Compresia dinamica side-chain pentru kick si bass in trei pasi simpli

In timpul mixajului, cand vrei ca instrumentele ce le mixezi sa sune mai legat, ca un tot unitar, aplici ceva EQ si compresie dinamica, nu? Uneori pe canalul de instrument direct, alte ori pe un grup sau canal de efecte la care trimiti o parte din semnalul instrumentului, sau chiar pe tot mixul. Sau chiar combinatii din aceste variante. Dar ce te faci cand ai doua instrumente care acopera cam aceeasi plaja de frecvente, mai cu precadere in zona frecventelor joase? E clar ca ele nu se prea inteleg intre ele, dar noi vrem sa le auzim clar pe ambele. Fiind frecvente joase, au foarte multa energie si se bat intre ele pentru plaja dinamica. Noi le vrem impreuna, dar ele se cearta intre ele. Si parca vad ca nici difuzorul de joase nu se descurca prea bine cand trebuie sa impace pe toata lumea :).

Ca exemplu concret, un kick si un bass s-ar intelege bine daca prin compozitia piesei, ele nu se suprapun. Ai o masura de patru patrimi, si ai kick (patrime) pe fiecare din cei patru timpi, iar bass-ul intra cu note de optime de fiecare data intre timpii masurii, intre kick-uri. Atunci, auzi kick-ul, care poate ocupa lejer toata plaja dinamica din frecventele joase, si cand nu se aude kick-ul, ai notele de bass care iarasi, pot ocupa lejer toata plaja dinamica; kick-ul si bass-ul alternand, ele nu “se cearta”, ci se aud clar ambele.

Dar cand vrem sa le suprapunem, adica notele de bass sa inceapa fix pe timp, cand incepe si kick-ul, sau sa fie mai lungi astfel incat sa treaca la timpul urmator suprapunandu-se cu kick-ul urmator, atunci cele doua sunete incep sa se “certe”, fiecare dorind sa fie mai in fata, mai tare.

Poti aplica compresie dinamica pe ambele, dar desi ambele vor suna mai tare si pierzi ceva din mult dorita dinamica, ele tot nu se vor imbina armonios. Hai sa folosim compresia dinamica side-chain pentru a rezolva in mod elegant aceasta problema! Iti arat un exemplu care sper sa te insipre, si sa il folosesti pentru a-ti modela singur(a) felul in care vrei sa folosesti compresia dinamica side-chain.

Pasul 1:

Ai kick-ul pe un canal, ai bass-ul pe alt canal. Setezi iesirile celor doua canale sa trimita semnalul Pe un insert al canalului de bass setezi un compresor de dinamica la alegere dar care sa aiba functia de side-chain. Poti incepe cu niste setari mai agresive, gen Ratio 5:1, Threshold -25 dB, Make-up gain 6 dB, Attack 30 ms, release 20 ms. Oricum acestea le vei modifica ulterior in functie de cum vrei sa sune in piesa.

Pasul 2:

Seteaza compresorul ca side-chain compressor – trebuie sa ai undeva pe el un buton/comutator special pentru asta.

Pasul 3

De pe canalul kick-ului trimite semnal din unul din send-uri catre compresorul setat ca si side-chian. Cantitatea de semnal pe care o trimiti de aici va influenta cantitatea de compresie aplicata canalului de bass, in functie de semnalul de la kick. Incepe cu 0 dB (adica semnal maxim, fara distorsiuni) iar ulterior la nevoie poti modifica aceasta setare.

Pasul 4.

Atat, ca am zis ca sunt doar 3 pasi. Deci asta e tot! 🙂

Stiu ca e mult mai usor cand vezi si auzi in mod practic ce se intampla. Teoria o stim cu totii, dar practica ne omoara, nu? Pai hai sa vedem si practic ce am explicat aici.

Lasa-mi un comentariu mai jos si spune-mi daca folosesti aceasta tehnica sau daca ti se pare interesanta si planuiesti sa o folosesti la urmatorul tau proiect audio.

Cum sa adaugi efecte in Cubase

Studioul de inregistrari virtual iti ofera posibilitati foarte multe de a trimite semnalul de la un echipament (virtual) la altul, si de rout-are a semnalului audio in cadrul mixerului din DAW. Daca stii sa folosesti rout-area optima a semnalului audio, si sa alegi corect ordinea lantului efectelor audio de pe fiecare canal, poti lucra mult mai eficient, mai rapid, si folosind cat mai putin din resursele computerului.

Desi tutorialul este in Cubase, aceleasi principii se pot aplica in aproape orice alt DAW. Incearca sa faci aceleasi rout-ari si sa trimiti semnalul audio in mod similar, in DAW-ul in care lucrezi tu.

In acest tutorial explic cum sa adaugi efecte pe insert, cum sa folosesti canalul de efecte, importanta ordinii in care trece semnalul audio prin efecte, aranjarea efectelor pre-fader si post-fader si avem cateva exemple practice.

Daca ai intrebari sau completari, te astept cu un comentariu sub acest articol sau sub video-ul de pe YouTube!

Armin

~~ Website:~~
http://inregistrariaudio.ro/

~~ Facebook: ~~
https://www.facebook.com/inregistrariaudio/

~~ Mixcloud: ~~
https://www.mixcloud.com/dj_armin/

~~ YuouTube: ~~
https://www.youtube.com/channel/UCOwL7UMCv_lS5rVEqHWjl5A

7 ponturi pentru egalizare eficienta (EQ)

Cum nu exista o reteta unica pentru egalizarea unui anume instrument sau a unei voci, la fel si aceste ponturi pot sa nu fie valabile la tine. Aceste idei nu sunt unicele de care trebuie sa tii cont cand faci egalizare, dar te ajuta sa te canalizezi pe ceea ce este important. Nu le lua direct “de bune”, te invit sa le testezi in practica, la tine in mix. Testeaza, si pastreaza doar ce ti se potriveste si te ajuta.

1. Motivul pt care faci EQ

Cunoaste intotdeauna motivul pentru care faci egalizare. Egalizarea nu trebuie facuta pentru ca “da bine” sau ca “asa trebuie”, si nu trebuie sa iti pui problema ca mixul tau suna bine dar nu prea are egalizare. Ideea e sa sune bine! Lasa egalizarea! 😉

Asadar motive pentru egalizare sunt cand ceva nu suna bine, sau vrei sa faci loc in mix unui instrument anume, sau cand unele instrumente contin frecvente care doar umple spectrul insa sunt inutile in mix – cum de exemplu ar fi unele voci, care sunt destul de inalte incat sa nu coboare sa zicem sub 100 Hz, insa inregistrarea acelei voci contine sunet, zgomot de fond, “gunoaie”, in acel spectru, sub 100 Hz.

Acelui canal, fie ii tai ce este sub 100 Hz printr-un filtru trece-sus, fie nu ii tai acea banda de frecvente, se aude la fel. Dar daca ai lasa inregistrarea nefiltrata, acele “gunoaie” mici din inregistrare, ce sunt sub 100 Hz, adauga volum, energie, la mixul intreg, si poate deranja alte instrumente a caror timbru sonor coboara sub 100 Hz.

Daca tai acea banda de frecvente pe canalul de voce, ramane in mix mai mult loc pentru instrumentele care folosesc acea banda. Daca ai 8 canale de voce plus alte instrumente care nu coboara asa de jos in spectrul audio, toate acele canale se insumeaza, si vor genera si mai multa energie inutila pe partea de frecvente de sub 100 Hz. Kick-bass-ul si chitara bass sigur coboara sub 100Hz si ele se vor mixa cu sunetele inutile de pe celalalte canale. Daca tai pe celalalte canale sub acea frecventa, probabil ca kick-ul si bass-ul vor suna mai curat.

2. Cunoaste-ti frecventele

E bine sa stii cum suna fiecare frecventa. Ok, nu chiar toate frecventele, dar sunt unele foarte importante. Daca stii cum suna fiecare frecventa importanta, te ajuta enorm in mix. Daca nu stii, le poti invata, destul de simplu. Generezi semnale sinusoidale in Audacity (sau orice alt soft DAW), le asculti, si incerci sa tii minte ce e important.

Stii cum suna 100 Hz? Dar 2000 Hz?

Petrece ceva timp pentru a invata cum suna diverse frecvente, te va ajuta sa depistezi ce nu suna bine in mix. Nu trebuie sa le stii pe toate intre 20 Hz si 20KHz, nici nu cred ca ai cum :). Incearca sa tii minte cel putin frecventele de pe un egalizor grafic cu 31 benzi, adica:

20 Hz, 25 Hz, 31.5 Hz, 40 Hz, 50 Hz, 63 Hz, 80 Hz, 100 Hz, 125 Hz, 160 Hz, 200 Hz, 250 Hz, 315 Hz, 400 Hz, 500 Hz, 630 Hz, 800 Hz, 1K Hz, 1K25 Hz, 1K6 Hz, 2K Hz, 2K5 Hz, 3K15 Hz, 4K Hz, 5K Hz, 6K3 Hz, 8K Hz, 10K Hz, 12K5 Hz, 16K Hz, 20K Hz.

Atentie la volum cand faci teste cu generatorul de sunete/frecvente, fiecare frecventa se comporta diferit la acelasi volum al sistemului tau de redare/auditie, chiar daca tu cand generezi, pastrezi nivelul semnalului generat constant. Frecventele prea joase la volum mare pot distruge difuzorul in care asculti.

3. Cauta frecventa deranjanta, nu taia prima frecventa gasita, care deranjeaza

Se intampla sa auzi pe un canal ca ceva deranjeaza, si vrei sa aplici EQ pentru a inlatura problema. De multe ori ridici o banda de frecvente, apoi cauti mai in sus sau mai in jos banda care deranjeaza, iar pe masura ce cauti, ajungi la ceva ce nu suna bine, si acolo tai frecventele.

Cauta mai mult, nu te opri la prima frecventa (banda de frecvente) care deranjeaza, pentru ca este posibil ca de fapt alta banda sa fie cea care deranjeaza mai mult. Cauta in continuare, ridica benzile de frecvente pe rand, treci de prima care deranjeaza, o vei auzi pe cea care deranjeaza cel mai mult, vei trece putin de ea, iar cand iti dai seama ca ai trecut, revii la ea, si acolo e locul unde trebuie sa tai.

Deci nu taia la prima banda care ti se pare ca nu suna bine, ci cauta a doua sau a treia. de exemplu, daca ridici volumul frecventelor la 100 Hz, si cauti spre dreapta, ajungi la 200 Hz si ti se pare ca asta e locul unde trebuie sa tai, nu taia inca, mai cauta. Vei ajunge la 400 Hz, si iti vei da seama ca acolo suna si mai rau si ca acolo trebuie sa tai; apoi cautand in continuare ajungi la 800 Hz… dar efectul este ca si la 200 Hz, adica nu rezolvi problema; ok, te intorci la 400 care suna cel mai rau, si acolo tai.

Acest lucru se intampla si din cauza armonicelor, care, daca ai o problema la 400 Hz, e posibil sa ai un pic de problema si la 200 si la 800 hz, insa trebuie sa cauti zona optima pentru a taia.

4. Taie inainte sa adaugi

Este mai bine sa tai din frecvente decat sa le ridici. Adica sa scazi volumul acelor frecvente in loc sa il maresti. Important este rezultatul final, nu o sa te intrebe nimeni cand asculta o piesa mixata de tine daca ai taiat la egalizare sau ai adaugat. Dar, hai sa vedem de ce e mai bine sa tai frecvente si cand e bine sa adaugi.

eq egalizare 2Sa zicem ca pe un canal al unui instrument ai nevoie de mai multe joase si inalte si mai putine medii. Asta poti face ridicand efectiv inaltele si joasele cat consideri, si ai terminat. Simplu. Acelasi efect, il mai poti obtine lasand joasele si inaltele nemodificate, dar taind din medii, poti taia din medii pana ajungi la acelasi rezultat ca si mai devreme, curba egalizarii este identica, deci efectul este identic.

Adaugand joase si inalte, practic cresti volumul intregului canal/instrument. Cand ai 20 de astfel de canale/instrumente si ridici cate putin volumul la fiecare, prin faptul ca ridici din egalizare diverse vrecvente, toate acestea se insumeaza, mixul va avea un nivel total mai ridicat.

Daca deja ai setat volumele celor 20 de canale, iarasi trebuie sa le reglezi pe toate, pentru ca e foarte probabil ca indicatorul de nivel sa bata pe rosu, si mixul sa intre in distorsiuni – nu e neaparat sa se intample asta, dar de multe ori se intampla, mai ales daca cauti sa lucrezi la limita de sus a volumului.

Asadar, ridicarea volumelor cate putin aici, cate putin dincolo, duce la o crestere a mixului, ceea ce iti poate crea alte probleme.

Poti sa cresti o banda de frecvente, doar ca sa auzi mai precis unde este problema egalizarii pentru canalul in cauza, insa odata depistata problema, e bine ca acolo sa tai din frecventele care deranjeaza, deci folosesti cresterea doar pentru depistarea problemei.

Repet, din punct de vedere al egalizarii, efectul este acelasi, insa scapi de alte probleme ce iti pot aparea in mix daca cresti in loc sa tai frecvente. Mai bine tai din chestiile naspa ca sa faci loc chestilor faine ;).

Poti folosi si crestere in loc de taiere daca de exemplu pe un canal ai o voce care ai vrea sa iese putin mai in evidenta, ai nevoie sa cresti o banda ingusta de frecvente (Q-factor relativ mare) cu cativa dB in zona frecventelor medii-inalte. Daca e sa mergi pe principiul taierii, ar trebui sa tai tot restul spectrului, adica 90% din toata plaja de frecvente, ca sa lasi doar partea care te intereseaza. In acest caz e mai usor si mai eficient sa cresti doar partea unde te intereseaza.

eq egalizare voce5. Egalizeaza in context, si nu pe “solo”

Un lucru nu tocmai usor de facut, dar extrem de util. Ce sens are sa faci egalizarea unui singur canal, cand cel care va asculta mixul nu va asculta in acest mod, ci va auzi toate canalele simultan.

Poti egaliza pe “solo” vocea si sa o faci sa sunet extraordinar, insa apoi cand o asculti in context cu mixul, observi ca ti-ai cam pierdut vremea. Important este ca vocea, sau orice alt instrument, sa sune bine in mix, si nu de unul(una) singur(a).

Poate ca in “solo” suna chiar rau! Nu conteaza! Conteaza in mix sa sune foarte bine!

Este mai greu de facult astfel egalizarea, dar rezultatul obtinut te va rasplati!

Nu zic acum sa nu mai atingi niciodata butonul de “solo”, in nici un caz! poti cauta anumite frecvente, poate vrei sa depistezi o problema, acel buton de “solo” este foarte util in aceste cazuri, si altele. Dar cand egalizezi, asculta in context, cum suna canalul acela in mix.

