu ai o fisa cu asa ceva, corecta si completa, mai bine sa nu te incurci. Daca insa vrei sa tii cont de fiecare detaliu, si sa achizitionezi boxe mai scumpe sa zicem, atunci este necesar sa studiezi toate datele tehnice, si sa intelegi toate procesele de natura electronica,  fizica, acustica, psiho-acustica, etc.,  aferente, si cu siguranta de comparatia boxelor prin auditie nu scapi, trebuie sa asculti boxele inainte sa le cumperi.

Pentru legarea boxelor la amplificator, e important sa legi firele corect. Adica plus la plus si minus la minus. Se intampla des sa nu stii care e unul sau altul, pentru ca daca pe amplificator gasesti scrise aceste date, pe boxe de multe ori nu gasesti si trebuie sa aflii.

Verificarea polaritatii unei boxe, cu o baterie AA (R6)

Este foarte simplu: iei o baterie sau acumlator de 1.5V (R6, R3, sau de oricare gasesti dar sa nu fie peste 1.5V de preferinta, si o conectezi la firele boxei, urmarind excursia difuzorului de joase: daca conectand bateria la firele boxei difuzorul de joase iese in afara, apoi cand iei contactul revine unde era, atunci firul care era la borna + a bateriei este plusul si se leaga la plusul de la amplificator, de obicei culoarea rosie pe borna amplificatorului, iar celalalt este minusul si se leaga la minusul amplificatorului, respectiv borna neagra corespunzatoare acelui canal de iesire. Daca legi invers ambele boxe, probabil nu iti vei da seama la auditie, insa daca una o legi corect si una gresit, se vor anula o mare parte din frecventele joase daca asculti intre cele doua boxe.

Boxele active, la care nu ai nevoie de amplificator separat pentru ca au ele integrat in cutie un amplificator propriu, proiectat special pentru acea incinta, le poti folosi in unele configuratii si pentru ascultat muzica. Acestea se folosesc cu precadere de catre instrumentisti, interpreti pe scena, DJ, cand se canta sau se mixeaza live, pentru a monitoriza in timp real sunetul (de aceea le si spune monitoare de scena), sau in studioul de inregistrari, in camera de control unde se monitorizeaza sunetul melodiei (sau materialului audio) in lucru (le zice monitoare de studio). Pe o boxa activa, pe langa alte reglaje si mufe diferite de intrare de semnal, ai un buton de volum, care in general il reglezi o data, si il lasi asa. Apoi controlezi volumul pentru ele din mixer sau din placa de sunet. Pentru acasa cel mai des se folosesc boxele pasive impreuna cu un amplificator separat.

Camera aranjare boxeAsezarea boxelor in incaperea de auditie nu se face la intamplare, calitatea sunetului si imaginea stereo fiind date direct de asezarea boxelor. Forma geometrica a camerei, gradul ei de absorbtie sau reflexie a sunetului, asezarea boxelor in camera, influenteaza in mare masura sunetul. In general se aseaza pe stative special amenajate, la acelasi nivel fata de podea, astfel incat difuzoarele de inalte sa fie in dreptul urechilor celui care face auditia. Iar ca locatie in camera, merita incercate mai multe variante pana esti multumit cu ce auzi. Sau, in camera goala intai asezi boxele, si apoi in functie de asta pui mobila. Daca stai mult la calculator si asculti muzica, le asezi incat sa fii intre ele cand esti pe scaun, sau daca amenajezi un loc pentru auditii, un fotoliu confortabil plasat intre cele doua boxe, formand un triunghi echilateral avand colturile cele doua boxe si fotoliul pentru auditii. Distanta la care sa asezi fotoliul fata de boxe este undeva intre 2 si 4 metri, in functie de posibilitati, cauti punctul unde suna cel mai bine muzica.

Pentru o auditie buna, nu lasa alte obiecte intre boxe si locul de auditie, evita colturile camerei, evita camerele de forma cubica sau apropiata acestei forme (stiu… asta e foarte greu). La petreceri la care se danseaza, cu prietenii, acasa in camera sau in curte, pune boxele mai sus decat urechile participantilor, se va auzi mai bine. Nu vreau sa recomand  o anume marca de boxe, cel mai bine ar fi daca le poti asculta si sa alegi cu urechea. Acesta a fost un scurt ghid despre alegerea unei perechi de boxe. Cu cat sunt mai scumpe, sunt mai bune, insa nu totdeauna, sau cel putin de multe ori nu are sens sa platesti dublu pentru putin mai bine.

