Posts

Cum sa ai grija de discurile tale de vinil

Discul de vinil ramane pentru multi audiofili piesa de rezistenta din lantul audio. Suna altfel. Nu zic mai bine sau mai rau decat alte formate. Ci altfel.

Am adunat mai jos cateva idei despre cum sa umbli cu discurile de vinil, cum sa le pastrezi si sa ai gija de ele pentru a te bucura de ele timp indelungat, adica ani sau zeci de ani de zile chiar.

Cum sa pastrezi discurile de vinil:

Discurile de vinil se pastreaza in pozitie verticala, intr-un loc uscat, curat, fara umezeala, mai degraba racoros decat foarte cald – temperatura camerei de locuit este in regula, insa daca este ceva mai rece nu e rau, insa sa nu fie prea cald, deoarece la caldura se pot ondula discurile.

Evita sa tii discurile in soare direct, sau aproape de sursele de caldura – aeroterma, resou, calorifer, teracota, semineu, etc. La caldura prea mare acestea se pot ondula. Fereste-le de ploaie sau umezeala excesiva, pentru a pastra si copertile in stare buna, si pentru a nu prinde mucegai.

Neaparat sa le pastrezi in pozitie verticala, in coperta lor, si in nici un caz sa nu le pui orizontal unul peste altul, pentru ca se pot sparge, sau ondula, precum este si pericol de deteriorare a copertilor, pentru ca teancul cu cat e mai mare cu atat se va dezechilibra mai usor. In aceeasi idee, nu depozita alte obiecte peste discurile de vinil.

E bine sa ai rafturi speciale, mai multe si mai scurte in loc de unul lung – daca ai unul lung, il poti desparti in mai multe folosind despartitoare din acelasi material din care este facut raftul.

Nu subestima greutatea discurilor; daca iei 3 discuri in mana par a fi usoare, ca doar e plastic si hartie, dar cand ai un mic teanc de 50 de discuri, nu mai sunt chiar usoare, asa ca si rafturile vor trebui dimensionate pe masura. Iar daca ai despartitoare la 20-30 cm departare unul de altul, rezistenta si stabilitatea raftului este mai mare, si sansele ca raftul sa se onduleze in timp de la greutate, scad.

Daca faci un raft din lemn pentru “scule” (audio) pe care pui si discuri de vinil, e bine sa fie discurile de vinil in partea de jos, pentru stabilitate ridicata.

Nu inghesui discurile in raft, lasa-le mai aerisite. Asta contribuie si la uzarea mai mica a copertilor in timpul manipularii, la o cautare mai usoara, si la sanse mai mici ca discurile sa se deterioreze fizic.

Cum sa ai grija de discurile tale:

– nu lasa pe nimeni sa puna mana pe ele
– foloseste ace in stare excelenta, si renunta la ele daca sunt prea uzate
– nu tine discurile in soare sau caldura excesiva
– pune discul dupa ascultare in coperta lui interioara, iar aceasta o introduci cu deschizatura pe unde ai bagat discul, in SUS, in coperta exterioara. Pentru ca discul e mai ferit de praf, si nu cade din coperta interioara cand il scoti data viitoare
– evita ascultarea discurilor prea uzate, acestea uzand prematur acul; totusi, daca vrei sa le asculti, fie pastrezi un ac ceva mai uzat pentru acestea, fie cumperi un alt ac pentru acestea, pe care il folosesti doar pentru discuri uzate, acesta uzandu-se mai repede decat normal, dar isi face treaba si ai totodata acul pentru discuri bune separat
– daca cumperi din piata un disc plin de praf, mizerie, sa nu zic nisip (am patit-o!), nu il pune direct pe pick-up, ci curata-l inainte. Poti folosi un disc demachiant, si putina apa, NU spirt. Se sterge in spirala, din interior spre exterior, ideal ar fi sa invarti discul de vinyl, si nu discul demachiant (din vata) deasupra discului de vinyl. Am vazut si discuri sterse cu spirt care nu au patit nimic, insa cred ca mai bine incerci pe un disc de care nu iti pare rau ca sa vezi singur diferenta, daca este
– nu asculta discuri bune pe pick-up prost, sau prost reglat – nereglat de fapt, pentru ca strici discurile iremediabil
– inainte sa pui discul in coperta, e bine sa deschizi usor coperta si suflii usor (fara “precipitatii” de preferinta 🙂 ), pentru a elimina eventualul praf de acolo

care-of-your-record

Acesta ar trebui sa fie un punct de inceput, mai sunt si alte lucruri de care trebuie tinut cont, dar trebuie sa incepem de undeva. Daca ai idei, mai adauga si tu mai jos.

Iata si versiunea in romana la eticheta de mai sus:

intretinere-discuri-vinyl-pick-up-turntable

Cum sa umbli cu discurile de vinil:

Inainte sa umbli cu discurile, asigura-te ca esti curat pe maini, si ca ai mainile libere.

