Inregistrare chitara acustica stereo

Inregistrezi chitara acustica stereo pentru ca suna mai fain, dar cum ar trebui pozitionate microfoanele? Sa vedem in continuare cateva tehnici de a capta stereo chitara acustica, cu cateva microfoane. Oricum, suna mult mai fain daca o chitara acustica este inregistrata stereo, nu mono; mai ales daca chitara acustica este un element esential in piesa pe care o inregistrezi. Vei avea de ales cate microfoane vei folosi, cum pozitionezi microfoanele si cum alegi incaperea in care faci inregistrarea.

Mai jos vei gasi si un exemplu, cum am inregistrat eu o chitara acustica in contextul unei piese anume. Spun ca e un exemplu, pentru ca poate alta data voi proceda diferit, in functie de mai multi factori, insa in acest exemplu vei vedea cum am facut eu acum, si la ce rezultate am ajuns.

Locul unde faci inregistrarea  

Incaperea in care faci inregistrarea influenteaza in mod direct felul cum suna si deci cum se va inregistra, chitara. Pe langa forma geometrica a camerei si a amplasarii chitarei si microfoanelor, suprafetele lucioase, ce reflecta sunetul, vor influenta in mod direct felul in care microfonul va capta atat sunetul ce vine direct de la chitara, cat si reflexiile sunetului din suprafetele alaturate, aceste reflexii fiind usor defazate si adaugandu-se la sunetul direct. Foarte posibil ca o chitara buna si un microfon scump sa sune…nu suficient de multumitor.

Daca in schimb camera este tratata acustic, sau contine multe elemente care absorb sunetul, reflexiile vor fi diminuate sau chiar oprite, astfel inregistrand doar sunetul ce vine din chitara. Daca ai ascultat vreodata cum suna chitara acustica la o iesire la iarba verde, probabil ti-ai dat seama ca aceeasi chitara suna diferit acolo fata de cum suna intr-o camera de gen sufragerie. Pentru ca acolo nu (prea) ai elemente care sa reflecte sunetul, si auzi doar chitara (bun, si pasarile… 🙂 )

Important este sa incerci sa inregistrezi in incaperea pe care o ai, si apoi ascultand inregistrarea sa iti dai seama daca acela este sunetul pe care ti-l doresti de la inregistrare sau trebuie sa cauti alta incapere. Eu personal prefer spatiile mai “surde”, fara reflexii daca se poate, iar daca ulterior vreau sa dau un “spatiu” chitarei, pot face asta dintr-un reverb usor din DAW, cu avantajul ca acel reverb il pot folosi si la alte instrumente din acel mix, ceea ce ar face mixul mai consistent.

Daca nu ai o camera tratata acustic asa cum vrei tu, poti cauta o incapere care suna cat de bine se poate. In general camerele goale, mari, fara covoare, cu mobila din lemn ce reflecta sunetul, cu vitrine de sticla, forme cubice, peretii paraleli, sunt camerele de evitat, sunt camerele cu acustica proasta.

Pe de alta parte, o camera mai mica, plina de rafturi de carti, discuri de vinil, cu covoare pe jos, draperii, multe haine, fara vitrine, camerele cu forma diferita de forma paralelipipedica, in special diferita de cea cubica, au sanse sa sune mult mai bine.

Fa cateva teste de inregistrare si observa aceste aspecte. Daca ai posibilitatea sa tratezi acustic incaperea, ar fi minunat. Mai conteaza si locatia din camera unde plasezi chitara si microfoanele. Fa teste, vezi unde suna cel mai bie. Toate acestea merita facute pentru ca daca nu inregistrezi bine chitara de la inceput, ulterior nu mai poti face modificari de sunet in sensul ca nu poti scoate din DAW reflexiile cauzate de acustica incaperii, la inregistrare.

Tehnica asezarii microfoanelor in modul X-Y:

Inregistrare chitara acustica stereo microfon XYAceasta tehnica presupune folosirea a doua microfoane identice, unidirectionale, sau cardioid, asezate foarte aproape unul de celalalt, in directii orientate la 90 grade unul fata de celalalt, avand fiecare diafragma indreptata catre diafragma celuilalt microfon.

Aceasta tehnica ofera o imagine sterofonica buna. Daca interpretul se misca usor pe parcursul inregistrarii, nivelul de inregistrare pentru cele doua microfoane nu se va schimba considerabil. Cu cat distanta dintre microfoane si chitara este mai mica, cu aceasta miscare va fi mai perceptibila si va influenta deci  inregistrarea.

Poti ruga interpretul la chitara sa tina cont de aceste aspecte pe timpul inregistrarii, si chiar ii poti pune sa asculte inregistrarea pentru a intelege ce se poate imbunatati.

Aceasta tehnica ofera si compatibilitate la auditiile in mono. Deci cand melodia se asculta la un radio mono (da, acestea sunt tot mai rare dar inca mai exista), televizor mono sau pe orice alt sistem de sunet mono, melodia va suna la fel de bine, doar ca va fi mono. Cu alte cuvinte, nu apar probleme de anulari de faza ale semnalului.

Tehnica asezarii microfoanelor in modul ORTF (Side-Other-Side):

Inregistrare chitara acustica stereo microfon ORTFAceasta tehnica presupune folosirea a doua microfoane identice, unidirectionale, sau cardioid, asezate aproape unul de celalalt, in directii opuse, la un unghi intre 90 si 135 grade.

Poti incerca o inregistrare cu microfoanele in pozitie similara dar sa lasi vreo 10 cm distanta intre ele (deci distanta va fi si mai mare intre diafragmele lor), sunetul se va schimba.

Primul impact cand folosesti aceasta tehnica, este ca suna mai bine, mai mare, mai larg, imaginea stereofonica este mai mare. Va suna mai fain, atat pentru muzicieni, cat si pentru oamenii care nu au treaba cu domeniul audio. Diferentele de faza si de intarziere a semnalului captat de cele doua microfoane duc la aceasta senzatie placuta de imagine stereofonica mare, larga.

Insa toate acestea au si o latura mai putin placuta. Va trebui sa te gandesti inca din momentul inregistrarii, cum va fi folosita acea inregistrare de chitara, cu ce o vei mixa. Daca mixul final va contine pe langa aceasta chitara si alte chitare si instrumente de percutie, una sau mai multe voci, alte instrumente muzicale sau sunete, s-ar putea ca in contextul mixului chitara inregistrata astfel sa nu fie chiar cea mai potrivita idee. Pentru ca se amesteca cu celalalte sunete din mix. In schimb daca inregistrezi astfel chitara si o mixezi doar cu o voce care este mono, ai toate sansele sa sune bine sau foarte bine, pentru ca nu se amesteca cu vocea, cele doua elemente din mix fiind complet separate.

Tehnica asezarii microfoanelor in modul A-B:

Inregistrare chitara acustica stereo microfon ABAceasta tehnica presupune folosirea a doua microfoane identice, unidirectionale, sau cardioid, ambele orientate catre chitara, avand diafragmele in acelasi plan, si fiind situate la o distanta de 50, sau 70 cm unul fata de altul, fiecare captand cu precadere o anumita parte a instrumentului.

Le poti departa chiar pana la momentul cand ele ajung aproape de capetele chitarei, indreptate fiind spre aceasta. Cu cat le departezi mai mult, cu atat si imaginea stereofonica va creste. Dar acest lucru vine si cu cateva dezavantaje, efectul nu trebuie folosit excesiv, ci trebuie gasit echilibrul, punctul unde chitara suna bine in context. Daca melodia contine doar o voce si chitara, ai posibilitatea sa alegi o departare mai mare intre microfoane, fara ca acest aspect sa produca prea multe daune colaterale (in mod similar modului ORTF).

Aceasta tehnica permite captarea sunetelor direct de la rozeta, de catre unul din microfoane, si captarea sunetelor de la gatul chitarei, de catre celalalt microfon, iar cele doua impreuna vor inregistra pe langa sunetul chitarei, si sunetele produse de miscarea mainilor chitaristului pe corzi, ceea ce daca se doreste, poate fi un efect fain. Acest efect se amplifica odata cu apropierea microfoanelor de chitara.

Daca chitaristul se misca in timpul interpretarii, nivelul de inregistrare poate diferi de cel initial pentru cate unul sau pentru ambele microfoane, asadar trebuie acordata atentie acestui aspect.

ATENTIE! la compatibilitatea in mono! Cand asculti mono, chitara inregistrata cu doua microfoane prea departate, poate sa sune mult mai rau, datorita anularii semnalelor de faza opusa.

Inregistrare chitara acustica stereo 4Pentru a intelege mai bine acest efect, vom considera sursa de sunet ca fiind punctiforma, adica provine dintr-un punct, si are o durata foarte scurta in timp (ceea ce in realitate chitara nu este asa, pentru ca ea genereaza sunet din cutia de rezonanta, unde se petrec unele intarzieri ale sunetului, care se adauga la sunetele directe, asadar pe langa ca vibreaza intreg corpul chitarei (avem mai multe puncte ce genereaza sunet), avem si variatii in timp ale sunetului.

Daca unda sonora pleaca de la sursa de sunet si ajunge exact in acelasi timp la ambele microfoane (asta presupune ca distanta dintre sursa de sunet si cele doua microfoane sa fie absolut identica), vom avea pe ambele canale semnale identice, de aceeasi faza si intensitate – difuzoarele, la auditie, vor vibra simultan in aceeasi directie, pe ambele canale, si vom percepe sunetul cu aceeasi intensitate de la ambele canale, in mijlocul acestora. Practic asta inseamna mono. Auzi in doua boxe, dar ai senzatia ca sunetul este fix in mijloc intre ele.

Datorita faptului ca chitara produce sunete cu toata cutia de rezonanta, si datorita obiectelor din jur care absorb sau reflecta sunetul in proportii diferite, la fiecare microfon va ajunge un cate un grup de sunete foarte asemanator, insa totusi usor diferit, ceea ce face ca cele doua semnale sa fie deci usor diferite.

La aceasta, se adauga si faptul ca daca distanta de la fiecare din cele doua microfoane la chitara difera usor (unul e mai aproape de rozeta, altul mai aproape de gatul chitarei), apare un usor defazaj, este chiar defazajul care ne ajuta pe noi ca oameni sa distingem directia din care percepem ca vine sunetul in general (daca inchizi ochii si o persoana vorbeste in camera unde esti si tu, vei stii precis din ce directie vine vocea acelei persoane, pentru ca sunetul ajunge defazat la cele doua urechi, si nu doar defazat ci mai sunt si alte aspecte ce il diferentiaza – volum, plaja de frecvente – insa nu vreau sa intru in detalii acum – adaug scurt doar, ca stii daca vocea este in fata ta sau in spatele tau, desi esti cu ochii inchisi).

Pe langa acest defazaj si diferente de frecvente si intensitati ale celor doua semnale, la departarea in exces a celor doua microfoane cu care captam chitara, apar intarzieri ale semnalului, pe cate unul din cele doua microfoane, aceasta intarziere poate crea un defazaj foarte mare fata de semnalul de pe celalalt canal; aparent suna interesant, insa in mono, acest aspect se manifesta prin anularea acelor unde de semnal care au intensitati si frecvente identice insa sunt opuse ca faza. Cele doua semnale nu erau identice, asadar se va anula doar o parte din semnal, iar noi vom avea in mix semnalul care a mai ramas.

Oricum, este recomandat sa mixezi (si) in mono. Daca faci mixul sa sune bine in mono, va suna bine si in stereo. Asadar, indiferent cum inregistrezi chitara, asigura-te ca suna bine ulterior si in mono.

Uneori prin departarea microfoanelor suficient de mult, semnalul inregistrat va fi perceput ca venind de la doua chitare. Acesta nu este neaparat un lucru rau. Daca asta vrei sa faci in mix… da-i-nainte! :).

Nu exista o metoda buna si una rea pentru amplasarea microfoanelor, fiecare are avantaje si dezavantaje, ramane sa decizi care se potriveste mai bine pentru ce ai de inregistrat. Poate vrei sa inregistrezi chitara cu un singur microfon si sa o faci sa sune stereo in mod artificial, ulterior, din DAW. Cine asculta ulterior piesa o sa poata sa zica daca ii place sau nu, nu te intreaba nimeni cum ai inregistrat si de ce asa si nu altfel. Rezultatul este cel mai important.

Poti combina metodele, poti folosi si alte metode, sau le poti imbunatati si adapta la sculele pe care le ai la conditiile tale. Vezi in exemplul de mai jos cum am facut eu.

Inregistrare chitara acustica stereo 5Exemplu cum am inregistrat eu o chitara acustica pentru o melodie. Iti ofer acest exemplu, nu pentru a face neaparat fix cum am facut eu, ci pentru a te inspira sa faci orice fel de combinatii de tehnici si de scule audio ca sa ajungi la sunetul pe care il doresti pentru mixul tau.

Locatia in care am facut inregistrarea este o camera de gen sufragerie, partial tratata acustic. Nu este complet “surda”, insa are covor, perdele, haine, si pe doi pereti este burete profilat pentru absobtie fonica si tratament acustic. As prefera o camera mult mai surda, insa de data asta m-am descurcat cu ce am avut.

Plasarea in camera am ales-o astfel incat sa fie diferita de cea centrala, la 1/3 distanta de un perete scurt, camera fiind paralelipipedica.

