Posts

Inregistrare chitara acustica stereo

Inregistrezi chitara acustica stereo pentru ca suna mai fain, dar cum ar trebui pozitionate microfoanele? Sa vedem in continuare cateva tehnici de a capta stereo chitara acustica, cu cateva microfoane. Oricum, suna mult mai fain daca o chitara acustica este inregistrata stereo, nu mono; mai ales daca chitara acustica este un element esential in piesa pe care o inregistrezi. Vei avea de ales cate microfoane vei folosi, cum pozitionezi microfoanele si cum alegi incaperea in care faci inregistrarea.

Mai jos vei gasi si un exemplu, cum am inregistrat eu o chitara acustica in contextul unei piese anume. Spun ca e un exemplu, pentru ca poate alta data voi proceda diferit, in functie de mai multi factori, insa in acest exemplu vei vedea cum am facut eu acum, si la ce rezultate am ajuns.

Locul unde faci inregistrarea  

Incaperea in care faci inregistrarea influenteaza in mod direct felul cum suna si deci cum se va inregistra, chitara. Pe langa forma geometrica a camerei si a amplasarii chitarei si microfoanelor, suprafetele lucioase, ce reflecta sunetul, vor influenta in mod direct felul in care microfonul va capta atat sunetul ce vine direct de la chitara, cat si reflexiile sunetului din suprafetele alaturate, aceste reflexii fiind usor defazate si adaugandu-se la sunetul direct. Foarte posibil ca o chitara buna si un microfon scump sa sune…nu suficient de multumitor.

Daca in schimb camera este tratata acustic, sau contine multe elemente care absorb sunetul, reflexiile vor fi diminuate sau chiar oprite, astfel inregistrand doar sunetul ce vine din chitara. Daca ai ascultat vreodata cum suna chitara acustica la o iesire la iarba verde, probabil ti-ai dat seama ca aceeasi chitara suna diferit acolo fata de cum suna intr-o camera de gen sufragerie. Pentru ca acolo nu (prea) ai elemente care sa reflecte sunetul, si auzi doar chitara (bun, si pasarile… 🙂 )

Important este sa incerci sa inregistrezi in incaperea pe care o ai, si apoi ascultand inregistrarea sa iti dai seama daca acela este sunetul pe care ti-l doresti de la inregistrare sau trebuie sa cauti alta incapere. Eu personal prefer spatiile mai “surde”, fara reflexii daca se poate, iar daca ulterior vreau sa dau un “spatiu” chitarei, pot face asta dintr-un reverb usor din DAW, cu avantajul ca acel reverb il pot folosi si la alte instrumente din acel mix, ceea ce ar face mixul mai consistent.

Daca nu ai o camera tratata acustic asa cum vrei tu, poti cauta o incapere care suna cat de bine se poate. In general camerele goale, mari, fara covoare, cu mobila din lemn ce reflecta sunetul, cu vitrine de sticla, forme cubice, peretii paraleli, sunt camerele de evitat, sunt camerele cu acustica proasta.

Pe de alta parte, o camera mai mica, plina de rafturi de carti, discuri de vinil, cu covoare pe jos, draperii, multe haine, fara vitrine, camerele cu forma diferita de forma paralelipipedica, in special diferita de cea cubica, au sanse sa sune mult mai bine.

Fa cateva teste de inregistrare si observa aceste aspecte. Daca ai posibilitatea sa tratezi acustic incaperea, ar fi minunat. Mai conteaza si locatia din camera unde plasezi chitara si microfoanele. Fa teste, vezi unde suna cel mai bie. Toate acestea merita facute pentru ca daca nu inregistrezi bine chitara de la inceput, ulterior nu mai poti face modificari de sunet in sensul ca nu poti scoate din DAW reflexiile cauzate de acustica incaperii, la inregistrare.

Tehnica asezarii microfoanelor in modul X-Y:

Inregistrare chitara acustica stereo microfon XYAceasta tehnica presupune folosirea a doua microfoane identice, unidirectionale, sau cardioid, asezate foarte aproape unul de celalalt, in directii orientate la 90 grade unul fata de celalalt, avand fiecare diafragma indreptata catre diafragma celuilalt microfon.

Aceasta tehnica ofera o imagine sterofonica buna. Daca interpretul se misca usor pe parcursul inregistrarii, nivelul de inregistrare pentru cele doua microfoane nu se va schimba considerabil. Cu cat distanta dintre microfoane si chitara este mai mica, cu aceasta miscare va fi mai perceptibila si va influenta deci  inregistrarea.

Poti ruga interpretul la chitara sa tina cont de aceste aspecte pe timpul inregistrarii, si chiar ii poti pune sa asculte inregistrarea pentru a intelege ce se poate imbunatati.

Aceasta tehnica ofera si compatibilitate la auditiile in mono. Deci cand melodia se asculta la un radio mono (da, acestea sunt tot mai rare dar inca mai exista), televizor mono sau pe orice alt sistem de sunet mono, melodia va suna la fel de bine, doar ca va fi mono. Cu alte cuvinte, nu apar probleme de anulari de faza ale semnalului.

Tehnica asezarii microfoanelor in modul ORTF (Side-Other-Side):

Inregistrare chitara acustica stereo microfon ORTFAceasta tehnica presupune folosirea a doua microfoane identice, unidirectionale, sau cardioid, asezate aproape unul de celalalt, in directii opuse, la un unghi intre 90 si 135 grade.

Poti incerca o inregistrare cu microfoanele in pozitie similara dar sa lasi vreo 10 cm distanta intre ele (deci distanta va fi si mai mare intre diafragmele lor), sunetul se va schimba.

Primul impact cand folosesti aceasta tehnica, este ca suna mai bine, mai mare, mai larg, imaginea stereofonica este mai mare. Va suna mai fain, atat pentru muzicieni, cat si pentru oamenii care nu au treaba cu domeniul audio. Diferentele de faza si de intarziere a semnalului captat de cele doua microfoane duc la aceasta senzatie placuta de imagine stereofonica mare, larga.

Insa toate acestea au si o latura mai putin placuta. Va trebui sa te gandesti inca din momentul inregistrarii, cum va fi folosita acea inregistrare de chitara, cu ce o vei mixa. Daca mixul final va contine pe langa aceasta chitara si alte chitare si instrumente de percutie, una sau mai multe voci, alte instrumente muzicale sau sunete, s-ar putea ca in contextul mixului chitara inregistrata astfel sa nu fie chiar cea mai potrivita idee. Pentru ca se amesteca cu celalalte sunete din mix. In schimb daca inregistrezi astfel chitara si o mixezi doar cu o voce care este mono, ai toate sansele sa sune bine sau foarte bine, pentru ca nu se amesteca cu vocea, cele doua elemente din mix fiind complet separate.

Tehnica asezarii microfoanelor in modul A-B:

Inregistrare chitara acustica stereo microfon ABAceasta tehnica presupune folosirea a doua microfoane identice, unidirectionale, sau cardioid, ambele orientate catre chitara, avand diafragmele in acelasi plan, si fiind situate la o distanta de 50, sau 70 cm unul fata de altul, fiecare captand cu precadere o anumita parte a instrumentului.

Le poti departa chiar pana la momentul cand ele ajung aproape de capetele chitarei, indreptate fiind spre aceasta. Cu cat le departezi mai mult, cu atat si imaginea stereofonica va creste. Dar acest lucru vine si cu cateva dezavantaje, efectul nu trebuie folosit excesiv, ci trebuie gasit echilibrul, punctul unde chitara suna bine in context. Daca melodia contine doar o voce si chitara, ai posibilitatea sa alegi o departare mai mare intre microfoane, fara ca acest aspect sa produca prea multe daune colaterale (in mod similar modului ORTF).

Aceasta tehnica permite captarea sunetelor direct de la rozeta, de catre unul din microfoane, si captarea sunetelor de la gatul chitarei, de catre celalalt microfon, iar cele doua impreuna vor inregistra pe langa sunetul chitarei, si sunetele produse de miscarea mainilor chitaristului pe corzi, ceea ce daca se doreste, poate fi un efect fain. Acest efect se amplifica odata cu apropierea microfoanelor de chitara.

Daca chitaristul se misca in timpul interpretarii, nivelul de inregistrare poate diferi de cel initial pentru cate unul sau pentru ambele microfoane, asadar trebuie acordata atentie acestui aspect.

ATENTIE! la compatibilitatea in mono! Cand asculti mono, chitara inregistrata cu doua microfoane prea departate, poate sa sune mult mai rau, datorita anularii semnalelor de faza opusa.

Inregistrare chitara acustica stereo 4Pentru a intelege mai bine acest efect, vom considera sursa de sunet ca fiind punctiforma, adica provine dintr-un punct, si are o durata foarte scurta in timp (ceea ce in realitate chitara nu este asa, pentru ca ea genereaza sunet din cutia de rezonanta, unde se petrec unele intarzieri ale sunetului, care se adauga la sunetele directe, asadar pe langa ca vibreaza intreg corpul chitarei (avem mai multe puncte ce genereaza sunet), avem si variatii in timp ale sunetului.