Inainte sa scoti un disc sa il asculti, asigura-te ca pick-up-ul este liber, ca nu ai deja un disc pe pick-up. Ar trebui sa nu ai, daca ai avut grija ca dupa auditia anterioara sa il pui inapoi la loc. Daca totusi ai unul, prima data pune-l inapoi in coperta lui si inapoi in raft; abia apoi scoate altul pentru auditie.

Atentie cand il scoti din coperta, sa nu il atingi pe partea unde este imprimata muzica. Atinge-l doar pe margine, si pe eticheta de hartie din interior, dinspre centrul discului – cu degetul mare pe margine si cu mijlociul, inelarul si aratatorul de centru, in timp ce cu cealalta mana “casti” coperta de hartie/carton/plastic.

Apoi il pui pe pick-up cu ambele maini, dupa ce ai lasat coperta intr-un loc potrivit pentru a nu se deteriora, potrivindu-l cu gaura pe axul din centrul platanului.

Pozitionezi acul pe disc in locul dorit (de multe ori la inceputul discului), si pornesti redarea.

Auditie  placuta!

Resurse online. Comunitati online de pasionati ai discurilor de vinil.

Pe discogs.com gasesti o baza de date despre albume sau discuri, nu doar de vinil, cu editii desosebite ale diverselor albume sau piese, poti verifica ce editie a unui disc ai tu in colectie, poti vedea pozele unor discuri, si poti chiar contribui cu poze ale unor discuri sau lista de piese daca vrei.

Pe Facebook exista un grup unde poti vorbi despre discuri de vinil, poti vinde, cumpara sau schimba discuri de vinil. Click pe DISCURI DE VINYL. Descrierea grupului: “Am facut grupul pentru iubitorii de vinyl. Pentru iubitori, nu pentru profitori. Se pot vinde sau schimba aici. Recomandam ca fotografiile din postari sa fie “cu capul in sus”. Auditie placuta!

Tot pe Facebook mai este un grup Rock pe vinil. Titlul spune totul, dar am sa citez aici din descrierea grupui: “Grup creat pentru iubitorii de muzica rock pe suport vinil! Nu vreau sa facem negot pe acest grup, ci doar sa ne admiram placile unii altora! Pe acest grup nu se comercializeaza discuri de vinil si nici nu se vorbeste despre preturi, sa fie clar! Aici doar ne laudam si noi cu ce avem (sau am avut) in colectii, cu ce discuri ne-au trecut prin mana, care credem noi ca ar fi discuri mai rare, care au prezentari deosebite, ce discuri/albume ne-au impresionat de-a lungul vremii, etc. Va multumesc de intelegere si va astept cu postari cu placi si comentarii cu bun simt!

Daca mai gasesc, am sa revin sa completez; daca stii tu ceva resurse sau ai ceva de adaugat, lasa-mi mai jos un comentariu.

Mai este un subiect interesant dar mai amplu putin, si anume curatarea discurilor de vinil. Am scris cate ceva, dar e prea putin, asa ca am sa scriu despre asta intr-un alt articol.

Cu drag,
Armin

Vinyl: Long, Extended, Single, Maxi care/cum, si de ce?!

O gramada de formate din vinyl, si nu stii exact ce sa alegi. Dar de ce s-au mai facut alea mici daca pe alea mari incap mai mult? Si mai difera si viteza de rotatie?! 🙂

Toata lumea stie ca exista discuri de vinyl mari sau mici, doar ca alea mici au mai putina muzica.

Ok, cam asa este dar o scurta descriere a fiecarei variante te ajuta sa le indragesti pe toate. Pentru ca fiecare varianta are meritul ei. Nu am sa intru foarte in detaliu, doar vreau sa iti faci o idee.

Standarde de marime, cu diamentrul in inch: 7″, 10″, 12″.

Standarde de viteze, in rotatii pe minut (RPM): 33 1/3 (adica 33.33), 45, 78

LP (Long Play) – Album

LP (Long Play) – Album

Long Play (sau LP): este discul mare de 12″ de vinyl la 33.33 RPM, care de obicei contine albumul, o colectie de piese selectate sub acelasi titlu, ce dureaza in total, in general peste 25 minute, maxim cat poate sa ofere suportul de inregistrare, in cazul vinyl-ului de 12″, 23 de minute pe o fata de disc, deci aproximativ 45 de minute in total.

Exista exceptii, si variatii, nu e ceva “batut in cuie”, dar pentru o buna fidelitate, acesta e standardul. S-au obtinut chiar si peste 38 minute inregistrate pe o fata de disc de 12″, insa asta a fost posibil prin scaderea volumului per total a inregistrarii, compresie dinamica, si apropierea fizica a canalelor spiralei ce contine inregistrarea pe disc, cu dezavantajele aferente – un ac uzat sau plin cu praf poate sa sara cu usurinta, citind defectuos, si marirea diafoniei (acul citeste si de pe spiralele alaturate, fura putin si de acolo).