Daca cumperi boxe la mana a doua, ai mai putin de ales, sau cauti un anume model de boxe daca te-ai informat sau/si l-ai auzit la cineva si il vrei si tu. E bine sa te uiti la membrana difuzoarelor, inclusiv cea de pe margine, de suspensie, sa nu fie imbatranita, rupta, coapta, etc. Difuzoarele sa functioneze bine fara distorsiuni, sa nu fie unele arse, adica sa verifici daca functioneaza toate difuzoarele din boxe. Daca ai amplificatorul deja, sa tii cont de impedanta. In general cele de 8 ohmi se potrivesc la marea majoritate a amplificatoarelor. Sa te informezi de la cel care le vinde si sa si verifici ca difuzoarele sunt cele originale, sau daca nu, sa cumperi boxele in cunostinta de cauza.

Conectarea boxelor in functie de putere (adaugire ulterioara la articolul initial)

Puterea boxelor in acest context al compatibilitatii conectarii cu amplificatorul, nu prezinta importanta. De ce? Daca tii cont de impedante cum am scris in articol, este irelevant ce putere au boxele, cu conditia sa respecti ce am scris in articol, adica sa asculti muzica la un volum la care nu distorsioneaza difuzorul. Daca condita impedantelor si conditia distorsiunilor este ideplinita, nu se arde nimic.

Daca ai amplificator de 80W si pui boxa sau difuzor de 30W dar impedanta corecta, acea boxa sau difuzor, se poate arde daca asculti atat de tare incat distorsioneaza difuzorul. Altfel nu. Mentionez ca este posibil ca un difuzor sa distorsioneze si sa nu il auzi, cum se poate intampla daca folosesti un subwoofer, pentru ca daca joasele sunt la volum mare, se poate ca sunetul pe joase sa fie saturat in locul unde asculti, caz in care poate nu mai auzi difuzorul daca distorsioneaza sau nu.

Asadar, chiar daca amplificatorul POATE sa dea 80W, tu il folosesti doar pana la pragul de distorsiune al difuzorului de 30W, deci nu il vei putea folosi la maxim, insa va suna bine, pentru ca amplificatorul va lucra in acest caz lejer, “la relanti” ca sa zic asa.

Exista posibilitatea, insa ca si atunci cand conectezi un amplificator de 50W la un difuzor de 100W sa arzi difuzorul chiar daca respecti impedanta, pe acelasi principiu al distorsiunilor.

Daca dai foarte tare, apar distorsiuni in semnal, si le vei auzi, de aceea insist ca se poate arde daca apar distorsiuni, pentru ca la volum mare semnalul devine distorsionat (depinde si de calitatea amplificatorului acest aspect) si va distorsiona si difuzorul, care se va arde.

Semnal dreptunghuilar dinti de fierastrau inregistrari audioLa acel volum, distoriunile se pot manifesta prin deteriorarea semnalului pe alocuri in semnal dreptunghuilar, dinti de fierastrau sau ceva asemanator, caz in care mecanica difuzorului nu permite trecerea instantanee, si repetata, dintr-o stare in alta, ceea ce il poate arde, chiar daca el e mult mai puternic decat amplificatorul.

Scrie-mi mai jos ce boxe ti-ai luat, sau cu ce probleme te confrunti. Daca ti-a placut acest articol, te rog da-i un share pe Facebook sau Google+, poate sunt si altii interesati sa il citeasca, iar daca ai o parere sau recomandare, lasa-mi un comentariu mai jos. Iti multumesc ca ma citesti!

Suna bine! Suna tot mai bine!

Cu drag,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Amplificator pentru acasa

Ti-am pregatit un scurt ghid pentru alegerea unui amplificator stereo pe doua canale pentru acasa; foloseste-ti amplificatorul la capacitate maxima (in sensul de toate facilitatile, nu volum maxim), si bucura-te de muzica la o calitate peste media calitatii aparatelor folosite de majoritatea oamenilor.

Amplificatorul audio (sau statia de amplificare) este aparatul electronic de care ai nevoie pentru a amplifica semnalul dintr-o sursa audio (PC, tableta, laptop, mp3, CD, Blu Ray, DVD, SACD, MiniDisc – player, pickup, magnetofon, radio, telefon, televizor, DAT, sau orice alta sursa de muzica folosesti) pentru a se putea auzi in boxe. In functie cat de tare si bine vrei sa se auda, ai nevoie de un amplificator mai puternic si mai bun. De la cele integrate in boxele de calculator, la cele de casa, pana la cele profesionale de putere foarte mare, sunt amplificatoare care amplifica semnalul audio, muzica.