Chitara am inregistrat-o pe 4 canale, din care credeam ca voi folosi doua, insa le-am folosit pe toate 4 – dupa cum urmeaza:

  • un canal mono – microfon Audio-Technica AT2035 plasat la cam o treime din distanta dintre rozeta si fretul 12, spre rozeta, cam la 15-20 cm de chitara
  • un canal stereo – recorder Tascam DR-40 cu microfoanele deschise, in modul A-B, plasat la aproximativ 20-25 cm de chitara, microfoanele fiind orientate unul spre rozeta altul spre gatul chitarei, inregistrare stereo cu ambele microfoane ale recorderului. Aici mai mentionez ca pe acest recorder modul A-B coincide cu modul ORTF descris mai sus, microfoanele fiind la 90 de grade si avand o distanta de aproximativ 8 cm intre diafragmele lor
  • un canal mono – iesirea prin cablu din chitara, din doza chitarei, chitara fiind electro-acustica. Doar pentru ca nu ma incurca cu nimic sa il am acolo, pentru ca poate suna fain, poate interpretarea iese foarte bine dar am sunete nedorite ce apar pe inregistrarile prin microfon (datorita interpretului sau alte zgomote), iar daca am inregistrarea prin cablu, tot e ceva, poate ma ajuta. In caz ca nu, e simplu – nu o folosesc.

Insa de data asta am folosit inclusiv inregistrarea prin cablu. Am ajuns la un rezultat care imi place cum suna inca imediat dupa inregistrare, neprocesat. Canalul mono de la microfonul Audio-Techinica AT2035 l-am panoramat maxim stanga, canalul mono de pe cablu l-am panoramat maxim dreapta, regland volumele celor doua sa fie cat de cat apropiate, si lasand canalul stereo al recorderului demodificat. Impreuna cele patru suna bine, inregistrarea de pe recorder este mai deschisa, cu detalii pe frecvente inalte, iar celalalte doua mai mult pe joase, fiecare cu particularitatile sale – microfonul si cablul de la doza interna a chitarei. Ulterior am facut si verificarea in mono, si suna bine si in mono.

Scopul este sa sune fain. Daca suna fain, nu mai conteaza ca ai folosit o tehnica iesita din tipare. Tiparele, tehnicile standard, sunt pentru a invata si pentru a te inspira. Mai departe poti face cum consideri, cum iti suna tie fain.

Vezi materialul video urmator pentru a vedea si a asculta inregistrarile:

Iti multumesc ca ma citesti, nu a fost usor de scris acest articol dar sper sa iti fie util. Nu consider ca am acoperit aici tot ce ar fi de acoperit despre inregistrarea unei chitare acustice, insa cred ca acest articol poate fi un punct de start, de la care poti alege o varianta de inregistrare a chitarei, potrivita pentru tine.

Cu drag,
Armin

Inregistrari audio la rezolutii mari

,

In articolul trecut scriam despre rezolutiile inregistrarilor digitale. Sa vedem pentru inregistrari ce rezolutii folosim si cum le alegem.

Daca inregistrezi o chitara acustica sa zicem, si faci o proba de inregistrare pe 44,1 KHz/16 biti si alta pe 48 KHz/24 biti, asculti cele doua inregistrari, si te gandesti ca oricum suna cam la fel… ce conteaza setarile rezolutiei, nu? Poate o sa iti dai seama de diferenta, poate nu. In caz ca nu, iata de ce totusi se recomanda sa lucrezi cu rezoltuii (mai) mari.

Cand ai mai multe instrumente inregistrate la rezolutie mica, fiecare pe cate un canal, urmeaza sa le mixezi, adaugand efecte si alte procesari. Presupun ca daca esti in domeniul inregistrarilor, oricum nu scazi sub nivelul de 44,1 KHz/16 biti, pentru ca sub aceasta rezoltutie calitatea scade mult, si banuiesc ca si tu faci muzica sa placa celor ce o asculta, sa fie faina, si sa se auda fain, nu accepti calitate mai slaba daca poti sa o faci mai bine. Daca ma insel, probabil ca nu ai ce sa inveti de la mine din acest articol :).

Bun, sa revenim, deci asa cum bine stim, semnalele la mixaj se insumeaza ca intensitate. Daca mixezi doua semnale, semnalul rezultat va fi suma celor doua. Practic creste volumul. Dar daca ai 10 canale pe care le miezi? Dar daca ai 47 de canale pe care le mixezi? Rezultatul va fi suma lor! De aceea inregistram cu nivelul reglat pana in -15 dB, ca apoi la mixaj sa avem destul loc (headroom) pentru suma lor, sa nu ajungem la capatul scarii de dinamica, in distorsiuni (clipping).

Acum gandeste-te ca daca la conversia din analogic in digital am avut acele “rotunjiri”, acele aproximari ale semnalului audio pentru valorile esantioanelor dintre doua trepte, ce se intampla la mixaj: semnalele audio se insumeaza, asadar daca un esantion de pe un canal are o valoare, si se insumeaza cu celalalte esantioane de pe celalalte canale din acel moment al inregistrarii, cu care este sincronizat, rezultatul va fi suma valorilor esantioanelor ca nivel de volum. Dupa o astfel de adunare, rezultatul s-ar putea sa… dea cu virgula :D. La modul cel mai serios, rezultatul adunarii valorilor poate sa fie chiar potrivit pe una din valorile ce pot fi reprezentate din cele 65536, sau poate sa NU fie chiar una din acele valori, ci poate sa fie intre doua valori consecutive, in acest caz se face din nou o rotunjire.

Pe 24 biti se pot reprezenta 16.777.216 in loc de 65.536 (de 256 de ori mai mult!), deci avem sanse mai mari ca valoarea esantionului suma a esantioanelor mixate se se regaseasca printre cele 16.777.216 de valori, iar in caz ca totusi nu, se face o aproximare, insa mult mai mica, pentru ca distanta dintre valori consecutive este mai mica. Deci precizia insumarii este mai mare, pentru ca diferentele dintre valorile pe 24 biti sunt mai mici decat diferentele dintre valorile pe 16 biti (avem de reprezentat valori inre -1,7XX V si +1,7XX V, fie ca le reprezentam pe 16 biti sau pe 24 biti).

rezolutia audio 24 bit vs 16 bit semnal analogic digital profesional

Apoi zgomotul de fond pe 24 biti este mai mic decat pe 16 biti, deci la mixaj si rezultatul mixarii canalelor pe 24 biti va avea un zgomot de fond mai mic decat al mixajului pe 16 biti.

Iar avantajul inregistrarii la 48 KHz in loc de 44,1 KHz, este faptul ca dintr-o secunda de material audio, la 48 KHz, vom avea mai multe esantioane, deci mai mult detaliu si informatie din semnalul audio, rezultand inregistrarea semnalelor audio pana in 24 KHz. Audio Engineering Society recomanda utilizarea ratei de esantionare de 48 KHz pentru cea mai mare parte a aplicatiilor audio.

Asadar o reolutie de 48 KHz / 24 biti este optima pentru inregistrarile audio.

Iar dezavantajul faptului ca lucrand la rezolutii mari fisierele vor ocupa mult spatiu pe mediul de stocare, ar trebui sa il depasim achizitionand spatiu de stocare, al carui pret scade pe zi ce trece. In ziua de azi, nu mai constituie asa o problema achizitionarea unui HDD de 1 TB, iar cand se umple, achizitionarea celui de-al doilea.

Oricum, daca apuci sa umpli un HDD de 1 TB cu muzica si inregistrari la rezolutii mari… inseamna ca chiar ai muncit ceva la tine in studio, si in acest caz, chiar merita sa cumperi si al doilea HDD sau cate ai nevoie, pentru ca iti este util, nu il cumperi sa il tii aiurea.

Iar proiectele vechi la care nu mai lucrezi, le poti arhiva in format rar sau zip (deci fara pierderi de calitate) cu foldere cu tot, avand acces la ele oricand ai nevoie, dar iti ocupa spatiu mai putin pe disc.

Un alt dezavantaj ar fi faptul ca fisierele de rezolutii mari vor necesita si putere de procesare mai mare, (dar avem computere destul de puternice in ziua de azi) si compatibilitate – iarasi, echipamentele de azi vin pregatite pentru rezolutii destul de mari.

Ca sa te convingi asupra diferentelor de sunet intre diverse rezolutii, cred ca cel mai relevant este sa asculti cu urechea ta; inregistreaza acelasi sunet la diverse rezolutii, compara inregistrarile intre ele si vezi daca este diferenta sau nu. Un “blind test” sau “double blind test” cred ca e cel mai relevant, si poti face testele imrpeuna cu alti prieteni muzicieni sau sunetisti, ca sa fie si mai relevant.

Sa vedem o comparatie intre spatiile ocupate de fisiere audio wav la diverse rezolutii. In Adobe Audition am creat fisiere audio stereo pe 2 canale de cate 1 minut fiecare in care am generat semnal roz (pink noise). Este acelasi semnal in toate fisierele. Iata cum difera marimea lor in MB in raport cu rezolutia.

marimea fisiereleor in raport cu rezolutia audio wav stereo

Mai jos ai un grafic din care poate intelegi mai usor:

tabel marimea fisierelor in raport cu rezolutia audio wav stereo

Se mai pot face si alte combinari de setari dar nu prea isi au sensul.

Dupa ce faci inregistrarile la rezolutia pe care o consideri potrivita pentru proiectul la care lucrezi, faci mixajul, iar la final in faza de masterizare cand e gata totul, faci export la rezolutie mai mica daca este nevoie – daca vrei sa faci un CD audio, vei face exportul la 44.1 KHz / 16 biti. Dar e bine sa pastrezi proiectul la rezolutie mare pentru eventuale modificari ulterioare.

Ca nota de final vreau sa adaug faptul ca dupa ce gasim o rezolutie care e OK pt noi, sa nu ne pierdem prea mult prin setari si sa trecem la actiune, sa facem muzica faina, care suna bine :).

Cu drag,
Armin

Rezolutiile inregistrarilor digitale. 16 bit 44.1 KHz sau 24 bit 48 KHz?

Ca sa intelegi mai bine ce reprezinta aceste date tehnice ale unui semnal digital, am sa explic intr-un mod mai tehnic un pic dar sper sa fie totusi pe intelesul tuturor. Merita sa faci un efort sa intelegi, pentru ca vei stii ce setari sa alegi pentru inregistrare, si pentru formatul final al unei inregistrari, dupa prelucrare, vei stii prin ce procese trece semnalul de-a lungul lantului audio, alegand calea optima a semnalului pentru o calitate cat mai mare.

Cu totii vrem inregistrari de calitate, insa cu toate acestea, prea putini inteleg ce se intampla in spatele unor setari ale unui mediu digital de inregistrare si redare audio. Si daca nu facem setarile cele mai bune/optime, nici nu putem obtine totdeauna calitate maxima a inregistrarii.

Semnalul poate fi analogic si transformat in semnal digital, dar poate fi si generat direct digital de echipamente dedicate cum sunt sintetizatoarele digitale de exemplu. In acest articol am sa scriu despre semnalele analogice convertite in semnale digitale si ulterior inapoi in analogice.

Microfonul are rolul de a transforma undele sonore in semnale electrice. In functie de variatia in frecventa si intensitate a semnalului audio, si semnalul electric generat de microfon va varia ca frecventa si intensitate, proportional. Ne referim aici la domeniul audio de frecvente, care este 20 Hz – 20.000 Hz. In mod similar si doza electromagnetica de pe o chitara transforma semnalele primite de la corzi in semnale electrice.

Intr-un sistem audio analogic, semnalul electric ce vine de la microfon sau doza urmeaza a fi amplificat la nivel de linie, apoi urmeaza a fi prelucrat, si inregistrat pe un mediu analogic (banda de magnetofon de exemplu) sau amplificat pentru redare (in cazul unui concert, sau pentru monitorizare).

Intr-un sistem audio digital, sau care contine tronsoane/echipamente digitale, semnalul analogic trebuie convertit in semnal digital. Semnalul digital se prelucreaza sau se inregistreaza, dupa care e converteste din nou in semnal analogic pentru a fi amplificat pentru redare.

Conversia semnalului analogic in semnal digital se face cu un convertor Analog-Digital (AD).

Conversia semnalului digital in semnal analogic se face cu un convertor Digital-Analog (DA).

Pentru a intelege conversia semnalului analogic in semnal digital si invers, ma voi folosi de graficul semnalului analogic – pe un osciloscop se poate vedea semnalul in mod grafic. La fel poti vedea grafic un semnal digital, in modul de editare din DAW-ul tau.

rezolutia semnalului analogic digital osciloscop conversie esantionare adancime bitiPe un osciloscop poti observa ca semnalul analogic este reprezentat ca o linie continua, chiar daca variaza ca si frecventa si ca amplitudine in timp, insa este continuu, neintrerupt. Convertorul analog-digital va analiza acest semnal continuu, si il va transforma in semnal discontinuu, adica intrerupt, prin inregistrarea de esantioane la intervale egale de timp.

Din acele esantioane, la redare semnalul va fi reconstituit de convertorul digital-analog, cu aproximatie, in semnal continuu. Doua proprietati ale semnalului analogic se iau in evidenta: frecventa si intensitatea.

Pentru ca un semnal analogic sa poata fi reconstituit din cel digital, numarul de esantioane inregistrate intr-o unitate de timp (de exemplu secunda) trebuie sa fie minim dublul frecventei maxime a semnalului inregistrat. Asadar, pentru spectrul audio, care este 20 Hz-20.000 Hz, avem nevoie de minim 40.000 de esantioane pe secunda ale semnalului, pe care le inregistram pe mediul digital. Daca sunt mai multe, cu atat mai bine, pentru ca inseamna ca mediul este capabil sa inregistreze si sa redea o gama si mai larga de frecvente. Frecventa standard de esantionare a semnalului pentru formatul unui CD audio este 44,1 KHz (adica 44.100 esantioane pe secunda). Asadar putem inregistra si reda semnale audio de pana in 22.500 Hz pe formatul CD audio.