Sau poti face o egalizare grosiera in solo, dar imediat asculta si in mix. De exemplu daca egalizezi o chitara bass, stii ca de la frecventele medii in sus de obicei nu ai semnal. Dar pe solo poti asculta si poti modela putin sunetul, mai ales daca ai acel atac al ciupirii corzilor, care acopera frecventele medii-inalte, in functie si de tonul ales, probabil ca o sa vrei sa se auda pentru ca de multe ori suna bine. Poti face deci egalizarea taind frecventele care sunt peste ce este util, sau taind putin din acel atac daca este prea strident sau daca vrei sa ai chitara in mix fara el, iar apoi asculti chitara bass in mix, sa observi daca e bine ce ai facut si daca mai este nevoie de alte ajustari, in functie de restul intrumentelor din mix.

6. Nu te baza pe egalizor, cand inregistrezi

Nu te gandi ca ce nu suna bine la inregistrare, va putea fi reparat in mix. In engleza expresia cunoscuta este “fix it in the mix”, probabil ai auzit-o. Deci nu. Daca ai o inregistrare proasta, du-te si inregistreaza din nou, nu te gandi ca repari din egalizare.

In primul rand egalizarea nu este pentru asta, in al doilea rand ai sa pierzi mult timp egalizand iar rezultatul nu va fi grozav, in al treilea rand, de multe ori dureaza mai putin sa reinregistrezi corect acea voce/instrument/sunet, decat sa egalizezi. Iar pentru ca vei reinregistra bucata corect de aceasta data, pe langa faptul ca castigi timp, castigi si calitate, pentru ca semnalul-sursa este curat.

Mai e si varianta ca incerci sa il reglezi din EQ 20 de minute, iar apoi reinregistrezi, pentru ca nu suna bine… ai pierdut timpul, dar bine ca macar suna bine in final :).

Mai poti face inregistrarea direct cu un mic EQ aplicat. Unii zic ca e bine asa altii zic ca nu. Eu zic sa incerci si sa iti dai tu seama daca e bine asa sau asa. Ideea este ca odata aplicat un EQ pe semnalul inregistrat, inainte de inregistrare, se inregistreaza asa, si nu il mai poti face inapoi cum era. In schimb daca il inregistrezi direct cume ste el, si faci EQ ulterior, il poti modela cum vrei si te poti razgandi dupa un timp daca folosesti egalizare non-destructiva (cam toate DAW-urile moderne lucreaza non-destructiv, adica nu afecteaza fisierul direct, ci este doar o setare in DAW, daca asculti acel fisier intr-un alt player sau ii importi in alta sesiune in DAW, va fi fara egalizare, il vei auzi cum a fost inregistrat)

audio technica at2035 low cut eq egalizareDaca ai optiunea pe microfon sau pe mixer sa tai frecventele sub 80 Hz de exemplu, cand inregistrezi o voce feminina ce nu coboara prea jos oricum, atunci da, poti folosi acest mic EQ, pentru ca vei avea un semnal mai curat direct din inregistrare.

Dar din nou: testeaza si vezi cum iese.

7. Asculta mai multa muzica

Asculta multa muzica, multe feluri de muzica. Asta te ajuta sa stii cum suna diverse sunete, diverse kituri de tobe, divese instrumente in mixaje la fel de diverse. Nu trebui sa faci ca altii, doar sa stii cum fac altii, si sa ai un punct de reper.

E greu sa mixezi bine un kit de tobe daca nu stii cum trebuie sa sune un kit de tobe. Plus ca exista o varietate foarte mare de feluri de muzica, de feluri cum suna un kit de toba, de efecte aplicate, etc.

Poti invata multe lucruri de la altii, ascultand alta muzica. Multa muzica. Si multe genuri muzicale.

Indiferent ce fel de muzica asculti sau mixezi, ascultatul de muzica foarte diversificata te poate ajuta foarte mult. Asculta cum au fost egalizate diverse instrumente, vei vedea ca uneori se foloseste egalizorul doar pentru un efect interesant, de exemplu pasaje in piese egalizate sa sune “ca in telefon”, adica pe o banda ingusta de frecvente, de obicei medii. Efectul asta se foloseste din ce am auzit, pe multe posturi de radio, pe vocile din spoturi. E un fel de moda, “se ia”… ce sa ii faci. Dar am auzit si in melodii, strofele cu efect pe voce, refrenul fara efectul acesta.

Interesant.

Tema de casa studio

La asta nu te asteptai, nu? Vreau sa iei un calendar unde iti tii tu agenda zilnica, si sa consideri ca ai un client, care te plateste sa zicem 100 de euro pentru o sesiune de o ora in studio la tine. Ma gandesc ca ai accepta oferta, nu? :). Ia calendarul, noteaza o data anume cand esti liber si poti face asta cat mai curand posibil, si programeaza-te pe tine ca si client si ca si inginer de studio.

Vreau sa alegi cel putin unul din punctele de mai sus, care te atrage pe tine cel mai mult, si incearca sa il aplici in practica. Incarca niste canale audio in DAW, si “joaca-te” cu egalizarea, asa cum am scris aici, sa vezi daca acel punct se aplica iti este util in practica, sa vezi daca merge.

Nu pot verifica daca ti-ai programat in calendar sau daca o sa iti faci tema, dar imi doresc sa o faci pentru ca doar punand in practica ce citesti, te ajuta si intr-adevar inveti. E fain sa citesti, ma bucur ca citesti acest site si ca ai citit acest articol, dar totul este fara sens daca nu pui si in practica.

Nu te alegi cu suta de euro, dar ai invatat ceva in plus, nu?

Revino cu un comentariu mai jos si scrie-mi ce ai reusit sa faci.

Armin

Ce este egalizarea (EQ)?

Egalizarea este procesul folosit in general pentru modificarea raspunsului in frecventa a unui sistem audio, folosind filtre liniare. Echipamentul electronic cu care se face egalizarea se numeste egalizor, sau egalizator. Am vazut pe dexonline.ro ca sunt corecte ambele variante, desi egalizor pare a fi mai corect, denumirea de egalizator este foarte comuna intre oamenii ce lucreaza in acest domeniu.

Echipamentele audio Hi-Fi utilizeaza filtre simple pentru a compensa frecventele joase si inalte, de obicei din doar doua potentiometre. Uneori intalnim si egalizoare grafice pe cateva benzi, direct pe amplificatoarele sau preamplificatoarele Hi-Fi. Egalizoarele grafice sau parametrice sunt mult mai versatile in modificarea spectrului de frecvente audio.

Egalizoarele, de fapt “ajusteaza amplitudinea semnalului audio, la o anumita frecventa, sau banda de frecvente” , ele fiind efectiv butoane de volum, pentru anumite frecvente date/setate. Cand spui ca “adaugi”, sau “bagi” joase, sau basi, spui de fapt ca amplifici o parte din frecventele joase. La fel cu cele medii si inalte, spui ca adaugi sau bagi inalte, cand de fapt amplifici frecventele inalte, din spectrul audio.

Obiectele care produc sunete, produc de fapt vibratii ale aerululi, sau mediului (auzim si in apa, sunetul se propaga si in alte medii, metal, plastic, etc.), asadar aerul, sau mediul oscileaza cu un anumit numar de oscilatii pe secunda. Numarul de oscilatii poate varia, si in general variaza; sunetul este in general compus din mai multe vibratii, oscilatii de frecvente diferite, ce le auzim in acelasi moment de timp.

Ce este egalizarea 2

Rar sunetul contine o singura frecventa, numita si fundamentala, ci de cele mai multe ori contine si armonice ale fundamentalei, adica multipli intregi ai frecventei fundamentale.

Sunetele se deosebesc intre ele prin:

  • amplitudine (cat de tare se aude, cat de tare vibreaza aerul, mediul),
  • inaltime (frecventa cu care oscileaza aerul, mediul, avem sunete mai inalte sau mai joase, in functie de cat este de mare frecventa cu care aerul, mediul, oscileaza)
  • timbru (calitatea sunetelor de a putea fi distinse intre ele, independent de inaltimea, intensitatea si durata lor)
  • durata (cat timp dureaza sunetul)

Unitatea de masura pentru frecventa este Hertz-ul (Hz).

1 Hz = o repetare pe secunda, in cazul nostru o oscilatie (a aerului, mediului) pe secunda. Oscilatiile se repeta de-a lungul duratei sunetului.

In general, urechea umana aude sunete cu frecvente cuprinse intre 20 Hz si 20.000 Hz (20.000 Hz = 20 KHz). Odata cu cresterea in varsta, auzul uman se altereaza, majoritatea oamenilor maturi auzind pana in 16.000 Hz (16 KHz), insa acest lucru depinde de mai multe lucruri, cum ar fi mediul si stilul de viata, educarea urechii, suprasolicitarea frecventa a auzului (volume mari timp indelungat altereaza auzul), etc.

Egalizoarele sunt aparatele electronice folosite pentru a egaliza, pentru a corecta tonul, pentru a amplifica sau a diminua intensitatea plajei respective de frecvente, deci pentru a face egalizarea.

Sunt folosite in studiourile de inregistrari, de radio, la sonorizarile concertelor, in studiourile de televiziune, etc, pentru a corecta si/sau modela raspunsul in frecventa al microfoanelor, dozelor de la instrumente, al boxelor, al acusticii spatiului de sonorizat, al salii de studio, etc.; sunt folosite in productia audio pentru a modifica (in bine) sunetul unui instrument, al unei voci sau alta sursa audio, si pentru a potrivi frecventele diverselor instrumente si surse audio, intr-un mix.

Egalizarea mai poate fi folosita si pentru a elimina sunete nedorite (de exemplu un bruiaj de frecvente joase dintr-un material audio inregistrat cu vocile unor oameni), pentru a imbunatati anumite aspecte ale tonului unui instrument, pentru a combate microfonia pe timpul sonorizarii unui concert, etc.

Cele mai comune egalizoare sunt cel grafic si cel parametric. Egalizoarele grafice le gasesti atat pe echipamentele Hi-Fi sau in softurile pentru ascultat muzica, cat si in mediul profesional, insa sub o forma mai complexa. 

Egalizoarele parametrice necesita cunostinte mai avansate de utilizare, insa ele ofera o precizie mai mare si un control mai bun asupra modificarii intensitatii frecventelor dorite.

Conceptul de egalizare a fost aplicat pentru prima data pentru corectarea raspunsului in frecventa la liniile telefonice utilizand circuite pasive, inainte de inventia amplificarii electronice. Inițial egalizarea a fost folosita pentru a “compensa” raspunsul in frecventa inegal in banda audio, al unui sistem electric, prin aplicarea unui filtru avand raspunsul in frecventa opus, restabilind astfel fidelitatea transmisiei. Un raspuns in frecventa ideal ar fi liniar, adica lantul audio prin care trece un sunet de la inregistrarea sa, pana la redarea sa, sa nu afecteze spectrul de frecvente al sunetului. Prin urmare, de aici termenul de “egalizare”.

Atat in sculele audio Hi-Fi cat si in cele auto, pentru masina, vei gasi diverse egalizoare, din care reglezi tonul, reglezi cat de tare sa se auda joasele, mediile si inaltele (Low, Mid, Hi), deci nu doar pe sculele profesionale gasim egalizoare.

De multe ori, un sistem liniar, cu toate aceste reglaje pe zero, fara alteratii, suna bine; este nevoie de ajustari daca echipamentele nu sunt chiar liniare, adica nu raspund liniar in frecventa, daca se face auditia intr-un mediu care influenteaza sunetul ascultat (camera cu reverberatie, ecou, unde se creaza unde stationare, etc), sau daca la mixaj dorim sa scoatem anumite sunete pe anumite plaje de frecvente ale unui instrument sau ale intregului mix, (de exemplu taiem frecventele joase sub 80 Hz cand inregistram o voce feminina, pentru ca oricum in acea plaja nu se intinde vocea, insa alte sunete aflate la frecvente de sub 80 Hz pot influenta negativ calitatea inregistrarii) sau sa modelam sunetul unui instrument muzical pentru a suna intr-un anume mod.

In curand voi pregati lansarea unui Curs de Egalizare. Cursul va fi online, va avea undeva la 2 ore de material video si voi prezenta in el mai multe functii si utilizari ale egalizarii, in mod special folosirea egalizarii in studio, la mixaje si inregistrari.

Voi detalia si cum se foloseste un egalizor parametric si unul grafic pe mai multe benzi de frecventa. Odata ce vei stii sa lucrezi pe un egalizor grafic si unul parametric, vei sti sa lucrezi practic pe orice egalizor de pe orice mixer, software audio sau alt aparat audio.

Un alt element important asupra caruia am sa revinin articolele urmatoare este invatarea frecventelor, sa stii cand auzi un sunet sau instrument, cam ce gama de frecvente acopera si cum sa te folosesti de EQ (vine de la equalization) pentru a imbunatati calitatea sa, sau pentru a il modela dupa cum te indeamna creativitatea.

Daca cunosti pe cineva care are nevoie de informatiile din acest articol, recomanda-i sa il citeasca, trimite-i link-ul acestui articol.

Cu drag,
Armin

Sabloane in DAW pentru sesiunea de lucru

,

Cum ne usuram munca in studio: lucrand cu sabloane sau facand totul de la zero la fiecare proiect nou? Probabil ca ai testat ambele variante pana acuma, in caz ca nu, iti recomand sa incerci, ca sa vezi ce se potriveste pentru tine.

Ce este un sablon (template) pentru un DAW?

Este o sesiune in DAW-ul tau, in care faci setarile canalelor, cu sau fara plugin-uri, cu sau fara setarile plugin-urilor, denumesti canalele intuitiv, eventual le aloci si o cate culoare pentru o vizualizare mai usoara, si iti faci setarile cu care incepi sa lucrezi la o melodie. Cand setarile generale sunt gata, salvezi acea sesiune cu un nume sugestiv. Apoi salvezi din nou cu numele piesei la care vrei sa incepi sa lucrezi (diferit, evident), salvand modificarile pe acest fisier, adica pe fisierul sesiuniii piesei. Pentru a doua piesa, deschizi sablonul, si il salvezi cu numele celei de-a doua piese, facand modificarile pe acel fisier, nu pe cel al sablonului, sablonul ramanand intact, cum a fost salvat dupa setarile initiale. Acele setari ale sablonului se vor regasi pe toate piesele acelui album, si iti va usura munca – desi le poti schimba in timp ce lucrezi la o anume piesa, fara nici o restrictie.

Planuiam un album mai elaborat, de ceva vreme, mi-am notat intr-un fisier excel cateva detalii de care vreau sa tin cont si sa nu le uit, mi-am facut o structura a pieselor de pe album, si am ales deja titlurile pieselor, relativ la tema albumului.

Toate bune si frumoase pana aici, insa de aici mi-a venit o idee super faina: ce ar fi sa optimizez inca de pe acum procesul de mixare si masterizare al pieselor?!