7 inch vinyl single

7 inch vinyl single

Single (sau SP): este discul mic de 7″ la 45 RPM, folosit in special pentru lansarea unei piese anume, separat de album, piesa continuta si pe album in general (evident, la toate aceste date exista si exceptii). Conceput pentru o medie de 4-5 minute pe fiecare fata, la 45 RPM.

Marea majoritate a single-urilor au in centru o decupare mai mare, utila pentru rularea lor in tonomat (in engleza Jukebox). Acestea se pot asculta pe un pick-up normal, impreuna cu un adaptor special, care vine fie cu pick-up-ul, fie separat si e universal pentru orice pick-up, fie impreuna cu single-ul, si se poate da jos de pe el la nevoie.

Single-ul are in general doua melodii pe el, desi i se spune single (singur), pentru ca de fapt o piesa anume este extrasa (de pe album) pe single, fiind cea principala, fata A, iar piesa a doua este fata B a single-ului, aceasta poate sa fie o alta piesa de pe acelasi album sau o piesa care nu apare pe nici un alt album. Uneori este aceeasi piesa, versiunea intrumentala, fara voce, sau remixata.

Adaptor 45 RPM single

Adaptor 45 RPM single

Turatie mai mare inseamna si fidelitate crescuta. Unele single-uri pot avea turatie 33.33, desi acestea se apropie mai mult de un EP, sau pot sa contina mai mult de 2 piese. Eu explic cum este in general, si desigur, exista multe exceptii.

12″ Single (Maxi Single)

12″ Single (Maxi Single)

Maxi-Single (sau 12″ single): este discul mare de 12″. De cele mai multe ori are 45 RPM, dar sunt cazuri cand are 33.33 RPM, si in functie de ce contine este numit maxi-single sau EP (am sa explic mai jos).

Un maxi single de obicei contine o piesa importanta, care este extrasa pe single (de obicei are si varianta de 7″-single), plus fata B a acelui single, plus inca una sau doua versiuni ale piesei principale. Poate avea DOAR versiunea remixata (sa zicem extended mix) pe o fata a discului, si inca doua piese secundare, ce sunt sau nu, incluse pe albumul pe care este si piesa principala, pe fata B.

Din nou, turatia 45 RPM inseamna fidelitate crescuta.

O mare parte din 12″-single-uri sunt realizate ca editii promo, si se dau cadou la DJ-i in cluburi pentru a promova piesa respectiva. Iar DJ-ul poate folosi fie versiunea scurta a peisei, fie vreun remix al ei, pentru a o mixa cu alte piese. Aceste discuri promo nu se gasesc in magazin de cumparat, eventual la mana a doua, dar nu pentru asta au fost realizate.

O alta parte sunt pentru comercializare, si contin mai multe versiuni ale piesei principale, sau cateva piese secundare pe langa piesa principala, de obicei 4 piese, cate doua pe fiecare fata de disc.

Versiunile de club pot ocupa o fata intreaga de disc de multe ori (7-12 minute).

EP (Extended Play)

EP (Extended Play)

Extended Play (sau EP): este diferentiat de cele de mai sus prin durata, continut si numar de piese.

Dupa unele standarde, discurile ce trec de 3-5 piese sunt considerate EP-uri, dupa alte standarde, ce trece de 4-6 piese se considera EP, dar discuri ce nu au material destul pentru un album intreg (LP).

Ca durata, un EP are maxim 25 de minute, dupa care s-ar numi album, dar mai conteaza si ce contine. Daca are piesa de baza, inca 2 remixuri la piesa de baza si inca o piesa secundara, mai degraba se numeste single sau maxi single, in functie de daca e pe 7″ sau 12″.

Insa daca are piesa de baza si inca 4 piese importante, sau secundare, sa zicem ca fiecare din piese este extrasa pe single separat, si in total sub 25 de minute, atunci se cheama EP.

EP-ul este o forma mai rar intalnita, dar exista. Exista si dublu-EP – ceea ce ar parea oarecum ciudat, pentru ca e mai economic sa imprimi un LP cu acelasi continut si cantitate de muzica decat doua EP-uri, nu?

Diferenta insa este ca pe un dublu EP poti imprima 4 artisti separat, fiecare pe fata lui de disc, cu cate 2-3 piese fiecare sa zicem. La asta foloseste un dublu-EP. Sau poti avea pe un dublu-EP 8 piese la turatia 45, ceea ce inseamna fidelitate mare fata de un LP care ar contine aceleasi 8 piese la 33.33 RPM. EP-urile de multe ori au 10″, pentru ca pe 7″ nu incape, dar nici 12″ nu este necesar.

Formatele de 78 RPM si 10″ sunt mai rar intalnite. Cele mai multe pick-up-uri folosite in ziua de azi au turatiile 33.33 (pe scurt 33) si 45 disponibile.