Pentru conversia semnalului analogic in semnal digital mai avem nevoie sa inregistram si intensitatea fiecarui esantion, adica cat de puternic sau slab este semnalul in acel moment in care s-a inregistrat esantionul. Semnalul audio variaza ca intensitate, are o dinamica, nu este un semnal constant ca intensitate. Asadar pentru fiecare esantion vom avea o valoare diferita a intensitatii semnalului din acel moment in care se ia esantionul. Procesul se numeste cuantizare.

O scurta paranteza introductiva pentru ce urmeaza: daca ai observat vreodata un difuzor, ai vazut ca membrana sa se poate deplasa si inspre afara si inspre inauntru in egala masura, adica ea are o pozitie de mijloc in care este in repaus, si in functie de semnalul de la bornele sale, poate sa iese in afara, sau sa intre inauntru. Putem spune ca semnalul audio, fata de pozitia zero, ia valori pozitive si negative.

In mod similar, si esantioanele din mediul digital pot avea ca intensitate valori positive si negative, urmarind variatia semnalului analogic, care ia si el valori pozitive sau negative fata de pozitia zero (in care difuzorul este in repaus) in functie de aceasta variatie, la redare si membrana difuzorului se va deplasa proportional.

Intensitatea semnalului analogic de linie, va avea o valoare maxima a intensitatii sale, care in domeniul amatorilor este de 0,447 V, iar in domeniul profesional este 1,736 V. Asadar, de la un varf pozitiv la unul negativ (+0,447V si -0,447V), avem pentru domeniul amatorilor 0,894 V iar pentru cel profesional 3,472 V. Aceste valori maxime sunt utile pentru compatibilitatea dintre echipamente, stabilind standardul pentru semnalele de linie.

Revenind la intensitatea fiecarui esantion, aceasta se inregistreaza in domeniul digital ca un numar pozitiv sau negativ, mai mare sau mai mic, in raport cu nivelul zero la care nu avem semnal deloc (cazul ca difuzorul din exemplu este in repaus). Avem de convertit prin urmare un semnal electric a carui valoare maxima este valoarea semnalului de linie. Cu cat vom aloca o plaja mai mare de astfel de numere, va creste acuratetea cu care este convertit semnalul. Intre zero si 1.736 V, semnalul analogic poate lua in timp, un numar infinit de valori. Mediul digital limiteaza acest numar la unul finit – cu cat mai mare, cu atat mai bine. Standardele pentru plaja de valori ce le poate lua semnalul electric audio sunt numere intregi cu semn (pozitive sau negative) reprezentate in mediul digital, pe un anumit numar de biti.

De exemplu, pe 2 biti se pot reprezenta 22=4 numere. Pe 3 biti putem reprezenta 23=8 numere, pe 4 biti putem reprezenta 24=16 numere, si creste exponential. Standardul pentru formatul CD audio este 16 biti, asadar vom putea reprezenta intensitatea esantioanelor, pe o plaja de 216=65.536 valori. Fiind cu semn, adica si valori pozitive si negative la un loc, rezulta ca vom avea 32.768 valori negative, valoarea zero, si 32.767 valori pozitive, in total cele 65.536 valori.

Pentru fiecare bit adaugat, dinamica semnalului inregistrat va creste cu cate 6 dB.

Evident, semnalul analogic va avea intensitati de valori cuprinse si intre doua numere consecutive din aceasta plaja, acestea la conversia in digital se vor aproxima la cea mai apropiata valoare ce se poate reprezenta in mediul digital. Aceasta aproximare, rotunjire, se numeste zgomot de cuantizare. De aici si pierderea de calitate in momentul conversiei, cel putin al nivel teoretic, pentru ca in practica, cred ca cu totii am ascultat muzica de pe CD-uri audio originale care suna bine sau foarte bine, asadar, desi exista acest neajuns al mediului digital, in practica urechea umana nu simte aceste diferente. In anumite conditii, totusi, se pot auzi diferentele, daca ai un sistem audio foarte performant (si scump), in conditii excelente de auditie, vei auzi aceste neajunsuri, vei dori ceva mai calitativ, mai aproape de analogic sau chiar analogic. Insa cum majoritatea oamenilor in ziua de azi asculta muzica in format mp3, cu siguranta nu putem spune despre formatul CD audio ca suna prost, din moment ce este mult mai calitativ decat cel mp3. Da, exista si formate digitale mai calitative, si vom vorbi si despre ele.

Rata de esantionare (numarul de esantioane luate intr-o secunda din semnal) si adancimea in biti (numarul de biti) ne dau impreuna rezolutia sistemului audio. Spunem despre formatul CD Audio ca are deci o rezolutie de 44,1 KHz/16 biti, si o dinamica de 96 dB.

4-bit-linear-PCM

Sursa imaginii: wikipedia.org

 

Un semnal analogic (cel rosu) convertit pe 4 biti PCM in esantioane digitale (cel albastru); adancimea in biti este 4, asadar amplitudinea fiecarui esantion este una din cele 16 valori posibile (24=16). In imaginea-exemplu de mai sus, avem 23 esantioane – punctele albastre. In mod similar, pentru formatul CD audio, semnalul analogic se converteste pe 16 biti (216=65.536 valori in loc de 24=16 valori cate sunt in acest exemplu) si din semnal se inregistreaza si se convertesc 44.100 esantioane intr-o secunda de semnal audio (44,1 Khz), fata de 23 de esantioane cate avem aici in imaginea-exemplu. Acum sunt convins ca ti-ai facut o idee cam ce e pe un CD audio ca mod de stocare a datelor 🙂 .

Chiar daca urechea umana aude pana in 20.000 Hz (20 KHz), formatul CD audio permite inregistrarea semnalelor pana in 22.500 Hz, ceea ce ajuta ca inregistrarea sa sune mai bine datorita unor frecvente armonice pe care desi nu le auzim, ele sunt acolo si contribuie la acuratetea semnalului audio. Ai sa vezi pe datele tehnice ale unor sisteme audio deseori valori peste cei 20 KHz cat aude urechea umana. Ca o paranteza, odata cu avansarea in varsta, auzul uman se deterioreaza, si nu mai percepe chiar pana la 20 KHz, ci tot mai putin. Iar pe langa inaintarea in varsta mai sunt si alti factori care efecteaza auzul, cum ar fi expunerea frecventa la volume mari timp indelungat (cluburi), mediul de viata zgomotos (bulevarde aglomerate, santiere, etc).

Pentru a creste plaja de frecvente ce poate fi inregistrata pe un sistem digital, avem nevoie sa crestem rata de esantionare. Astfel ai sa gasesti in practica aparate care pot inregistra si reda formate audio de 48 KHz, 96 KHz, sau chiar 192 KHz.

Plaja dinamica a formatului, fiind exponentiala, aproape de linia de zero, unde semnalul este mic, avem de a face cu zgomot de fond mare. Pentru ca nivelul de linie maxim al semnalului analogic este acelasi, adica 0,447 V pentru domeniul amatorilor si 1,736 V pentru cel profesional, in sus nu putem creste dinamica marind adancimea in biti, insa putem mari dinamica in jos, asadar pe 24 biti sau 32 biti, semnalul va avea o dinamica mult mai mare, si pentru ca zgomotul de fond se afla pe primii biti de dinamica (din ce 16 de la CD audio de exemplu), iar pe 24 sau 32 biti putem folosi mai multi biti pentru semnalul util, stiind ca tot cam acelasi numar de biti, primii biti, vor fi pentru zgomotul de fond. Rezulta zgomot de fond mult mai mic si dinamica mai mare pe 24 biti sau pe 32 biti.

Odata cu cresterea rezolutiei, creste calitatea semnalului inregistrat/convertit, insa avem si cateva dezavantaje. Unul dintre ele este ca avem nevoie de putere mai mare de procesare a semnalului la conversie si la redare. Un alt dezavantaj este ca semnalul digital inregistrat astfel, va ocupa mai mult spatiu pe mediul de stocare. Inca un dezavantaj este ca ai nevoie de echipamentul care sa suporte aceste rezolutii si la inregistrare si la redare, ceea ce nu este tot timpul la indemana.

Daca ai tot ce este nevoie ca sa treci peste aceste neajunsuri, cand inregistrezi in DAW si lucrezi la o melodie, e bine sa alegi minim 48 KHz/24 biti, este un format decent, rezonabil, si optim din punct de vedere al raportului avantaje/dezavantaje. Daca poti, foloseste 32 biti. Ai sa vezi intr-un articol urmator mai multe detalii despre alegerea formatului la inregistrare.

Exista inregistrari decente din anii ’80, realizate in mediu digital, si e greu sau imposibil sa auzi diferente intre 44.1 KHz si cele facute la 48 KHz, asa cum e greu sau imposibil sa auzi diferente intre cele realizare strict analogic si cele realizare cu ajutorul echipamentelor digitale din acei ani. Chiar am un disc de vinyl pe care sunt unele piese inregistrate, mixate si masterizate analogic, altele inregistrate, mixate si masterizate digital. Suna la fel de bine, si suna chiar foarte bine. Iti dai seama ca acum noi avem acces la echipamente cel putin la fel de performante cum erau pe atunci doar in studiouri scumpe, noi acum le avem acasa, de exemplu o interfata de sunet cu convertoare si preamplificatoare de calitate, astfel incat putem obtine rezultate cel putin la fel de bune daca stim sa le folosim. Iar intelegerea rezolutiilor mediilor digitale este un pas important spre a iti folosi eficient interfata audio.

Semnalul convertit din analog in digital, este stocat pe mediul de stocare digital (SSD, HDD, CD, DVD, BD, etc). Copierea ulterioara a fisierelor in format wav, mp3 sau altele, de pe un mediu digital pe altul, se face fara pierdere de calitate, si se paote multiplica in oricat de multe exemplare la aceeasi calitate. Aici nu vorbim de formatul CD audio, sau DVD-audio, ci vorbim de copierea de fisiere reprezentand formatele audio.

Pentru a putea fi redat ulterior, acest semnal ce se gaseste in fisierele wav sau mp3, sau alte formate, sau pe formatele CD-audio sau DVD-audio, acesta trebuie convertit in semnal analog, apoi amplificat pentru a putea fi redat de difuzoare. Din semnalul discret inregistrat in format digital, la redare se va aproxima semnalul continuu, acesta evident ca nu mai este FIX ca cel analogic initial, ci aproximativ. Aproximarea se face destul de bine in sensul ca urechea umana in general, nu sesizeaza diferente prea mari. Si aici, o ureche educata poate face diferenta.

Din cauza acestor conversii si aproximari ale semnalului de-a lungul conversiilor, pentru a pastra fidelitatea unui semnal audio trebuie sa evitam sau sa reducem la minim pe cat posibil conversia lui. Scriu asta pentru ca am vazut cazuri cand se fac conversii inutile din analog in digital sau invers, si se puteau evita.

Te provoc sa asculti diferentele cu urechile tale, inregistreaza un semnal audio analog la diferite rezolutii si apoi asculta diferentele intre cel analogic si cele digitale precum si intre cele digitale de rezolutii diferite intre ele.

Articolul urmator va completa aceasta intruducere in lumea conversiilor AD si DA, ai sa vezi de ce e bine sa inregistram la rezolutii mari chiar daca rezultatul final va fi la rezolutie mica (mica inseamna CD audio, nu mai mica de atat).

Cu drag,
Armin

Sabloane in DAW pentru sesiunea de lucru

,

Cum ne usuram munca in studio: lucrand cu sabloane sau facand totul de la zero la fiecare proiect nou? Probabil ca ai testat ambele variante pana acuma, in caz ca nu, iti recomand sa incerci, ca sa vezi ce se potriveste pentru tine.

Ce este un sablon (template) pentru un DAW?

Este o sesiune in DAW-ul tau, in care faci setarile canalelor, cu sau fara plugin-uri, cu sau fara setarile plugin-urilor, denumesti canalele intuitiv, eventual le aloci si o cate culoare pentru o vizualizare mai usoara, si iti faci setarile cu care incepi sa lucrezi la o melodie. Cand setarile generale sunt gata, salvezi acea sesiune cu un nume sugestiv. Apoi salvezi din nou cu numele piesei la care vrei sa incepi sa lucrezi (diferit, evident), salvand modificarile pe acest fisier, adica pe fisierul sesiuniii piesei. Pentru a doua piesa, deschizi sablonul, si il salvezi cu numele celei de-a doua piese, facand modificarile pe acel fisier, nu pe cel al sablonului, sablonul ramanand intact, cum a fost salvat dupa setarile initiale. Acele setari ale sablonului se vor regasi pe toate piesele acelui album, si iti va usura munca – desi le poti schimba in timp ce lucrezi la o anume piesa, fara nici o restrictie.

Planuiam un album mai elaborat, de ceva vreme, mi-am notat intr-un fisier excel cateva detalii de care vreau sa tin cont si sa nu le uit, mi-am facut o structura a pieselor de pe album, si am ales deja titlurile pieselor, relativ la tema albumului.

Toate bune si frumoase pana aici, insa de aici mi-a venit o idee super faina: ce ar fi sa optimizez inca de pe acum procesul de mixare si masterizare al pieselor?!

Ideea completa este in felul urmator:

Am de facut un album care are un set de piese ce nu neaparat suna la fel, dar ce suna uniform, ce formeaza un tot unitar (acesta fiind unul dintre scopurile masterizari, de a aduce piesele la acel stadiu). M-am gandit sa imi iau un canal de referinta pe care sa am un sunet constant pe care il setez ca volum la inceput, si ramane asa la toate piesele, celalalte canale mixandu-le in functie  de acest canal de referinta. Acea referinta poate fi un kick ce se repeta, sau un zgomot alb, sau orice sunet cat de cat constant, indiferent ca e percutie sau altceva, si acel sunet nu este obligatoriu sa faca parte si din piesa finala, ci se poate lua doar ca referinta pentru volum.