Ideea completa este in felul urmator:

Am de facut un album care are un set de piese ce nu neaparat suna la fel, dar ce suna uniform, ce formeaza un tot unitar (acesta fiind unul dintre scopurile masterizari, de a aduce piesele la acel stadiu). M-am gandit sa imi iau un canal de referinta pe care sa am un sunet constant pe care il setez ca volum la inceput, si ramane asa la toate piesele, celalalte canale mixandu-le in functie  de acest canal de referinta. Acea referinta poate fi un kick ce se repeta, sau un zgomot alb, sau orice sunet cat de cat constant, indiferent ca e percutie sau altceva, si acel sunet nu este obligatoriu sa faca parte si din piesa finala, ci se poate lua doar ca referinta pentru volum.

Astfel, daca mixez fiecare piesa, ficare canal al fiecarei peise in functie de acea referinta, teoretic ar trebui sa sune toate destul de uniform, nu? Si prin asta am mai putin de lucru la masterizare, dar si suna mai fain! Pentru ca toate canalele de la toate piesele sunt mixate in functie de aceeasi referinta.

Evident, volumul canalului de master al mixerului ramane pe zero, si volumul canalului de referinta ramane constant – probabiol nu va fi zero, ci sub, pentru ca celalalte canale trebuie sa le duci fie sub el ca volum, fie peste, asadar daca il pui si pe acesta pe zero, peste el nu prea poti urca decat in distorsiuni. Asa ca daca ai un kick si il setezi la -12 dB sa zicem, cred ca ar fi suficient.

Am facut un sablon cu acest canal, si am zis ca fiecare piesa noua de pe album, adica fiecare proiect nou, sesiune de Cubase, o incep din acel sablon, avand deja setat canalul de referinta. Pentru o optimizare si mai buna, ma gandeam ca si asa am niste instrumente virtuale pe toate piesele, de ce sa nu le inserez si pe ele pe niste canale in sablon?! Zis si facut. Mi-am gasit cateva instrumente virtuale ce suna fain, si asa am ajuns la… peste 50 de canale – asta nu e o problema; problema a venit cand mi-am dat seama ca nu am compus nimic, nu am nici un sunet, nici o masura, nici o nota muzicala! Si nici inspiratie!

Te invit sa deschizi imaginea urmatoare sa o vezi mare – click pe ea.

Sesiune sablon CUbase

Epic, nu? 🙂

Asta este tragic. Am o gramada de instrumente virtuale (nu 50, undeva pana in 20 sa zicem, pentru ca sunt canale care folosesc la acelasi instrument pentru iesiri diferite, plus alte tipuri de canale) dar nu am compus nimic. Am gasit, intr-adevar, cateva instrumente ce imi plac foarte mult. Dar mi-a cam disparut inspiratia.

Planul era sa fac in aceeasi sesiune / proiect de Cubase, seturi de cate 3 piese, avand in total 4 seturi a cate 3 piese pe album, in ideea ca se leaga intre ele, fara pauza. Ca urmare, daca folosesc acest sablon cu multe instrumente, si pentru a doua si a treia piesa din set, voi putea schimba cateva din instrumente la celalalte piese, vandu-le deja incarcate in sesiune.

Doar ca fara inspiratie nu am ce sa fac cu instrumentele :).

Mi-am dat seama ca un astfel de sablon este foarte util, dar nu chiar asa de vast cum am vrut eu sa il fac. Adevarul este ca l-am organizat bine. Am pus mai multe instrumente virtuale, fiecare in cate un folder cu canalele sale, apoi toata percutia intr-un alt folder. Apoi alte instrumente la fel, pe cate un folder ce contine toate canalele acelui instrument – MIDI, audio, automatizare, etc.

Dar totusi, e prea vast. Pentru ce am eu nevoie la acest album este suficient un sablon mai mic, ce sa contina doar  canalul de referinta, si cateva instrumente virtuale ce le voi folosi sigur in toate piesele. Atat! urmand ca apoi, pe parcurs, sa intruduc pentru fiecare din piese cate un instrument pe masura ce imi vine inspiratia si stiu ce vreau.

Acum, imagineaza-ti ca ai de inregistrat un album pentru o trupa rock sa zicem. Ai de inregistrat pentru tot albumul, urmatoarele instrumente:

  1. Percutie (un kit de tobe)
    1. overhead – 2 canale
    2. kick drum – 2 canale
    3. snare – 1 canal
    4. tomuri – 2 canale
  2. chitara electrica
    1. direct prin cablu – 2 canale
    2. prin microfonul 1 – 1 canal
    3. prin microfonul 2 – 1 canal
  3. chitara bass
    1. direct prin cablu – 1 canal
    2. prin microfon – 1 canal
  4. clape
    1. analogic stereo – 2 canale
    2. digital MIDI – 1 canal
  5. Chitara electroacustica
    1. direct prin cablu – 1 canal
    2. doua microfoane, stereo – 2 canale
  6. voce 1 canal

Aici este doar un exemplu, tu stii ce instrumente si voci ai acolo :). Probabil o sa ai si subgrupuri, o sa ai efecte, etc.

Deci, ai de inregistrat 20 de canale, si stii ca altceva nu prea adaugi la piesele de pe acel album. Ar fi fain sa ai un sablon de pe care sa incepi inregistrarea fiecarei piese? Cu siguranta ca da! Pentru ca deja ai reglat nivelurile, deja ai canalele aranjate, notate, preferabil in aceeasi ordine la toate piesele pentru a face munca ce urmeaza, mai usoara, si setarile din interfata audio si gestionarea semnalelor audio, sunt deja facute pe sablon, nu mai pierzi timpul si la urmatoarea piesa. Plus ca esti liber(a) sa adaugi oricand inca un canal daca ai nevoie de alte sunete sau instrumente.

Un sablon, te poate ajuta pe atat de mult pe cat te poate incurca. Fa-l sa te ajute, si nu te lasa limitat (a) de acel sablon. Daca il faci prea stufos, e posibil sa te incurce, cum m-a incurcat pe mine cel pe care l-am facut pentru proiectul meu glorios. Dar daca ai de tras de fiecare data aceleasi si aceleasi instrumente… simplifica-ti viata si foloseste sabloane.

Totodata, te incurajez ca la fiecare album nou sau proiect cu totul diferit, sa incepi de pe zero. Astfel ai sanse mari sa imbunatatesti greselile din proiectele trecute, sau sa optimizezi acolo unde este posibil. Chiar daca la inceput ti se pare ca muncesti aiurea ca deja ai un sablon de la care ai putea sa pleci, incearca sa nu te gadesti la el si sa pleci chiar de pe zero cu toate setarile, o sa vezi pe parcurs ca daca ai face un nou sablon, ar fi diferit de cel vechi, pentru ca ai idei noi, alta experienta, si cu siguranta il optimizezi, ceea ce e bine. Deci tot vei folosi sablon, dar unul nou!

Daca folosesti sabloane, lasa-mi un comentariu mai jos si scrie-mi despre experienta ta cu asa ceva, s-ar putea sa invatam cu totii din experientele altora. Daca nu folosesti, te provoc la urmatorul proiect mai mare, de exemplu un album, sa incerci sa folosesti un sablon, sa vezi cum este.

Atat pentru acum, spor la facut (si folosit!) sabloane! 😉

Armin

Compresia dinamica – Side-Chain

Pentru ca nu reusesc sa traduc acest termen – Side-Chain (poate inlantuire pe laterala? 🙂 ) – il voi folosi ca atare si voi explica in urmatorul video cum se poate folosi. Cand folosesti un compresor de dinamica in modul Side-Chain, acesta foloseste nivelul unui semnal de intrare pentru a determina cantitatea de compresie aplicata unui alt semnal ce trebuie comprimat dinamic.

Mixerele de DJ au acest tip de compresie pe intrarea de microfon – cand se vorbeste la microfon, nivelul muzicii scade automat, in functie de volumul semnalului ce vine de la microfon. Semnalul ce vine de la microfon este directionat catre SideChain-ul compresorului astfel incat, atunci cand vine semnal de la microfon, compresorul reduce nivelul muzicii. Asadar, cu nivelul unui semnal (de la microfon in acest caz), comandam nivelul altui semnal (muzica mixata de DJ).

In muzica trance auzi foarte des efectul unui asemenea compresor, cand kick-bass-ul controleaza restul sunetelor, in mod special pad-urile (sa zicem un sunet continuu de orga, note cu sustain lung) din fundal, sa scada ca nivel in prezenta kick-bass-ului.

In urmatorul video poti vedea cum sa faci asta in Cubase, desi metoda se poate aplica cu usurinta pentru orice alt DAW.

Iti multumesc ca ma citesti, sper sa iti fie util acest material!

Armin

Mai putine instrumente – mix mai bun!

Vrei ca mixul la care lucrezi sune “plin”, dinamic, mare, sa scoata toata “zeama” din difuzoare, nu? Poti face asta la tine acasa in studio, prin diminuarea numarului de piste folosite pentru inregistrari si mixaj. In prima faza ti se pare contra intuitiv, insa hai sa vedem cum stau lucrurile:

Daca vrei ca mixul sa sune foarte bine, trebuie sa mai lasi afara cateva din pistele inregistrate; stiu ca in mod normal ai zice ca fix acele piste cu sunete/instrumente fac ca mixul sa sune bine, insa de multe ori exact acelea iti stau in calea unui sunet excelent al mixului. Asadar unul din lucrurile usor de aplicat este sa elimini cateva piste/canale/instrumente din mix.

Scopul mixajului este ca pistele, instrumentele inregistrate, sa sune bine impreuna. Pare a fi simplu, dar nu este. Cu cat sunt mai multe, cu atat se vor deranja intre ele si vor fi mai greu de mixat, iar sunetul final al mixului poate deveni obositor, sau oricum, neplacut.

Cu cat sunt mai multe piste/instrumente in mix, cu atat mai probabil o parte dintre ele vor fi acoperite de altele, uneori suprapunandu-se plaje de frecvente ce eclipseaza unul dintre instrumentele mixate, sau mai multe.

Posibil ca singure, pe “solo”, pistele / intrumentele sa sune foarte foarte bine, insa in mix sa se aglomereze si sa se eclipseze reciproc.

Cand incepi sa lucrezi la o melodie, la inceput ai unul sau doua instrumente care ti se pare ca suna extraordinar de bine, curat, cu forta. Apoi adaugi inca un instrument, si inca unul, si inca unul, pana cand iti dai seama ca nu mai suna ca la inceput, desi ai adaugat instrumente care ar trebui sa sune bine si sa ajute mixul.

Extrema opusa

In extrema opusa ai taia tot lasand un minim strict necesar. Si nu asta e ceea ce vrem sa facem. Dar nici sa ai multe instrumente simultan ce ocupa toata plaja de frecvente nu este solutia. Nu este atat de important cate instrumente ai de fapt, ci este foarte important felul cum le combini intre ele. Cand inregistrezi un instrument, faci asta pentru ca este nevoie in piesa de acel instrument, el trebuie sa aduca un plus piesei, sa fie util, astfel ca daca nu l-ai integra in piesa, piesa ar avea de suferit

Trebuie sa fii sincer cu toate instrumentele/pistele ce le introduci in mix: chiar este nevoie de acel instrument/pista in plus? In final poti avea 10 piste/instrumente sau poti avea 30 de piste/instrumente in mix; nu asta conteaza. Conteaza daca este nevoie de toate in acel mix, sau nu.

Am scris piste sau instrumente, pentru ca uneori un instrument poate fi pe mai multe piste, caz in care mixezi toate pistele, cu toate ca ai putine instrumente.

Da, exista mixuri cu multe instrumente/piste, ce suna foarte bine, facute de oameni de mixaj renumiti, cu experienta, si nu numai. Deci se pot face, normal. Insa un mix cu multe instrumente/pista va fi un mix mult mai greu de facut, si va trebui sa faci mai multe compromisuri, dar nu este imposibil sa faci asta.

Insa daca vrei sa sune excelent si nu e nevoie sa adaugi toate acele multe piste si instrumente, fie acustice, fie electronice, fie virtuale, nu conteaza, poti obtine ceva deosebit pastrand simplitatea.

De ce exista tentatia de a folosi multe sunete pentru o piesa? Cam orice DAW la ora asta iti ofera posibilitatea de a folosi un numar imens (practic infinit) de piste, foarte multe instrumente virtuale, si de a adauga o multime de alte instrumente virtuale. Foarte multe dintre ele suna super fain si vrei si tu sa le folosesti, insa… trebuie sa ai grija cum faci asta. Si putin mai jos am sa scriu si cum poti face asta intr-un mod in care si mixul sa sune aerisit, dinamic, “plin”.

Nu are nici un sens sa adaugi multe piste si instrumente daca nu ai nevoie de ele si nu contribuie fiecare in mod pozitiv pentru felul cum suna mixul tau.

cubase daw muzica electronica sunet inregistrari audio mix master cursuri audio

Cateva sugestii:

– Compozitia piesei. Din felul cum este compusa piesa, modul in care instrumentele evolueaza unele fata de altele, si aranjamentul instrumentelor in piesa, poti avea un mix mai aglomerat si mai greu de mixat, sau un mix mai aerisit, ce suna frumos. La ce ma refer cand spun asta. Daca ai 5 tonuri de chitara electrica intr-o piesa, si toate canta simultan cate ceva, o sa fie greu sa le mixezi pentru ca toate acopera cam aceeasi plaja de frecvente si se vor “lupta” fiecare sa iese in fata. In schimb, daca cele 5 tonuri de chitara intra pe rand, si comunica in mod armonios unele cu altele si cu mixul intreg, vei avea intr-un moment al piesei poate una sau doua chitare, tonuri de chitara ce vrei sa se auda, caz in care mixul suna mai aerisit, si atentia ascultatorului poate fi directionata usor pe cate una din ele, ceea ce devine placut si usor de ascultat.

– Daca introduci un instrument si apoi cand asculti piesa fara el, piesa nu isi peirde din valoare si ti se pare ca ori lasi acolo acel instrument, ori il scoti afara, valoarea piesei e tot acolo, mai bine lasa-l afara, pentru acelasi rezultat al piesei dar un mix mai bun, sau poate mult mai bun.

– Ziceam intr-un articol ca este foarte util sa lasi pe tot campul stereofonic al piesei un singur instrument la un moment dat, iar restul sa fie mono, pentru ca acel isntrument sa iese in evidenta, iar pentru asta alegi acel instrument care este cu adevarat important si vrei sa iese in evidenta. Asta este o solutie si aici, lasa instrumentul cel mai important sa se desfasoare in muzica, fara sa fie deranjat de altele, astfel mixul va suna mai curat, mai aerisit. De exemplu daca ai un solo de chitara, desi o sa ai si alte instrumente pe langa, fa-i loc in mix sa se desfasoare, fara sa fie deranjat de alte instrumente.