Exemplu de folosire al formatelor, si exemple de  exceptii:

Un artist realizeaza un album de 10 piese , pe un LP de 12″: 5 piese pe fata A, 5 pe fata B.

Exemplu Eighth Winder, albumul Fearless, din 1988.

Pe maxi single apare versiunea disco mix, ce dureaza  7:58 (!) pe fata A, iar pe fata B apare versiunea de album, si versiunea frantuzeasca.

7″

7″

Pe album apare versiunea de album, ce dureaza 4:30.Piesa I’m Not Scared a fost extrasa pe single.

Pe single-ul de 7″ apare versiunea radio a piesei, de 3:49, iar ca fata B o versiune frantuzeasca a piesei.

Bine, acest disc mai are o versiune de 12″ promo, cu diverse alte remixuri, si inca o versiune de 10″ care nu e trecuta aici in lista.

Uite ce gasim pe wikipedia despre acest single.

  • 7″ single
  1. “I’m Not Scared” — 3:49
  2. “J’ai pas peur” — 5:48
  • 12″

    12″

    12″ maxi

  1. “I’m Not Scared” (disco mix) — 7:58
  2. “I’m Not Scared” — 4:30
  3. “J’ai pas peur” — 5:48
  • 12″ maxi – Promo
  1. “I’m Not Scared” (“little” Louie Vega mix) — 7:17
  2. “I’m Not Scared” (dub version) — 4:55
  3. “J’ai pas peur” (French version) — 5:48
  4. “I’m Not Scared” (long euro mix) — 7:58
  5. “Baby Baby” (dusted mix) — 6:00

Una din piese se promoveaza pentru a deveni hit si a intra in topuri. Ba chiar inainte de lansarea albumului, pentru a prevesti urmatorul album al interpretului. Ca urmare se extrage pe single 7″. Pe single se imprima versiunea pentru radio, ce in general are 3-5 minute.

Pentru a promova single-ul in cluburi, se imprima versiunea de 12″ single, ce poate contine sa zicem piesa principala in versiune radio, inca o piesa secundara, iar pe fata B, o versiune remixata a piesei principale (extended mix, club mix, etc). Acesta este maxi-single-ul ce se foloseste cu precadere in cluburi de catre DJ.

Dar un maxi single poate avea o singura piesa in doua variante, fiecare pe cate o fata de disc, la 45 RPM, ceea ce ofera o calitate inalta a auditiei, o dinamica mai mare a inregistrarii, un raport mai bun semnal-zgomot, posibilitatea redusa ca acul sa sara in timpul redarii (de la vibratii), si o diafonie mult mai buna (adica scazuta). Pai normal ca un maxi single ar trebui sa sune beton, nu?

Un exemplu de acest gen este Rune ‎– Calabria. E un exemplu al modului de imprimare, nu spun sa acest maxi single in sine suna beton – poate ca suna, dar nu ma pot pronunta.

Mai exista, CD-single-uri, maxi-CD-uri, care fac cam acelasi lucru dar pe suport CD, fie de 8 cm diametru, fie de 12 cm diametru. Eu am vrut sa fac o scurta prezentare pentru formatele de vinyl.

Iti multumesc ca urmaresti mesajele mele! Daca ti-a placut acest articol, da-mi un Like si un Share, iar daca nu ti-a placut, invita 10 prieteni sa imi dea Like si Share :)!

Cu drag,

Armin

Mediul de inregistrare / redare, cu avantaje si dezavantaje

Am ascultat muzica pe o gramada de medii de inregistrare / redare, si am inregistrat pe aproape tot pe atatea. Le-am ales si in functie de ce aveam la dispozitie in acel moment al vietii sa zic asa, si in functie de avantajele si dezavantajele fiecaruia.

Azi vreau sa povestim despre mediile de inregistrare / redare: avantaje si dezavantaje, tabieturi, utilizari exclusive, moduri de pastrare si intretinere, preferinte, etc. Chiar te astept sa imi lasi un comentariu daca crezi ca ai putea completa sau ai ceva sa ma intrebi.

HDD, SSD, Stick, Card – aici intra toate mediile pe care poti pune fisiere audio, le poti rescrie de nenumarate ori, fara categoria discurilor optice. Adica Hard Disc (sau Hard Disk), Solid State Drive, orice stick de memorie, flash, pe USB, sau card SD, SDHC, SDXC, microSD, miniSD, CF, MS, PSMMC, xD, si altele. Acestea au avantajele ca sunt compatibile cu aparatele electronice portabile (telefon, tableta, aparate foto, video, etc), si cu majoritatea calculatoarelor, transferand date intre echipamente. In afara de HDD, restul nu au elemente de uzura, cum ar fi motoare, rulmenti, etc, ci informatia se inmagazineaza in circuite electronice. Pe HDD se inmagazineaza pe discuri magnetice, in format digital.