Daca unda sonora pleaca de la sursa de sunet si ajunge exact in acelasi timp la ambele microfoane (asta presupune ca distanta dintre sursa de sunet si cele doua microfoane sa fie absolut identica), vom avea pe ambele canale semnale identice, de aceeasi faza si intensitate – difuzoarele, la auditie, vor vibra simultan in aceeasi directie, pe ambele canale, si vom percepe sunetul cu aceeasi intensitate de la ambele canale, in mijlocul acestora. Practic asta inseamna mono. Auzi in doua boxe, dar ai senzatia ca sunetul este fix in mijloc intre ele.

Datorita faptului ca chitara produce sunete cu toata cutia de rezonanta, si datorita obiectelor din jur care absorb sau reflecta sunetul in proportii diferite, la fiecare microfon va ajunge un cate un grup de sunete foarte asemanator, insa totusi usor diferit, ceea ce face ca cele doua semnale sa fie deci usor diferite.

La aceasta, se adauga si faptul ca daca distanta de la fiecare din cele doua microfoane la chitara difera usor (unul e mai aproape de rozeta, altul mai aproape de gatul chitarei), apare un usor defazaj, este chiar defazajul care ne ajuta pe noi ca oameni sa distingem directia din care percepem ca vine sunetul in general (daca inchizi ochii si o persoana vorbeste in camera unde esti si tu, vei stii precis din ce directie vine vocea acelei persoane, pentru ca sunetul ajunge defazat la cele doua urechi, si nu doar defazat ci mai sunt si alte aspecte ce il diferentiaza – volum, plaja de frecvente – insa nu vreau sa intru in detalii acum – adaug scurt doar, ca stii daca vocea este in fata ta sau in spatele tau, desi esti cu ochii inchisi).

Pe langa acest defazaj si diferente de frecvente si intensitati ale celor doua semnale, la departarea in exces a celor doua microfoane cu care captam chitara, apar intarzieri ale semnalului, pe cate unul din cele doua microfoane, aceasta intarziere poate crea un defazaj foarte mare fata de semnalul de pe celalalt canal; aparent suna interesant, insa in mono, acest aspect se manifesta prin anularea acelor unde de semnal care au intensitati si frecvente identice insa sunt opuse ca faza. Cele doua semnale nu erau identice, asadar se va anula doar o parte din semnal, iar noi vom avea in mix semnalul care a mai ramas.

Oricum, este recomandat sa mixezi (si) in mono. Daca faci mixul sa sune bine in mono, va suna bine si in stereo. Asadar, indiferent cum inregistrezi chitara, asigura-te ca suna bine ulterior si in mono.

Uneori prin departarea microfoanelor suficient de mult, semnalul inregistrat va fi perceput ca venind de la doua chitare. Acesta nu este neaparat un lucru rau. Daca asta vrei sa faci in mix… da-i-nainte! :).

Nu exista o metoda buna si una rea pentru amplasarea microfoanelor, fiecare are avantaje si dezavantaje, ramane sa decizi care se potriveste mai bine pentru ce ai de inregistrat. Poate vrei sa inregistrezi chitara cu un singur microfon si sa o faci sa sune stereo in mod artificial, ulterior, din DAW. Cine asculta ulterior piesa o sa poata sa zica daca ii place sau nu, nu te intreaba nimeni cum ai inregistrat si de ce asa si nu altfel. Rezultatul este cel mai important.

Poti combina metodele, poti folosi si alte metode, sau le poti imbunatati si adapta la sculele pe care le ai la conditiile tale. Vezi in exemplul de mai jos cum am facut eu.

Inregistrare chitara acustica stereo 5Exemplu cum am inregistrat eu o chitara acustica pentru o melodie. Iti ofer acest exemplu, nu pentru a face neaparat fix cum am facut eu, ci pentru a te inspira sa faci orice fel de combinatii de tehnici si de scule audio ca sa ajungi la sunetul pe care il doresti pentru mixul tau.

Locatia in care am facut inregistrarea este o camera de gen sufragerie, partial tratata acustic. Nu este complet “surda”, insa are covor, perdele, haine, si pe doi pereti este burete profilat pentru absobtie fonica si tratament acustic. As prefera o camera mult mai surda, insa de data asta m-am descurcat cu ce am avut.

Plasarea in camera am ales-o astfel incat sa fie diferita de cea centrala, la 1/3 distanta de un perete scurt, camera fiind paralelipipedica.

Chitara am inregistrat-o pe 4 canale, din care credeam ca voi folosi doua, insa le-am folosit pe toate 4 – dupa cum urmeaza:

  • un canal mono – microfon Audio-Technica AT2035 plasat la cam o treime din distanta dintre rozeta si fretul 12, spre rozeta, cam la 15-20 cm de chitara
  • un canal stereo – recorder Tascam DR-40 cu microfoanele deschise, in modul A-B, plasat la aproximativ 20-25 cm de chitara, microfoanele fiind orientate unul spre rozeta altul spre gatul chitarei, inregistrare stereo cu ambele microfoane ale recorderului. Aici mai mentionez ca pe acest recorder modul A-B coincide cu modul ORTF descris mai sus, microfoanele fiind la 90 de grade si avand o distanta de aproximativ 8 cm intre diafragmele lor
  • un canal mono – iesirea prin cablu din chitara, din doza chitarei, chitara fiind electro-acustica. Doar pentru ca nu ma incurca cu nimic sa il am acolo, pentru ca poate suna fain, poate interpretarea iese foarte bine dar am sunete nedorite ce apar pe inregistrarile prin microfon (datorita interpretului sau alte zgomote), iar daca am inregistrarea prin cablu, tot e ceva, poate ma ajuta. In caz ca nu, e simplu – nu o folosesc.

Insa de data asta am folosit inclusiv inregistrarea prin cablu. Am ajuns la un rezultat care imi place cum suna inca imediat dupa inregistrare, neprocesat. Canalul mono de la microfonul Audio-Techinica AT2035 l-am panoramat maxim stanga, canalul mono de pe cablu l-am panoramat maxim dreapta, regland volumele celor doua sa fie cat de cat apropiate, si lasand canalul stereo al recorderului demodificat. Impreuna cele patru suna bine, inregistrarea de pe recorder este mai deschisa, cu detalii pe frecvente inalte, iar celalalte doua mai mult pe joase, fiecare cu particularitatile sale – microfonul si cablul de la doza interna a chitarei. Ulterior am facut si verificarea in mono, si suna bine si in mono.

Scopul este sa sune fain. Daca suna fain, nu mai conteaza ca ai folosit o tehnica iesita din tipare. Tiparele, tehnicile standard, sunt pentru a invata si pentru a te inspira. Mai departe poti face cum consideri, cum iti suna tie fain.

Vezi materialul video urmator pentru a vedea si a asculta inregistrarile:

Iti multumesc ca ma citesti, nu a fost usor de scris acest articol dar sper sa iti fie util. Nu consider ca am acoperit aici tot ce ar fi de acoperit despre inregistrarea unei chitare acustice, insa cred ca acest articol poate fi un punct de start, de la care poti alege o varianta de inregistrare a chitarei, potrivita pentru tine.

Cu drag,
Armin

Inregistrezi mono sau stereo?

Cum e cel mai bine sa inregistrezi: mono sau stereo?

Probabil te gandesti ca este evident ca stereo, de ce sa inregistrezi mono daca poti face totul stereo, nu? Dar raspunsul la intrebarea asta nu este chiar asa simplu. Cea mai mare majoritate din noi cei care facem mixuri si piese sau diverse materiale audio, in general rezultatul final este stereo pe doua canale, poate chiar 5.1, pentru a putea fi ascultate pe computer, smartphone, sisteme de inalta
fidelitate (Hi-Fi), in casti, in masina, etc. Cam toate aceste sisteme fiind stereo, normal ca vrem ca mixul final sa fie stereo.

Dar intrebarea era cum e cel mai bine sa inregistrezi nu sa asculti 🙂 . Ma refer aici la modul in care inregistrezi fiecare din instrumentele pe care urmeaza sa le mixezi. Adica chitara acustica, chitara electrica, tobe (percutie in general), bass, pian, si altele, toate acestea putand fi inregistrate fie stereo, fie mono. Plecam de la ideea ca daca inregistram stereo suna mai natural, mai plin, mai consistent, drept pentru care, este o solutie mai buna in stereo. Hai sa vedem de ce nu e chiar asa…

Problemele de faza

Sunt convins ca multi dintre inginerii de sunet, inregistreaza chitara acustica stereo, sau orice alt instrument, cu rezultate excelente; adica inregistrezi cu doua microfoane o singura interpretare a acelui instrument, la care poti panorama canalele stanga-dreapta si mai mult decat erau ele in inregistrare, sau daca suna bine le poti lasa panoramarea naturala, asa cum ai inregistat, si poate suna excelent. O problema ce poate interveni la astfel de inregistrari este anularea de faza, adica sunete care avand faza opusa se anuleaza reciproc. Aceasta anulare de faze iti poate distruge sunetul, mai ales in mix.

Anulare-de-faza-antifaza-inregistrari-audio

Cu cat folosesti mai multe microfoane pentru inregistrarea unei surse de semnal, cu atat ai sanse mai mari sa ai de-a face cu anularea de faza, rezultand un sunet “spart”, ciuntit. In special pentru cei care sunt la inceput cu inregistrarile in studioul de acasa (home studio), se recomanda evitarea captarii sunetelor instrumentelor cu mai multe microfoane, si se recomanda captarea acestora mono, cu un singur microfon.