– Un alt punct foarte important este calitatea inregistrarilor. Orice instrumente consideri ca sunt necesare la tine in piesa, ai grija sa fie inregistrare ireprosabil. Calitatea inregistrarii se va reflecta in felul cum suna piesa. De exemplu o chitara acustica inregistrata exceptional, nu va avea nevoie de alte instrumente care sa o sustina in ceea ce “ea” interpreteaza, ci singura va capta atentia si va suna foarte placut, astfel nu e nevoie sa adaugi ceva, deci obtii efect maxim cu efort minim si piste/instrumente putine.

– Cand intra un instrument important, ce trebui sa iese in evidenta, le diminuezi sau chiar opresti pe celalalte. De exemplu urmeaza un solo de chitara; pe final de masura de dinaintea acelui solo, creezi putina tensiune, eventual o mica aglomerare de instrumente, si apoi cand intri in masura de solo, eliberezi “scena” si lasi instrumentul important, adica cel care face acel solo, sa se desfasoare liber,  mentii odata cu el doar ce e strict necesar, sa zicem ritumul, si ceva armonie, dar asta nu e o reteta, da-ti voie sa fii creativ, asculta si decide singur ce e bine sa ramana si ce nu, dar prin acest mod indrepti atentia ascultatorului spre acel instrument, chitara in cazul nostru. Poate ai observat la concerte cand se face cate un solo de baterie, cum restul instrumentistilor se opresc din cantat, luminile mai bat doar pe baterist, si el isi desfasoara activitatea nestingherit, urmand la final de solo sa intre pe rand sau simultan si celalalte instrumente. Observa cum atentia ascultatorilor a fost directionata doar catre baterie, si ce fain suna slo-ul de baterie, fara celalalte instrumente, nu? E cam acelasi principiu si la mixurile noastre de studio.

– Zicea cineva mai demult, ca dupa ce finalizezi o piesa, sa scoti afara unul dintre instrumente, ca urechea celui care o face/produce/compune se obisnuieste si are tendinta sa ii placa, chiar daca e prea aglomerata, insa acest lucru nu il poti face daca inregistrezi o trupa rock din 5 membri pentru ca fiecare este strict esential pe bucata lui, nu poti trage o piesa rock si la final sa scoti afara chitara bass de exemplu, ca s-a stricat tot. Dar in muzica electronica, dance, pop, etc, daca lucrezi cu instrumente virtuale, atunci poti aplica asta, si la final poti scoate ceva – aproape sigur ceva este in plus acolo, poate dintr-un exces de zel, sau, cum am patit eu, am uitat acolo in mix o pista ocupata cu un bass redundat, si totul s-a schimbat in bine cand am modificat acea pista.  Facusem o line de bass faina cu un instrument virtual, insa nu suna parca destul de “plin” acel bass, si nici din compresie nu i-am schimbat sunetul in bine, asa ca am cautat alt instrument virtual, alt sunet, care sa se potriveasca cu ce am vrut eu acolo, si cum in format MIDI era deja acolo linia melodica, am dublat canalul si am schimbat doar instrumentul. Se auzea prea tare impreuna, si am zis ca – ok, nu il las impreuna cu vechea linie de bass pentru ca e prea mult, ci doar pe alocuri. Asa a ramas, si am uitat ca pe alocuri, pe unele fraze aveam dublura la bass care murdarea bass-ul si nu se mai auzea clar, am lucrat la restul piesei, si la final nu stiam ce e in plus sau ce lipseste. Apoi am observat ca erau cele doua linii de bass pe alocuri – asta era! Am decis sa las prima linie de bass, mai “moale” doar in locul unde nu am percutie, si kick-bass, adica in locurile unde “cade” piesa, iar in rest, cealalta linie de bass se potrivea de minune. Astfel, nici nu le-am suprapus, nici nu am renuntat definitiv la prima, ci am folosit-o in frazele din piesa unde suna bine si nu este eclipsata de cealalta linie, dar nici nu eclipseaza alte sunete/instrumente. Si asa a iesit mixul si mai aerisit si suna bine in final.

inregistrari audio mix master cursuri audio instrumente muzicale cubase daw

Incearca sa faci un mix de test: inregistreaza o fraza cu doar 3 instrumente: unul pentru ritm, unul pentru armonie, si unul pentru melodie. Doar astea 3. Mixeaza-le, si observa cum suna mixul. Ai sa iti faci o idee mai precisa despre cum suna un mix mai aerisit, si poate vei tine cont la urmatoarea inregistrare.

M-as bucura sa aflu ca acest material ti-a fost util, pentru asta imi poti lasa un comentariu mai jos. Iti multumesc ca citesti articolele de pe acest site, si te mai astept!

Nu uita ca te poti abona la noutatile de la acest site, completand formularul din dreapta acestei pagini; astfel vei primi cate un e-mail de la mine cand se intampla ceva pe site, sau apare un articol nou.

Cu drag,
Armin

11 pasi pentru un mix mai bun

Am primit de la un client o sesiune multitrack pentru a mixa o piesa. Poti ajunge in faza asta daca ai inregistrat chiar tu toate instrumentele, sau ai o sesiune din instrumente virtuale, la care ajungi sa Ii faci mixajul. Sau chiar poti mixa piesele altora, daca primesti toate track-urile cu instrumentele inregistrate.

Scopul mixajului este sa echilibreze instrumentele si vocile astfel incat sa sune toate curat si sa nu se deranjeze reciproc. Cu cat ai mai multe instrumente muzicale, voci si sunete de mixat pe aceeasi portiune audio, cu atat mai greu este sa faci loc in mix fiecarui instrument.

Daca ai putine instrumente, este relativ usor sa le mixezi, iar daca ai prea multe, acestea se vor suprapune pana la punctul la care nu se mai disting si desi ai o melodie excelenta, suna prost pentru ca nu este mixata bine. Aici intervine inginerul* de studio care le mixeaza, si face un mix pentru acea piesa astfel incat totul sa sune frumos, curat, sa auzi toate instrumentele, vocile si sunetele, in mod armonios.

*Nu ma refer la “inginer” in sensul absolventului cu diploma, ci e vorba de omul care indiferent de studiile oficiale facute, are o gandire inginereasca si stie sa rezolve problemele tehnice pe domeniul pe care activeaza.

Vreau sa subliniez de la inceput ca nu exista o reteta fixa pentru a mixa o piesa audio, nu exista regulamente, e important doar ca la final sa sune bine, si sa fie pregatita pentru masterizare.

Eu ofer aici un mic ghid, explic cum am mixat eu o sesiune, cum a fost fluxul meu de lucru pentru o anume piesa si sesiune data. O poti folosi pentru a te ghida si chiar mai mult, te incurajez sa cauti variante noi de a lucra, inspira-te din ce am scris eu si fa altfel, cum iti pica tie mai usor.

Uneltele folosite in general pentru a mixa o piesa sunt volumul, egalizarea, panoramarea, compresia dinamica, defazarea, gruparea pe sub-mixuri, automatizarea, ecou, reverberatie si alte efecte.

In sesiunea aceasta pe care o voi folosi ca exemplu, am avut urmatoarele instrumente/voci, fiecare ocupand un numar de canale pe mixer:

Baterie (set percutie) – 7 canale: 1) & 2) toba mare (bass drum) captata cu doua microfoane, unul in interiorul ei, altul imediat langa, in exterior, 3) cazan (floor tom), 4) toba mica (sau premier) (snare drum), 5) & 6) tom-tom (tom) doua bucati, 7) fuscinel (hihat). Atentie, bateria mai are si alte cinele, insa aici am descris practic microfoanele cu care a fost captata.
Chitara electrica – un canal
Chitara bass – initial un canal, apoi am adaugat inca unul pentru compresia in paralel
Clapa – 2 canale, stanga-dreapta
Saxofon – 1 canal
Trompeta – 1 canal
Voci – 3 canale – din care o voce principala si doua de fundal (lead vocal, backing vocals)

Sesiunea era compusa din fisiere wav, inregistrate simultan multicanal, fara dubbing. Asta inseamna ca unele microfoane au captat si alte instrumente/sunete in afara de cele pentru care au fost plasate.

La cele 17 canale am adaugat 3 canale de BUS (pentru sub-mixuri, sau subgrupe). Eu am lucrat in Cubase, dar nu e important DAW-ul folosit, e vorba de a vedea ce am facut, si apoi sa faci la tine in DAW acelasi lucru, sau sa te inspiri din ce am facut eu.

Incerc sa structurez in cativa pasi exact ce am facut, si sa explic la fiecare ceva detalii.

Pasul 1. Gruparea percutiei intr-un subgrup. Am creat un canal nou de subgrup (sau bus, sau sub-mix), pe care am directionat fiecare din cele 7 canale rezervate percutiei. Acest pas este unul de organizare, care usureaza munca, nu este strict necesar. Mai tarziu, vei putea aplica efecte si modifica setarile intregului set de percutie, fara a fi nevoie sa modifici pe rand fiecare din cele 7 canale.

Pasul 2. Gruparea vocilor intr-un nou subgrup. Din aceleasi motive pentru care am grupat si percutia in subgrup.

Pasul 3. Gruparea clapelor intr-un nou subgrup, pentru ca este pe doua canale, si vreau sa operez cu efecte si modificari simultan pentru ambele canale.

Pasul 4. Mixarea unui sub-mix. Incepem cu percutia. La acest pas trebuie sa pui pe solo intreaga percutie (deja se vede avantajul subgrupului, pentru ca daca pui pe solo grupul de percutie, se seteaza singure pe solo toate canalele de percutie), si sa alegi un loc din piesa unde se aud toate elementele sale simultan.

Pune sa se repete acea portiune, si incepe sa faci mixajul: regleaza nivelurile fiecarui element de percutie in raport cu celalalte astfel incat sa sune cat mai uniform, sa se auda echilibrat toate. Incepe de exemplu cu toba mare, seteaz-o sa bata pana in -15 dB. Asta poate fi reperul, dupa care reglezi pe rand nivelurile celorlante elemente de percutie.

Si pentru ca este captata cu doua microfoane, vei avea un mic defazaj intre cele doua, care va trebui compensat. Poti vizualiza grafic daca cele doua canale de toba se suprapun perfect. In cazul meu a fost nevoie doar sa inversez faza de pe unul din cele doua canale.

Apoi urmeaza panoramarea celor doua tom-uri, stanga-dreapta, apoi panoramarea premierului si a cinelelor, inclusiv fuscinelului. Asculta percutia cu atentie si regleaza nivelul fiecarui canal in functie de reperul dat de toba mare.

Daca ai setat acel reper la -15 dB, ar trebui sa lucrezi la un volum destul de mic incat toata percutia sa ramana in limite rezonabile astfel incat indicatorul de nivel sa nu bata pe rosu. Nu uita ca elementele bateriei la mixare se insumeaza, ridicand nivelul total al percutiei, astfel ca la finalul mixarii percutiei, percutia singura sa ajunga pe indicatorul de nivel ceva mai sus decat reperul de la care ai plecat. Uneori mult mai sus datorita varfurilor date de premier sau toba mare.

In acest moment, fader-ul de pe canalul subgrupului de percutie ar trebui sa fie neatins, pe zero. La el vei umbla cand reglezi nivelul bateriei in functie de restul instrumentelor si vocilor. Un limitator sau/si compresor ar fi util pe acest canal de subgrup al percutiei, dar folosit cu atentie. De pe acum, trebuie sa te gandesti ca finalul mixului va urma sa treaca prin procesul de masterizare, si trebuie sa faci mixul astfel incat cel care va masteriza piesa sa aiba spatiu de lucru (headroom) in gama dinamica.

Pasul 5. Mixarea unui alt sub-mix. In mod similar mixezi si vocile intre ele, luand ca reper vocea principala, pe care o reglezi sa nu treaca de -20dB, iar vocile secundare, sau de fundal, le reglezi in functie de cea principala. Un efect frumos este sa lasi vocea principala pe mijloc, iar cele secundare sa le panoramezi fiecare in directii opuse, undeva la 40-50%.

La fel, un compresor/limitator pe canalul de subgrup al vocilor ajuta la omogenizarea acestora.

Pasul 6. Acum ai doua subgrupuri mixate fiecare separat. E timpul sa le mixezi impreuna, adica percutia cu vocile. Pune cele doua subgrupuri pe solo, astfel incat sa auzi intreaga percutie si toate vocile. Seteaza percutia de exemplu sa nu treaca de -15dB, din fader-ul subgrupului, iar apoi mixeaza vocile cu percutia. Cele doua se insumeaza, si nivelul total iarasi creste, insa mai ai de adaugat si celalalte instrumente ramase, deci la final vei avea oricum un nivel mai ridicat per total.

Pasul 7. Mixarea chitarei bass cu bateria. Seteaza sa auzi doar subgrupul de baterie si canalul chitara bass, fara voci. Din nou, poti folosi ceva compresie sau/si egalizare, insa e bine sa folosesti doar daca este nevoie. Daca suna bine, lasa-le asa. Nu aplica efecte daca nu este necesar.

Eu am dublat canalul de bass si pe cel dublat am aplicat o compresie dinamica mare, si usoare distorsiuni, pentru a-l face mai prezent, iar cele doua canale le-am mixat intre ele ca nivel, unul in functie de celalalt (sub -20 dB fiecare), dar si impreuna sa nu depaseasca -15 dB, eventual usor, pe alocuri.

Astfel setata chitara bass, am mixat-o cu grupul de percutie. Cand suna bine, da drumul si la subgrupul de voci sa il auzi, si verifica ca cele trei elemente (percutie, bass si voci) sa sune bine si uniform impreuna. Fa ajustarile necesare daca e cazul, si asculta din nou.

Pasul 8. Mixarea clapei. Clapa o poti panorama mai mult stanga-dreapta, pentru ca instrumentul in sine are iesire stereo, dar nu neaparat 100%, ci poti lasa undeva la 80-90%. Si fiind panoramata mai mult decat vocile, se previne suprapunerea lor in imaginea stereofonica. Nivelul celor doua canale ale clapei ramane identic, chiar daca il mai scazi usor, sa nu ajunga in distorsiuni dupa mixajul cu celalalte instrumente. Cu exceptia ca vrei un anume efect neaparat, caz in care desigur, poti seta nivelurile celor doua canale ale clapei independent, diferit. Cand tu esti la butoane, decizia iti apartine 😉 .

In mod similar ca la celalate instrumente, seteaza sa auzi acum subgrupul de percutie, cel de voci, bass-ul, si clapa, si regleaza nivelul clapei in functie de celalalte, din fader-ul subgrupului de clape.

Pasul 9. Mixarea instrumentelor de suflat. Trompeta si saxofonul panoramate, cam 40-50% se regleaza intre ele ca volum, separat de restul mixului, apoi se regleaza cu restul instrumentelor si vocilor. Pentru ca de cele mai multe ori instrumentele de suflat in piesa mixata de mine interveneau in piesa intre pasajele vocilor secundare, panoramarea similara cu vocile secundare nu a ridicat nici un fel de probleme, ci din contra, se completeaza reciproc.