Mi-am uitat o data intr-un buzunar un stick USB, si am spalat pantalonii in masina de spalat rufe, si dupa ce s-a uscat, stick-ul a functionat perfect. Sigur, nu este recomandat sa faci asa ceva, dar daca s-a intamplat..

HDD-urile sunt mult mai sensibile la vibratii, apa, si altele. Constituie elemente de uzura, motorul care invarte cu cateva mii de rotatii pe minut platanele din interior, si capul de citire se misca pe raza discurilor, citind informatie, ceea ce, desi rezista ani de zile (mai exista HDD de 2-3 GB mai vechi de 10 ani care inca functioneaza) reduce viata, sau cel putin mareste riscul sa “cada” oricand. Daca ai date importante, e bine totdeauna sa pastrezi o copie de siguranta (backup).

SSD este urmatorul pas dupa HDD la care se tinde, si ia amploare tot mai mare, datorita unor avantaje clare. Daca pui un SSD in loc de HDD in calculator, iti va merge calculatorul mai rapid, deci si sesiunea de inregistrare multicanal, sau procesarea efectelor va fi usurata lucrand intr-un DAW.

Cat despre auditii de pe aceste medii, acestea sunt foarte facile, versatile, ai acces la spatiu mult pe care poti pune multa muzica, este ieftin sa pastrezi si o copie de siguranta.

CD, SACD, DVD-A, BD – in general, discurile optice de pe care ascultam muzica, sunt portabile, adica le poti asculta pe multe scule orinde te duci – mai ales CD-ul audio, iar avansand spre tehnologii mai noi ai nevoie de player-ul care stie sa readea acel format, de rezolutie mai mare. Fata de ascultatul muzicii pe calculator, sau telefon, sau tableta, etc, ascultatul unu CD audio de exemplu, presupune o alta dispozitie, un mic tabiet, si o placere in plus ce ghraneste si alte simturi in afara de cele auditive.

CD audio inregistrari compact disc CDDA DVD opticCD-urile sau in general discurile optice se pastreaza pe raft in carcasa lor proprie, in pozitie verticala, ferite de umezeala, praf, caldura excesiva. Imi pun si problea protejarii lor in caz de cutremur – raftul sa fie bine prins de perete, si daca se poate sa aiba in partea din fata o mica bordura care sa nu lase discurile sa cada.

Asta e o ideea de-a mea, nu am vazut la nimeni implementat asa ceva, insa daca dai 10-25 euro pe un CD si la un cutremur de 3-4 grade ti se sparg 40 de discuri din 100, iti pare rau dupa ele. Plus ca poate unele nu mai ai de unde sa le achizitionezi prea curand. Si toate astea pentru o bordura la raftul de discuri, care nu e mare lucru de facut.

Te gandesti cam ce ai chef sa asculti, mergi la raftul cu CD-uri, alegi discul, deschizi carcasa, scoti discul, il pui in CD-player, dai PLAY, reglezi volumul amplificatorului, te asezi in fotoliu in locul potrivit al incaperii pentru auditie, iei o gura de ceva bun de baut, si pe cand asculti atent muzica, poti studia coperta discului, poti citi versurile, etc.

In mod similar se intampla cand asculti discuri de vinyl, dar efectul tactil este mai pronuntat datorita dimensiunii copertii, si este stimulat si simtul vuizual pentru ca vezi cum se invarte discul, si cand este gata fata A a discului, merg la pick-up sa intorci discul invers, pe fata B.

disc vinyl maxi single LP EP inregistrari audio long playVinyl, Benzi – doua formate analogice pe cat de vechi pe atat de calitative si in ziua de azi. Cu cateva mentiuni, desigur.

Multi le considera depasite, insa audiofilii si unii pasionati, inca le apreciaza. Discuri de vinyl se imprima inca si in ziua de azi, si chair editii speciale, limitate, audiofile (discuri de 180 grame). Daca ai un sistem performant, (pick-up, doza de pick-up, preamplificator, amplificator, boxe, cabluri, camera de auditie, etc) ai fi uimit de cum suna un disc de vinyl. Si aici sunt discuri ce suna prost si discuri ce suna bine, deci atentie – un audiofil ar putea sa te indrume la locul faptei mai bine :).

As spune doar ca fata de un CD, un vinyl suna “altfel”. Nu cred ca poti spune mai bine sau mai rau; depinde si de ce muzica e pe ele, sa presupunem ca iei un album considerat reusit pentru audiofili, si pe CD, si pe vinyl, si le compari. Poate suna bine ambele, dar cu siguranta “altfel” fiecare.