Astfel, daca mixez fiecare piesa, ficare canal al fiecarei peise in functie de acea referinta, teoretic ar trebui sa sune toate destul de uniform, nu? Si prin asta am mai putin de lucru la masterizare, dar si suna mai fain! Pentru ca toate canalele de la toate piesele sunt mixate in functie de aceeasi referinta.

Evident, volumul canalului de master al mixerului ramane pe zero, si volumul canalului de referinta ramane constant – probabiol nu va fi zero, ci sub, pentru ca celalalte canale trebuie sa le duci fie sub el ca volum, fie peste, asadar daca il pui si pe acesta pe zero, peste el nu prea poti urca decat in distorsiuni. Asa ca daca ai un kick si il setezi la -12 dB sa zicem, cred ca ar fi suficient.

Am facut un sablon cu acest canal, si am zis ca fiecare piesa noua de pe album, adica fiecare proiect nou, sesiune de Cubase, o incep din acel sablon, avand deja setat canalul de referinta. Pentru o optimizare si mai buna, ma gandeam ca si asa am niste instrumente virtuale pe toate piesele, de ce sa nu le inserez si pe ele pe niste canale in sablon?! Zis si facut. Mi-am gasit cateva instrumente virtuale ce suna fain, si asa am ajuns la… peste 50 de canale – asta nu e o problema; problema a venit cand mi-am dat seama ca nu am compus nimic, nu am nici un sunet, nici o masura, nici o nota muzicala! Si nici inspiratie!

Te invit sa deschizi imaginea urmatoare sa o vezi mare – click pe ea.

Sesiune sablon CUbase

Epic, nu? 🙂

Asta este tragic. Am o gramada de instrumente virtuale (nu 50, undeva pana in 20 sa zicem, pentru ca sunt canale care folosesc la acelasi instrument pentru iesiri diferite, plus alte tipuri de canale) dar nu am compus nimic. Am gasit, intr-adevar, cateva instrumente ce imi plac foarte mult. Dar mi-a cam disparut inspiratia.

Planul era sa fac in aceeasi sesiune / proiect de Cubase, seturi de cate 3 piese, avand in total 4 seturi a cate 3 piese pe album, in ideea ca se leaga intre ele, fara pauza. Ca urmare, daca folosesc acest sablon cu multe instrumente, si pentru a doua si a treia piesa din set, voi putea schimba cateva din instrumente la celalalte piese, vandu-le deja incarcate in sesiune.

Doar ca fara inspiratie nu am ce sa fac cu instrumentele :).

Mi-am dat seama ca un astfel de sablon este foarte util, dar nu chiar asa de vast cum am vrut eu sa il fac. Adevarul este ca l-am organizat bine. Am pus mai multe instrumente virtuale, fiecare in cate un folder cu canalele sale, apoi toata percutia intr-un alt folder. Apoi alte instrumente la fel, pe cate un folder ce contine toate canalele acelui instrument – MIDI, audio, automatizare, etc.

Dar totusi, e prea vast. Pentru ce am eu nevoie la acest album este suficient un sablon mai mic, ce sa contina doar  canalul de referinta, si cateva instrumente virtuale ce le voi folosi sigur in toate piesele. Atat! urmand ca apoi, pe parcurs, sa intruduc pentru fiecare din piese cate un instrument pe masura ce imi vine inspiratia si stiu ce vreau.

Acum, imagineaza-ti ca ai de inregistrat un album pentru o trupa rock sa zicem. Ai de inregistrat pentru tot albumul, urmatoarele instrumente:

  1. Percutie (un kit de tobe)
    1. overhead – 2 canale
    2. kick drum – 2 canale
    3. snare – 1 canal
    4. tomuri – 2 canale
  2. chitara electrica
    1. direct prin cablu – 2 canale
    2. prin microfonul 1 – 1 canal
    3. prin microfonul 2 – 1 canal
  3. chitara bass
    1. direct prin cablu – 1 canal
    2. prin microfon – 1 canal
  4. clape
    1. analogic stereo – 2 canale
    2. digital MIDI – 1 canal
  5. Chitara electroacustica
    1. direct prin cablu – 1 canal
    2. doua microfoane, stereo – 2 canale
  6. voce 1 canal

Aici este doar un exemplu, tu stii ce instrumente si voci ai acolo :). Probabil o sa ai si subgrupuri, o sa ai efecte, etc.

Deci, ai de inregistrat 20 de canale, si stii ca altceva nu prea adaugi la piesele de pe acel album. Ar fi fain sa ai un sablon de pe care sa incepi inregistrarea fiecarei piese? Cu siguranta ca da! Pentru ca deja ai reglat nivelurile, deja ai canalele aranjate, notate, preferabil in aceeasi ordine la toate piesele pentru a face munca ce urmeaza, mai usoara, si setarile din interfata audio si gestionarea semnalelor audio, sunt deja facute pe sablon, nu mai pierzi timpul si la urmatoarea piesa. Plus ca esti liber(a) sa adaugi oricand inca un canal daca ai nevoie de alte sunete sau instrumente.

Un sablon, te poate ajuta pe atat de mult pe cat te poate incurca. Fa-l sa te ajute, si nu te lasa limitat (a) de acel sablon. Daca il faci prea stufos, e posibil sa te incurce, cum m-a incurcat pe mine cel pe care l-am facut pentru proiectul meu glorios. Dar daca ai de tras de fiecare data aceleasi si aceleasi instrumente… simplifica-ti viata si foloseste sabloane.

Totodata, te incurajez ca la fiecare album nou sau proiect cu totul diferit, sa incepi de pe zero. Astfel ai sanse mari sa imbunatatesti greselile din proiectele trecute, sau sa optimizezi acolo unde este posibil. Chiar daca la inceput ti se pare ca muncesti aiurea ca deja ai un sablon de la care ai putea sa pleci, incearca sa nu te gadesti la el si sa pleci chiar de pe zero cu toate setarile, o sa vezi pe parcurs ca daca ai face un nou sablon, ar fi diferit de cel vechi, pentru ca ai idei noi, alta experienta, si cu siguranta il optimizezi, ceea ce e bine. Deci tot vei folosi sablon, dar unul nou!

Daca folosesti sabloane, lasa-mi un comentariu mai jos si scrie-mi despre experienta ta cu asa ceva, s-ar putea sa invatam cu totii din experientele altora. Daca nu folosesti, te provoc la urmatorul proiect mai mare, de exemplu un album, sa incerci sa folosesti un sablon, sa vezi cum este.

Atat pentru acum, spor la facut (si folosit!) sabloane! 😉

Armin

Stop. Reset. Start!

Vreau sa incep cu cateva idei de inceput de an. Scriu in 2015, dar cred ca e valabil pentru orice inceput de an.

E bine uneori sa ne facem un mic “reset”. Sa incepem ceva nou. Nou sau intr-o formula noua. Sa ne oprim dintr-o rutina, si sa schimbam ceva, sa imbunatatim sistemele vechi cu altele noi, mai performante, sa ne adaptam la conditii noi de lucru, mai bune.

Plugin-uri

Este posibil ca si tu, sa ai instalate un milion de plugin-uri pentru DAW-ul tau. Bun, nu un milion, dar… multe. Foarte multe. Poate PREA multe.

Gandeste-te care sunt plugin-urile pe care nu le-ai folosit pana acum (probabil le-ai instalat de test, sa vezi ce fac) sau pe care le-ai folosit la un moment dat dar fie sunt depasite si ai altele mai bune care fac acelasi lucru, fie nu mai ai efectiv nevoie de ele, si… dezinstaleaza-le.

Da, poate e mai bine fara ele. De ce? pentru ca te distrag de la ceea ce trebuie sa faci. Ocupa si loc si poate consuma si resurse aiurea.

Le poti dezinstala, si poti pastra in continuare kit-ul de instalare, daca cumva pe viitor o sa mai vrei sa le folosesti. Dar daca le-ai folosit demult si putin, sau deloc, si nu vezi sanse sa le folosesti in urmatoarele 6-12 luni, mai bine le dezinstalezi. Un fel de curatenie la inceput de an. Poate creste randamentul productiei audio ;).

Ok, este doar un sfat; urmeaza-l doar daca funcioneaza pentru tine :).

Sabloane (“Template”-uri)

O alta idee interesanta de inceput de an, ar fi sa renunti la toate sabloanele create in DAW-ul tau, si sa faci altele de la zero. Acele “template”-uri, daca ai facut si lucrezi cu asa ceva. Am sa fac un material video despre acele sabloane pentru a vedea cum le folosim in favoarea noastra sa salvam timp de lucru, si la ce mai pot fi folosite.

Pe scurt este vorba de o sesiune “sablon” in DAW, in care faci cateva setari si incarci cateva canale, lucruri pe care le faci oricum, cam la orice proiect la care lucrezi. Acest lucru iti poate salva multe zeci de minute sau ore de munca repetitiva, plictisitoare si risipitoare de energie.

Daca faci un sablon de la zero ai mai multe avantaje: il faci mai bine decat cel pe care l-ai facut data trecuta, iti salveaza mai mult timp, si cel mai mare avantaj pe care eu il vad, daca lucrezi la un proiect mai mare, sa zicem un album cu mai multe piese diferite, te ajuta sa pastrezi “sound”-ul similar pe toata durata albumului/proiectului.

De ce zic asta (si am sa iti arat intr-un material video in care explic mai multe), pentru ca daca setezi in template un canal ce va avea un sistem de referinta (sa zicem un kick, la care setezi nivelul din mixer sa bata pana in -18 dB), vei mixa restul canalelor in functie de acea referinta. Cum se va refleca acest aspect la finalul realizarii albumului, la masterizare?

Pai eu zic ca va fi mult mai usor de masterizat, pentru ca piesele deja suna uniform, toate fiind mixate dupa aceeasi referinta. Adica ai deja nivelurile pieselor cam la fel, normal ca va suna mai bine, mai uniform, toate piesele vor face parte dintr-un intreg.

Tehnici de mixaj

De curand am revazut materialul documentar video The Making of The Dark Side of the Moon. M-am gandit sa ti-l recomand pentru ca gasesti pe langa chestii interesante despre Pink Floyd, cateva tehnici de mixaj, cateva lucruri din studio, ce se intampla in culisele albumului, si te poti inspira, ca tehnici de mixaj, pentru proiectele tale. Plus ca poti vedea ce forma au prins piesele demo in timp; ceea ce la inceput era un demo timid, acum cand asculti albumul acesta, observi ca din acel demo, a iesit o piesa deosebita.

Materialul nu abunda de tehnici de mixaj, dar cred ca sunt cateva lucruri care te pot inspira, pe langa cele cateva tehnici de mixaj. Unul dintre ele poate ar fi… “Daca aia in anii ’70 au reusit sa faca asta cu magnetofoane cu numar limitat de canale, mixere, efecte si alte scule extrem de scumpe, ce ma opreste pe mine, care am intr-un DAW tot ce am nevoie, ceea ce este MULT mai mult decat aveau ei pe atunci, si mult mai ieftin, sa fac muzica de calitate in ziua de azi?”

O mica surpriza:

Prima mea inregistrare de anul asta: artificiile de Revelion din centrul orasului :). Nu am avut casti la mine cand am inregistrat, asa ca m-am ghidat mai mult dupa nivelurile de inregistrare. Pentru un efect calumea, iti recomand sa asculti la un volum mare. Atentie sa nu deranjezi alti oameni cu asta si sa nu dai prea tare incat sa iti distrugi difuzoarele, dar ar fi fain sa simti in plamani vibratiile joaselor si sa asculti stereo tot materialul, care nu dureaza decat 40 si ceva de secunde.

Daca nu asculti materialul pe un sistem audio calumea la volum mare, nu mai este spectaculos, adica pe difuzoarele de laptop vei auzi doar niste pacanituri, nu are sens :). Materialul este neprocesat, nu distorsioneaza, nu are compresie dinamica, este brut asa cum l-a inregistrat recorderul. Un mic Fade In si un mic Fade Out am simtit nevoia sa fac, dar atat.

Sper ca am reusit sa te inspir si sa faci inregistrari, mixaje si in general peise mai bune. Iti multumesc ca urmaresti acest site.

Cu drag,
Armin

Inregistrezi mono sau stereo?

Cum e cel mai bine sa inregistrezi: mono sau stereo?

Probabil te gandesti ca este evident ca stereo, de ce sa inregistrezi mono daca poti face totul stereo, nu? Dar raspunsul la intrebarea asta nu este chiar asa simplu. Cea mai mare majoritate din noi cei care facem mixuri si piese sau diverse materiale audio, in general rezultatul final este stereo pe doua canale, poate chiar 5.1, pentru a putea fi ascultate pe computer, smartphone, sisteme de inalta
fidelitate (Hi-Fi), in casti, in masina, etc. Cam toate aceste sisteme fiind stereo, normal ca vrem ca mixul final sa fie stereo.

Dar intrebarea era cum e cel mai bine sa inregistrezi nu sa asculti 🙂 . Ma refer aici la modul in care inregistrezi fiecare din instrumentele pe care urmeaza sa le mixezi. Adica chitara acustica, chitara electrica, tobe (percutie in general), bass, pian, si altele, toate acestea putand fi inregistrate fie stereo, fie mono. Plecam de la ideea ca daca inregistram stereo suna mai natural, mai plin, mai consistent, drept pentru care, este o solutie mai buna in stereo. Hai sa vedem de ce nu e chiar asa…

Problemele de faza

Sunt convins ca multi dintre inginerii de sunet, inregistreaza chitara acustica stereo, sau orice alt instrument, cu rezultate excelente; adica inregistrezi cu doua microfoane o singura interpretare a acelui instrument, la care poti panorama canalele stanga-dreapta si mai mult decat erau ele in inregistrare, sau daca suna bine le poti lasa panoramarea naturala, asa cum ai inregistat, si poate suna excelent. O problema ce poate interveni la astfel de inregistrari este anularea de faza, adica sunete care avand faza opusa se anuleaza reciproc. Aceasta anulare de faze iti poate distruge sunetul, mai ales in mix.