Pasul 10. Mixarea canalului de chitara electrica. pentru ca am primit chitara pe un singur canal, am preferat sa o las panoramata pe mijloc, si sa ii dau un efect usor de reverberatie, apoi am mixat-o cu celalalte instrumente. Astfel nici nu se suprapune peste instrumentele panoramate stanga-dreapta.

Pasul 11. Alte detalii de care sa tii cont.

– Poti folosi Melodyne pentru a corecta intonatiile vocilor. Daca tot tu faci si inregistrarea instrumentelor si a vocilor, si artistul greseste, poti inregistra din nou, alta dubla, pana iese bine, si astfel nu mai este necesar sa lucrezi cu Melodyne. Dar e util sa stii ca exista si posibilitatea asta daca e nevoie.

– De multe ori canalele cu instrumente sau voci ce nu coboara in gama de frecvente joase, contin frecvente joase inutile care uneori nici nu se aud, dar murdaresc mixul, ridicand nivelul pe canalul principal de iesire inutil. Poti taia din egalizator frecventele joase de la instrumentele unde nu sunt necesare, adica in cazul meu cam toate in afara de percutie si chitara bass. Cand faci asta, asculta fiecare canal individual, pentru a nu taia din frecventele utile acelui canal, pentru ca ai nevoie sa tai doar din frecventele foarte joase, sub 40 Hz sau altele chiar sub 80-100 Hz.

– Fii atent la micile portiuni unde auzi sunete parca iesite cumva din mix, cum ar fi cinele, silabe, si alte sunete scurte si care nu “stau” in mix, si foloseste automatizarea volumului pentru acele locuri, iar pentru voci un de-esser daca e nevoie.

– Gandeste-te la folosirea automatizarii in loc de compresie dinamica, in special pe voci. Eu am folosit automatizare si pentru a opri ce au captat microfoanele de voci in pasajele in care vocea nu era prezenta in piesa. Si asta ete o practica buna si pentru portiunile in care un instrument nu este folosit in piesa.

– Foloseste efectele si setarile doar atat cat e necesar, si nu mai mult. Regula “less is more” (mai putin inseamna mai mult) se aplica si aici. De exemplu daca aplici reverberatie pe un canal, e bine ca dupa ce ajungi la setarea care iti place, sa dai inapoi putin, pentru ca urechea se obisnuieste si cere mai mult, si momentan iti place dar daca asculti mixul dupa 3 zile o sa iti dai seama ca e prea mult reverb acolo.

– Verifica mixul sa nu ai probleme de antifaza sau polaritate. Asculta-l in mono, si verifica daca suna aproximativ ca si in stereo, adica toate instrumentele si sunetele la locul lor. Daca ai ceva in antifaza, se anuleaza si nu se mai aude (toba mare captata cu doua microfoane poate ridica des problema asta, sau un sintetizator caruia i-ai aplicat un efect de stereofonie artificial.

– Verifica faptul ca nivelul total al mixului sa permita celui care urmeaza sa masterizeze piesa, loc de lucru, adica acel headroom. In multe articole am citit ca multi recomanda sa nu se depaseasca -3dBFS, altii -6-3dBFS. Eu as zice sa il lasi mai relaxat, inre -10 si -6 dBFS. Daca lucrezi pe 24 biti nu e cazul sa iti bati capul cu zgomotul de fond, si oricum la final se ridica nivelul in timpul masterizarii.

– Cand faci exportul in doua canale (mixdown pe doua canale) al sesiunii multitrack, lasa ceva spatiu inainte sa inceapa piesa (cel putin echivalentul unei masuri), iar la final si mai mult, cateva masuri bune, poate 20-30-60 secunde. De ce? pentru ca e usor de taiat acel spatiu, si pentru ca te asigura ca ai piesa intreaga, de unde incepe, pana unde se termina incluzand delay-uri si reverberatiile de la final, sau alte prelungiri ale sunetelor.

– Nu normaliza mixul final, si nu aplica fade-uri la capete (respectiv Fade In si Fade Out), lasa asta in grija celui care face masterizarea; eventual comunica-i exact cum ai vrea sa se realizeze acele fade-uri, daca ai o preferinta anume.

– Fa exportul in fisierul final la o calitate cat mai mare. Asculta apoi mixul intreg atent, cap-coada, pentru a verifica sa nu ai click-uri sau sunete ciudate datorate exportului.

Aceasta nu este o reteta de a mixa, ci un mic ghid, care sa te inspire sa realizezi mixurile in stilul tau. Poti face oricum altcumva, important este ca rezultatul sa sune bine. Scrie-mi un comentariu mai jos despre experientele tale in mixaje, sau daca ai intrebari sau adaugiri, de asemeni te rog sa imi scrii.

Daca ti-a placut acest articol, da-mi un Like pe Facebook la pagina InregistrariAudio, iar daca nu ti-a placut invita 10 prieteni sa dea Like la pagina! :)

Cu drag,

Armin

P.S.: Iti multumesc ca urmaresti mesajele mele!
Stii pe cineva caruia munca mea ar putea sa-i fie utila?
Recomanda-i acest site!

Remix

Remix este un termen pentru a descrie versiuni diferite pentru aceeasi melodie.

Sa explic intai ce NU este un remix, sau mai precis despre ce NU este acest articol. A nu se confunda cu versiunile editate care doar scurteaza o piesa, si a nu se confunda cu a mixa din nou aceeasi versiune de la piesa.

Adica, daca un inginer de sunet mixeaza track-urile unei sesiuni ale unei piese, si apoi artistul da piesa si la alt inginer de sunet pentru a mixa din nou aceeasi varianta a piesei, piesa spunem ca este mixata din nou, dar e aceeasi varianta, se schimba eventual doar sound-ul si eventual efectele aplicate instrumentelor, vocilor, etc. Deci nu se numeste remix.

Inca ceva ce NU este un remix, anume nu este o reinterpretare a altui artist, deci a nu se confunda cu asa numitele cover-uri. Trupele ce canta cover-uri la nunti de exemplu, nu canta remixuri, ci canta cover-uri. 😉

Bun, am vorbit destul despre ce NU este un remix, hai sa vorbim si despre ce ESTE un remix.

Remix este o versiune a piesei ce a fost editata si modificata astfel incat sa sune cu totul diferit fata de versiunea originala. Asta se poate face de exemplu, prin schimbarea tonalitatii vocii, sau modificarea tempo-ului piesei, scurtarea sau prelungirea piesei, adaugarea sau eliminarea unor voci, instrumente sau sunete, etc.

Remixurile sunt realizate in general fie de acelasi producator, fie de alti producatori. Unii DJ sunt si producatori, de multe ori intalnim remixuri facute de diversi DJ. Nu orice DJ e si producator, si viceversa :). Dar unii DJ sunt si producatori, sau unii producatori sunt si DJ.

La ce poate folosi un remix?

– pentru a adapta o piesa pentru difuzarea ei la radio sau la cluburi
– pentru a crea versiuni stereo sau surround pentru piese ce aveau doar editii mono
– pentru a imbunatati calitatea unei inregistrari la care s-a pierdut sau deteriorat suportul pe care a fost inregistrata in studio
– pentru a adapta o piesa la un anume gen muzical
– pentru a utiliza acelasi material audio, cu scopul de a atinge diferite audiente
– pentru modificarea unei piese, in scop artistic
– pentru a crea variante ale unei piese folosite ca fata B la single-uri sau piese bonus pentru CD-single-uri
– pentru a realiza o legatura intre un artist de talie mai mica si unul de talie mai mare
– pentru a crea versiuni dansabile ale unor piese mai lente, si care sa poata fi mixate in cluburi cu alte piese de tempo mai ridicat
– pentru a relansa o piesa mai veche, a aceluiasi artist

O sa iau dau un exemplu de piesa remixata, o parte din remixurile ei si la ce folosesc unele din remixuriNarcotic Thrust – I Like It.

Aici e o lista incompleta ale varaintelor, remixurilor acestei piese, adunate de pe mai multe editii de CD-single, maxi-single, vinyl maxi single 12″, dublu vinyl maxi single 12″, editii americane, franceze, germane, engleze. DAR, daca cauti pe youtube, vei mai gasi foarte multe alte variante, acoperind mai multe genuri muzicale, unele realizate in ultimii ani, piesa fiind din 2004.

I Like It (12″ PA) 7:24
I Like It (Dean Coleman’s “Dirty By Design” Dub)
I Like It (Dean Coleman’s “Players Only” Vocal)
I Like It (Dean Coleman’s Radio Edit)
I Like It (Dub Mix)
I Like It (Dub) 7:23
I Like It (Instrumental) 7:23
I Like It (M Black Remix) 7:18
I Like It (Markus Gardeweg Remix) 7:11
I Like It (Original Mix) 7:24
I Like It (Pete Lorimer’s “29 Palms” Dub)
I Like It (Radio Edit) 3:04
I Like It (Sinewave Surfers 2am Remix) 5:33
I Like It (Tom Mangan Remix) 8:03
I Like It (Tom Mangan Remix) 5:42

Radio Mix (Radio Edit): e o versiune scurta, de 3-4 minute realizata in special pentru radio, pentru ca pentru difuzarea la radio se prefera peise scurte. Acestea au cate un intro de 7-15 secunde, o structura de cele mai multe ori tipica a pasajelor din piesa (am sa vorbesc despre asta intr-una rticol viitor). Am sa explic unele din remixuri in general la ce folosesc, unele chiar nu sunt listate mai sus cu denumirile acestea, dar in functie de cum suna un remix, iti dai seama despre care e vorba:

Extended Mix: seamana cu radio mix, dar e mai lunga (5-7 minute), e o versiune extinsa, un pic rearanjata, cu mixaj similar, poate avea un intro mai lung, cateva pasaje intre strofe sau dupa al doilea refren, mai lungi, la care ramane o parte din instrumental, de obicei ritmul, se adauga uneori diverse efecte, dupa care piesa intra din nou in partea de final pentru ultima strofa sau repetarea refrenului, iar in final are un pasaj outro diferit de cel de la versiunea de radio. Se preteaza pentru mixarea ei cu alte piese, in cluburi sau discoteci.

Club Mix: seamana cu extended mix, insa poate avea schimbari majore, atat pe partea de ritm, cat si pe restul instrumentelor, iar ca structura este realizata pentru a putea fi mixata in cluburi, are un intro mai lung, unde in general predomina ritmul, kick-bass-ul, poate avea un tempo mai ridicat decat versiunea normala, are undeva dupa jumatatea ei un loc unde se poate mixa cu alte piese, de catre DJ, iar daca nu se mixeaza in acel loc, se poate mixa pe final, cand instrumentele “se pierd”, ramanand pe outro doar instrumentalul, unde predomina kick-bass-ul si cateva instrumente. Poate avea 6-8-10 minute sau chiar si mai mult.

Instrumental Mix: Versiune a piesei fara voce, doar partea instrumentala. In general poate avea structura si durata versiunii de radio sau versiunii extended. S-a folosit mult ca si fata B de la single-ul de 7″ vinyl. Se poate folosi cu succes pentru a face karaoke :).

Dub Mix: Se realizeaza prin prezenta cu precadere a instrumentalului piesei, cu pasaje scurte si de obicei manipulate, ale vocii originale, si evidentierea kick-ului si a bass-ului.

Toate acestea sunt  cateva elemente pentru a-ti forma o idee, multe remixuri sunt combinatii intre cele de mai sus, si alte feluri de a remixa. Nimic nu e standard, batut in cuie, exista variatii de la ce am scris 

Pe single-ul de 7″ putem avea versiunea de single care este si radio mix.

De exemplu, Modern Talking – Atlantis is Calling (S.O.S. for Love), iar pe fata B avem versiunea instrumentala.

  1. Atlantis is Calling (S.O.S. for Love)
  2. Atlantis is Calling (S.O.S. for Love) (Instrumental)

Aceeasi piesa insa editia maxi single 12″ vinyl, contine pe fata A versiunea extended mix iar pe fata B acelasi instrumental ca si cel de pe single-ul de 7″ fata B. Nu stiu de ce nu au facut pe fata B de la 12″, versiunea instrumentala de la extended mix-ul de pe A, nu cea scurta de pe 7″, dar asta e treaba lor 🙂   :

  1. Atlantis is Calling (S.O.S. for Love) (Extended Version)
  2. Atlantis is Calling (S.O.S. for Love) (Instrumental)

De multe ori versiunea de radio este chiar versiunea de pe album, si cea de pe single-ul 7″ (sau de pe CD single), si cea pe care s-a filmat videoclipul piesei. Insa sunt cazuri cand versiunile acestea pot diferi. De exemplu Pet Shop Boys – I Wouldn’t Normally Do This Kind Of Thing versiunea difuzata la radio e cea de pe album, insa cea de pe single e identica cu cea din videoclip, insa difera cu totul de versiunea de pe album.

De obicei gasesti pe single sau CD single (7″) versiunea de radio, dar sunt si exceptii, ca mai sus, si pe maxi single (12″) sau maxi CD single gasesti versiunile extinse, club, dub, si altele, sau remixate de diversi artisti asa cum vad ei piesa respectiva; sau gasesti pe 12″ maxi single sau CD single uneori si versiunea radio, inca o piesa, si inca doua alte versiuni ale piesei single: dub, extended sau a altor artisti.

Sa mai dau inca un exemplu al unei peise ce are pe langa versiunea radio, mai multe versiuni ale altor artisti, care isi lasa amprenta lor artistica pe materialul audio al artistului ce a lansat piesa:

Madonna – Sorry – discogs.com: (aici vorbim despre unu dublu vinyl de 12″)

– A1 Sorry (Album Version)               4:42
– A2 Sorry (Man With Guitar Mix)     7:22
– B Sorry (PSB Maxi-Mix)                  8:36
– C1 Sorry (Paul Oakenfold Remix) 7:22
– C2 Sorry (Green Velvet Remix)     6:07
– D Let It Will Be (Paper Faces Mix)7:28

Aici toate versiunile, mai putin cea radio mix, sunt realizate de catre alti artisti. Un DJ cand vrea sa mixeze peisa in club, cu alte piese, isi alege varianta care ii convine cel mai mult. Aici pot sa dau un exemplu fain, de la Depeche Mode – Strange Love, versiunea de pe maxi single-ul de 12″ este dupa parerea mea cea mai faina de mixat in club, desi in anumite cazuri (ca nu ai cu ce sa o mixezi cu alte piese, inainte si dupa ea, e mai utila versiunea radio, dar remixul pentru 12″ suna excelent!)

Si mai dau un exemplu, de piesa remixata intr-un cu totul alt stil muzical:
Pet Shop boys – Can You Forgive Her?

Versiunea de pe album, videoclip, single 7″, radio, este synth-pop, pecand versiunea swing (Swing Version) este intr-o cu totul alta directie muzicala, cu toate astea insa, se cam pastreaza structura ei originala, adica strofa-refren-strofa-refren-tranzitie-refren-refren (dupa cum spuneam mai devreme, despre structura pieselor voi reveni in curand cu alt articol).