Cum se manifesta inregistrarile stereofonice in mix

O alta problema ce apare cand mixezi instrumente inregistrate stereo, este ca pierzi focusul in mix, si nu se aud clar instrumentele, nu se separa unul de altul suficient. Ai percutie stereo, pian stereo, chitara stereo, sintetizator stereo, totul este stereo dar nu poti spune precis unde in spatiul stereo este fiecare instrument. Ajungi la un mix murdar pe care cu greu sa deloc il poti repara. Fiecare instrument suna, separat, excelent! Insa in mix se peird toate.

Ai si cateva solutii la problemele acestea, de care poti tine cont cand faci un mix. Una dintre ele este, de exemplu, sa inregistrezi chitara din doua interpretari (double tracking) mono, le asezi in sesiunea de lucru pe cate un canal fiecare, si panoramezi acele canale unul maxim stanga, altul maxim dreapta. Apoi pianul sa zicem, sau alt instrument ce il vrei stereo in mix, il inregistrezi stereo, dar il panoramezi 70-80% stanga-dreapta, si daca ai inca un instrument il panoramezi mai spre centru, sa zicem 20-30% stanga-dreapta, sau doar intr-o singura parte, lasand loc pe partea opusa inca unui instrument – ai putea pune astfel doua instrumente de suflat diferite, ce canta in tandem de exemplu. E doar o idee.

Asta sunt doar cateva exemple ca sa prinzi ideea, nu te limita la astea ci incearca mai multe astfel de setari – poate nici nu ai pian in piesa la care tocmai lucrezi si tu citesti aici cum sa il panoramezi 🙂 – deci nu e vorba de pian in sine neaparat, ci de orice instrument ai in piesa la care lucrezi.

O alta solutie pentru a rezolva problema: alege un singur instrument stereo. Gandeste-te care dintre instrumentele piesei este cel mai important in piesa, care trebuie sa iese neaparat in evidenta. Acela lasa-l stereo sa se desfasoare larg pe tot campul stereofonic,  iar celalalte inregistreaza-le mono, chiar daca le panoramezi cu ceva procente stanga sau dreapta.

In final vrei ca mixul sa sune clar, plin, inchegat, si sa scoata in evidenta ce e mai bun la instrumentele folosite. Inregistrarile stereo pentru toata paleta de instrumente nu prea te ajuta sa faci asta. Adica daca toate instrumentele din mixul tau sunt stereo, apar probleme la mixaj.

O alta idee care te poate ajuta este sa lasi piesa cat mai aerisita, sa nu o aglomerezi cu instrumente, astfel focusul cade pe fiecare instrument pe rand, sau pe cel mai important, in functie de compozitie. Citisem pe undeva chiar ca e o idee sa compui o pisa, si cand zici ca e gata, sa scoti unul dintre instrumente, pe ideea ca oricum faci, sunt prea multe. Asta merge in cazul ca nu ai o formatie cu  un numar clar de componenti, instrumentisti, de inregistrat, caz in care trebuie sa ii inregistrezi pe toti. Si apoi sa ii mixezi! Daca tragi totul stereo… o sa vezi ce iese :).

Insa ce poti sa faci cu o pereche de microfoane este sa inregistrezi ambianta camerei in care inregistrezi, daca aceasta este una placuta, plus instrumentul mono cu alt microfon, si apoi poti mixa daca si cand e cazul, acea inregistrare a ambiantei cu instrumentul in cauza.

Chiar mai mult, daca inregistrezi pe rand instrumentele in aceeasi incapere, lasa cele doua microfoane sa inregistreze in acelasi loc ambianta pentru fiecare din instrumente, astfel avand in final o ambianta comuna, mixul va suna cu acea ambainta frumos, toate instrumentele avand aceeasi ambianta, si daca depui putin efor, chiar si panoramarea intrumentelor se poate face face si in functie de cele doua microfoane in mix.

As recomanda spre auditie niste Pink Floyd si Dire Straits pentru a observa cum sunt mixate si cum comunica instrumentele intre ele, chiar daca poate tu mixezi altfel de muzica; si daca acesta este cazul, cel putin observi ideea aplicata, si apoi o poti aplica la tine, indiferent ce fel de muzica faci/inregistrezi. Pentru ca vorbim aici inclusiv de instrumente virtuale.

Nu uita ca orice regula sau idee citesti sau inveti de oriunde, poate fi incalcata fara nici o problema, daca mixul suna bine. Nici o regula nu e mai importanta decat cum suna mixul tau, deci ramai concentrat pe cum suna mixul, nu pe reguli; e bine sa cunosti regulile, sa experimentezi si sa asculti, apoi iei decizii in functie de cum suna, dar aceste idei sau reguli te ajuta sa te ghidezi dupa ele mai usor, sa ai un punct de plecare.

Experiment practic:

In final, iti propun un mic experiment pentru observarea anularii semnalelor identice cu faze diferite la 180 de grade:

– deschide o melodie in DAW, orice DAW modern multitrack, si pune melodia pe track-ul 1; copiaz-o pe track-ul al doilea, imediat sub ea, la inceputul sesiunii, ca cele doua sa fie perfect sincronizate – daca sunt aliniate la stanga la inceputul sesiunii, ar trebui sa fie sincronizate; apoi pe unul din cele doua canale stereo pe care e piesa, sa zicem pe al doilea, aplica functia “invert” – fie o gasesti din meniu, fie o gasesti pe mixer, direct pe canalul stereo. In caz ca nu ai asa ceva, fa invert in fisier si salveaza-l cu alt nume, si apoi deschide si fisierul original si cel cu “invert” aplicat, pe track-uri diferite, dar sincronizate. Ai sa observi ca desi indicatoarele de nivel merg pentru ambele canale, pe canalul master, principal, nu se aude nimic, si nu iese nimic din placa de sunet; daca setezi sa se auda doar unul din cele doua canale, oricare, se va auzi acel canal. Daca le setezi pe ambele sa se auda, desi indicataorele de nivel de la ele indica semanal, pe canalul master nu se aude nimic, si nici indicatorul de semnal nu indica nimic grafic.

– intr-un mixer de DJ sa zicem, intri cu acelasi semnal pe doua canale de intrare, dar pe unul inversezi faza cu 180 de grade. Practic poti obtine asta din inversarea firului de masa cu firul de semnal, printr-o lipire incorecta a cablurilor pe mufe, de exemplu. Eu chiar am patit asta in mod practic dintr-o eroare, un cablu lipit aiurea, si efectiv vedeam semnal pe ambele intrari insa pe iesire nu auzeam nimic; daca lasam doar unul din cele doua canale, se auzea semnal pe iesire, daca ridicam amandoua cai, nu se mai auzea nimic, desi indicatoarele de nivel indicau semnal aproape maxim.

Deci fiind in atifaza, se anulau.

Daca ai intrebari si crezi ca te pot ajuta, sau ai o experienta legata de acest subiect, ce crezi ca merita povestita, lasa-mi mai jos un mesaj.

Iti multumesc ca ma citesti, imi doresc sa iti fie de folos materiale ce le citesti pe acest site.

Te poti abona la noutatile inregistrariaudio.ro completand formularul din dreapta (datele tale vor fi in siguranta).

Cu drag,

Armin

P.S.: Stii pe cineva caruia munca mea ar putea sa-i fie utila?
Recomanda-i acest site!

Review recorder portabil Tascam DR-40

Inainte sa trec la articolul urmator ce face parte din seria celor 12 elemente necesare unui home studio, vreau, trebuie si am nevoie sa fac un “review” la recorderul portabil Tascam DR-40. Sau recenzie, desi nu imi place asa mult cum suna :).

Dar imi place cum suna recorderul, si la finalul articolului poti asculta o inregistrare facuta cu el.

Datele tehnice ale acestui recorder le gasesti pe pagina oficiala Tascam, la Tascam DR-40.

Manualul de utilizare il gasesti aici.

Si tot pe pagina Tascam gasesti un document cu noutati despre Tascam DR-40 care nu se gasesc in manualul original, dar care recorderul le are, in functie de ce versiune de firmware are. Se recomanda sa se instaleze permanent cea mai noua versiune de firmware.

Ca orice recorder, are si plusuri si minusuri, insa pentru mine plusurile au bagat in buzunar de departe minusurile :).

Multa lume il stie ca un concurent serios pentru Zoom H4N, doar ca este mai ieftin, si pentru mine s-a potrivit mai bine datorita unor functii pe care eu le utilizez, facand abstractie de pret. Astfel de aparate sunt cautate mult si pentru a le folosi impreuna cu aparatele foto DSLR in timp ce filmeaza, pentru captarea sunetelor.

In urma cu cativa ani, foloseam un MiniDisc portabil, cu doua microfoane electret pe cablu de 0.5 m pana la cablu de cativa metri, si am obtinut multe rezultate bune, insa un recorder portabil este mai calitativ si mai ergonomic.

MiniDiscul are dezavantajele lui: desi bateria tine destul de mult, totusi motorasele din el o consuma mult mai rapid decat un recorder ce trage pe card SD. Si mai face si galagie cand invarte discul, la cabluri de 0.5m se aude, capteaza si sunetul motoarelor in medii cu sunete fine (padure, camera linistita, etc). Apoi trasul pe PC inseamna redare in timp real a inregistrarii, plus trecere a semnalului in analogic 7apoi iar in digital (afara de cazul ca ai un deck si poti scoate digital sa tragi pe PC digital, eu nu aveam).