Vinyl-urile le pastrezi in aceleasi conditii ca si CD-urile, insa cu atentie sporita la manipularea lor – orice mica zgarietura se va auzi apoi la redare, fata de discurile optice care sunt mai putin sensibile la mici zgarieturi. La multe auditii, discurile vinyl se uzeaza fizic, insa am discuri de 30 de ani care suna si acum inca bine, deci in functie de cum ai grija de ele, te tin mai mult sau mai putin.

banda magnetica benzi magnetofon audio inregistrari chrome type II metalBenzile de magnetofon presupun mai mult lucru pentru cine vrea sa le foloseasca, atat la inregistrare cat si la redare. Trebuie sa le pastrezi departe de campuri magnetice (televizor sau monitor cu tub catodic, magneti, transformatoare de curent, etc), umezeala, praf, in carcasele lor.

Calitatea rezonabila incepe de la 7.5 ips (inch pe secunda), adica aproximativ 19.5 cm/s – viteza cu care trece banta peste capul de inregistrare / redare. Calitate mai mare obtii la 15 ips sau 30.

Ce poti face azi cu un magnetofon? Poti inregistra discurile de vinyl pentru a putea asculta la calitate mare acele discuri, in timp ce nu le uzezi fizic, decat o data la inregistrarea lor pe banda. Cand se uzeaza banda  in timp, poti scoate din nou discul si inregistra pe alta banda, si procesul se reia. Cand faci auditii  poti folosi chiar discul vinyl, fara sa iti para rau ca se uzeaza, pentru ca pentru asta l-ai luat, sa il asculti.

Unele magnetofoane au posibilitatea sa inregistreze si sa redea cele 4 canale (2 pe o parte si 2 pe alta) simultan in aceeasi directie, deci il poti folosi pentru auditii quadrofonice, daca ai si muzica pentru asa ceva; daca nu ai, poti sa iti faci! Eu am facut ceva similar in Adobe Audition, am pus pe doua placi de sunet iesiri diferite, si am modificat putin pe alocuri mixul unei melodii facute de mine, si am ascultat quadro cele doua mixuri diferite, simultan, insa aveam o problema de defazaj pentru ca amplificatoarele erau total diferite, si am renuntat dar ma bate gandul sa incerc din nou, de data asta cu alte cunsotinte tehnice la bord :).

In studiouri nu prea se mai folosesc, dar se foloseau mult, magnetofoanele cu banda de 2 inch latime, pe care se pot inregistra si reda simultan pana la 24 sau chiar 32 de canale, magnetofoanele depasind uneori dimensiunile unei masini de spalat rufe.

Pentru inregistrari analogice de foarte buna calitate se poate folosi magnetofonul. Este mai scump, mai greu de intretinut, de lucrat cu el, dar daca iti place, merita.

MD MiniDisc CD RW recordable inregistrabil inregistrari audioMiniDisc-urile sunt un format util in prezent pentru playback, dar mai ales pentru teatru, in locurile unde mai demult se foloseau magnetofoane si se edita materialul audio taind benzile cu foarfeca, lipind cu banda adeziva portiunile audio sa stie sunetistul de unde pana unde tine o bucata de material audio, cu MiniDisc-ul faci treaba mult mai usor si mai rapid, la o calitate excelenta pentru asa ceva.

Eu am mai folosit MiniDisc-urile portabile pentru a inregistra prin doua microfoane electret, sunete din natura, de placere sau pentru a le folosi in muzica mea ca sample-uri. Acum ai varianta de recorder portabil ce inregistreaza pe carduri de memorie, eliminand neajunsurile MiniDisc-urilor.

Casetele analogice ce erau la moda in anii ’90 au ramas depasite de formatele noi digitale. Am vazut ca se mai gasesc de vanzare insa au atatea neajunsuri incat nu mai merita folosirea lor. Totusi, daca ai material audio util pe acest format, poti inregistra pe PC in format mp3 sau wav, sau audio CD, fara pierderi semnificative de calitate. Am scris si un articol despre cum se face acest lucru.

Tu pe ce preferi sa inregistrezi, si ce setari de calitate folosesti? Ce ai vrea sa imbunatatesti la modul tau de inregistrare? Dar auditii de pe ce mediu preferi sa faci? Daca ai ceva de adaugat sau intrebat… lasa-mi un comentariu mai jos.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

 

Amplificator pentru acasa

Ti-am pregatit un scurt ghid pentru alegerea unui amplificator stereo pe doua canale pentru acasa; foloseste-ti amplificatorul la capacitate maxima (in sensul de toate facilitatile, nu volum maxim), si bucura-te de muzica la o calitate peste media calitatii aparatelor folosite de majoritatea oamenilor.

Amplificatorul audio (sau statia de amplificare) este aparatul electronic de care ai nevoie pentru a amplifica semnalul dintr-o sursa audio (PC, tableta, laptop, mp3, CD, Blu Ray, DVD, SACD, MiniDisc – player, pickup, magnetofon, radio, telefon, televizor, DAT, sau orice alta sursa de muzica folosesti) pentru a se putea auzi in boxe. In functie cat de tare si bine vrei sa se auda, ai nevoie de un amplificator mai puternic si mai bun. De la cele integrate in boxele de calculator, la cele de casa, pana la cele profesionale de putere foarte mare, sunt amplificatoare care amplifica semnalul audio, muzica.