In final vreau sa iti prezint cum arata in Cubase versiunea radio a unei piese, si cum arata versiunea extended a aceleiasi piese – e doar un exemplu, sa iti faci o idee.

Versiunea radio mix

Versiunea radio mix

 

Versiunea extended mix

Versiunea extended mix

Daca ai o melodie de-a ta, finalizata, si vrei sa ii facem un remix, imi poti trimite sesiunea cu track-uri sau doar track-urile wav fara efecte, si eu ii pot face un remix, ori de genul extended, club, sau asa cum cred eu ca ar suna mai fain.

Daca ai remixat o piesa, te astept sa ne povestesti experienta ta si sa de dai sa ascultam ce a iesit, mai jos intr-un comentariu.

Spor la remixat piese!

Cu drag,

Armin

 

Compresia Dinamica In Paralel

,

Compresia Dinamica In Paralel

Descarca aici varianta audio a acestui articol. Ai in ea la final si o demonstratie practica a functionarii Compresiei Dinamice In Paralel.

Ce este exact Compresia Dinamica In Paralel, si cum te poate ajuta ea sa obtii mixuri mai bune?

Dupa ce am scris intr-un articol trecut despre compresie dinamica, si cum functioneaza un compresor de dinamica, acum pot explica Compresia Dinamica In Paralel.

Compresia Dinamica In Paralel este o foarte puternica tehnica de mixaj, dar este de multe ori gresit inteleasa. Am sa explic mai jos.

Mai este cunoscuta si cu numele de compresie New York, pentru ca multi ingineri de studio din New York erau cunoscuti pentru faptul ca apelau la aceasta tenica.

Compresia Dinamica In Paralel, este o varianta de compresie prin ridicarea semnalului, si se realizeaza prin mixarea unui semnal necomprimat (sau foarte putin comprimat), cu varianta foarte comprimata (de fapt chiar limitata) a aceluiasi semnal.

In loc de micsoararea dinamicii prin reducerea varfurilor semnalului, aceasta compresie reduce dinamica prin ridicarea sunetelor slabe, abia auzite, aducand detalii altfel pierdute in mix.

Se foloseste cu precadere pe BUS-ul stereo al percutiei, pe exportul stereo al unei sesiuni audio,  pe chitara bass, si pe voce in inregistrari si sonorizari de concerte, sau “live”, in general.

Urechea umana este mai sensibila la sunetele care sunt reduse in intensitate, si este mai putin sensibila la sunetele slabe care cresc in intensitate, iar Compresia Dinamica In Paralel se foloseste de acest avantaj.

Spre deosebire de compresia dinamica normala, acest tip de compresie pastreaza tranzitiile din muzica, lasand impresia unui sunet natural.

Pentru ca urechea nu percepe foarte bine acest tip de compresie, compresorul poate fi folosit cu setari mai agresive, cum ar fi setari de ratio mari, pentru un efect puternic.

Deci functionarea acestui principiu consta in impartirea unui semnal pe care vrei sa il comprimi – voce, percutie, orice ai nevoie, chiar si mixul intreg, la final – dupa care urmeaza sa aplici o compresie dinamica doar pe o parte a acelui semnal impartit, cealalta ramane asa cum este, iar cele doua se insumeaza la final.

Compresia Dinamica In Paralel

Folosesti setari agresive ale compresorului, adica ratio cu valori mari, chiar peste 20:1, ceea ce duce la limitarea semnalului, pentru ca la o asa valoare, prea putin mai trece de prag (threshold).

O practica des intalnita este sa folosesti chiar mai mult de un compresor, in functie de ce vrei sa obtii.

Folosesti pe langa valori mari de ratio, si un threshold de -20 dB sau chiar -40 dB. Astfel, compresorul practic limiteaza semnalul ce trece prin el, la valoarea setata de threshold, deci taie practic varfurile semnalului ce trec de aceasta valoare, la final dupa insumarea celor doua semnale – cel comprimat (de fapt limitat) si cel necomprimat, semnalul comprimat nu prea va avea influenta pe partea de semnal puternic, varfurile si tranzitiile puternice din melodie nu sunt afectate – ceea ce si vrem, pentru ca la asta foloseste cel mai mult Compresia Dinamica In Paralel.

Semnalul audio ce se gaseste sub valoarea threshold-ului, este neafectat, el ramane asa cum este, fara nici o schimbare de volum sau dinamica. Asta inseamna, ca si sub acest nivel avem acelasi semnal, si pe partea de compresor si pe partea de semnal fara compresor. Stim ca doua semnale identice, daca se insumeaza, semnalul rezultat creste cu 6 dB.

Avem deci o crestere a semnalului de sub threshold, cu 6 dB, si asta fara sa adaugam volum in mod activ, din make-up gain!

Astfel, gama dinamica a scazut doar cu 6 dB, si semnalul ce era peste threshold ramane neafectat. Daca e nevoie de o scadere a dinamicii si mai mare, mai poti adauga alte compresoare in paralel, daca mai adaugi inca doua, vei avea la final semnalul mixat din 3 compresoare plus semnalul necomprimat, deci o crestere a semnalului de sub threshold, cu 12 dB.

Combinand diverse compresoare cu diverse setari, poti obtine timbre diferite ale semnalului.

Daca comprimi dinamic un mix, s-ar putea sa se auda ca e comprimat si sa se departeze de la cum suna initial, dar daca folosesti Compresia Dinamica In Paralel, vei face mixul sa sune mai bine, fara a se departa prea mult de la cum suna initial. Cel mai bine e sa testezi, incearca sa folosesti Compresia Dinamica In Paralel si vezi ce iese.

Test practic. O variatie a Compresiei Dinamice In Paralel.

I-am zis variatie, pentru ca implica si modificarea make-up gain-ului, ceea ce in explicatia de mai sus nu se intampla.

Presupun ca lucrezi intr-un DAW, si ai deschis o sesiune a unei melodii la care lucrezi in prezent. Ca sa vezi cum poti imbunatatii mixul cu ajutorul Compresiei Dinamice In Paralel, alege un instrument sau voce, sau chiar BUS-ul pe care ai percutia, in cazul ca ai asa ceva – e mai usor de lucrat daca trimiti toata percutia pe un BUS, ai control asupra percutiei in raport cu restul instrumentelor.

Dubleaza in DAW acel canal, al instrumentului pe care vrei sa il comprimi. Adauga-i acelui canal nou creat, un compresor de dinamica, la care setezi de exemplu threshold -30 dB, ratio 50:1. Seteaza apoi din make-up gain ca indicatorul de nivel pe acel canal sa ajunga tot pana unde ajungea si canalul initial (daca pe canalul initial indicatorul ajungea la sa zicem -9 dB, pe noul canal care are acest compresor, dupa compresie nivelul va scadea drastic, deci regleaza din make-up gain sa ajunga iarasi la -9 dB, ca si celalalt.

Apoi lasa jos fader-ul de la noul canal creat, cel cu compresor pe el, si seteaza o bucla a mixului care sa o lasi sa se tot repete pentru a face setarile necesare. In timp ce acea bucla se repeta, intr-o portiune a mixului in care ai celele mai multe instrumente simultan, ridica usor de fader-ul canalului cu compresor pe el, pana incepi sa il auzi si il mixezi cu canalul initial, cel fara compresor, pana suna bine, apoi fa comparatia cum suna inainte si cum suna acum, setand canalul cu compresor cand sa se auda, cand sa nu se auda (din butonul de mute).

Pe limbaj “romglez” zicem ca “mutezi” si “demutezi” acel canal… 🙂

Poti folosi aceasta tehnica atat pe BUS-ul de percutie, cat si pe voce, sau alte instrumente, fie reale fie virtuale, testeaza si vezi cum suna mai bine. Ba chiar poti la final, sa aplici aceasta tehnica de Compresia Dinamica In Paralel, pe intreg mixul.

In varianta audio a acestui articol ai la final o demonstratie practica a aplicarii Compresiei Dinamice In Paralel. Cel mai mult se simte in portiunea din melodie unde “cade” pisa, unde semnalul necomprimat scade destul de mult, acolo compresia ridica mult semnalul, aducand detaliile in evidenta.

Oricum, ca orice lucru, e bine sa nu abuzezi, foloseste aceasta tehnica doar daca imbunatateste mixul. Si e valabil ca si la alte reglaje, sa setezi pana iti suna bine, apoi sa dai putin inapoi, pentru ca urechea se obisnuieste si cere mai mult.

Daca ai intrebari sau ceva de adaugat, lasa-mi un comentariu mai jos. Nu da Like sau Share decat daca ti-a placut acest articol. Daca nu ti-a placut, invita 10 prieteni sa dea Like si Share!

Cu drag,

Armin

Descarca aici varianta audio a acestui articol. Ai in ea la final si o demonstratie practica a functionarii Compresiei Dinamice In Paralel.

Compresia Dinamica

,

Descarca aici acest articol in format mp3.

Am vrut sa scriu un articol despre compresia dinamica in paralel, considerand ca ar fi foarte utila pentru multi, insa am zis sa incepem cu inceputul – pentru ca e ca la teoria muzicala: nu poti invata gamele daca nu stii notele muzicale. Incep cu compresia dinamica, si voi intra in detalii pe rand, ajungem deci si la compresia dinamica in paralel.

Compresia dinamica reduce diferenta intre semnalele de nivel inalt si cele de nivel scazut ale unui semnal audio. Este utila pentru a imbunatati o inregistrare a unei voci sau instrument, fie el real sau virtual, si pentru a da consistenta si uniformitate unei melodii, album, inregistrari de voce, coloana sonora a unui film, etc.

Aparatul electronic care face o astfel de compresie dinamica se numeste compresor dinamic, sau pur si simplu, compresor. Compresoarele pot fi analogice, digitale, sau doar software (care, inevitabil, sunt tot digitale). Ele au diverse setari ce se pot folosi pentru a prelucra semnalul audio intr-un anume fel, in functie de ce considera inginerul de sunet ca are nevoie sa scoata din acel semnal audio.

Cea mai comuna utilizare a compresiei dinamice este ridicarea nivelurilor scazute ale semnalului pentru a evidentia detaliile care altfel s-ar auzi mult mai slab sau deloc, dintr-o inregistrare. Asta face orice instrument sau voce sa sune mai prezent, mai consistent.

De exemplu, un vocalist are tendinta de a canta sunetele inalte mai tare decat sunetele joase ca frecventa. Compresorul poate fi folosit in acest caz pentru a mai echilibra si uniformiza vocea pe parcursul piesei. Manual se poate obtine un efect similar prin miscarea fader-ului de pe mixer in functie de cum urmeaza vocea sau un instrument sa cante, cel care face asta anticipand ce urmeaza, eventual dupa mai multe repetitii. Compresorul face asta automat, fiind un aparat sau soft. Se mai poate face si prin miscarea automatizata a fader-ului in mixer digital sau in DAW. Insa un compresor mai are si alte setari ce il fac mai usor de utilizat si cu rezultate foarte bune in multe cazuri. Uneori si combinatia intre automatizarea volumului si compresie dinamica este folosita.

inregistrari-audio-compresor-dinamic-CMS-LAB-VFC1-FRONT2

Compresor dinamic realizat manual de Christian Mike Sugar

Cele mai importante setari ale unui compresor sunt ratio (raportul) si threshold (pragul). Ma voi referi la ele in engleza pentru ca vei intalni pe marea majoritate a aparatelor denumirea in engleza, nu are sens traducerea, decat ca fapt divers.

Ratio – cantitatea de compresie care se aplica semnalului.

Threshold – este pragul nivelului peste care se aplica compresia, adica doar semnalele care trec de acel nivel sunt comprimate, nu si restul.

De exemplu daca setezi un threshold de -10 dB, ratio la 4:1, si semnalul ajunge la -6 dB, fara compresie, aplicand compresia, va iesi din compresor un semnal de – 9 dB. Adica orice semnal care trece de -10 dB, este redus la un sfert din cantitatea care trece de prag. Trec 4 dB de prag, deci un sfert din 4 inseamna ca doar 1 db va mai trece de acel prag, iar peste -10 dB cu 1 dB inseamna ca semnalul va atinge -9 dB.

Setarea de ∞:1 inseamna limitare – adica tot ce trece de prag este redus astfel incat sa nu mai treaca de prag. Asta se obtine si cu o setare 60:1. Sunt si exceptii, varfurile care intervin brusc, precum acele “atacuri” care sunt de fapt o crestere foarte brusca a semnalului, in care copresorul nu are timp sa reactioneze.

Compresorul mai are setari si pentru attack si release, prin care setezi cat de rapid sa raspunda compresorul la schimbarile de semnal.

Attack – este perioada in care compresorul scade semnalul ca sa ajunga la valoarea setata de ratio.

Release – este perioada in care compresorul da drumul la semnal sa ajunga din nou cum era inainte.

Pentru a usura utilizarea compresoarelor dinamice, setarile de attack si release sunt in milisecunde de cele mai multe ori, si reprezinta perioada de timp in care compresorul modifica semnalul cu o anumita valoare in dB, prestabilita de producatorul compresorului respectiv, de multe ori aceasta fiind 10 dB.

De exemplu daca compresorul are setata din fabrica valoarea de 10 dB la unitatea de timp, un attack setat la 1 ms va insemna ca intr-o milisecunda semnalul va scadea cu 10 dB, iar in 2 ms cu 20 dB. Nu sunt convins ca se intelege ce vreau sa zic aici, dar daca ai intrebari nu ezita sa imi scrii mai jos un comentariu.

Multe din compresoarele dinamice au setarile de attack si release reglabile, pe cand la altele acestea depind de circuitul electric si de semnalul de intrare, variind in functie de acest semnal.

inregistrari audio compresie dinamica vst plugin Cubase dynamic compressorSoft knee / hard knee

O alta setare ce o poate oferi un compresor, dar nu e obligatoriu, este soft knee sau hard knee. Nu-si are sens traducerea, mai bine explic ce face fiecare:

Soft knee creste treptat raportul de compresie odata cu cresterea nivelului semnalului, ajungand cel mult la nivelul de compresie setat, deci nu comprima direct la raportul setat, ci ajunge acolo, treptat. Evident, hard knee face invers, adica comprima direct cu raportul setat, tot ce trece peste threshold. Daca folosesti soft knee, nu se va auzi asa de proeminent trecerea de la semnalul necomprimat la cel comprimat.

Unele compresoare lucreaza cu o medie a semnalului (RMS) in loc de varfurile lui (peak, sau valorile instantanee). Asta ajuta la o compresie relevanta pentru felul nostru de a percepe taria semnalului audio.

Din punct de vedere constructiv exista mai multe tipuri de compresoare, pe lampa, optic, sau pe tranzistori, insa nu voi intra in detalii de electronica. Fiecare compresor se vrea a fi transparent, adica semnalul care iese din el sa fie comprimat dar sa nu sune a fi comprimat, cu toate astea, cam fiecare compresor are felul sau personal de a prelucra semnalul, ramane sa iti alegi cu care vrei sau poti sa lucrezi.

