Muzica, artisti, si diferentele de “sound”

EQ

Un termen greu de gasit pe net pentru ca are o multime de intelesuri si contexte, si pe care nu-l pot traduce in romaneste astfel incat sa se pastreze intelesul sau, este “sound“-ul.

De mic cum tot ascultam muzica, pe diverse sisteme, crescand pretentiile pentru fidelitate, observam diferente mari intre diversi artisti, desi cantau acelasi gen muzical, diferente intre cum suna o melodie in voga noua fata de una mai veche, sau alta si mai veche, si chiar diferente intre albumele aceluiasi artist, de-a lungul timpului.

Nu intelegeam de ce “suna ceva altfel”, desi o trupa are aceleasi instrumente folosite ca si alta trupa de exemplu, sau doua piese din acelasi gen muzical, una imi place si alta nu, desi ca muzica sunt ok, dar nu suna placut “ceva” la una din ele. Mi-am dat seama in timp ca este diferenta intre ele de “sound“, si am sa incerc sa clarific acest termen si sa vin cu cateva exemple.

Daca intelegi pe deplin acest termen, te ajuta sa stii la ce vrei sa ajungi cand faci o inregistrare audio, daca inregistrezi o pisa sau un album, sa stii cam cum ai vrea sa sune in final – oricum ultimul cuvant in materie de sound il are masterizarea, sau mai exact premasterizarea – aici vom numi masterizare procesul prin care trece un material audio dupa mixaj, inainte de a se trimite masterizarii in sine, imprimarii suporturilor pe care acesta va fi vandut, si in care se aplica pe materialul audio compresii, limitari, EQ, si altele. Este putin impropriu, dar s-a incetatenit acest termen si cei din domeniu spun pe scurt “masterizare” acestui proces. Te mai ajuta intelegerea sound-ului si cand asculti muzica, iti da cateva informatii despre perioada in care au fost interpretate unele piese/albume, despre calitatea audio, genuri muzicale, si artisti.

Ca sa facem o diferenta de sound intre doua piese e cel mai bine sa le ascultam cand ele ruleaza simultan, cand pe una cand pe cealalta. Cine are o ureche destul de antrenata, nu are nevoie sa faca asta, aude direct diferentele chiar daca face o pauza intre auditii. Diferentele de soud nu au legatura cu diferentele calitative intre mp3 si wav de exemplu, sau in general intre formatele digitale comprimate cu pierderi sau necomprimate/comprimate fara pierderi de calitate, si nici cu suportul pe care se afla inregistrarea – fie ca e analogic sau digital, diferentele de sound sunt cam aceleasi.

O conditie ar fi totusi ca sistemul de sunet sa fie acelasi, nu compari o melodie de acum 20 de ani pe un sistem de gen “boombox” cu o melodie recenta, redata pe un sistem hi-fi, sau PA. Regleaza sistemul la un nivel al volumului cat sa nu fie prea tare dar sa poti auzi clar toate detaliile melodiei. Daca ai avea melodiile pe acelasi suport – CD, PC, vinyl, orice, ar fi cel mai bine.  Pe PC se accepta pentru acest test mp3-uri inregistrate bine, cel putin la 192kbps, sau un format fara pierderi de calitate (wav, flac, ape, etc)

Chiar daca e diferenta de stilul muzical si deci de instrumente, unele acustice, altele electronice sau electro-acustice, asculta cum suna piesele ca tot unitar, cum umple camera de auditie, imaginea stereo, acuratetea cu care se aude fiecare instrument/sunet/voce, sau simte vibratia joaselor.

dieter_bohlenSunt multi artisti pe care ii poti deosebi dupa “sound“, eu am patit asta, auzeam prima oara o piesa a lor si desi nu cunosteam piesa, era sound-ul acelui artist. Uneori ii mai poti incurca, dar iti vine sa zici ca “piesa asta suna a…. ” si desi te inseli, piesa chiar se apropie de sound-ul acelui artist la care te gandeai. Unele suna la fel pentru ca au acelasi producator, desi artisti diferiti, cum e cazul Dieter Bohlen care e producatorul pentru Modern Talking, Blue System, C. C. Catch, Chris Norman, la care daca nu cunosti piesele ci auzi doar instrumentalul, posibil sa le incurci, pentru ca suna aproximativ la fel ca “sound“. Un caz similar, este piesa “One Way Ticket” a celor de la Eruption, care seamana cu Boney M, si multi chiar spuna ca e Boney M, dar de fapt au acelasi producator.

Dire+Straits+Mark+Knopfler+4O trupa cu “sound” deosebit, as zice unic, este Dire Straits care pe albumele de studio au un sound foarte placut, rezultat atat din aranjarea instrumentelor si vocilor, cat si din masterizare: fiecare instrument se aude clar fara a se suprapune peste un altul, nu este unul mai in fata decat altul, insa fiecare instrument parca iese in fata cand are de spus ceva: intre masuri – bateria, intre versuri – chitara electrica, etc, parca fiecare instrument se strecoara printre celalalte si au loc toate, sunand bine ca tot unitar, dar fiind usor de distins fiecare in parte. Copresia dinamica inexistenta sau foarte mica, a avut un cuvant de spus in “sound“-ul pieselor.

tina_turner1Asculta albumul Tinei TurnerForeign Affairs – are un sound unic in felul sau, toate piesele suna omogen, insa daca pui sa asculti o parte instrumentala e clar diferenta mare intre Dire Straits si Tina Turner, si ma refer la “sound” nu la stil muzical sau voce. Distinge fiecare instrument in parte, si asculta precizia percutiei. Suna curat, aerisit, sigur inginerul de sunet a stiut ce face acolo….