Amplificator-Pioneer-inregistrariAudio3Astazi in 2013 gasesc de cumparat amplificatoare pe doua canale bune in jur de 800 lei (Pioneer de exemplu). Se mai gasesc amplificatoare surround (5.1) de la 350 lei in sus, insa cele acceptabile din punctul meu de vedere ar fi de pe la 500 lei in sus, sau daca ar fi sa pastram nivelul calitatii celor pe doua canale de 800 lei, pe 6 canale ar fi evident mai scumpe.

Varianta ieftina (si buna) este subiectul acestui articol. Cauti un amplificator vechi pana in 150 lei, care sa fie functional, preferabil sa il probezi inainte sa dai banii. Poti gasi atat firme de renume (Pioneer, Sony, Maranz, Denon, Kenwood, Yamaha, Technics,  Teac, Onkyo, Harman Kardon, Sansui, Hitachi,  Philips, etc) cat si firme mai putin cunoscute (Emerson, Sherwood, Normende, Arcam, NAD, Dual, Rotel, EuroFunk, etc). unele dintre cele aparent necunoscute de fapt sunt foarte apreciate de mult timp de cei care sunt in domeniu, de audiofili si pasionati, insa eu zic ca publicul larg nu a auzit de ele asa cum a auzit de multe din cele ce le-am trecut pe lista de cunoscute.

Gasesti in ziare si pe internet la mica publicitate asemenea amplificatoare, sau chiar si in piata (ocico). Preturile variaza destul demult, insa poti gasi ceva bun in 150 lei. Nu recomand o anume marca, daca arata si functioneaza cum descriu aici in articol, ar trebui sa isi faca treaba.

E bine sa il probezi inainte si pe iesirea de boxe si de casti, verifici potentiometrele sa mearga bine, (daca fasaie cand invarti de ele nu-ti fa probleme ca poti da cu spray de contacte si se rezolva), butoanele sa fucntioneze, si pe cat posibil sa arate bine. Un amplificator vechi dar functional, ar trebui sa te mai tina multi ani de acum inainte, mai ales daca il folosesti des si corespunzator – la cele nefolosite mai mult timp, se usuca condensatorii electrolitici si trebuie schimbati pentru a functiona. Nu are motoare inauntru, nu are piese de uzura, daca merge bine, va merge bine in cele mai multe cazuri, mult timp.

Un aspect important, dupa care iti dai seama de vechimea amplificatorului, este panoul din spate unde are mufele de intrare si iesire: daca are multe mufe RCA, si cele de boxe sunt de tipul in care introduci direct firul, si nu necesita mufe pe cablurile de boxe, atunci amplificatorul este potrivit ca varsta, calitate si functionare. Cele mai vechi au mufe DIN pe 5 pini in loc de RCA, si la boxe necesita neaparat mufe pe cablurile de boxe, acelea sunt mai vechi, insa pot fi functionale si te poti descurca si cu ele, insa neaparat sa mai negociezi la pret :).  (unele au si multe RCA, si o mufa DIN, acelea sunt OK ca generatie).

Amplificatoarele mai noi, au telecomanda, si cele mai multe din functii sunt disponibile din telecomanda, insa daca achizitionezi un asemenea amplificator la mana adoua, si nu are telecomanda sau nu functioneaza telecomanda, asigura-te ca functiile pe care ti le doresti (cele de baza) sunt disponibile si direct pe panoul frontal, fara a avea nevoie de telecomanda.

Iesiri BoxeCa iesire pentru boxe de cele mai multe ori gasesti iesiri pentru doua perechi de boxe, insa unele au doar pentru o singura pereche. Ca si intrari gasesti de cele mai multe ori: AUX, CD, TUNER, PHONO, TAPE1, TAPE2  si altele, astea sunt cele mai cunoscute, unele amplificatoare au doar o parte din aceste intrari. Ca iesiri, pe langa cele de boxe, ai una sau doua iesiri TAPE1 OUT, TAPE2 OUT, REC OUT, sau ceva similar, de unde poti lua semnal  de linie pentru a inregistra ce intra in amplificator, sau pentru a lega inca un amplificator la acelasi semnal. Pe intrarea de PHONO se foloseste pick-up cu doza electromagnetica, aceasta intrare spre deosebire de celalalte are un preamplificator special pentru pick-up, cu corectie, sau egalizare RIAA (Recording Industry Association of America). Celalalte intrari sunt intrari de linie si pot fi folosite oricare din ele cu orice echipament ce are iesire de linie.