Oricum, eu zic ca nu trebuie sa te impiedici de lipsa unui anumit compresor cand lucrezi la o melodie; lucrezi cu ce ai, fa sa sune excelent cu ce poti, fara sa ai nevoie sa testezi un milion de compresoare. Da, poate cele scumpe suna mai fain sau iti ofera niste avantaje, dar invata sa lucrezi foarte bine cu ce ai deja si scoate toata zeama din ce ai.

Prin comprimarea dinamica, amplitudinea semnalului scade, ca urmare este nevoie sa compensam acea scadere, prin ridicarea intregului semnal, dupa compresie – asta face Make-up Gain, sau Gain.

Uneori lucrezi cu semnale mono (o voce inregistrata cu un singur microfon, de exemplu), alteori cu semnale stereo – daca vrei sa aplici compresie pe intreaga melodie, sau pe bus-ul stereo din mixer unde ai mixata percutia, sau diverse seturi de voci sau instrumente, etc. Ai nevoie in cazul semnalelor stereo, de cele mai multe ori, cu cateva exceptii, sa aplici aceeasi compresie pe ambele canale simultan, chiar daca ele difera intre ele, adica varful doar unuia din ele trece de threshold, pentru a nu strica imaginea stereofonica. Pentru asta ai asa numita functie Stereo Linking.

Iar exceptiile de care vorbeam sunt cazurile cand intr-adevar stii ce faci, si vrei sa aplici compresii diferite pe cele doua canale dintr-un semnal stereo.

In lumea digitala e  mai simplu de lucrat in multe cazuri pentru ca poti asculta usor daca e bine asa sau daca e bine asa. Si apoi lasi cum auzi ca suna mai bine.

Look-ahead este o functie conceputa pentru a depasi problema de a fi fortat sa faci un compromis intre ratele de atac lent, care produc schimbari lente de amplificare a sunetului, si ratele de atac rapide, capabile a captura tranzitiile. Daca setezi atac rapid, copresorul pana observa ca semnalul a crescut, si reactioenaza, deja acel varf a trecut necomprimat; iar daca setezi atac lent, portiunile scurte tranzitorii care dau o nuanta importanta sunetului, se pierd. Atunci functia de look-ahead “se uita” inainte, “vede” cum vine semnalul, si reactioneaza in timp real  atfel incat sa pastreze portiunile tranzitorii si atacul scurt, dar sa si comprime semnalul.

Ca fapt divers, in functionarea ei (a functiei) semnalul de intrare este impartit in doua, iar o parte din cele doua este intarziata. Semnalul neintarziat este analizat, si in functie de el, se aplica compresia pe semnalul intarziat, care apare la iesire. Aceasta intarziere este dezavantajoasa la semnalele ce trebuiesc prelucrate in timp real (concerte, discursuri,prezentari, etc), dar daca lucrezi intr-un DAW la un semnal deja inregistrat, poti aplica o astfel de compresie dinamica, fara sa iti mai pui problema intarzierii.


La ce folosim compresia dinamica?

inregistrari audio compresor dinamic  160SLfront_lg_original

Cand inregistrezi sunete cu dinamica mai mare decat dinamica permisa fizic de mediul de inregistrare, ai nevoie sa faci o compresie dinamica, pentru a nu ajunge in distorsiuni, si pentru a capta semnalul integral. De exemplu (si imi place sa dau tot timpul acest exemplu) daca inregistrezi un tren care trece pe langa tine la 5 metri sa zicem, e foarte probabil sa ai un sunet cu o dinamica foarte mare, undeva la peste 90 dB, pentru ca daca e noaptea, in padure si iarna (adica nu ai pasari, insecte, alte vietati care sa faca zgomot) si e si zapada, aproape ca ai liniste deplina (poate cativa dB, sau daca adie putin vantul sau ai ceva zgomote, poate ai 30 dB sa zicem in jurul tau ca zgomot – probabil ca auzi de la 5 metri soaptele unui om. Cand trece un tren de marfa, fara ca locomotiva sa sune, sunetul poate ajunge lejer spre 120 dB, iar daca si suna locomotiva… cu atat mai mult. Cum mediile de inregistrare ajung cu greu la o astfel de dinamica, solutia este sa faci o compresie dinamica inainte de a intra semnalul in recorder. Altfel, ori distorsioneaza, ori pierzi sunetele fine ce se aud cand trenul se apropie, inainte sa treaca prin fata ta. Unele recordere au un compresor incorporat, care, in anumite limite, isi face treaba excelent.

In concerte sau in studio se folosesc compresoarele dinamice pentru a uniformiza vocile, pentru a schimba putin sunetul unor instrumente, pentru a face un mix mai consistent, sau chiar pentru a limita un semnal ca el sa nu ajunga la distorsiuni.

Limitarea semnalului nu difera prea mult de compresie ca prces, doar ca perceptie si utilizare. Un limitator este un compresor cu setarea foarte mare a compresiei, si un attack foarte rapid, multi ingineri de sunet considera o compresie de peste 10:1 ca fiind limitare.

Exista si denumirea de brick wall limiting – are o compresie foarte mare si un atac foarte rapid. Scopul este ca nimic din semnalul audio sa nu treaca de acel prag setat, folosind setari de compresie de la 20:1 pana la ∞:1 . Daca majoritatea semnalului se loveste de acest zid (brick wall) si este limitat, in loc de limitarea unor varfuri accidentale, ocazionale, rezultatul poate sa sune neplacut, distorsionat. Acest fel de limitare se foloseste mai mult ca masura de protectie in  aplicatii de sunet si de difuzare in direct, concerte, etc.

Unele dispozitive electronice de larg consum includ limitatoare. Sony utilizează sistemul de limitare automata a volumului (AVLS), pe unele scule audio portabile (Walkman, MiniDisc, CD Player, etc).

Compresia dinamica este folosita si in unele amplificatoare sau sisteme de sunet, pentru a nu deteriora difuzoarele boxelor la volume mari sau diverse incidente tehnice (pocniturile produse de scoaterea mufei dintr-o chitara electrica amplificata de exemplu).

In general posturile de radio emit semnal (foarte) comprimat dinamic. Desi pentru audiofili si melomani un sunet bun inseamna un sunet dinamic, si compresia dinamica excesiva are niste avantaje pentru mediul in care se foloseste, adica radio. Sunetul de radio este foarte comprimat dinamic pentru a se auzi mai usor in mediile zgomotoase si a se reda bine pe aparatele cu performante slabe. “Bine” insemna nu ca suna fain, ci ca se aude si se intelege ce este acolo. Adica pe un radio portabil, telefon, pe care deseori le auzi in medii zgomotoase – in masina, pe strada, in casti de strada, in magazine, restaurante, cantine, stranduri, diverse localuri, etc. In acele conditii trebuie sa se auda si inteleaga materialul audio, fie ca e voce sau muzica; astfel, compresia dinamica face audibile portiunile care altfel ar fi la un volum prea mic si s-ar pierde. Desigur, nu poti face auditii Hi-Fi in acele locuri si pe asa scule, dar aici e locul unde compresia in exces este utila.

Un alt loc unde compresia este utila insa personal am constatat ca nu se foloseste fie din comoditate, fie din nestinta, sunt supermarket-urile unde exista o muzica de fundal, si uneori intervine o voce peste, care face diverse anunturi cateva secunde, apoi revine acel fundal muzical. Am observat ca fara o compresie setata corect, acele voci suna mult prea tare si deranjeaza clientii din magazin, si cu toate astea, uneori nici nu se intelege clar ce spune acea voce. O comparatie ar fi posturile de radio unde este setata o compresie puternica dar de catre cineva care se pricepe, si vocea de la radio se suprapune foarte bine peste fundalul muzical, se intelege clar si fundalul, si vocea, si nu deranjeaza cand se trece de la una la alta.

inregistrari audio compresor dinamic  mainlarge3In studio cand lucrezi la o melodie trebuie sa aplici compresie doar daca si unde este cazul. Nu tot ce se inregistreaza se comprima dinamic, si nici mixul final nu il comprimi foarte mult – trebuie sa sune dinamic si bine pe sistemele Hi-Fi. Aici, de-a lungul anilor, odata cu folosirea pe scara larga a mediului digital, s-au scos piese care suna tot mai tare, uneori pana la distrugerea piesei, pentru ca nu mai suna bine, si despre asta am scris intr-un articol, despre asa numitul Loudness War.

Am sa revin cu un articol despre diverse tipuri de compresie dinamica si alte detalii. Pana atunci, testeaza compresoarele din DAW-ul pe care il folosesti in prezent, joaca-te cu setarile si vezi ce face fiecare in practica.

ATENTIE! Utilizarea in exces a compresiei dinamice poate distruge o melodie – altfel extraordinara, iar utilizarea comerciala “sa sune tare” iti va tine inregistrarea departe de audiofili, melomani, si alti pasionati de muzica, chiar daca ai o compozitie extraordinara, aranjamente excelente, voce si instrumentisti de exceptie, inregistrare “ca la carte”, idiferent cate zeci de ore ai muncit la piesa.

Aplica compresie dinamica cu simt de raspundere, si iti garantez ca piesa ta va suna bine. Va suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

Descarca aici acest articol in format mp3.

Poti face un mix foarte bun in casti?

Descarca aici acest articol in format mp3!

Mixezi cumva in casti? Daca nu, ar trebui! Daca da, ar trebui sa nu! Te-am bagat in ceata de tot? Fain. Este un moment foarte bun pentru a  mixa in casti si altul foarte bun pentru a nu mixa in casti.

Cand sa NU folosesti castile:

Cam tot timpul.

Stiu, in casti poti auzi mai usor unele sunete si mixezi mai usor. Poti auzi mai usor pe cei care interpreteaza, fara sa fi deranjat de ceilalti din incapere. Si muzica, o ascultam de multe ori in casti.

Problema cu mixatul in casti este ca in casti nu mai auzi acustica incaperii in care mixezi. Poate asta pana la un punct este un lucru bun, daca ai o camera execrabila din punct de vedere acustic. Insa orice om de studio, chiar si de home studio, tinde la o incapere cat de cat tratata acustic, sau care deja suna bine fara tratament, datorita obiectelor din acea incapere, care unele absorb sunetul, altele il disipa, il sparg, rezultand o acustica buna, sau relativ buna. Ideea e ca in casti nu ai parte de acustica incaperii.

Cand POTI folosi castile:

Oricand ai nevoie.

Mixeaza fara casti, si apoi asculta din nou sa verifici unde sunt probleme.

Sa lua exemplul unei formatii cu doua chitare acustice. O chitara suna excelent, pecand cealalta suna ciudat. E greu sa identifici unde e problema exact, chiar daca ai umblat deja la EQ, asa ca ia castile.

casti audio technica headphones austria inregistrari audioAsculta chitara care suna ciudat in casti. Asta o poti face folosind functia SOLO de la mixer pentru canalul respectiv. Adica asculti doar acel canal unde e chitara care nu suna cum trebuie, in casti. Astfel, e mai usor sa descoperi unde e problema si cum sa o repari. Dupa ce faci cateva reglaje la EQ, da-ti jos castile si asculta din nou mixul pe monitoare. Verifica daca mixul suna bine acum. Daca inca nu suna bine, vezi ce setari mai trebuie facute pe canalul chitarei respective.

Dupa un timp de utilizare al castilor, este nevoie de o perioada de cateva minute pentru a ne reobisnui cu sunetele ambientale, deci inca nu te grabi sa umbli la alte setari pana nu  te obisnuiesti cu sunetele din jur, fara casti.

In principiu folosesti castile ca sa rezolvi o problema, apoi asculti mixul in monitoare, fara casti. Daca inca ai o problema cu acel canal, poti face modificari pe canalul cu problema, fara casti, deja stii unde e problema. Posibil sa fie nevoie sa eliberezi o banda de frecvente pe alt canal, pentru a face loc in mix acestui canal unde ai problema.

Mixul de studio, ca si cel live, la concerte, difera in casti fata de monitoare/boxe. Mai poti folosi castile pentru mici ajustari, si e chiar recomandat sa asculti mixul intreg in casti  la final, pentru a fi sigur ca si in casti suna fain – multi oameni care iti vor asculta muzica, vor asculta in casti, normal ca trebuie sa sune bine.

Este cunoscuta ideea ca si in cazul monitoarelor de studio, si in cazul boxelor de casa Hi-Fi, este nevoie ca cel care le foloseste, sa se acomodeze cu ele, sa “le invete”. Pentru asta el va asculta mai multe zile piese cunoscute, chiar albume si trupe foarte cunoscute de el, astfel va invata cum suna acea pereche de monitoare/boxe.

Ghici ce: la fel este si in cazul castilor. Unele casti redau mai bine joasele, altele mai bine inaltele, altele mai multe detalii, etc. Ideea e sa le inveti, sa asculti in ele destula muzica incat sa stii cum suna piesa X pe ele, si cum suna pe alte sisteme, sa poti face o comparatie.

Ce relevanta are “invatarea” castilor pentru mixajele facute de omul de studio?

casti sennheiser headphones inregistrari audioIn cazul unui studio performant, tratat acustic ca la carte, da, vei folosi castile pentru a avea inca un termen de comparatie, pentru a te asigura ca totul suna ok si pe casti sau pentru a depista probleme.

Insa in cazul unui home studio, se schimba cu totul datele problemei. Pentru ca tratamentul acustic nu e la indemana tuturor celor care vor sa faca un mix, pentru ca nu au spatiu suficient, pentru ca ziua e galagie de afara, iar noaptea toti vecinii dorm (dar nici ziua vecinii nu vor sa fie deranjati de muzica ta), si alte motive.

Intr-un home studio castile le vei folosi probabil mult mai des. Cand are omul liniste si nu il deranjeaza nimeni, si poate sa mixeze linistit? Noaptea. Pai … noaptea lumea doarme, nu poti face galagie (unde galagie inseamna un volum cat sa intelegi ce se intampla in mixul tau (deci deranjant pentru vecini, clar!).

Adevarul e ca intr-un mixaj, sau daca faci aranjamentele pentru o melodie pe care ai inregistrat-o, probabil ca, desi tu nu te auzi, deranjezi si prin faptul ca se repeta acelasi pasaj muzical de o gramada de ori, ceea ce pentru altii, care nu iti vad ecranul de la PC si nu inteleg ce faci, nu e placut.

Bun, avem deci niste vecini deranjati si un mix de facut. Exista o cale de a le rezolva pe ambele. Bine, exista doua cai de a le rezolva, dar varianta cu “te muti la casa intr-un sat de munte cu primul vecin la minim 247 metri departare de camera unde mixezi tu” iese momentan din discutie (desi ar trebui totusi pe termen lung sa adoptam o astfel de tendinta!). Ei bine calea de care vorbesc acum este….foloseste castile!