Buun…

Aveam nevoie de urmatoarele facilitati ce trebuie sa intruneasca recorderul:

Tascam DR-40 fata inregistrari audio 4 canale microfon condensator1. Pret pana in 1000 lei (pretul fiind valabil in luna august 2013)

2. Dual recording (am nevoie sa inregistreze un back-up la minus 10-12 dB pentru cazul ca am varfuri care altfel ar bate pe rosu in clipping) – vreau de exemplu sa inregistrez un tren cum trece – nu stiu daca e suficient 10-12 dB in acest caz, dar e doar un exemplu, ma gandesc sa folosesc microfoane externe dinamice pentru tren, cat si cele interne condensator pentru pasajul fin de inainte si dupa ce trece trenul.

3. Sa traga wav la 24bit/48KHz (cel putin, daca e 96 e si mai bine, si cele mai multe stiu chiar 96KHz), mp3 la 192-320kbps stereo (iarasi, cam stiu toate asta).

4. Baterii care sa dureze mult (AA e o idee buna, am acumulatori, ma doare-n bascheti :) )

5. 2 intrari de microfon XLR, cu phantom power, si intrare (aceeasi mufa, combo, e OK) microfon dinamic. Intrare de linie nu cred ca imi trebuie, dar cele mai multe recordere oricum au si intrare de linie.

6. Limitator analogic inclus, aveam la MiniDisc un fel de compresor-limitator, care odata activat ridica mult si zgomotul de fond, nu prea pot folosi asa ceva la ce vreau eu, deci speram la ceva mai util. Adica limitator, nu compresor si limitator – nu stiu daca reusesc sa ma exprim cum trebuie aici, sper ca se intelege ce vreau.

7. Mic rumble / low-cut filter / filtru trece-sus de 40 HZ, sau ceva de genul asta (sigur e util, ca microfoanele condensator-electret care vin cu el sunt foarte sensibile la frecvente joase!!)

8. SD(HC) si USB – cam toate au asta

Am studiat cu mai mult timp in urma, si Tascam-ul imi facea cu ochiul, dar am citit in review-uri pe diverse site-uri cateva minusuri care nu prea imi conveneau: daca dai nivelul de inregistrare la minim si inregistrezi pe intrarea de linie un semnal prea puternic, posibil sa distorsioneze, nu il poti da mai incet, practic cand dau nivelul de inregistrare la zero, nu e liniste, ceea ce nu mai intalnisem la nici un recorder in viata mea de pana acum, nici la magnetofon, casetofon, MiniDisc deck, portabil, PC/placa de sunet, nicicare.

Apoi am studiat recorderul Zoom H4N, care e mai scump… acesta are problema ca si daca invarti microfoanele sa faca 120 de grade, tot nu va suna ca o adevarata captare stereo asa cum o aude urechea umana, nu este completa setarea microfoanelor ca tip A-B.

Apoi fata de Zoom, Tascam-ul acesta nu are metronom, doar tunner, si nu poate fi folosit ca placa de sunet conectandu-l la USB. Am zis… pai placa de sunet am deja, deci nu am nevoie de functia asta, desi ar fi fost fain, dar nu e un minus prea mare pentru mine care am deja placa de sunet cu phantom power, si etc. Si apoi m-am gandit ca oricum nu il iau sa inregistrez iesiri de linie, ci pentru partea de microfoane, si uite asa am ajuns sa dau comanda pentru Tascam, si nu imi pare rau pentru nici un ban dat.

Handheld 4-track Portable Recorder tascam DR-40 lateral inregistrari audioBanuiesc ca deja te-ai uitat peste datele lui tehnice, deci cam anticipezi ce stie sa faca. Eu desi citisem datele de pe site, cand l-am avut in mana m-a surprins foarte placut cu inca cateva chestii la care nu ma asteptam de la el.

In primul rand, face TOT ce am scris la lista de facilitati pe care eu am pretentia sa le indeplineasca un recorder portabil.

De placa de sunet nu duc lipsa, si copierea fisierelor pe PC se face (desi e USB 2.0) cu peste 20 MB/s – asa imi arata Total Commander in timp ce copiez fisierele, ceea ce inseamna si chiar se si intampla practic (uita de datele tehnice ale standardului USB 2.0 pentru moment) ca un fisier de 100 MB se copiaza in mai putin de 5 secunde. De pe un stick USB ieftin nu pot copia cu mai mult de 15 MB, iar de pe o retea locala ce merge foarte bine, afara de cazul ca este Gigabit LAN, copiez cu aproximativ 12 MB/s, iar de pe un card MiniSD din dintr-un cititor de carduri mai slabut, copiez pe acelasi PC cu acelasi program cu aproximativ 6 MB/s ca sa ai un termen de comparatie.

Ca moduri de inregistrare pe langa ce stiam eu ca are si am vrut sa aibe, adica mono, stereo, dual, mai are si 4 canale, overdubbing mix, overdubbing separat. Scrie in datele lui asta, dar abia cand l-am luat in mana mi-am dat seama ce pot sa fac cu el!

Modurile de inregistrare mono si stereo e clar ce fac. Doar ca in cel mono, va mixa semnalul de pe cele doua microfoane; sau se poate alege ca intrare mono intrarea stanga combo, pe care poate fi instrument, linie, microfon dinamic sau condensator, orice.

Modul dual l-am vrut pentru diverse aplicatii unde am o dinamica mare a sunetelor de inregistrat: trecerea trenului pe langa mine, are multe detalii inainte sa vina trenul, de la sunete ambientale (pasari, insecte, etc) si sunetul trenului in sine cand se apropie, si cand ajunge aproape, creste drastic presiunea acustica si nivelul semnalului, si cu modul de inregistrare dual, inregistreaza o copie mai putin sensibila a semnalului ajustata la maxim cu 12 dB mai putin decat primul semnal, practic face 2 fisiere identice ca si continut, dar diferite prin nivelul semnalului, cu maxim 12 dB, iar daca semnalul cel mare a distorsionat putin la inregistrare, am semnalul mai slab pe care il pot mixa cu cel puternic in zonele de distorsiune, sau chiar inlocui cu acesta, pentru a avea in final un semnal bun pe toata durata dar fara distorsiuni.

Chiar mai mult, pot seta daca sa inregistreze de pe microfoanele interne sau de pe intrarile de linie/instrument/microfon, si pot seta optional, si nivelul de inregistrare independent pe fiecare din canale.

Tascam-DR 40 partea de jos mufe combo xlr jack inregistrari audioModul overdubbing e clar ce face, insa mentionez ca poti selecta dintre oberdubbing mix, ceea ce mixeaza semnalul de intrare (fie al microfoanelor incorporate, fie al semnalului intrat prin mufele combo (XLR, jack TRS sau TS) cu fisierul peste care faci overdubbing, si overdubbing separat ceea ce creaza un fisier nou al semnalului respectiv de intrare.

Modul 4 canale permite inregistrarea simultana a celor doua microfoane integrate ale sale, si celor doua intrari cu reglaj independent al nivelului de inregistrare pe fiecare canal, si inclusiv monitorizarea separata sau impreuna a celor 2 seturi de canale (microfoanele interne sau intrarile externe) in timpul inregistrarii.

Mi-amintesc ca unele modele de MiniDisc-uri nu puteau regla nivelul de inregistrare in timpul inregistrarii, ci doar daca pui pe  pauza, evident acest recorder poate sa regleze nivelul in timpul inregistrarii, este o functie foarte utila.

Unul din motivele pentru care ma gandeam sa cumpar un recorder portabil, pe langa inregistrarea a 47 milioane de sunete din natura, a fost si faptul ca il pot folosi ca si microfon de voce pentru cate o melodie, in studio. Si calitatea sunetului m-a surprins extrem de placut, nu mi-a venit sa cred cum poate sa inregistreze! Bine, eu veneam de pe istorie MiniDisc, dar totusi…

Un alt motiv este sa inregistrez chitara electro-acustica stereo cu microfoanele lui, plus pe una din intrari pot inregistra chitara si prin cablu simultan, iar in DAW cele 3 canale le pot mixa astfel incat sa obtin diverse nuante ale sunetului.

Iar faptul ca pot inregistra inca doua microfoane ma va ajuta sa inregistrez un tren care trece pe langa mine, si care vreau de mult timp sa il inregistrez tot mai bine, sa sune impecabil, cu urmatoarele setari:

Cele doua microfoane setate sa capteze ca A-B, stanga-dreapta, si inca doua microfoane dinamice (de preferinta identice) pe intrarile separate, care suporta oricum nivele mari de presiune dar am si controlul independent al nivelului de inregistrare. Asa, dau sensibilitate mai mare la microfoanele integrate, sa capteze foarte bine toate detaliile de dinainte sa ajunga trenul, si cand se apropie, iar acestea vor distorsiona cand e trenul prea aproape. Microfoanele dinamice nu vor capta detalii inainte sa ajunga trenul, insa vor capta foarte bine si fara distorsiuni trenul cand e aproape. Apoi cand ajung in studio, cele doua track-uri le mixez astfel incat sa am si detalii si sa nu am distorsiuni.