Amplificator-Pioneer-inregistrariAudio3Astazi in 2013 gasesc de cumparat amplificatoare pe doua canale bune in jur de 800 lei (Pioneer de exemplu). Se mai gasesc amplificatoare surround (5.1) de la 350 lei in sus, insa cele acceptabile din punctul meu de vedere ar fi de pe la 500 lei in sus, sau daca ar fi sa pastram nivelul calitatii celor pe doua canale de 800 lei, pe 6 canale ar fi evident mai scumpe.

Varianta ieftina (si buna) este subiectul acestui articol. Cauti un amplificator vechi pana in 150 lei, care sa fie functional, preferabil sa il probezi inainte sa dai banii. Poti gasi atat firme de renume (Pioneer, Sony, Maranz, Denon, Kenwood, Yamaha, Technics,  Teac, Onkyo, Harman Kardon, Sansui, Hitachi,  Philips, etc) cat si firme mai putin cunoscute (Emerson, Sherwood, Normende, Arcam, NAD, Dual, Rotel, EuroFunk, etc). unele dintre cele aparent necunoscute de fapt sunt foarte apreciate de mult timp de cei care sunt in domeniu, de audiofili si pasionati, insa eu zic ca publicul larg nu a auzit de ele asa cum a auzit de multe din cele ce le-am trecut pe lista de cunoscute.

Gasesti in ziare si pe internet la mica publicitate asemenea amplificatoare, sau chiar si in piata (ocico). Preturile variaza destul demult, insa poti gasi ceva bun in 150 lei. Nu recomand o anume marca, daca arata si functioneaza cum descriu aici in articol, ar trebui sa isi faca treaba.

E bine sa il probezi inainte si pe iesirea de boxe si de casti, verifici potentiometrele sa mearga bine, (daca fasaie cand invarti de ele nu-ti fa probleme ca poti da cu spray de contacte si se rezolva), butoanele sa fucntioneze, si pe cat posibil sa arate bine. Un amplificator vechi dar functional, ar trebui sa te mai tina multi ani de acum inainte, mai ales daca il folosesti des si corespunzator – la cele nefolosite mai mult timp, se usuca condensatorii electrolitici si trebuie schimbati pentru a functiona. Nu are motoare inauntru, nu are piese de uzura, daca merge bine, va merge bine in cele mai multe cazuri, mult timp.

Un aspect important, dupa care iti dai seama de vechimea amplificatorului, este panoul din spate unde are mufele de intrare si iesire: daca are multe mufe RCA, si cele de boxe sunt de tipul in care introduci direct firul, si nu necesita mufe pe cablurile de boxe, atunci amplificatorul este potrivit ca varsta, calitate si functionare. Cele mai vechi au mufe DIN pe 5 pini in loc de RCA, si la boxe necesita neaparat mufe pe cablurile de boxe, acelea sunt mai vechi, insa pot fi functionale si te poti descurca si cu ele, insa neaparat sa mai negociezi la pret :).  (unele au si multe RCA, si o mufa DIN, acelea sunt OK ca generatie).

Amplificatoarele mai noi, au telecomanda, si cele mai multe din functii sunt disponibile din telecomanda, insa daca achizitionezi un asemenea amplificator la mana adoua, si nu are telecomanda sau nu functioneaza telecomanda, asigura-te ca functiile pe care ti le doresti (cele de baza) sunt disponibile si direct pe panoul frontal, fara a avea nevoie de telecomanda.

Iesiri BoxeCa iesire pentru boxe de cele mai multe ori gasesti iesiri pentru doua perechi de boxe, insa unele au doar pentru o singura pereche. Ca si intrari gasesti de cele mai multe ori: AUX, CD, TUNER, PHONO, TAPE1, TAPE2  si altele, astea sunt cele mai cunoscute, unele amplificatoare au doar o parte din aceste intrari. Ca iesiri, pe langa cele de boxe, ai una sau doua iesiri TAPE1 OUT, TAPE2 OUT, REC OUT, sau ceva similar, de unde poti lua semnal  de linie pentru a inregistra ce intra in amplificator, sau pentru a lega inca un amplificator la acelasi semnal. Pe intrarea de PHONO se foloseste pick-up cu doza electromagnetica, aceasta intrare spre deosebire de celalalte are un preamplificator special pentru pick-up, cu corectie, sau egalizare RIAA (Recording Industry Association of America). Celalalte intrari sunt intrari de linie si pot fi folosite oricare din ele cu orice echipament ce are iesire de linie.