Anulare-de-faza-antifaza-inregistrari-audio

Cu cat folosesti mai multe microfoane pentru inregistrarea unei surse de semnal, cu atat ai sanse mai mari sa ai de-a face cu anularea de faza, rezultand un sunet “spart”, ciuntit. In special pentru cei care sunt la inceput cu inregistrarile in studioul de acasa (home studio), se recomanda evitarea captarii sunetelor instrumentelor cu mai multe microfoane, si se recomanda captarea acestora mono, cu un singur microfon.

Cum se manifesta inregistrarile stereofonice in mix

O alta problema ce apare cand mixezi instrumente inregistrate stereo, este ca pierzi focusul in mix, si nu se aud clar instrumentele, nu se separa unul de altul suficient. Ai percutie stereo, pian stereo, chitara stereo, sintetizator stereo, totul este stereo dar nu poti spune precis unde in spatiul stereo este fiecare instrument. Ajungi la un mix murdar pe care cu greu sa deloc il poti repara. Fiecare instrument suna, separat, excelent! Insa in mix se peird toate.

Ai si cateva solutii la problemele acestea, de care poti tine cont cand faci un mix. Una dintre ele este, de exemplu, sa inregistrezi chitara din doua interpretari (double tracking) mono, le asezi in sesiunea de lucru pe cate un canal fiecare, si panoramezi acele canale unul maxim stanga, altul maxim dreapta. Apoi pianul sa zicem, sau alt instrument ce il vrei stereo in mix, il inregistrezi stereo, dar il panoramezi 70-80% stanga-dreapta, si daca ai inca un instrument il panoramezi mai spre centru, sa zicem 20-30% stanga-dreapta, sau doar intr-o singura parte, lasand loc pe partea opusa inca unui instrument – ai putea pune astfel doua instrumente de suflat diferite, ce canta in tandem de exemplu. E doar o idee.

Asta sunt doar cateva exemple ca sa prinzi ideea, nu te limita la astea ci incearca mai multe astfel de setari – poate nici nu ai pian in piesa la care tocmai lucrezi si tu citesti aici cum sa il panoramezi 🙂 – deci nu e vorba de pian in sine neaparat, ci de orice instrument ai in piesa la care lucrezi.

O alta solutie pentru a rezolva problema: alege un singur instrument stereo. Gandeste-te care dintre instrumentele piesei este cel mai important in piesa, care trebuie sa iese neaparat in evidenta. Acela lasa-l stereo sa se desfasoare larg pe tot campul stereofonic,  iar celalalte inregistreaza-le mono, chiar daca le panoramezi cu ceva procente stanga sau dreapta.

In final vrei ca mixul sa sune clar, plin, inchegat, si sa scoata in evidenta ce e mai bun la instrumentele folosite. Inregistrarile stereo pentru toata paleta de instrumente nu prea te ajuta sa faci asta. Adica daca toate instrumentele din mixul tau sunt stereo, apar probleme la mixaj.

O alta idee care te poate ajuta este sa lasi piesa cat mai aerisita, sa nu o aglomerezi cu instrumente, astfel focusul cade pe fiecare instrument pe rand, sau pe cel mai important, in functie de compozitie. Citisem pe undeva chiar ca e o idee sa compui o pisa, si cand zici ca e gata, sa scoti unul dintre instrumente, pe ideea ca oricum faci, sunt prea multe. Asta merge in cazul ca nu ai o formatie cu  un numar clar de componenti, instrumentisti, de inregistrat, caz in care trebuie sa ii inregistrezi pe toti. Si apoi sa ii mixezi! Daca tragi totul stereo… o sa vezi ce iese :).

Insa ce poti sa faci cu o pereche de microfoane este sa inregistrezi ambianta camerei in care inregistrezi, daca aceasta este una placuta, plus instrumentul mono cu alt microfon, si apoi poti mixa daca si cand e cazul, acea inregistrare a ambiantei cu instrumentul in cauza.

Chiar mai mult, daca inregistrezi pe rand instrumentele in aceeasi incapere, lasa cele doua microfoane sa inregistreze in acelasi loc ambianta pentru fiecare din instrumente, astfel avand in final o ambianta comuna, mixul va suna cu acea ambainta frumos, toate instrumentele avand aceeasi ambianta, si daca depui putin efor, chiar si panoramarea intrumentelor se poate face face si in functie de cele doua microfoane in mix.

As recomanda spre auditie niste Pink Floyd si Dire Straits pentru a observa cum sunt mixate si cum comunica instrumentele intre ele, chiar daca poate tu mixezi altfel de muzica; si daca acesta este cazul, cel putin observi ideea aplicata, si apoi o poti aplica la tine, indiferent ce fel de muzica faci/inregistrezi. Pentru ca vorbim aici inclusiv de instrumente virtuale.

Nu uita ca orice regula sau idee citesti sau inveti de oriunde, poate fi incalcata fara nici o problema, daca mixul suna bine. Nici o regula nu e mai importanta decat cum suna mixul tau, deci ramai concentrat pe cum suna mixul, nu pe reguli; e bine sa cunosti regulile, sa experimentezi si sa asculti, apoi iei decizii in functie de cum suna, dar aceste idei sau reguli te ajuta sa te ghidezi dupa ele mai usor, sa ai un punct de plecare.

Experiment practic:

In final, iti propun un mic experiment pentru observarea anularii semnalelor identice cu faze diferite la 180 de grade:

– deschide o melodie in DAW, orice DAW modern multitrack, si pune melodia pe track-ul 1; copiaz-o pe track-ul al doilea, imediat sub ea, la inceputul sesiunii, ca cele doua sa fie perfect sincronizate – daca sunt aliniate la stanga la inceputul sesiunii, ar trebui sa fie sincronizate; apoi pe unul din cele doua canale stereo pe care e piesa, sa zicem pe al doilea, aplica functia “invert” – fie o gasesti din meniu, fie o gasesti pe mixer, direct pe canalul stereo. In caz ca nu ai asa ceva, fa invert in fisier si salveaza-l cu alt nume, si apoi deschide si fisierul original si cel cu “invert” aplicat, pe track-uri diferite, dar sincronizate. Ai sa observi ca desi indicatoarele de nivel merg pentru ambele canale, pe canalul master, principal, nu se aude nimic, si nu iese nimic din placa de sunet; daca setezi sa se auda doar unul din cele doua canale, oricare, se va auzi acel canal. Daca le setezi pe ambele sa se auda, desi indicataorele de nivel de la ele indica semanal, pe canalul master nu se aude nimic, si nici indicatorul de semnal nu indica nimic grafic.

– intr-un mixer de DJ sa zicem, intri cu acelasi semnal pe doua canale de intrare, dar pe unul inversezi faza cu 180 de grade. Practic poti obtine asta din inversarea firului de masa cu firul de semnal, printr-o lipire incorecta a cablurilor pe mufe, de exemplu. Eu chiar am patit asta in mod practic dintr-o eroare, un cablu lipit aiurea, si efectiv vedeam semnal pe ambele intrari insa pe iesire nu auzeam nimic; daca lasam doar unul din cele doua canale, se auzea semnal pe iesire, daca ridicam amandoua cai, nu se mai auzea nimic, desi indicatoarele de nivel indicau semnal aproape maxim.

Deci fiind in atifaza, se anulau.

Daca ai intrebari si crezi ca te pot ajuta, sau ai o experienta legata de acest subiect, ce crezi ca merita povestita, lasa-mi mai jos un mesaj.

Iti multumesc ca ma citesti, imi doresc sa iti fie de folos materiale ce le citesti pe acest site.

Te poti abona la noutatile inregistrariaudio.ro completand formularul din dreapta (datele tale vor fi in siguranta).

Cu drag,

Armin

P.S.: Stii pe cineva caruia munca mea ar putea sa-i fie utila?
Recomanda-i acest site!

Beat-uri, Masuri si Fraze muzicale

Fara beat-uri, masuri si fraze muzicale, nu i-am mai spune muzica, ci zgomote. Cu ajutorul acestor structuri de organizare, muzica poate fi mai usor creata si inteleasa. Daca vrei sa incepi sa compui intr-un DAW propria ta muzica, iata in acest articol cateva notiuni elementare, pe care am incercat sa le explic in termeni cat mai putin tehnici, pentru a fi pe intelesul tuturor.

Acest articol nu se vrea a fi o incursiune in teoria muzicala, ci un ghid despre cum sa incepi sa faci si sa organizezi o melodie. Ce gasesti in urmatorul video, este crearea unui ritm simplu de muzica house de la zero, ce are ca scop introducerea elementelor de beat, masura si fraza muzicala, pentru a te ajuta sa incepi o melodie.

Nu te chinui sa faci fix cum am facut eu, e doar un model dupa care te poti ghida, insa lasa-ti imaginatia sa creeze. Asculta alte piese, asculta multa muzica, si incearca sa legi ce este in acest material, de ceea ce asculti; asculta beat-urile, masurile si frazele din alte piese, alte genuri muzicale; ele sunt acolo, uneori nu se aud atat de clar insa.

Incepe simplu, si apoi in functie de cum simti, complica si dezvolta. Nu incepe complicat ca te pierzi in dezordine. Asculta piese simple, pop, house, etc, si studiaza cum au fost ele facute, apoi poti trece si la genuri unde ritmul este mai complex. Cand creezi, e la fel: incepe simplu, fa o masura, apoi o fraza, apoi mai multe, apoi aranjeaza-le intre ele sa sune fain.

In continuare ai video-ul, si te astept cu un comentariu sau cu intrebari daca ai. Daca esti mai avansat, te rog sa imi scrii despre cum ai inceput sa faci muzica, si cum era cand invatai despre lucrurile acestea care azi ti se par simple.

Daca ti-a placut acest material, da-mi un like, fie la articol, fie la pagina de Facebook Inregistrari Audio. Daca nu ti-a placut, invita 5 prieteni sa-mi dea Like la pagina :).

Iti multumesc ca ma citesti! Te poti abona la noutatile inregistrariaudio.ro completand formularul din dreapta (datele tale vor fi in siguranta).

Cu drag,

Armin

P.S.: Stii pe cineva caruia munca mea ar putea sa-i fie utila?
Recomanda-i acest site!

Cum setezi corect nivelul de inregistrare

Setarea nivelului de inregistrare pare ceva simplu insa multi o folosesc gresit si apoi nu inteleg de ce mixurile lor nu suna pe atat de bine pe cat ei si-ar dori.

Cel mai probabil, este ca si tu folosesti pentru a inregistra, un computer, o interfata audio si un soft de tip DAW. Exista tendinta de a inregistra semnale la un volum cat se poate de ridicat, pana aproape de distorsiuni (clipping), si stai cu ochii pe indicatorul de nivel, sperand ca nu trece de limita.

O metoda simpla de a scapa de stres, si de a avea semnale optime pentru a face un mixaj reusit, este sa setezi un semnal de inregistrare mai mic. Mult mai mic. Am sa explic in continuare.

Suntem obisnuiti, de la folositea sculelor analogice de inregistrare, sa setam un nivel cat mai aproape de maxim, de inregistrare, pentru ca asa stim ca suna mai bine.

Insa nu se aplica si in lumea digitala.

Inregistrarea pe scule analogice cu nivele mari rezolva doua probleme: una a zgomotului de fond, cand acesta trebuia acoperit cu orice pret, deci dai mai tare semnalul inregistrat, pentru o gama dinamica sporita, si a doua problema era ca sculele analogice au fost gandite sa lucreze lejer pana in +24 dBu (VU-metrele masoara nivelul mediu al semnalului, deci nu cel maxim), ceea ce iti permitea sa impingi putin limita semnalului cu cativa decibeli, uneori pentru efectul de compresie pe banda sau pentru acea saturatie “calda” a semnalului analogic.

Acum, in lumea digitala, trecerea peste 0 dBFS inseamna distorsiune, sunet metalic, sunet prost, neplacut. Inregistrarea digitala nu iti ofera acea saturatie si “caldura”, ci daca treci de indicatorul 0 dBfs, semnalul este distrus iremediabil.

In urma cu ceva ani de zile, cand am inceput sa mixez sunete in DAW si sa creez propriile mele piese, aveam aceeasi tendinta, ca doar veneam si eu din era anlogica. Apoi am avut o surpriza, dar am crezut ca “asa trebuie”: la mixarea track-urilor, aveam nevoie sa le dau pe toate mai incet. Mult mai incet. Undeva intre 6 si 20 dB mai incet. De ce? Pentru ca la mixaj, semnalele se insumeaza, or, eu aveam semnale pana in -3 chiar -1 dBFS ! pai normal ca volumul general era in rosu, si distorsionat.

Ba chair faceam si alta greseala mare: inregistram sunete pe teren cu un MiniDisc portabil, si apoi inainte sa le introduc in sesiunea multitrack, le normalizam pana la -0.1 dBFS :D. Asta doar ca apoi la mixaj sa le dau pe toate iarasi mai incet. M-am gandit la un moment dat, dupa ani de zile: ce sens are?

Nu mai bine le las cum le-am inregistrat si apoi la mixaj le diminuez mai putin? Oricum le diminuez (ceea ce scadea per total nivelul zgomotului de fond), de ce sa le mai si normalizez, nu? Si gandeste-te ca pe atunci lucram pe 44.1 KHz/16 bit!

Acum, cei mai multi, lucram cu formate audio pe 24 bit, ceea ce ne ofera o dinamica si mai mare, si loc mult pana la 0 dBFS (headroom). Zgomotul de fond este la un nivel mult mai jos pe sistemele digitale fata de cele analogice, deci nu are sens sa inregistrezi prea tare.