Am luat exemplul cu trenul pentru ca e un sunet cu dinamica mare si pentru mine era o provocare de mult timp sa il inregistrez “ca la carte”. Am mai auzit sunete de tren prin piese de teatru, si pe net, insa niciunul nu este cum vreau eu. Inclusiv la teatru se pot folosi sunete mult mai potrivite.

La capitolul ergonomie sta excelent! Prima oara am invatat singur sa lucrez cu el, si abia apoi am deschis manualul, desi inca nu l-am citit tot, dar 98% din functii sunt intuitive, si mie oricum imi place sa aflu singur tainele sculelor fara manual, mult mai rapid. Vreo doua functii nu stiam ce fac si am apelat la manual, si apoi am mai gasit in manual niste chestii fara de care poti sa supravietuiesti linistit, nu trebuie sa le stii neaparat, dar te pot ajuta.

Functii ca A-B repeat (repetarea unui anume pasaj dintr-o inregistrare), auto rec mode (pornirea inregistrarii cand semnalul trece de un anumit nivel), difuzorul din spate pentru monitorizare, mie nu-mi folosesc, dar e bine ca sunt acolo.

Pana la urma nici tunnerul nu il folosesc pentru ca am tunner pe chitara electro-acustica, integrat, dar daca o sa vreau sa acordez vreun instrument muzical si nu am chitara la mine, pot sa fac asta doar cu ajutorul recorderului.

Pentru inregistrari pe teren, am tinut sa am asa-numitul Mic rumble / low-cut filter / filtru trece-sus. Una din problemele cu care te confrunti cand inregistrezi pe teren, in natura, este vantul. Acest filtru elimina o parte din zgomotul produs de vant, insa una mica. Are posibilitatea sa il setezi la 40 Hz, 80 Hz, sau 120 Hz. Insa pentru vant e nevoie neaparat de un burete paravant (windscreen).

Acest filtru reduce din frecventele joase sub limita setata; o mare parte dina cele frecvente de multe ori nu sunt necesare, si uneori nici nu se aud toate,  in schimb ele ocupa mult spatiu din dinamica formatului pe care inregistrezi, asa ca filtrand semnalul, practic lasi loc sunetelor utile sa ocupa plaja dinamica.

Este inclus si un limitator ce reduce mici distorsiuni la care poate ajunge uneori semnalul. Poti seta semnalul de inregistrare pe automat si regleaza el singur semnalul, insa vei auzi cum lucreaza compresorul, vei avea amplificat si zgomotul de fond, si sunetele puternice ce intervin brusc vor distorsiona usor – e foarte bun pentru a capta voci la care sa intelegi ce se vorbeste, pentru ca are o sensibilitate mare, insa nu e potrivit pentru inregistrarea “ca la carte” a sunetelor ce sa le poti folosi ulterior in muzica, teatru sau filme.

Tascam DR-40 spate inregistrari audioLa inregistrari in teren sau in studio, ca sa il pozitionezi cu microfoanele indreptate spre ceea ce te intereseaza sa inregistrezi, il poti monta pe un stativ standard pentru aparatele foto. Eu cum deja aveam trepiedul aparatului foto, cand am inregistrat trenul doar am luat trepiedul cu mine, l-am montat si functioneaza perfect; capul trepiedului se poate indrepta si fixa in orice directie, ceea ce la inregistrarea stereo cu doua microfoane este foarte util.

Pe teren cand pleci e bine sa ai la tine, pe langa trepied, inca un card SD(SDHC), un set de 3 baterii alkaline sau acumulatori AA (R6), si buretele antivant. O pereche de casti pentru monitorizare te-ar ajuta foarte mult, preferabil inchisa, ce izoleaza sunetul ce-l asculti, de exterior.

Il mai poti utiliza si ca mp3 / wav / bwf – adica toate formatele ce stie sa le si inregistreze. Eu l-am conectat pe un cablu jack-RCA la intrarea AUX de la CD-Player-ul din masina, si merge excelent. Daca ai adaptor de la bricheta de la masina la USB, il poti conecta pe USB si ai autonomie cat e motorul pornit, si oricum nu consuma recorderul prea mult curent.

Cateva functii mici si utile:

– redare folder, playlist, toate fisierele – repeat 1, all repeat, single, continuous – EQ (destul de simplist, dar poate fi util) – Jumpback – o functie excelenta, ce sare inapoi cateva secunde 1,2,3,4,5,7,8,9,10,20,30 la alegere – 6 presetari de efecte – personalizarea denumirii fisierelor de inregistrat – divide – impartirea in 2 fisiere a unui fisier – folosirea de marcaje in fisier, la inregistrare – mixer cu panoramare – preinregistrare a doua secunde (util pentru a nu rata inceputul a ceva important) – monitorizarea unui anume grup din cele doua disponibile pe inregistrarea pe 4 canale – poti alege daca vrei sa inregistreze doar de pe microfoanele integrate (mono sau stereo), doar de pe mufele de intrare (linie, instrument, microfon dinamic sau cu phantom power), sau de pe taote 4 independent.

Pro:

  • TOT ce am cerut in lista de functii si am eu nevoie de la un recorder portabil
  • overdubbing mix si separat
  • comutarea microfoanelor integrate, intre pozitiile X-Y si A-B
  • 4 canale (2 microfoanele interne + cele doua intrari, cu reglaj separat al nivelului de inregistrare)
  • ergonomie foarte mare in utilizare

Contra:

  • mufa pentru casti/iesire linie de 3.5mm jack in loc de 6.3mm jack
  • nu are functie de placa de sunet / interfata audio
  • nu are metronom
  • sunetul apasarii tastelor in timpul inregistrarii, se imprima si pe inregistrare (se poate folosi cu o telecomanda ce se vinde separat, pentru a inlatura acest neajuns)

Cateva concluzii:

Tascam-DR 40 cutie inregistrari audioDaca toate lucrurile mentionate la punctele “contra” nu te deranjeaza cu nimic, atunci este recorderul perfect pentru tine. Daca insa ai nevoie si de alte functii cum ar fi placa de sunet, metronom, etc, poti opta pentru alte modele. Si Zoom H2 face treaba buna, ii poti seta figurile polare ale microfoanelor, insa nu are intrari balansate XLR/TRS, deci depinde ce ai nevoie de la el. Pentru mine Tascam DR-40 este exact ce vreau de la un recorder portabil cu microfoane integrate. Nu inseamna ca nu mai am ce sa cer de la el, imbunatatiri se mai pot aduce oricand, dar daca acum ar trebui sa imi iau un recorder portabil, tot pe asta l-as alege.

Asculta o inregistrare facuta cu el – am inregistrat un tren ce trece pe langa mine. Regleaza volumul astfel incat sa se auda ca si cum ai fii langa el. Astept parerea ta:

 

https://soundcloud.com/inregistrariaudio/tren.

Lasa-mi un comentariu mai jos daca ti-a folosit acest review, sau daca vrei sa adaugi ceva.

Si daca inveti sa scoti maxim din recorderul tau, si inregistrarea… Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Prima melodie creata de mine pe PC

M-as bucura ca acest articol sa inspire si pe altii in creatia muzicala. Eu de aici am plecat, e prima mea realizare… cam abstracta dar m-am bucurat mult de ea. In 2004 la cursul de DJ am invatat cate ceva despre masuri, despre numararea “beat”-urilor, numaram 4-8-16-32 sau 64 de “beat”- uri ca sa potrivim piesele de club la mixaje. Mi-am dat seama ca “simt” piesele fara sa numar, stiam cand se schimba masura, cade piesa, sau se intampla ceva.

S-au facut niste conexiuni la mine in minte, aveam un PC AMD K7 cu o placa de sunet ieftina daca nu chiar onboard, si afland cum sta treaba cu ritmul piesei de club, si am vrut sa incerc sa fac si eu. Am deschis Cool Edit Pro, si imediat la scurt timp Adobe Audition 1.0 parca, apoi 1.5. In Audition deja aveam la dispozitie 128 de track-uri stereo, ceea ce era mult si imi erau suficiente.

Am luat un “beat” de la o piesa de club, un sunet de “clap” de la alta, si tot asa si cu sunetul pe inalte dintre “beat”-uri, le-am aranjat, si deja suna a ritm simplu, cel mai simplu, de piesa de club – eram cel mai fericit! Apoi experimentand, dupa ce am facut aranjamentul de ritm, am sters track-ul cu “beat-uri”, si am dat play, vazand ca suna fain, si asa a ramas piesa sa inceapa cu inaltele “off-beat”.

Din graba si pentru ca nu stiam sa setez tempo-ul piesei in soft, faceam niste improvizatii care-mi consumau mult timp in soft: de exemplu luam o melodie al carei tempo este cat vreau eu, adica 126 BPM (Beats Per Minute – batai pe minut), puneam in vizualizarea multitrack piesa de club, sub primul ei “beat” puneam “beat”-ul meu (decupat din alta piesa, ca nu aveam altul), inseram o secunda de pauza in fisierul wav cu beat-ul, imediat dupa el, notam cu cursorul locul unde incepe al doilea “beat” de la piesa de club luata ca sablon, si de acolo taiam fisierul cu “beat”-ul meu, astfel durata fisierului cu “beat”-ul era exact o bataie intreaga dintr-o piesa, iar aranjand una dupa alta 8 astfel de beat-uri, imi iesea tempo-ul 126 BPM.