Oricat de mult este de dorit sa ai monitoare de studio, pe care sa poti mixa foarte bine, acestea devin inutile intr-o camera netratata acustic, ce suna foarte prost. Are rost sa investesti cateva sute de euro intr-o pereche de monitoare daca iti folosesc din plin, desigur! Insa ce rost are sa dai sute de euro pe o pereche de monitoare si acustica incaperii este sub orice critica? Sunt cazuri de oameni care stau in chirie si nu pot modifica apartamentul ca sa faca ei mixuri calumea (mda.. partea asta cu mixurile, daca il intrebi pe proprietarul apartamentului, din punctul lui de vedere e o mare pierdere de timp si e comic ca tu vrei sa bati cuie in pereti ca sa pui burete pe ei!). Aici o pereche buna de casti te scoate din …problema. Dar nu finaliza mixurile doar in casti, ci testeaza-le pe multe alte sisteme inainte de a zice “e gata”.

Bun, pana la urma exista posibilitatea sa tratezi acustic o incapere fara sa ii distrugi peretii, cu materiale demontabile usor, si care daca te muti, le iei usor cu tine. Apoi intervine pretul platit pentru tratamentul acustic. Daca poti, fa-l, si ia-ti monitoare, este excelent! Daca nu, ia-ti casti! Intervine si problema cu mixatul noaptea cand toti dorm si nu te deranjeaza nimeni, dar nu poti folosi monitoarele ca deranjezi tu pe altii, deci iar la casti ajungem.

casti akg headphones austria inregistrari audioCu o pereche buna de casti poti mixa fara o camera tratata acustic, fara monitoare de studio, si fara sa deranjezi pe nimeni. Dar atentie la ce casti iti iei pentru asta, e bine sa fie cat mai liniare, confortabile, usoare, cablu lung, etc.

Unul dintre dezavantajele mixajelor in casti este faptul ca cu urechea stanga nu auzi canalul drept deloc,  si invers, fata de boxe/monitoare de studio. Sunt niste softuri simulatoare in sensul asta, insa… nu te poti astepta la miracole din partea lor. Si acustica incaperii. Omul care va asculta rezultatul final, muzica, pe sistemul lui, va fi fie in masina, acasa ascultand fie pe Hi-Fi, fie pe boombox-ul din bucatarie, fie pe un sistem 5.1, etc. sau chiar in casti.

Ideea e ca e datoria ta ca el sa auda toate sunetele din piesa OK, pe orice sistem audio, deci un mix bun trebuie sa sune bine pe aproape orice sistem audio. In casti poti face o mare parte din aceasta cerinta, urmand mai apoi sa testezi mixul pe alte sisteme – daca suna bine, e OK! daca nu, notezi si modifici, pana suna bine, asa cum am dat cateva indicatii in articolul despre cum sa obtii un mix mai bun in 5 pasi. Asa poti compensa dezavantajele castilor.

Deci POTI face mixaje in casti, daca le folosesti la momentul potrivit.

Daca exersezi si inveti castile tale, cu siguranta mixul tau va suna bine. Tot mai bine! 😉

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS: Atentie! Ascultatul in casti timp indelungat poate dauna grav auzului, nu abuza de casti decat daca e nevoie!

Descarca aici acest articol in format mp3!

 

Cum stii cand mixul e gata?

Descarca aici acest articol in format mp3.

Cum stii cand mixul la care lucrezi e gata?

Am fost, ca multi altii, in situatia sa lucrez la un mix, si parca sa nu se mai termine, tot mai este ceva de ajustat, de modificat, pe masura ce il asculti ai mai modifica putin acolo, putin dincolo, parca nu suna chiar perfect… si atunci cum stii cand e gata?

Vezi mai jos o imagine ce reda foarte bine ideea asta, imaginea nu imi apartine, este de undeva de pe net.

Mixul este aproape perfectCum stii ca e gata un mix? Poti masura asta, sau poti determina calitatea lui si sa zici ca e gata? La un moment dat trebuie sa il lasi, sa treci la urmatorul proiect.

Ar fi prea frumos sa fie simplu de aflat. Mixajul este o chestie subiectiva, nu exista bine sau rau, corect sau gresit. Cand tu hotarasti ca mixul e gata, atunci e gata. Si am sa iti dau in continuare cateva idei care te pot ajuta sa te decizi mai usor.

1. Mixul tau ar trebui sa sune bine pe mai multe feluri de sisteme audio.

Cel mai simplu e sa il asculti pe alte sisteme audio decat monitoarele tale din studio, sau castile in care ai lucrat la el. Adica in masina, pe laptop, telefon, casti de tip “in ureche”, Hi-Fi, etc. In tot cazul, asigura-te ca simti aceeasi placere de a-l asculta pe oricare din sisteme.

Totusi, retine ca acesta va suna diferit, dar asta nu e o problema. Ce urmaresti este sa sune bine, nu perfect.

2. Mixul tau ar trebui sa sune apropiat de mixuri similare cunoscute, de pe piata muzicala.

Poti lua un mix care iti place cum suna, si apropiat ca stil muzical de cel la care lucrezi, si sa le compari in DAW. Asculta sound-ul, nivelul, omogenitatea sunetelor in mix, balansul tonal. Suna ceva prea incet, sau ai prea multe inalte pe mix? Ajusteaza!

Nu o sa poti sa il faci pe al tau sa sune fix ca mixul de referinta, si nici nu e nevoie, tu oricum ai folosit alte sunete, instrumente, sau scule, dar comparatia te ajuta, iti da o directie.

3. Mixul tau ar trebui sa fie interesant de la inceput pana la final.

Nu considera ca e gata mixul pana nu iti pastreaza atentia si interesul de la inceput pana la final. Uneori simpla automatizare sau aranjare a piesei, poate pastra interesul ascultatorului.

Pune-te in locul ascultatorului, si da-ti jos palaria de inginer de sunet. Fii sincer cu tine fata de ce asculti, si fa modificarile aferente in mix.

4. Cand orice i-ai face suna mai rau decat inainte, atunci e gata, lasa-l asa.

Nu ii poti imbunatatii permanent cate ceva, la un moment dat, in functie de ce contine, sunete, instrumente, etc, orice ii faci nu suna mai bine, poate chiar mai rau.

E momentul sa il lasi si sa treci la urmatorul proiect.

Eu am observat ca daca fac o pauza de lucrat la el, de sa zicem 10-15 zile, dar intre timp il ascult o data-de doua ori pe zi, in timp ce ascult, imi dau seama de locurile in care mai am ceva de imbunatatit, si ori notez, ori tin minte sa fac ajustarile necesare. Apoi dupa perioada de pauza, merg si fac toate ajustarile la care m-am gandit.

In acest timp poti da mixul cuiva sa ceri si alte pareri, preferabil avizate, adica ii dai unui coleg de breasla sau cuiva care e cat de cat in domeniu, si ceri “feedback”.

Apoi cu siguranta mixul e gata daca nu ti-e rusine cu el sa il pui altora sa il asculte. Cand te poti mandri cu el la toata lumea, inseamna ca esti multumit de ce ai realizat si asta e tot, e gata!

Te astept cu un comentariu mai jos daca ai vreo intrebare sau ceva de completat. Te poti abona aici pe site pentru a primi e-mail de la mine cand scriu cate un articol nou, trebuie doar sa completezi formularul din dreapta-sus de pe pagina. Promit sa nu divulg datele tale nimenui si sa nu iti trimit spam.

Iti multumesc ca ma citesti, si nu uita ca pana 31 octombrie poti castiga unul din cele doua CD-uri audio, productie proprie, daca participi la concurs. Este vorba de albumul “Strange Emotions” pe care l-am realizat integral pentru mine in scop didactic.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Armin Fatol PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Descarca aici acest articol in format mp3.

5 pasi pentru a finaliza un mix

Descarca aici acest articol in format mp3.

De obicei cand ajungi aproape de finalul unui mix, nu stii exact daca e gata sau mai trebuie ceva, si poti pierde mult timp tot ascultandu-l, dar la un moment dat devine obositior, te plictisesti de melodia in cauza; totusi parca i-ai mai face ceva. Asta imi aduce aminte de imaginea asta de pe facebook.

Iata 5 pasi simpli care ii poti urma pentru a definitiva un mix. Principul pe care functioneaza este: “asculta mixul pe mai multe sisteme audio diferite, si fa-l sa sune cat mai bine pe toate“.

Pentru ca nu stii cine iti va asculta acel mix/piesa, pe ce sistem va asculta, cauti sa faci astfel incat sa sune bine pe orice sistem. Sigur ca este si o arta a compromisului, perfect nu va fi, dar sa fie cat se poate de bine.

Probabil ca pana acum ai ascultat mixul pe monitoarele de studio si in casti. Ascula mixul in inca 5 moduri/pe inca 5 sisteme audio, astfel:

Pasul 1 – volum mic

Chiar pe sistemul pe care ai facut mixul, poti asculta altfel. Dai volumul incet, ca si cum ai pune muzica de ambient, in surdina, opreste monitorul calculatorului, si asculta mixul asa. Asa poti asculta mixul ca un intreg, cu urechile relaxate, si tine minte, sau mai bine noteaza, daca ceva nu sta la locul sau in mix, sau e deranjant.

Pasul 2 – boxe ieftine / boxe de pc

Asculta mixul din nou pe o pereche de boxe ieftine, fie de PC, sau boombox-ul din bucatarie, sau ceva asemanator. Astfel auzi mediile foarte prountat, astfel de sisteme suna cu multe medii si cu putine sau deloc joase si inalte, ceea ce iti permite sa vezi (de fapt sa auzi!) unde sunt probleme pe partea de frecvente medii, unde este ceva prea strident sau lipseste, sau deranjeaza.

Eu la un mix am sarit peste pasul asta si apoi cand am avut ocazia sa ascult pe astfel de sistem, intr-adevar in zona mediilor era ceva ce deranjeaza, si a trebuit sa modific din nou mixul – deci mai bine faci asta din timp sa nu fie nevoie sa revii la mix dupa ce il dai drept “gata”.

Nu uita sa notezi ce ti se pare in neregula, sa stii apoi sa revii in mix.

Pasul 3 – casti mici, “in ureche” sau “in-ear”

Daca nu ai alte casti “in-ear” la indemana, poti folosi cu incredere castile pentru “hands free” ce au venit cu telefonul tau, daca sunt de tipul “in ureche” (“in-ear“).

Ai mai ascultat mixul in castile de studio, dar de data asta, pe castile “in-ear” poti observa alte aspecte ale mixului: daca suna clar vocea, daca percutia suna clar si e la locul ei in mix, daca se imbina frumos instrumentele, chiar daca plaja de frecvenete inalte nu este foarte prezenta la acest tip de casti (vorbim de casti ieftine, nu profesionale). Noteaza unde simti ca ar mai trebui ceva modificat, si ce anume.

Pasul 4 – dupa usa camerei, afara din camera

Un alt mod util de a asculta mixul, este sa dai monitoarele de studio la un volum moderat, mediu, sa iesi afara din camera unde sunt ele, lasi usa deschisa si asculti din cealalta incapere (sau coridor) cum suna mixul tau. In prima faza pierzi imaginea stereo, asta te va ajuta sa iti dai seama daca ce ai facut pe partea de EQ este OK, si poti asculta vocea principala daca sta bine in mix.

Am mai facut un experiment mai demult, ascultand mixul dupa o usa inchisa, dar am dat volumul foarte tare. Suna ciudat de dupa usa inchisa, dar parca imi pot da seama de cum suna un instrument fata de altul si cum suna impreuna, mult mai bine decat direct in camera monitoarelor. Partea asta nu prea se preteaza pentru un “home studio“, daca ai vecini pe care ii deranjezi astfel, dar daca poti, testeaza si varianta asta si daca te ajuta foloseste-o. Am scris despre ea in proiectul meu de diploma unde am avut o melodie de facut, si nu stiu daca profesorii au citit, dar la prezentare am mentionat metoda asta, si nu a zis nimeni nimic – ori pentru ca nu erau chair in domeniul productiei audio, ori pentru ca trebuiau intai sa verifice alte surse si apoi sa isi dea cu parerea, insa stiu ca e o metoda care pentru mine a functionat, nu sustin ca e cea mai buna.

Era si vorba aia: “testeaza tot, ia ce ti se potriveste“.

Noteaza din nou ce ai mai vrea sa modifici sau verifici in mix, si pastreaza toate notitele astea pana la final.

Pasul 5 – in masina

Un alt sistem unde mixul tau suna cu siguranta altfel, este in masina. Influenteaza si ce sistem de sunet, ai dar si habitaclul masinii, forma, absorbtia sunetului de catre scaune, izolarea fonica a exteriorului, care nu e perfecta, dar tocmai de aceea suna altfel in masina.

Incearca si la volum mai mare, si la volum mai mic sa-ti asculti mixul. In masina mi-am dat seama mai bine de diferentele dintre doua piese ale mele pe partea de frecvente joase; la acelasi volum al player-ului, una suna bine, alta cu prea mult kick-bass.

Daca ai un prieten in domeniul productiei audio cu care “vorbesti aceeasi limba” in materie de audio, da-i si lui mixul sa il asculte pe ce sistem vrea el, si sa vina cu un feedback (uneori ma exprim mai bine in engleza pentru ca nu imi place cum suna traducerea in romana, dar ii zicem “sa vina cu o recenzie obiectiva“) si sa iti spuna si pe ce a ascultat mixul, si sa verifici ca are dreptate sau nu, inainte de a umbla la mix.

Mixer Cubase inregistrari audio mix studio remix monitorAi notitele de la toate auditiile, pune-le cap la cap, si fa ajustarile necesare in mix. Daca ai un sunet care pe 4 sisteme din 5 suna bine dar pe celalalt ai notat ca e nevoie de o ajustare, fa acea ajsutare, usor, nu exagera, astfel incat pe acel al cincilea sistem va suna cum trebuie, dar nu se va modifica prea mult pe celalalte sisteme.

Modificarile e bine sa le faci pe principiul “less is more” (mai putin inseamna mai mult), adica daca ti-ai notat ca trebuie sa dai vocea mai incet cu “putin”, dai cu 80% din acel “putin” la care te-ai gandit, pentru ca urechea oboseste si te poate pacali, daca asculti iar mixul urmatoarea zi, o sa ti se para vocea prea incet. Asa ai imbunatatit mixul inca putin.

La fel faci ajustarile si pentru atenuarea sau amplificarea anumitor frecvente din mix, dai cat auzi cu urechea ca suna bine, si apoi dai putin inapoi.

Daca mixul e aproape perfect, lasa-l asa, nu poti sa il faci perfect, si nici nu merita, e bine sa sune cat mai bine dar nici sa exagerezi nu ajuta. Oricum, daca ti-ai dat silinta si ai facut cu pasiune acel mix, sunt sigur ca….

Suna bine! Suna tot mai bine!

Daca ai completari sau intrebari, ma gasesti aici! 😉

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Descarca aici acest articol in format mp3.