Iar pe sistemul analogic, VU-metrul iti indica doar cativa dB peste 0VU, dar asta nu inseamna ca restul de 20 dB nu sunt acolo, ci doar ca nu ii vedem afisati pe VU-metru. Cu alte cuvinte, exista un headroom (plaja de dinamica, disponibila) de 20 dB, doar ca nu il vedeai afisat. Sistemele digitale afiseaza inclusiv acel spatiu, insa multi nu inteleg la ce foloseste acel headroom.

Inregistrarea semnalelor la volum mare, ridica probleme la inregistrarea unei interpretari live, iar apoi face anevoioasa mixarea instrumentelor intre ele, toate fiind la volume mari care se insumeaza rezultand probabil distorsiuni, sau un mix aglomerat. Iar daca apoi vrei sa adaugi si efecte pe diverse canale audio, cu atat mai greu va deveni mixajul.

dBU dBFS VU metru inregistrari audioIdeea e sa inregistrezi undeva la -18 dBFS, adica echivalentul in mediul digital al indicatorului de 0VU din mediul analogic. Desigur, asta e o medie a semnalului, vei avea varfuri poate pana in -10 dBFS, asta nu va fi o problema. Dar daca setezi media sa zicem la -3 dBFS in loc de -18 dBFS, iti dai seama ca acele varfuri ti-ar ajunge la +5 dBFS adica trece de 0 dBFS ceea ce inseamna distorsiuni.

Dupa ce faci mixajul inregistrarilor in DAW, cu siguranta vei avea la final o gama dinamica mai mica, adica semnalul va creste de la media de -18 dBFS  la ceva mai mult, insa ramane tot sub 0 dBFS.

Eliminarea acelui headroom face parte din etapa masterizarii piesei finale, si nu din etapa mixajului. Dupa masterizare probabil ca vei avea o piesa cu sound uniform, ce se ridica pana foarte aproape de 0 dBFS, dar va suna mai curat pentru ca ai facut un mixaj bun.

Daca faci mixajul bun, si masterizarea poate fi excelenta, insa invers nu.

ATENTIE! Este foarte important de unde dai semnalul mai incet.

Nu se da mai incet din fader-ul din DAW, pentru ca acel fader al canalului pe care inregistrezi controleaza cat semnal iese din mixerul din DAW, nu cat intra, or, tu vrei sa reduci semnalul care intra in sistemul digital. Potentiometrul de pe interfata audio corespunzator canalului pe care inregistrezi este raspunzator de nivelul de inregistrare al semnalului in sistemul digital. De acolo reglezi nivelul de inregistrare, faci o proba de inregistrare, asculti ce ai inregistrat, si daca e totul in regula, dai drumul la inregistrarea efectiv.

Provocarea pentru tine este ca la urmatoarea sesiune de inregistrare, sa incerci cel putin sa inregistrezi o medie a semnalului pe la -18 dBFS si apoi sa mixezi in DAW ce ai inregistrat, sa observi daca este vreo diferenta fata de cum inregistrai inainte (in caz ca difera de ce am recomandat eu aici), si apoi sa imi lasi un comentariu cu observatiile tale.

Daca ti-a placut acest articol, da-mi un Like pe Facebook la pagina InregistrariAudio, iar daca nu ti-a placut invita 10 prieteni sa dea Like la pagina! :)

Cu drag,

Armin

P.S.: Iti multumesc ca urmaresti mesajele mele!
Stii pe cineva caruia munca mea ar putea sa-i fie utila?
Recomanda-i acest site!

Muzica, artisti, si diferentele de “sound”

Un termen greu de gasit pe net pentru ca are o multime de intelesuri si contexte, si pe care nu-l pot traduce in romaneste astfel incat sa se pastreze intelesul sau, este “sound“-ul.

De mic cum tot ascultam muzica, pe diverse sisteme, crescand pretentiile pentru fidelitate, observam diferente mari intre diversi artisti, desi cantau acelasi gen muzical, diferente intre cum suna o melodie in voga noua fata de una mai veche, sau alta si mai veche, si chiar diferente intre albumele aceluiasi artist, de-a lungul timpului.

Nu intelegeam de ce “suna ceva altfel”, desi o trupa are aceleasi instrumente folosite ca si alta trupa de exemplu, sau doua piese din acelasi gen muzical, una imi place si alta nu, desi ca muzica sunt ok, dar nu suna placut “ceva” la una din ele. Mi-am dat seama in timp ca este diferenta intre ele de “sound“, si am sa incerc sa clarific acest termen si sa vin cu cateva exemple.

Daca intelegi pe deplin acest termen, te ajuta sa stii la ce vrei sa ajungi cand faci o inregistrare audio, daca inregistrezi o pisa sau un album, sa stii cam cum ai vrea sa sune in final – oricum ultimul cuvant in materie de sound il are masterizarea, sau mai exact premasterizarea – aici vom numi masterizare procesul prin care trece un material audio dupa mixaj, inainte de a se trimite masterizarii in sine, imprimarii suporturilor pe care acesta va fi vandut, si in care se aplica pe materialul audio compresii, limitari, EQ, si altele. Este putin impropriu, dar s-a incetatenit acest termen si cei din domeniu spun pe scurt “masterizare” acestui proces. Te mai ajuta intelegerea sound-ului si cand asculti muzica, iti da cateva informatii despre perioada in care au fost interpretate unele piese/albume, despre calitatea audio, genuri muzicale, si artisti.

Ca sa facem o diferenta de sound intre doua piese e cel mai bine sa le ascultam cand ele ruleaza simultan, cand pe una cand pe cealalta. Cine are o ureche destul de antrenata, nu are nevoie sa faca asta, aude direct diferentele chiar daca face o pauza intre auditii. Diferentele de soud nu au legatura cu diferentele calitative intre mp3 si wav de exemplu, sau in general intre formatele digitale comprimate cu pierderi sau necomprimate/comprimate fara pierderi de calitate, si nici cu suportul pe care se afla inregistrarea – fie ca e analogic sau digital, diferentele de sound sunt cam aceleasi.

O conditie ar fi totusi ca sistemul de sunet sa fie acelasi, nu compari o melodie de acum 20 de ani pe un sistem de gen “boombox” cu o melodie recenta, redata pe un sistem hi-fi, sau PA. Regleaza sistemul la un nivel al volumului cat sa nu fie prea tare dar sa poti auzi clar toate detaliile melodiei. Daca ai avea melodiile pe acelasi suport – CD, PC, vinyl, orice, ar fi cel mai bine.  Pe PC se accepta pentru acest test mp3-uri inregistrate bine, cel putin la 192kbps, sau un format fara pierderi de calitate (wav, flac, ape, etc)

Chiar daca e diferenta de stilul muzical si deci de instrumente, unele acustice, altele electronice sau electro-acustice, asculta cum suna piesele ca tot unitar, cum umple camera de auditie, imaginea stereo, acuratetea cu care se aude fiecare instrument/sunet/voce, sau simte vibratia joaselor.

dieter_bohlenSunt multi artisti pe care ii poti deosebi dupa “sound“, eu am patit asta, auzeam prima oara o piesa a lor si desi nu cunosteam piesa, era sound-ul acelui artist. Uneori ii mai poti incurca, dar iti vine sa zici ca “piesa asta suna a…. ” si desi te inseli, piesa chiar se apropie de sound-ul acelui artist la care te gandeai. Unele suna la fel pentru ca au acelasi producator, desi artisti diferiti, cum e cazul Dieter Bohlen care e producatorul pentru Modern Talking, Blue System, C. C. Catch, Chris Norman, la care daca nu cunosti piesele ci auzi doar instrumentalul, posibil sa le incurci, pentru ca suna aproximativ la fel ca “sound“. Un caz similar, este piesa “One Way Ticket” a celor de la Eruption, care seamana cu Boney M, si multi chiar spuna ca e Boney M, dar de fapt au acelasi producator.

Dire+Straits+Mark+Knopfler+4O trupa cu “sound” deosebit, as zice unic, este Dire Straits care pe albumele de studio au un sound foarte placut, rezultat atat din aranjarea instrumentelor si vocilor, cat si din masterizare: fiecare instrument se aude clar fara a se suprapune peste un altul, nu este unul mai in fata decat altul, insa fiecare instrument parca iese in fata cand are de spus ceva: intre masuri – bateria, intre versuri – chitara electrica, etc, parca fiecare instrument se strecoara printre celalalte si au loc toate, sunand bine ca tot unitar, dar fiind usor de distins fiecare in parte. Copresia dinamica inexistenta sau foarte mica, a avut un cuvant de spus in “sound“-ul pieselor.

tina_turner1Asculta albumul Tinei TurnerForeign Affairs – are un sound unic in felul sau, toate piesele suna omogen, insa daca pui sa asculti o parte instrumentala e clar diferenta mare intre Dire Straits si Tina Turner, si ma refer la “sound” nu la stil muzical sau voce. Distinge fiecare instrument in parte, si asculta precizia percutiei. Suna curat, aerisit, sigur inginerul de sunet a stiut ce face acolo….

AC_DC_logoAC/DC este o trupa ce are niste piese care suna foarte bine la volum mare (in club de exemplu), chiar mai bine decat la volum mic. In timp ce puneam muzica in club, intrand o piesa de-a lor, am simtit-o altfel, suna deosebit, se aud clar instrumentele, vibreaza totul altfel, am senzatia ca au fost mixate sau/si masterizate sa sune bine la volum mare, deoarece la volum mic, daca ascult acasa in camera muzica lor parca nu ma impresioneaza asa de tare ca in club, sau ca la volum mare. Cand mergi intr-un club un “se poarta” asa ceva, incearca sa asculti diferenta intre o piesa de-a lor si oricare alta din acelasi gen muzical.

pink floydLa Pink Floyd am tendinta sa asociez albumele dupa cum suna, am impresia ca Meddle suna la fel ca Atom Heart Mother, sau The Wall ca Wish You Were Here (ca si “sound“, sper sa nu se faca confuzie ca e aceeasi muzica!), sau  The Final Cut cu A Momentary Lapse of Reason, si foarte aproape de Division Bell. Astea sunt observatii subiective, desigur, insa poti asculta si iti poti face singur o parere.

Dream_theater_majestyDream Theater iarasi au un “sound” deosebit, si aici vreau sa mentionez in special, ca sa poti face o diferenta de “sound“, asculta cele doua variante ale albumului When Dream and Day Unite care a fost re-masterizat deoarece prima varianta suna destul de prost, inginerul de sunet recunoscand ca a facut cateva greseli. Daca asculti ambele variante, o sa iti dai seama cum aceeasi piesa sau album poate suna prost sau bine, sau hai sa zicem “altfel”. In general albumele lor au forta, bateria are prezenta si conduce restul instrumentelor. Observ o tendinta la unele albume, de a comprima cam prea mult dinamica, ceea ce desi e mai tare, nu e chiar ce as vrea eu de la o inregistrare de gen. Pe motivul asta au fost discutii si despre “sound“-ul albumului Death Magnetic al celor de la Metallica, fiind prea comprimat dinamic, rezultand o monotonie ce nu atrage atentia adiofililor si melomanilor.

Pentru o comparatie poti asculta Nightwish, care suna tare, comprimat, aglomerat dar la limita – am observat ca cu cat sistemul de sunet e mai bun, cu atat suna mai aerisit – pana la urma rezultatul conteaza, daca suna bine e OK, daca nu.. nu! 🙂

Daca compari “sound”-ul Nightwish cu al celor de la Accept, ai sa auzi o diferenta mare cel putin la partea de joase/bass/baterie. Accept suna mai “metalic”, Nightwish suna mai “plin”, mai in forta, desi posibil sa iti palca ambele trupe.

madonnaMadonna este cea la care poti observa schimbari de sound de-a lungul anilor; sigur, sunt si multi altii, ea e un exemplu. Asculta diferentele intre cum suna piesele ei din anii ’80 , Like A Virgin, sau Material Girl, cum suna Frozen, apoi Music, si cum suna Celebration.

Jean Michel Jarre a realizat un sound deosebit ce parca “scoate toata zeama” din sistemul de sunet, pe albumul Aero, in special piesa Aero. Iar in final vreau sa te invit sa mai asculti inca ceva cu un sound aerisit, cald, dinamic… si anume Henri Texier TrioThe scene is clean, un albumce m-a atras ca “sound” si muzica.

Nu as vrea sa dau exemple dar vreau sa mentionez ca exista artisti care personal nu-mi plac pentru ca , desi canta fain, sau au o muzica destul de elaborata, ceva lipseste, sia cel “ceva” este chiar “sound“-ul. Fara un “sound” bun, ai sanse mai mici sa fii apreciat. Asa cum fara un baterist bun o trupa rock ramane in mediocritate.

Te astept cu un comentariu sau intrebare, si sa imi spui daca ai facut si tu vreun test si ce artisti ai ascultat testand fie scule, fie diferente de “sound“, ce te-a impresionat si ce nu.

Daca ai fi producatorul unei trupe rock, spre ce “sound” ai tinde sa mergi?

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Prima melodie creata de mine pe PC

M-as bucura ca acest articol sa inspire si pe altii in creatia muzicala. Eu de aici am plecat, e prima mea realizare… cam abstracta dar m-am bucurat mult de ea. In 2004 la cursul de DJ am invatat cate ceva despre masuri, despre numararea “beat”-urilor, numaram 4-8-16-32 sau 64 de “beat”- uri ca sa potrivim piesele de club la mixaje. Mi-am dat seama ca “simt” piesele fara sa numar, stiam cand se schimba masura, cade piesa, sau se intampla ceva.