Acestea le selectam ca si grup, pe care il faceam sa se repete pe toata durata piesei, si apoi pe acest “beat” cladeam restul piesei. Imediat ulterior am descoperit ca pot seta BPM-ul din soft, si pot seta wav-ul sa se repete la un anumit numar de “beat”-uri ceea ce mi-a usurat mult munca. Si tot asa invatand softul tot mai bine gaseasm, intuiam facilitati ce-mi erau foarte utile.

In alte piese ulterior am sunete de pian, dar erau efectiv sample-uri separate feicare, pentru fiecare “clapa” apasata era un wav pe un track din soft. Adica “munca de chinez batran”. Cand am dat apoi de FL Studio lucrurile s-au simplificat pentru o scurta perioada de timp, insa crescand posibilitatile hardware si software, au crescut si ideile si necesitatile, deci iar s-au complicat, si au ramas asa – asta e partea frumoasa :).

Am zis ok, am ritmul – ma grabeam sa merg inainte cu melodia, abia asteptam sa fie gata – cum adaug alte sunete? Pai nu am. Ok, hai sa le inregistrez: si asa a venit ideea de a inregistra eu propriile sunete. Nu aveam alt soft la indemana, nu aveam chitara, clape, nimic. Clape nu am nici acum, dar urmeaza in (foarte) curand sa am :).

Am luat MiniDisc-ul (atat deck cat si unul portabil, pe rand) si am facut o pasiune din a inregistra… orice: greieri, trenuri, pasari, lilieci, voci de oameni care povestesc diverse (bunicul si bunica de exemplu), clopote de biserica, bariera de cale ferata, etc. Din toata colectia asta am ales sunete si le-am prelucrat in soft – reverberatie, rulare inversa, si multe alte efecte, experimentam mult, apoi le-am pus unul langa altul sa se potriveasca pe ritm. Nu stiam teorie muzicala deloc, totul am facut dupa ureche cum am simtit eu.

Asa arata o sesiune in Adobe Audition, desi softurile pentru productie audio acum sunt mult complexe si mai simplu de utiliza, eu am folosit un soft de editare la aranjarea intregii piese, azi nu mai lucrez asa, dar a fost un inceput, o experienta:

audition inregistrari audio multi track session daw

Sesiune in Adobe Audition

Stateam pana la 4:30 AM sa inregistrez si sa prelucrez sunete, de unde si numele piesei. Aveam niste casti Watson, mi le-am luat din Metro, pentru cursul de DJ si alte aplicatii; monitorizarea o faceam in boxe Jazz Hi-Fi pe 3 cai, si un amplificator Delia Electromures, apoi am trecut pe boxe Unitra de 75w si amplificator Emerson Selene – vechi dar bun, si azi in 2013 functioneaza perfect. Faptul ca nu aveam scule performante m-a determinat sa scot toata zeama din ce aveam, tineam si tin si azi, la calitate, daca nu suna bine,mai bine nu ascult muzica.

Am trimis piesa la Severin la un coleg de forum (hi-fi(punct)ro, nu mai exista din pacate) ce se ocupa cu scule profesionale, sa o asculte la volum mare sa imi dea un feedback, si mi-a zis ca kick-bass-ul e prea tare fata de restul, in rest era ok. Am corectat, si am tinut cont si la urmatoarele piese.

Daca-mi amintesc bine, softul mi-arata ca la piesa asta am stat sa lucrez undeva la vreo 50 de ore in total, iar dupa un timp (1-2 ani) invatand mai multe, si avand mai multa experienta, am revenit asupra piesei pentru mici modificari, am mai cizelat-o putin.

Iata cum suna acum piesa asta, finalizata in 2007:

Si iata cum suna o piesa mai noua de-a mea, tot fara teorie muzicala dar cu scule ceva mai performante si ceva experienta:

Acum studiez FL Studio, Cubase, pian, chitara si teorie muzicala, pt ca… nu se mai poate fara – dar am in continuare idei de integrare a multor sunete inregistrate din natura, in alte compozitii, si abia astept sa le realizez.

Daca iti vine sa compui ceva, nu te lasa limitat de nici un regulament, inregistreaza un sunet care iti place si integreaza-l in muzica ta. Au mai facut asta multi pana acum, dar fiecare poate face asta in modul sau original.

M-am bucurat ca am dat viata unor sunete inregistrate si a iesit o melodie. Apoi au urmat alte piese pentru care am inregistrat multe alte obiecte, si cand am ajuns la 12 piese am facut un album – Essential Thoughts. Mi-a venit ideea ca unele piese sa treaca dintr-una intr-alta si asa am folosit sunetul unui tren, o locomotiva electrica ce pleaca de pe loc, si se aude cum suna, cum pornesc ventilatoarele de racire, compresorul, etc, iar la finalul piesei a doua care incepe cu aceasta locomotiva, se aude cum franeaza trenul in gara. Nu am lansat albumul, ci i-am facut o coperta si l-am dat la prieteni si rude.

Scrie-mi cum ai inceput tu sa faci muzica si care este prima experienta legata de prima piesa. Daca ai o intrebare sau comentariu despre articol, scrie-mi mai jos.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Boxe pentru acasa

Bine te-am (re)gasit pe inregistrariaudio.ro!

Daca in articolul de data trecuta am tratat amplificatorul audio, acum vin cu un mini-ghid pentru o pereche de boxe ce pot fi conectate la amplificator pentru a asculta muzica. Acesta te ajuta si daca vrei sa achizitionezi o pereche de boxe, si daca ai deja una si vrei sa o valorifici mai mult decat pana acum.

Boxe  este termenul mai comun pentru Incinte Acustice. Incintele acustice sunt cutii de lemn (sau alte materiale) special construite pentru a imbunatatii proprietatile acustice ale difuzoarelor pe care le sustin. Acestea pot avea unul sau mai multe difuzoare. Cele pentru ascultat muzica acasa au in general doua trei sau patru difuzoare.

Pioneer-S-Z72-audio-boxe-speaker-system-stereo-vintage

Cele mai multe incinte acustice care au doua sau mai multe difuzoare, au unul sau mai multe filtre – circuite electronice ce filtreaza plaje diferite de frecvente, si “impart” frecventele inalte, medii si joase, la difuzoarele aferente, pentru o redare mai buna a spectrului audio. O boxa ce are doua difuzoare si un filtru, spunem ca este o boxa pe doua cai, sau incinta acustica pe doua cai. Numarul de difuzoare nu intotdeauna coincide cu numarul de cai, pot fi si boxe cu trei difuzoare si doua cai, daca exista un singur filtu care imparte plaja de frecvente in doua si nu in trei (o parte pentru un difuzor, si alta pentru celalalte doua  ce primesc exact acelasi semnal, fara nici un alt fltru).

Unele incinte acustice sunt inchise, altele au un port de bass reflex. Cele cu bass reflex au un port prin care circula aerul, si interiorul cutiei comunica cu exteriorul. Cele inchise nu au acel port, aerul se comprima in interior. Ca sunet, diferenta intre cele doua variante este felul cum suna frecventele joase. Preferintele pentru o varianta constructiva sau alta, difera de la individ la individ, si e bine sa alegi intre variante cu urechea, nu cu datele tehnice in fata sau dupa ce zice “lumea”, fiind o alegere subiectiva.

Pentru aparatura Hi-Fi de acasa ai posibilitatea sa alegi intre boxe de podea (standfloor) sau boxe de raft (bookshelf), fiecare cu avantajele si dezavantajele sale insa nu intru aici in detalii. Daca ai de ales, pentru o camera mare alegi standfloor, iar pentru camere mai mici alegi bookshelf, ocupand spatiu mai putin, sunand totodata bine si suficient de tare pentru o camera mica.

Boxele au o caracteristica electronica numita impedanta, aceasta se masoara in ohmi (Ω) insa nu vreau sa intru in detalii de electronica despre acest subiect. Cele mai multe amplificatoare si boxe sunt de 8 sau 4 ohmi, si trebuie neaparat sa fii atent cum le conectezi intre ele. Mai exact:

Date thenice pe eticheta de pe spatele vboxeiBoxele trebuie sa aiba o impedanta cel putin la fel ca si amplificatorul. Ideal e sa fie la fel. Dar daca totusi este mai mare (sa zicem ca pui boxe de 8 ohmi la amplificator de 4 ohmi) nu se intampla nimic rau, ci va scadea putin puterea acelui amplificator cat timp este conectat la boxe cu impedanta mai mare decat are el. De aceea pe unele amplificatoare vei gasi ca suporta boxe de 4-8-16 ohmi, deci practic suporta 4, si ce este peste, este evident oricum.

Atentie! sa nu faci invers! Nu conecta niciodata boxe sau difuzoare cu impedanta mai mica decat valoarea minima acceptata de amplificator, pentru ca arzi amplificatorul. Boxele nu se ard (decat daca dai mult prea tare volumul, dar asta se intampla indiferent de impedanta) dar se arde amplificatorul. La volum mic pe termen scurt, nu se intampla nimic, defectarea amplificatorului nu se intampla instantaneu. Pe timp indelungat sau/si volum mare, se incalzeste etajul final de amplificare (circuitul electronic ce amplifica cel mai mult semnalul) si se arde. Se poate repara, schimband componentele arse. Eu cand am facut asa ceva, m-a costat 60 lei circuitul ars, si 3 ore de munca, si consider ca “am scapat ieftin” :). Nu recomand, mai bine pune boxe de impedanta potrivita.