Corectii de ton si balansIn general, ai la amplificator, corector de ton si balans: corectorul de ton amplifica sau atenueaza frecventele inalte sau joase, in general are doua butoane de care rotesti – amplificatoarele mai noi, digitale, au aceste optiuni in meniuri software. Butonul de balans regleaza daca volumul sa se auda egal in ambele boxe sau inegal pana la deloc in una si maxim in cealalta.

Iesire casti, selectie iesire A si BPe amplificatoarele cu iesiri pentru doua perechi de boxe gasesti un comutator sau butoane pentru a selecta daca vrei semnal doar pe iesirea A (prima pereche de boxe), iesirea B (a doua pereche de boxe), A+B (ambele iesiri de boxe) sau niciuna din iesiri – optiunea asta o folosesti cand vrei sa asculti doar in casti. Mentionez ca iesirea de casti este activa pe oricare din celalalte selectii (A, B, A+B), si nu se intrerup boxele cand bagi castile, adica sa fii atent(a) sa nu fii cu castile pe urechi, sa fie selectata prima pereche de boxe sa zicem, si tu sa asculti la volum mare, ca vor auzi si vecinii ce asculti tu chiar daca folosesti casti 🙂 .

Pe cele doua perechi de iesiri de boxe poti lega chiar si o singura pereche de boxe, (nu trebuie sa ai doua perechi legate neaparat) ori pe A, ori pe B, nu are importanta. Este important sa tii cont de impedanta scrisa pe echipamente cand faci conexiunile, sa nu pui boxe cu impedanta mai mica decat scrie pe amplificator, pentru ca se poate defecta amplificatorul. La volum mic, timp scurt, nu se intampla nimic, dar la volum mare sau/si pe termen lung etajul final de amplificare (circuitul de amplificare din aparat) se incalzeste si se arde.

Puterea unui amplificator de cele mai multe ori nu o vei gasi scrisa pe panoul sau din spate, sau pe el in general. Daca ai, sau gasesti un amplificator ce seamana descrierii de mai sus, poti sta linistit ca este suficient de puternic pentru orice boxe de camera; sigur daca e mai puternic poti obtine mai mult de la el, insa acum vrem un sistem ieftin, trebuie sa ne incadram intr-o suma de bani si sa sune si bine si suficient de tare. Acest “suficient de tare” inseamna de fapt ca daca vrei sa deranjezi vecinii intr-un bloc e suficient sa dai volumul la 1/3 din maxim, si sigur vor putea si ei sa asculte muzica ta 🙂 . Ai grija cu orarul de liniste al scarii sa nu ai probleme cu ei, totusi.

Ceas-Records

In loc de 1/3 din puterea maxima, mai spunem ca dam volumul la “ora 10:30”. Asta inseamna ca privind butonul (rotund! – sunt amplificatoare care au volumul liniar, nu rotesti de el ci tragi cu degetul in lateral sau sus-jos, si nu pot fi date ca exemple aici) de volum, daca am suprapune un ceas cu tagare imaginar, cu centrul peste centrul butonului, linia care indica volumul pleaca de la minim – ora 7 sa zicem, si se termina in dreapta la maxim – ora 17. Deci ora 9 de exemplu va insemna volumul cu indicatorul spre stanga, orizontal. Deci, 1/3 din volum va insemna undeva pe la ora 10:30. Iar daca te intreaba cineva la cat ai dat volumul, citesti pe butonul de volum: daca indicatorul ar fi tagara mica de la un ceas, ce ora ar indica acesta? (aproximeaza fara sa stii exact unde ar fi minutarul, tagara mare).

Scrie-mi mai jos ce amplificator ti-ai luat, sau cu ce probleme te confrunti. Daca ti-a placut acest articol, te rog da-i un share pe Facebook sau Google+, poate sunt si altii interesati sa il citeasca, iar daca ai o parere sau recomandare, lasa-mi un comentariu mai jos. Iti multumesc ca ma citesti!

Este pe Facebook grupul Vintage Audio Romania pe care sunt multi pasionati si acolo poti intreba detalii despre astfel de sisteme, poti vedea multe poze cu scule vintage, si poti cere informatii membrilor de pe grup care au experienta pe anumite subiecte conexe.

Cu drag,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!