S-au facut niste conexiuni la mine in minte, aveam un PC AMD K7 cu o placa de sunet ieftina daca nu chiar onboard, si afland cum sta treaba cu ritmul piesei de club, si am vrut sa incerc sa fac si eu. Am deschis Cool Edit Pro, si imediat la scurt timp Adobe Audition 1.0 parca, apoi 1.5. In Audition deja aveam la dispozitie 128 de track-uri stereo, ceea ce era mult si imi erau suficiente.

Am luat un “beat” de la o piesa de club, un sunet de “clap” de la alta, si tot asa si cu sunetul pe inalte dintre “beat”-uri, le-am aranjat, si deja suna a ritm simplu, cel mai simplu, de piesa de club – eram cel mai fericit! Apoi experimentand, dupa ce am facut aranjamentul de ritm, am sters track-ul cu “beat-uri”, si am dat play, vazand ca suna fain, si asa a ramas piesa sa inceapa cu inaltele “off-beat”.

Din graba si pentru ca nu stiam sa setez tempo-ul piesei in soft, faceam niste improvizatii care-mi consumau mult timp in soft: de exemplu luam o melodie al carei tempo este cat vreau eu, adica 126 BPM (Beats Per Minute – batai pe minut), puneam in vizualizarea multitrack piesa de club, sub primul ei “beat” puneam “beat”-ul meu (decupat din alta piesa, ca nu aveam altul), inseram o secunda de pauza in fisierul wav cu beat-ul, imediat dupa el, notam cu cursorul locul unde incepe al doilea “beat” de la piesa de club luata ca sablon, si de acolo taiam fisierul cu “beat”-ul meu, astfel durata fisierului cu “beat”-ul era exact o bataie intreaga dintr-o piesa, iar aranjand una dupa alta 8 astfel de beat-uri, imi iesea tempo-ul 126 BPM.

Acestea le selectam ca si grup, pe care il faceam sa se repete pe toata durata piesei, si apoi pe acest “beat” cladeam restul piesei. Imediat ulterior am descoperit ca pot seta BPM-ul din soft, si pot seta wav-ul sa se repete la un anumit numar de “beat”-uri ceea ce mi-a usurat mult munca. Si tot asa invatand softul tot mai bine gaseasm, intuiam facilitati ce-mi erau foarte utile.

In alte piese ulterior am sunete de pian, dar erau efectiv sample-uri separate feicare, pentru fiecare “clapa” apasata era un wav pe un track din soft. Adica “munca de chinez batran”. Cand am dat apoi de FL Studio lucrurile s-au simplificat pentru o scurta perioada de timp, insa crescand posibilitatile hardware si software, au crescut si ideile si necesitatile, deci iar s-au complicat, si au ramas asa – asta e partea frumoasa :).

Am zis ok, am ritmul – ma grabeam sa merg inainte cu melodia, abia asteptam sa fie gata – cum adaug alte sunete? Pai nu am. Ok, hai sa le inregistrez: si asa a venit ideea de a inregistra eu propriile sunete. Nu aveam alt soft la indemana, nu aveam chitara, clape, nimic. Clape nu am nici acum, dar urmeaza in (foarte) curand sa am :).

Am luat MiniDisc-ul (atat deck cat si unul portabil, pe rand) si am facut o pasiune din a inregistra… orice: greieri, trenuri, pasari, lilieci, voci de oameni care povestesc diverse (bunicul si bunica de exemplu), clopote de biserica, bariera de cale ferata, etc. Din toata colectia asta am ales sunete si le-am prelucrat in soft – reverberatie, rulare inversa, si multe alte efecte, experimentam mult, apoi le-am pus unul langa altul sa se potriveasca pe ritm. Nu stiam teorie muzicala deloc, totul am facut dupa ureche cum am simtit eu.

Asa arata o sesiune in Adobe Audition, desi softurile pentru productie audio acum sunt mult complexe si mai simplu de utiliza, eu am folosit un soft de editare la aranjarea intregii piese, azi nu mai lucrez asa, dar a fost un inceput, o experienta:

audition inregistrari audio multi track session daw

Sesiune in Adobe Audition

Stateam pana la 4:30 AM sa inregistrez si sa prelucrez sunete, de unde si numele piesei. Aveam niste casti Watson, mi le-am luat din Metro, pentru cursul de DJ si alte aplicatii; monitorizarea o faceam in boxe Jazz Hi-Fi pe 3 cai, si un amplificator Delia Electromures, apoi am trecut pe boxe Unitra de 75w si amplificator Emerson Selene – vechi dar bun, si azi in 2013 functioneaza perfect. Faptul ca nu aveam scule performante m-a determinat sa scot toata zeama din ce aveam, tineam si tin si azi, la calitate, daca nu suna bine,mai bine nu ascult muzica.

Am trimis piesa la Severin la un coleg de forum (hi-fi(punct)ro, nu mai exista din pacate) ce se ocupa cu scule profesionale, sa o asculte la volum mare sa imi dea un feedback, si mi-a zis ca kick-bass-ul e prea tare fata de restul, in rest era ok. Am corectat, si am tinut cont si la urmatoarele piese.

Daca-mi amintesc bine, softul mi-arata ca la piesa asta am stat sa lucrez undeva la vreo 50 de ore in total, iar dupa un timp (1-2 ani) invatand mai multe, si avand mai multa experienta, am revenit asupra piesei pentru mici modificari, am mai cizelat-o putin.

Iata cum suna acum piesa asta, finalizata in 2007:

Si iata cum suna o piesa mai noua de-a mea, tot fara teorie muzicala dar cu scule ceva mai performante si ceva experienta:

Acum studiez FL Studio, Cubase, pian, chitara si teorie muzicala, pt ca… nu se mai poate fara – dar am in continuare idei de integrare a multor sunete inregistrate din natura, in alte compozitii, si abia astept sa le realizez.

Daca iti vine sa compui ceva, nu te lasa limitat de nici un regulament, inregistreaza un sunet care iti place si integreaza-l in muzica ta. Au mai facut asta multi pana acum, dar fiecare poate face asta in modul sau original.

M-am bucurat ca am dat viata unor sunete inregistrate si a iesit o melodie. Apoi au urmat alte piese pentru care am inregistrat multe alte obiecte, si cand am ajuns la 12 piese am facut un album – Essential Thoughts. Mi-a venit ideea ca unele piese sa treaca dintr-una intr-alta si asa am folosit sunetul unui tren, o locomotiva electrica ce pleaca de pe loc, si se aude cum suna, cum pornesc ventilatoarele de racire, compresorul, etc, iar la finalul piesei a doua care incepe cu aceasta locomotiva, se aude cum franeaza trenul in gara. Nu am lansat albumul, ci i-am facut o coperta si l-am dat la prieteni si rude.

Scrie-mi cum ai inceput tu sa faci muzica si care este prima experienta legata de prima piesa. Daca ai o intrebare sau comentariu despre articol, scrie-mi mai jos.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Semnal audio balansat si semnal audio nebalansat

Probabil ai observat diferente fizice intre cablurile si mufele folosite la sistemele audio de acasa si cele ce se folosesc la inregistrari, fie ca vorbim de studio, sau concerte, sau alte aplicatii si sisteme de sunet.  Poate ai auzit de semnal balansat si nebalansat si nu stii exact ce inseamna si la ce se foloseste fiecare. Vreau sa lamuresc niste aspecte in acest articol si sa iti fac o imagine mai clara asupra diferentelor si modurilor de utilizare a celor doua feluri de semnal: balansat sau nebalansat.

Diferente:

Fizice: Pentru un semnal balansat se folosesc trei fire, fata de doua in cazul semnalului nebalansat. Deci si mufele difera, pentru semnal balansat se folosesc cu precadere mufe XLR sau TRS (jack stereo), iar pentru semnal nebalansat predomina mufele RCA, TS (jack mono), si altele.

Functionale: Un cablu balansat contine doua fire identice impletite, invelite de un al treilea ce are si rol de ecranare (protectie impotriva semnalelor parazite din exterior). Cele doua fire transporta semnalul audio, unul este in aceeasi faza cu sursa semnalului, celalalt contine acelasi semnal si este defazat cu 180 de grade. Cel in faza este plusul, iar celalalt minusul.

Fiecare fir se conecteaza la aceeasi impedanta, atat la sursa cat si la destinatie, ceea ce inseamna ca cea mai mare parte din interferentele electromagnetice vor induce un semnal egal pe ambele fire, dar de sens contrar, astfel anulandu-se reciproc, amplificatorul de semnal masurand diferenta dintre cele doua semnale.

Al treilea fir ce inveleste cele doua fire se comporta ca un scut si opreste o mare parte din interferente.

Conexiuni:

Cea mai folosita conexiune pentru semnalul balansat este cu mufe XLR cu 3 pini, dar si mufele TRS (tip-ring-sleeve) sunt foarte folosite. Tot mai utilizata este mufa mama hibrid, ce combina cele doua variante, avand posibilitatea ca in aceeasi mufa sa conectam fie XLR tata fie TRS tata.

 

Mufa XLR (Canon) mama (stanga) si tata (dreapta)

Mufa XLR (Canon) mama (stanga) si tata (dreapta)

jack stereo balansat semnal inregistrari phone

Mufa TRS tata (Jack stereo, Phone)

3-pin XLR + 6.35 mm TRS phone hybrid jack canon jack balanced audio inregistrari

Doua mufa mama hibrid XLR (Canon) TRS 6.3mm (Jack, Phone), pe o placa de sunet Focusrite

Interconectarea cablurilor se face dupa urmatoarea schema (click pe imagine pentru marire):

Interconectarea corecta a cablurilor pentru semnal balansat

Aplicatii:

Cele mai multe echipamente profesionale convertesc semnalul din balansat in nebalansat, il proceseaza, apoi il transforma din nou in semnal balansat pentru iesire. Alte echipamente lucreaza direct cu semnal balansat, evitand transformatoarele de la intrare si iesire, pentru asta fiind nevoie de circuite identice de procesare pentru ambele semnale de pe cablul balansat. Acestea ofera o dinamica mai buna a semnalului, cu 3 dB.

Semnalul se poate converti din balasat in nebalansat si invers, folosit o componeta numita balun (vine din engleza de la cuvintele balanced + unbalanced – balansat + nebalansat).

Uneori este nevoie sa conectam echipamente cu iesiri nebalansate la echipamente cu intrari balansate. Pentru aceasta putem folosi un cablu RCAXLR sau TS Jack – XLR. De exemplu dintr-un mixer de DJ sau dintr-o interfata audio ce nu are iesiri balansate, poti iesi cu semnalul pe mufe RCA catre un mixer sau o pereche de boxe active care nu au decat intrari balansate. In acest caz, firele cablului se leaga dupa urmatoarea figura:

Legare cablu RCA/TS Jack - XLR

De retinut insa, ca printr-un astfel de cablu, semnalul nu este convertit din nebalansat in semnal balansat. Castigul este doar in posibilitatea de a interconecta cele doua echipamente.

Avantaje si dezavantaje pentru cabluril balansate si nebalansate:

  • Mufele XLR sunt mai robuste. Se intampla mai rar ca o mufa XLR sa iese afara din mufa mama, din greseala.
  • Cand se foloseste semnal balansat, zgomotul de fond si semnalele parazite sunt mult mai mici, chiar si pentru cabluri de lungimi mari.
  • Cabluile nebalansate sunt mai ieftine si se gasesc in mai multe magazine, inclusiv super market-uri.
  • Cablurile nebalansate trebuie sa fie cat mai scurte, pentru ca semnalele parazite sa fie cat mai reduse.
  • Mufarea cablurilor nebalansate este mai simpla fata de mufarea cablurilor balansate.

Te poti abona la noutatile care apar pe site, introducand adresa de mail si numele in formularul din dreapta paginii, astfel primesti e-mail de fiecare data cand postez noi articole. Daca vrei sa completezi cu ceva sau vrei sa ma intrebi ceva, lasa-mi un comentariu mai jos.

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

 

Cum suna o motocicleta inregistrata stereo?

Cum suna o motocicleta inregistrata stereo? Pai daca o inregistrezi bine, suna bine!

Un prieten de-al meu si-a cumparat o motocicleta chopper Yamaha XV 1700 cmc si am dat fuga la el sa o si inregistrez. Am auzit-o cum suna inainte, si nu-mi venea sa cred, adica in loc sa imi vina sa ma car cu ea, imi venea sa o ascult! Si am zis …trebuie neaparat sa o intregistrez!

Asa ca am mers la el cu aparatura necesara, si ne-am pus pe inregistrat. Afara ploua usor si noi am stat in curte sub un acoperis… pentru motociclete. Avea mai multe motciclete acolo dar una dinre ele era subiectul nostru de interes.

Moto-yamaha-inregistrari-stereo

Sculele ce le-am avut eu la dispozitie: 

  • Laptop cu Adobe Audition 1.5
  • Placa de sunet externa Focusrite Saffire  6 USB
  • Un microfon wireless dinamic ElectroVoice NHTU-N7
  • Un microfon condensator electret cu baterie incorporata de 1.5V Unitronic ECM-1040
  • O pereche de casti Sennheiser HD 205 pentru monitorizare
  • Cablurile aferente
  • Motocicleta Yamaha XV 1700 cu teava de esapament Cobra, deci nu originala cu care vine din fabrica
  • Aparatat foto Pentax K200D pentru poze

Unul din microfoane, cel dinamic, l-am tinut in mana, iar celalt pe husa de la aparatul foto, din lipsa de stativ. Am cautat o pozitie in care sa sune bine, si sa nu imi bata aerul ce iese cu presiune din teava de esapament, direct in microfon, stricand inregistrarea, asa ca le-am tinut inainte de gura de evacuare a tevii.