Masurarea impedantei unei boxeDaca pe spatele boxelor nu ai eticheta pe care scrie impedanta, poti afla impedanta masurand cu un multimetru bornele boxei respectve, pe domeniul cel mai mic al masurarii rezistentei electrice, iti va arata o valoare apropiata de impedanta boxelor: in jur de 8, 4 sau 6, sau ce impedanta are boxa respectiva.  Din imaginea alaturata reiese ca boxele mele au 8 Ω fiecare.

La volum mare poti arde si difuzoarele, chiar daca pui impedanta potrivita. Dand mai tare ele la un moment dat vor distorsiona (se aude rau, cu baraituri), si daca asculti in continuare asa, in functie de cat de tare dai si cat de rau distorsioneaza, urmeaza arderea sau descentrarea bobinei din difuzor. Si asta se poate repara, desigur, insa pe alti bani. Pe mine ma deranjeaza sa ascult muzica ditorsionand difuzorul, asa ca oricat de tare dau, am grija sa se auda bine, curat. Daca totusi vrei sa dai mai tare la o petrecere, redu din joase si dai mai tare, insa regula se pastreaza: cand auzi distorsiuni (presupunand ca dai progresiv, nu brusc) reduci pana nu se mai aud – acela e nivelul maxim ca sa nu arzi difuzoarele.

Puterea boxelor – se masoara in W (Watt) insa este greu sa iti faci o referinta pentru ca producatorii deseori specifica un anumit fel de putere (sunt mai multe) la o anumita frecventa, iar tu cand asculti muzica, ceea ce inseamna o plaja variata de frecvente, sistemul audio raspunde diferit. Nu te ajuta cu nimic sa compari doua seturi de boxe pe care scrie puterea lor si sunt facute de firme diferite. Cel mai bine este sa asculti mai multe sisteme la cunostinte sau prin magazine, si apoi cand iti cumperi boxe, sa le asculti in prealabil, si daca suna destul de tare si destul de bine, si esti multumit, le cumperi. Sunt importante si datele tehnice, insa daca nu ai o fisa cu asa ceva, corecta si completa, mai bine sa nu te incurci. Daca insa vrei sa tii cont de fiecare detaliu, si sa achizitionezi boxe mai scumpe sa zicem, atunci este necesar sa studiezi toate datele tehnice, si sa intelegi toate procesele de natura electronica,  fizica, acustica, psiho-acustica, etc.,  aferente, si cu siguranta de comparatia boxelor prin auditie nu scapi, trebuie sa asculti boxele inainte sa le cumperi.

Pentru legarea boxelor la amplificator, e important sa legi firele corect. Adica plus la plus si minus la minus. Se intampla des sa nu stii care e unul sau altul, pentru ca daca pe amplificator gasesti scrise aceste date, pe boxe de multe ori nu gasesti si trebuie sa aflii.

Verificarea polaritatii unei boxe, cu o baterie AA (R6)

Este foarte simplu: iei o baterie sau acumlator de 1.5V (R6, R3, sau de oricare gasesti dar sa nu fie peste 1.5V de preferinta, si o conectezi la firele boxei, urmarind excursia difuzorului de joase: daca conectand bateria la firele boxei difuzorul de joase iese in afara, apoi cand iei contactul revine unde era, atunci firul care era la borna + a bateriei este plusul si se leaga la plusul de la amplificator, de obicei culoarea rosie pe borna amplificatorului, iar celalalt este minusul si se leaga la minusul amplificatorului, respectiv borna neagra corespunzatoare acelui canal de iesire. Daca legi invers ambele boxe, probabil nu iti vei da seama la auditie, insa daca una o legi corect si una gresit, se vor anula o mare parte din frecventele joase daca asculti intre cele doua boxe.

Boxele active, la care nu ai nevoie de amplificator separat pentru ca au ele integrat in cutie un amplificator propriu, proiectat special pentru acea incinta, le poti folosi in unele configuratii si pentru ascultat muzica. Acestea se folosesc cu precadere de catre instrumentisti, interpreti pe scena, DJ, cand se canta sau se mixeaza live, pentru a monitoriza in timp real sunetul (de aceea le si spune monitoare de scena), sau in studioul de inregistrari, in camera de control unde se monitorizeaza sunetul melodiei (sau materialului audio) in lucru (le zice monitoare de studio). Pe o boxa activa, pe langa alte reglaje si mufe diferite de intrare de semnal, ai un buton de volum, care in general il reglezi o data, si il lasi asa. Apoi controlezi volumul pentru ele din mixer sau din placa de sunet. Pentru acasa cel mai des se folosesc boxele pasive impreuna cu un amplificator separat.

Camera aranjare boxeAsezarea boxelor in incaperea de auditie nu se face la intamplare, calitatea sunetului si imaginea stereo fiind date direct de asezarea boxelor. Forma geometrica a camerei, gradul ei de absorbtie sau reflexie a sunetului, asezarea boxelor in camera, influenteaza in mare masura sunetul. In general se aseaza pe stative special amenajate, la acelasi nivel fata de podea, astfel incat difuzoarele de inalte sa fie in dreptul urechilor celui care face auditia. Iar ca locatie in camera, merita incercate mai multe variante pana esti multumit cu ce auzi. Sau, in camera goala intai asezi boxele, si apoi in functie de asta pui mobila. Daca stai mult la calculator si asculti muzica, le asezi incat sa fii intre ele cand esti pe scaun, sau daca amenajezi un loc pentru auditii, un fotoliu confortabil plasat intre cele doua boxe, formand un triunghi echilateral avand colturile cele doua boxe si fotoliul pentru auditii. Distanta la care sa asezi fotoliul fata de boxe este undeva intre 2 si 4 metri, in functie de posibilitati, cauti punctul unde suna cel mai bine muzica.

Pentru o auditie buna, nu lasa alte obiecte intre boxe si locul de auditie, evita colturile camerei, evita camerele de forma cubica sau apropiata acestei forme (stiu… asta e foarte greu). La petreceri la care se danseaza, cu prietenii, acasa in camera sau in curte, pune boxele mai sus decat urechile participantilor, se va auzi mai bine. Nu vreau sa recomand  o anume marca de boxe, cel mai bine ar fi daca le poti asculta si sa alegi cu urechea. Acesta a fost un scurt ghid despre alegerea unei perechi de boxe. Cu cat sunt mai scumpe, sunt mai bune, insa nu totdeauna, sau cel putin de multe ori nu are sens sa platesti dublu pentru putin mai bine.

Daca cumperi boxe la mana a doua, ai mai putin de ales, sau cauti un anume model de boxe daca te-ai informat sau/si l-ai auzit la cineva si il vrei si tu. E bine sa te uiti la membrana difuzoarelor, inclusiv cea de pe margine, de suspensie, sa nu fie imbatranita, rupta, coapta, etc. Difuzoarele sa functioneze bine fara distorsiuni, sa nu fie unele arse, adica sa verifici daca functioneaza toate difuzoarele din boxe. Daca ai amplificatorul deja, sa tii cont de impedanta. In general cele de 8 ohmi se potrivesc la marea majoritate a amplificatoarelor. Sa te informezi de la cel care le vinde si sa si verifici ca difuzoarele sunt cele originale, sau daca nu, sa cumperi boxele in cunostinta de cauza.

Conectarea boxelor in functie de putere (adaugire ulterioara la articolul initial)

Puterea boxelor in acest context al compatibilitatii conectarii cu amplificatorul, nu prezinta importanta. De ce? Daca tii cont de impedante cum am scris in articol, este irelevant ce putere au boxele, cu conditia sa respecti ce am scris in articol, adica sa asculti muzica la un volum la care nu distorsioneaza difuzorul. Daca condita impedantelor si conditia distorsiunilor este ideplinita, nu se arde nimic.

Daca ai amplificator de 80W si pui boxa sau difuzor de 30W dar impedanta corecta, acea boxa sau difuzor, se poate arde daca asculti atat de tare incat distorsioneaza difuzorul. Altfel nu. Mentionez ca este posibil ca un difuzor sa distorsioneze si sa nu il auzi, cum se poate intampla daca folosesti un subwoofer, pentru ca daca joasele sunt la volum mare, se poate ca sunetul pe joase sa fie saturat in locul unde asculti, caz in care poate nu mai auzi difuzorul daca distorsioneaza sau nu.

Asadar, chiar daca amplificatorul POATE sa dea 80W, tu il folosesti doar pana la pragul de distorsiune al difuzorului de 30W, deci nu il vei putea folosi la maxim, insa va suna bine, pentru ca amplificatorul va lucra in acest caz lejer, “la relanti” ca sa zic asa.

Exista posibilitatea, insa ca si atunci cand conectezi un amplificator de 50W la un difuzor de 100W sa arzi difuzorul chiar daca respecti impedanta, pe acelasi principiu al distorsiunilor.

Daca dai foarte tare, apar distorsiuni in semnal, si le vei auzi, de aceea insist ca se poate arde daca apar distorsiuni, pentru ca la volum mare semnalul devine distorsionat (depinde si de calitatea amplificatorului acest aspect) si va distorsiona si difuzorul, care se va arde.