AC_DC_logoAC/DC este o trupa ce are niste piese care suna foarte bine la volum mare (in club de exemplu), chiar mai bine decat la volum mic. In timp ce puneam muzica in club, intrand o piesa de-a lor, am simtit-o altfel, suna deosebit, se aud clar instrumentele, vibreaza totul altfel, am senzatia ca au fost mixate sau/si masterizate sa sune bine la volum mare, deoarece la volum mic, daca ascult acasa in camera muzica lor parca nu ma impresioneaza asa de tare ca in club, sau ca la volum mare. Cand mergi intr-un club un “se poarta” asa ceva, incearca sa asculti diferenta intre o piesa de-a lor si oricare alta din acelasi gen muzical.

pink floydLa Pink Floyd am tendinta sa asociez albumele dupa cum suna, am impresia ca Meddle suna la fel ca Atom Heart Mother, sau The Wall ca Wish You Were Here (ca si “sound“, sper sa nu se faca confuzie ca e aceeasi muzica!), sau  The Final Cut cu A Momentary Lapse of Reason, si foarte aproape de Division Bell. Astea sunt observatii subiective, desigur, insa poti asculta si iti poti face singur o parere.

Dream_theater_majestyDream Theater iarasi au un “sound” deosebit, si aici vreau sa mentionez in special, ca sa poti face o diferenta de “sound“, asculta cele doua variante ale albumului When Dream and Day Unite care a fost re-masterizat deoarece prima varianta suna destul de prost, inginerul de sunet recunoscand ca a facut cateva greseli. Daca asculti ambele variante, o sa iti dai seama cum aceeasi piesa sau album poate suna prost sau bine, sau hai sa zicem “altfel”. In general albumele lor au forta, bateria are prezenta si conduce restul instrumentelor. Observ o tendinta la unele albume, de a comprima cam prea mult dinamica, ceea ce desi e mai tare, nu e chiar ce as vrea eu de la o inregistrare de gen. Pe motivul asta au fost discutii si despre “sound“-ul albumului Death Magnetic al celor de la Metallica, fiind prea comprimat dinamic, rezultand o monotonie ce nu atrage atentia adiofililor si melomanilor.

Pentru o comparatie poti asculta Nightwish, care suna tare, comprimat, aglomerat dar la limita – am observat ca cu cat sistemul de sunet e mai bun, cu atat suna mai aerisit – pana la urma rezultatul conteaza, daca suna bine e OK, daca nu.. nu! 🙂

Daca compari “sound”-ul Nightwish cu al celor de la Accept, ai sa auzi o diferenta mare cel putin la partea de joase/bass/baterie. Accept suna mai “metalic”, Nightwish suna mai “plin”, mai in forta, desi posibil sa iti palca ambele trupe.

madonnaMadonna este cea la care poti observa schimbari de sound de-a lungul anilor; sigur, sunt si multi altii, ea e un exemplu. Asculta diferentele intre cum suna piesele ei din anii ’80 , Like A Virgin, sau Material Girl, cum suna Frozen, apoi Music, si cum suna Celebration.

Jean Michel Jarre a realizat un sound deosebit ce parca “scoate toata zeama” din sistemul de sunet, pe albumul Aero, in special piesa Aero. Iar in final vreau sa te invit sa mai asculti inca ceva cu un sound aerisit, cald, dinamic… si anume Henri Texier TrioThe scene is clean, un albumce m-a atras ca “sound” si muzica.

Nu as vrea sa dau exemple dar vreau sa mentionez ca exista artisti care personal nu-mi plac pentru ca , desi canta fain, sau au o muzica destul de elaborata, ceva lipseste, sia cel “ceva” este chiar “sound“-ul. Fara un “sound” bun, ai sanse mai mici sa fii apreciat. Asa cum fara un baterist bun o trupa rock ramane in mediocritate.

Te astept cu un comentariu sau intrebare, si sa imi spui daca ai facut si tu vreun test si ce artisti ai ascultat testand fie scule, fie diferente de “sound“, ce te-a impresionat si ce nu.

Daca ai fi producatorul unei trupe rock, spre ce “sound” ai tinde sa mergi?

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!
Iti place ce citesti?
Aboneaza-te GRATUIT la noutatile de pe acest site! Vei primi e-mail de la mine cand apar noutati, si te poti dezabona oricand. Daca stii pe cineva care ar fi interesat sa citeasca aceste articole, ii poti recomanda acest site.
Nu trimit spam, datele tale sunt in siguranta.

This entry was posted in inregistrari and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Muzica, artisti, si diferentele de “sound”

  1. Florentin says:

    Madonna nu mai are aceea muzicalitate a melodiilor din anii 80-90.Dupa mine cred ca si-a pierdut stilul care a consacrat-o.Ei cred ca prin muzica care o fac acum se adapteaza noului val.Pacat din punctul meu de vedere.Apropos ,ca exemplu Sandra a facut o frumoasa revenire a stilului sau cu ultimul abum scos(Stay in touch-2014) si combina foarte frumos “noul-” cu stilul vechi.
    Mi-ai facut pofta cu Dire Straitssi am sa incerc sa cumpar 2-3 cd-uri originale de pe ebay.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

What Do You See?