Am reglat nivelul de inregistrare din placa de sunet (atentie, nu din soft!) astfel incat sa nu imi bata pe rosu, sa nu distorsioneze nici atunci cand turez putin motorul, si dupa cateva probe am dat drumul la inregistrare. De la pornire, mers la relanti, turat de cateva ori si apoi oprit. Totul a durat un minut. Inregistrarea s-a facut la 32 biti / 48KHz, pentru o calitate mai buna.

Asa ca pentru un minut util de inregistrare am consumat cam 2 ore cu logistica, pregatirea, pozele, etc.

Dar s-a meritat, pentru ca odata ajuns la calculator cu inregistrarea, (nu am vrut sa prelucrez pe laptop) am prelucrat putin materialul si a iesit excelent.

Prelucrarea materialului audio s-a facut la rezolutia la care am inregistrat, si apoi la final am coborat la 16 bit/44.1 KHz. Intai am selectat materialul dorit – acel minut util, apoi am aplicat putina compresie dinamica, cu o usoara amplificare de cativa dB (insa nu prea mult, pentru ca nu sunt adeptul “Loudness War“, sa sune tare si prost, ci prefer sa sune bine inainte de orice), apoi Fade In si Fade Out si coborarea rezolutiei la 16 biti / 44.1 KHz.

Surpriza este ca poti asculta si tu inregistrarea – click aici!

Chiar daca nu se recomanda in general expunerea urechilor la sunete puternice sau muzica la volum foarte mare, inregistrarea motocicletei e fain sa o dai la un volum la care vibreaza podeaua, canapeaua, biroul, etc, sa simi vibratiile ca si cum ai fi langa motocicleta chiar daca uneori trebuie sa iti imaginezi cam cum ar fi.

Am intampinat niste probleme pe parcursul inregistrarii: microfonul condensator-electret avea si un zgomot de fond nedorit si strident, care s-a rezolvat printr-o improvizatie – am conectat inca un fir de la carcasa lui de metal la mufa ce intra in placa de sunet, probabil ca undeva nu face masa cum trebuie si apar perturbatii.

O alta problema a fost ca ploua afara si nu am putut sa inregistrez motocicleta in miscare, cum pleaca de pe loc, si “se pierde” in departare, sau cum vine si se opreste aproape.

Un cadru mai bun, sau cum vad eu o inregistrare si mai buna ar fi urmatorul:

Inregistrarea cu doua microfoane dinamice identice si inca doua microfoane condensator cu Phantom Power simultan, avand 4 canale de inregistrare, pentru a putea prinde detaliile si pe sunetele acute si pe cele puternice, apoi la prelucrare mixarea celor dinamice cu celele condensator (respectand canalul stanga sau dreapta, nu amestecandu-le) pentru a iesi un nivel fara distorsiuni, microfoanele condensator fiind mai sensibile.

Daca ai inregistrat ceva similar, trimite-mi un link, sunt curios sa ascult!

Daca vrei sa faci astfel de inregistrari dar intampini probleme, pot incerca sa te ajut.

Te poti inregistra la buletinul informativ (newsletter) completand formularul din dreapta acestei pagini, pentru a primi e-mail de fiecare data cand postez un nou articol despre inregistrari audio, iar daca ai o parere sau recomandare, lasa-mi un comentariu mai jos. Iti multumesc ca ma citesti!

Suna bine! Suna tot mai bine!

Cu drag,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Cum salvezi inregistrari vechi in format mp3

Salut! Armin de la inregistrariaudio.ro sunt.

Ti-amintesti ce inregistrari ai facut pe casete in urma cu ceva ani de zile, sau cum mergeai cu magnetofonul la un prieten pentru a inregistra cateva benzi cu selectii pentru petreceri cu prietenii (de exemplu)?

Sau poate ai inregistrat prin microfon cum cantai la chitara cand erai mai tanar si desi benzile sau casetele stau intr-un sertar, nu te poti bucura de materialele de pe ele pentru ca nu le ai mp3.

Sau poate ai un raft cu discuri de vinyl, ai si un pick-up dar nu le poti asculta pentru ca nu le ai pe calculator (sau chiar telefon, mp3-player, tableta, etc)?

 Invata in doar cativa pasi cum sa inregistrezi de pe orice sursa audio pe calculator, si sa te poti bucura din nou de inregistrarile vechi! Iti voi arata pas cu pas ce trebuie sa faci atat la pregatirea materialelor si sculelor audio, cat si conectarea cablurilor si lucrul cu calculatorul, pentru intregul proces.

1. Inregistrarea casetelor pe PC in format mp3

 Pasul 1. Sculele necesare

Ai nevoie de un casetofon – aici poti folosi orice casetofon care este in stare foarte buna de functionare si are cel putin o iesire de casti, insa este de preferat un casetofon deck cu iesire de linie, pentru o calitate ridicata. Cazul celei mai slabe calitati este un casetofon doar cu iesire de casca jack de 3.5mm, sau 6.3mm si o

Casetofon

placa de sunet onboard in PC (integrata in placa de baza) – are 3 sau mai multe mufe jack de 3.5mm dintre care una albastra – aceea este intrarea de linie din PC.

Cel mai calitativ caz pentru aplicatii acasa, este o placa de sunet externa sau interna cu intare de linie cu mufe RCA (se mai numesc cinch-uri) si un casetofon deck cu iesire pe acelati tip de mufe. Orice alta combinatie duce la o calitate intre cele doua, adica poti avea placa de sunet cu RCA si casetofon jack sau invers. In functie de dotari si pretentii se monteaza cablul aferent intre iesirea din casetofon si intrarea in PC. Cablurile si conexiunile arata ca in figura urmatoare, unul din cele 3 se potriveste in cele mai multe cazuri. Calitatea depinde mai ales de componenta cea mai slaba din lantul audio.

placa-de-sunet-onboard

Placa de sunet din PC este de o calitate slaba daca este integrata pe placa de baza, desi poate fi multumitoare pentru suficient de multi doritori sa inregistreze.

Un minim necesar de sistem PC as spune un Pentium II sau un AMD K6 la 250 MHz cu 32 MB RAM si HDD incapator pentru a avea loc de inregistrat in format wav tot materialul de inregistrat (cam 610 MB pentru o ora de inregistrare stereo pe doua canale la 16 biti / 44.1 MHz), placa de sunet cu cel putin o intrare de linie, sistem de operare Windows Xp – desi cam orice sistem de operare de la Windows 98 in sus isi face treaba. Probabil ca cei mai multi folosesc sisteme mai performante decat am scris aici, dar daca nu stii ce sistem ai, pune-l la treaba, si daca functioneaza, nu mai conteaza datele tehnice ale PC-ului 🙂 .

focusrite-saffire-6-usbPlaci de sunet mai bune sunt tot interne pe slot PCI sau externe pe USB sau FireWire. Pentru o calitate multumitoare pentru o inregistrare fara pretentii este suficienta placa integrata. Pentru cei care doresc calitate, se impune o placa de sunet mai performanta (deci mai scumpa). Cel mai bine este sa testezi cu ce ai la dispozitie apoi daca nu esti multumit, achizitionezi scule mai performante.

 Pasul 2. Pregatirea casetei:

Caseta ce urmeaza a fi inregistrata, se deruleaza cap-coada minim o data, pentru a dezlipi spirele unei role unele de altele (ele se lipesc in timp de la neutilizare – lucrul care se utilizeaza corespunzator are o durata mai mare de viata decat daca ar sta neutilizat), si pentru a se curata de o parte din praful adunat tin timp.

Pasul 3. Pregatirea casetofonului:

Trebuiesc sterse de praf componentele casetofonului care intra in contact cu banda. Pentru asta ai nevoie de un betisor de curatat urechile sau de un chibrit cu vata, si cateva picaturi de alcool tehnic sau medicinal (spirt).

Cel mai important dintre acestea este capul de redare, deoarece el trebuie sa citeasca banda cu acuratete.. Apoi se sterge si capul de stergere, pentru ca intai banda trece pe acesta si e posibil sa mute mizerie de pe el pe cel de redare, rola cabestan (rola aceea presoare de cauciuc) si axul pe care ea preseaza banda (langa ea este un ax argintiu de metal – casetofoanele cu auto-reverse au doua astfel de role).

casetofon-interior-cap-stergere-redare-inregistrare-cabestan-capstan

Ca buna practica, la unele casetofoane se poate sterge mai usor rola presoare daca se porneste casetofonul fara caseta, cu usita deschisa, si in timp ce se invarte se tine capatul cu vata al betisorului pe rola. La unele casetofoane acest procedeu nu functioneaza pentru ca “simte” daca are o caseta sau nu, si nu porneste fara, iar uneori si in acest caz se poate pacali daca se apasa o anumita parghie in lacasul casetei, insa nu recomand sa faceti asa ceva, decat daca stii ce faci – poti sa il defectezi. Click pe poza pentru a o mari.

Calitatea unei inregistrari mai depinde de inclinatia capului de redare pe banda; in mod normal axele capului ar trebui sa formeze unghiuri de 90 de grade cu axele benzii, adica intrefierul capului sa fie perpendicular cu directia de deplasare a benzii. Pentru ca la fiecare casetofon, desi se regleaza standard in fabrica inclinatia capului pe banda, acesta poate fi dereglat de la aceasta pozitie, el avand un surub accesibil din afara casetofonului la marea majoritate a casetofoanelor. Cu o surubelnita potrivita, poti roti stanga-dreapta de acel surub, nu prea mult, in timp ce banda merge, pentru a gasi punctul in care banda este redata cel mai bine – mai precis frecventele inalte suna cel mai clar. Acest lucru nu iti recomand sa il faci decat daca stii ce faci, este posibil altfel sa se defecteze casetofonul. Click pe figura de mai sus pentru a localiza surubul de care vorbesc. De obicei acesta este disponibil de afara cu usita inchisa la casetofon si caseta in interior, are usita un mic orificiu prin care se poate introduce o surubelnita subtire.

Pasul 4. Pregatirea calculatorului.

Poti folosi orice soft de editare audio care permite inregistrarea de pe intrarea de linie a placii de sunet. Daca nu ai deja instalat, trebuie instalat in prealabil. Exemple de astfel de softuri ar fi Adobe Audition, Cool Edit (care e de fapt o versiune mai veche a lui Adobe Audition), Sound Forge, iar cateva exemple din softurile gratuite care le poti folosi sunt Audacity, Kristal Audio Engine, Wavosaur Daca este cazul, trebuie sa setezi in soft, intrarea placii care vrei o folosesti. Am sa explic exact cum se face asta in Adobe Audition.

Pasul 5. Ultimele pregatiri de inregistrare.

Conectezi casetofonul la placa de sunet prin cablul aferent descris mai sus (una din cele trei variante).Cabluri

Cazul simplu e ca il pornesti si inregistreaza direct ce intra in intrarea de linie; daca nu se aude nimic, trebuie verificat nivelul volumului la iesirea din casetofon si in placa de sunet. Pentru a monitoriza inregistrarea, poti folosi boxe de calculator, casti, sau un sistem de sunet format din amplificator si boxe. Oricare dintre acestea le conectezi la iesirea aferenta a placii de sunet.

Daca pana aici ai facut toti pasii, ar trebui sa poti auzi o caseta in boxe sau castile conectate la calculator.

Melodiile sau inregistrarile in general, au pe o caseta portiuni in care se aud mai tare si altele mai incet. Alege o melodie sau portiune de inregistrare unde estimezi ca se aude cel mai tare, pe care o vei folosi ca un fel de etalon, in functie de ea vei regla nivelul de inregistrare pe calculator – daca e prea incet se va auzi mai rau, daca e prea tare va distorsiona in locurile unde depaseste un anumit nivel. Pune sa redea acea bucata, si regleaza nivelul de inregistrare cat mai aproape de capatul scarii de masurare, insa astfel ca “varfurile” materialului sa nu depaseasca sub nici o forma nivelul maxim – dupa inregistrare se mai pot face mici corectii daca semnalul este mai slab, insa locurile unde depaseste maxim sunt pierdute iremediabil, pentru acuratete se reia procesul de inregistrare. Deci cauta ca maximele sa ajunga undeva pana in -3dB, pentru a avea si o mica rezerva in caz ca vine o portiune scurta mai tare.

Deruleaza caseta la inceputul partii A, porneste din soft recorderul, dai drumul la caseta sa mearga normal, si inregistrarea incepe. La final se salveaza in formatul dorit, mp3 de exemplu, sau wav daca urmeaza a mai fi prelucrat, sau inregistrat pe un CD audio, etc

In articolul urmator vei invata ce sa faci cu inregistrarea facuta, cum sa o prelucrezi astfel incat sa sune cat mai bine cu un minim de efort, si apoi sa salvezi fiecare melodie sa material, in  format mp3

Secretele inregistrarii fidele:

  • cauta pe cat posibil sa reglezi volumul in cazul iesirii de casca din casetofon undeva la jumatate sau chiar peste jumatate, insa niciodata la maxim
  • regleaza nivelul inregistrarii la maxim -3dB pe scara de masurare a semnalului, vizibila in softul de editare, sa nu ajunga niciodata semnalul la capat, la zero sau peste

  • curata partile mecanice din casetofon ce intra in contact cu banda inclusiv cand intorci caseta pe fata B nu doar cand incepi inregistrarea, iar daca inregistrezi de pe mai multe casete, portiuni, cat mai des posibil.

  • nu umbla la scule in timp ce inregistreaza, lasa-le sa inregistreze – daca misti un cablu sau se intampla o intrerupere, trebuie sa reiei procesul de la inceput

Citeste si articolul urmator pentru a prelucra putin materialul inregistrat, si a-i da o forma finala pentru a putea fi ascultat.

Scrie-mi mai jos ce ai reusit, ce nu ai reusit si cu ce probleme te confrunti. Daca ti-a placut acest articol, te rog da-mi un share pe Facebook, iar daca ai o parere sau recomandare, lasa-mi un comentariu mai jos.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Cu drag,

Armin Fatol