Semnal dreptunghuilar dinti de fierastrau inregistrari audioLa acel volum, distoriunile se pot manifesta prin deteriorarea semnalului pe alocuri in semnal dreptunghuilar, dinti de fierastrau sau ceva asemanator, caz in care mecanica difuzorului nu permite trecerea instantanee, si repetata, dintr-o stare in alta, ceea ce il poate arde, chiar daca el e mult mai puternic decat amplificatorul.

Scrie-mi mai jos ce boxe ti-ai luat, sau cu ce probleme te confrunti. Daca ti-a placut acest articol, te rog da-i un share pe Facebook sau Google+, poate sunt si altii interesati sa il citeasca, iar daca ai o parere sau recomandare, lasa-mi un comentariu mai jos. Iti multumesc ca ma citesti!

Suna bine! Suna tot mai bine!

Cu drag,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Imbunatateste inregistrarile audio facute pe PC, salveaza-le in format mp3 sau wav

Salut!

Armin de la inregistrariaudio.ro sunt. Ai vazut in articolul precedent cum salvezi inregistrari vechi in format mp3 sau wav, iar acum iti voi arata cum sa faci pentru a imbunatati acea inregistrare, sa ii faci cateva finisaje sa sune mai bine si apoi sa o salvezi definitiv, pentru a fi ascultata.

Odata ce ai pe PC in softul de editare intregul material inregistrat de pe o caseta, banda de magnetofon, disc de vinyl pentru pick-up, sau orice alta sursa, este recomandabil sa il salvezi in format wav undeva pe HDD (sau SSD), pentru ca daca nu ai o sursa de curent neintreruptibila, la cea mai mica pana de curent pierzi toata inregistrarea si trebuie sa o iei de la inceput, si cum o caseta sau un disc sau banda de magnetofon are intre 30 de minute si cateva ore, nu vrei sa pierzi timpul degeaba.

Salvezi wav si nu mp3 deocamdata, pentru ca formatul mp3 este un format de compresie cu pierderi de calitate, si cel putin pana in faza finala a editarii materialului e bine sa ramana cat mai calitativ. Iar in final, in functie de ce vrei sa faci cu el, il salvezi mp3 sau wav, sau chiar si alte formate audio. Daca vrei sa il faci CD Audio (citibil de catre toate CD-Playerele si unitatile optice, inclusiv cele vechi), salvezi wav pentru a mentine calitatea, iar mp3 folosesti atunci cand vrei sa ocupe mai putin spatiu din capacitatea mediului de stocare, fie el HDD, SSD, stick, card, etc., insa despre asta intr-un alt articol.

Daca ai inregistrat spre exemplu o caseta cu vocea ta de cand erai mic (am si eu asa o inregistrare de pe banda de magnetofon, si ma pot auzi cum vorbeam de la cateva luni la cativa ani), ceea ce este o inregistrare continua, ce nu necesita despartirea pe piese, cum e in cazul muzicii, nu este mult de lucru si o ai in format mp3. Tot ce trebuie sa faci este sa decupezi secundele de “liniste” de la capete, avand grija sa lasi cel putin o secunda totusi sa nu inceapa “ca din topor”, dupa care la capete, deci si la  inceput si sfarsit, se aplica un efect de “fade”, este acel efect in care automat creste volumul treptat de la zero la maxim la inceputul unei inregistrari, sau scade volumul treptat pana la zero cand este gata pasajul inregistrat (care repet: poate fi muzica, voci, sau zgomote, sunete inregistrate, orice).  Si melodiile care incep brusc tare au un mic efect “fade” inainte, insa nu se aude cu urechea. Acestea au o pauza de 0,5 – 1,0 secunde, in care se aude zgomotul de fond, iar aplicand acest efect, nu supara la ureche.

Pentru asta, in Adobe Audition 1.5 selectezi portiunea de “liniste” de la inceput si de la final in care nu ai semnal util in inregistrare,  cu cursorul, si apesi “delete”. Materialul in faza asta poate sa fie complet, insa pentru ca la inregistrare ai reglat nivelul semnalului astfel incat sa nu bata pe rosu, sa nu treaca de maximul scarii de masurare, poti vedea aproximativ pe grafic punctul sau melodia in care semnalul este cel mai tare inregistrat. Acel punct sau melodie poate sa fie la distanta de cativa decibeli pana la maximul admis – pe un mediu de stocare, exista un maxim al semnalului de inregistrare, peste care semnalul intra in distorsiuni. Pentru a obtine o calitate buna a inregistrarii, normalizam inregistrarea, adica ii ridicam volumul constant pe toata durata (amplificam intregul material cu aceeasi valoare), cu diferenta intre punctul maxim atins de inregistrare, si punctul maxim admis de mediul de inregistrare.  Daca la mai multe inregistrari Setari Normalizare in Adobe Auditionpe rand aplici acesta actiune, vei vedea cu siguranta diferentele si vei intelege de ce daca faci asa este mai bine decat daca nu normalizezi inregistrarea. Din meniu alegi Effects->Amplitude->Normalize… si faci setarile ca in figura alaturata dupa care apesi OK. In functie de cat de lunga este inregistrarea si puterea PC-ului, dureaza ceva timp aplicarea efectului. Atentie sa nu fie selectata nici o portiune de amterial, caz in care selecteaza softul tot, sau sa selectezi tot materialul  – daca selectezi o portiune doar, efectul va fi aplicat doar pe portiunea selectata.

Apoi selectezi portiunea pe care vrei sa aplici efectul de “fade” (sa  zicem 0,5 secunde inainte de inceperea materialului util), iar daca ai taiat bine fisierul la pasul trecut, acum selectezi acea jumatate de secunda dintre inceputul semnalului util unde incepe materialul ce l-ai inregistrat, si inceputul graficului fisierului inregistrat, (ai precizie mai mare daca faci selectia inspre marginea graficului fisierului) ar trebui sa ai cam acea jumatate de secunda, dupa care ai in meniu Favorites->Fade InFade In

Similar faci si pentru finalul fisierului, insa poti selecta chiar 1-2-5 secunde, in functie de cum se termina inregistrarea, insa de data asta selectezi Favorites->Fade out, cheia este sa testezi, iar daca nu iti place cum suna poti apasa Edit->Undo Envelope (ctrl+z) si refaci pana suna bine.

Atentie!: Adobe Audition 1.5 este setat sa tina minte implicit 5 miscari, adica poti da doar 5 pasi inapoi daca gresesti ceva, insa poti seta aceasta optiune la 99 de pasi, de la meniul Options->Settings->tab-ul System, ai in partea de jos a ferestrei Undo este trecut 5, treci 99, sau 999, cat doresti. Pentru fiecare pas softul face cate o copie a materialului cu care lucrezi, pastrand-o in fisierele temporare, deci pentru mai multi pasi este nevoie de spatiu mai mare pe mediul de stocare.

Dupa acesta scurta procesare, poti salva materialul, preferabil in format wav daca vrei sa faci un CD Audio cu el (trebuie sa aiba pana in 80 de minute pentru asta), sau mp3 daca vrei sa il pui pe un mediu de unde sa il asculti asa din mp3. Pentru formatul wav alegi din meniu File->Save As… , alegi locul unde vrei sa il salvezi pe PC, apoi ii dai un nume in campul urmator (File name) iar in campul de jos (Save as type:) alegi Windows PCM (*.wav) si dai Save. Pentru formatul mp3 faci aceeasi pasi, doar ca in loc de Windows PCM (*.wav) alegi mp3PRO (FhG)(*.mp3) apoi nu dai inca save, ci apesi pe butonul Options din aceeasi fereastra. Se deschide o noua fereastra, unde poti alege daca vrei ca fisierul rezultat sa fie mai putin comprimat si mai calitativ, sau mai mult comprimat si mai putin calitativ. Alege 192kbps, 44100 Hz, Stereo (14.7:1) iar apoi apasa pe butonul Advanced, debifeaza Allow Mid-side Joint Stereo precum si Allow Intensity joint Stereo. Recomand sa folosesti intotdeauna din acea lista doar ce este cu 44100 Hz (sau sa schimbi doar daca stii ce faci, pentru a nu avea probleme de compatibilitate pe alte sisteme de redat formatul mp3), iar calitatea sa porneasca de la 192 kbps, peste care doar o ureche mai educata poate simti diferentele de calitate, insa in ziua de azi cum spatiu de stocare este suficient, eu aleg intotdeauna maxim, adica 320 kbps, ceea ce duce la o calitate mai mare si fisierul ocupa ceva mai mult, insa nu ma deranjeaza, dar un minim de 192 kbps isi face bine treaba. Daca ai facut totul OK, vei avea o fereastra care arata cam ca imaginea alaturata, si atunci poti da OK apoi Save.

stari-stereo-mp3-inregistrari-audition

Felicitari! Ai inregistrat cu succes primul tau material audio pe PC!!

Poti acum sa mergi unde l-ai salvat si in cele mai multe cazuri cu un dublu click pe el, se va deschide softul pentru redat fisiere audio (Winamp, AIMP3, Windows Media player, etc) si vei putea asculta inregistrarea.

Scrie-mi mai jos ce ai reusit, ce nu ai reusit si cu ce probleme te confrunti. Daca ti-a placut acest articol, te rog da-mi un share pe Facebook, iar daca ai o parere sau recomandare, lasa-mi un comentariu mai jos.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Cu drag,

Armin Fatol