Corectii de ton si balansIn general, ai la amplificator, corector de ton si balans: corectorul de ton amplifica sau atenueaza frecventele inalte sau joase, in general are doua butoane de care rotesti – amplificatoarele mai noi, digitale, au aceste optiuni in meniuri software. Butonul de balans regleaza daca volumul sa se auda egal in ambele boxe sau inegal pana la deloc in una si maxim in cealalta.

Iesire casti, selectie iesire A si BPe amplificatoarele cu iesiri pentru doua perechi de boxe gasesti un comutator sau butoane pentru a selecta daca vrei semnal doar pe iesirea A (prima pereche de boxe), iesirea B (a doua pereche de boxe), A+B (ambele iesiri de boxe) sau niciuna din iesiri – optiunea asta o folosesti cand vrei sa asculti doar in casti. Mentionez ca iesirea de casti este activa pe oricare din celalalte selectii (A, B, A+B), si nu se intrerup boxele cand bagi castile, adica sa fii atent(a) sa nu fii cu castile pe urechi, sa fie selectata prima pereche de boxe sa zicem, si tu sa asculti la volum mare, ca vor auzi si vecinii ce asculti tu chiar daca folosesti casti 🙂 .

Pe cele doua perechi de iesiri de boxe poti lega chiar si o singura pereche de boxe, (nu trebuie sa ai doua perechi legate neaparat) ori pe A, ori pe B, nu are importanta. Este important sa tii cont de impedanta scrisa pe echipamente cand faci conexiunile, sa nu pui boxe cu impedanta mai mica decat scrie pe amplificator, pentru ca se poate defecta amplificatorul. La volum mic, timp scurt, nu se intampla nimic, dar la volum mare sau/si pe termen lung etajul final de amplificare (circuitul de amplificare din aparat) se incalzeste si se arde.

Puterea unui amplificator de cele mai multe ori nu o vei gasi scrisa pe panoul sau din spate, sau pe el in general. Daca ai, sau gasesti un amplificator ce seamana descrierii de mai sus, poti sta linistit ca este suficient de puternic pentru orice boxe de camera; sigur daca e mai puternic poti obtine mai mult de la el, insa acum vrem un sistem ieftin, trebuie sa ne incadram intr-o suma de bani si sa sune si bine si suficient de tare. Acest “suficient de tare” inseamna de fapt ca daca vrei sa deranjezi vecinii intr-un bloc e suficient sa dai volumul la 1/3 din maxim, si sigur vor putea si ei sa asculte muzica ta 🙂 . Ai grija cu orarul de liniste al scarii sa nu ai probleme cu ei, totusi.

Ceas-Records

In loc de 1/3 din puterea maxima, mai spunem ca dam volumul la “ora 10:30”. Asta inseamna ca privind butonul (rotund! – sunt amplificatoare care au volumul liniar, nu rotesti de el ci tragi cu degetul in lateral sau sus-jos, si nu pot fi date ca exemple aici) de volum, daca am suprapune un ceas cu tagare imaginar, cu centrul peste centrul butonului, linia care indica volumul pleaca de la minim – ora 7 sa zicem, si se termina in dreapta la maxim – ora 17. Deci ora 9 de exemplu va insemna volumul cu indicatorul spre stanga, orizontal. Deci, 1/3 din volum va insemna undeva pe la ora 10:30. Iar daca te intreaba cineva la cat ai dat volumul, citesti pe butonul de volum: daca indicatorul ar fi tagara mica de la un ceas, ce ora ar indica acesta? (aproximeaza fara sa stii exact unde ar fi minutarul, tagara mare).

Scrie-mi mai jos ce amplificator ti-ai luat, sau cu ce probleme te confrunti. Daca ti-a placut acest articol, te rog da-i un share pe Facebook sau Google+, poate sunt si altii interesati sa il citeasca, iar daca ai o parere sau recomandare, lasa-mi un comentariu mai jos. Iti multumesc ca ma citesti!

Este pe Facebook grupul Vintage Audio Romania pe care sunt multi pasionati si acolo poti intreba detalii despre astfel de sisteme, poti vedea multe poze cu scule vintage, si poti cere informatii membrilor de pe grup care au experienta pe anumite subiecte conexe.

Cu drag,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Cum salvezi inregistrari vechi in format mp3

Salut! Armin de la inregistrariaudio.ro sunt.

Ti-amintesti ce inregistrari ai facut pe casete in urma cu ceva ani de zile, sau cum mergeai cu magnetofonul la un prieten pentru a inregistra cateva benzi cu selectii pentru petreceri cu prietenii (de exemplu)?

Sau poate ai inregistrat prin microfon cum cantai la chitara cand erai mai tanar si desi benzile sau casetele stau intr-un sertar, nu te poti bucura de materialele de pe ele pentru ca nu le ai mp3.

Sau poate ai un raft cu discuri de vinyl, ai si un pick-up dar nu le poti asculta pentru ca nu le ai pe calculator (sau chiar telefon, mp3-player, tableta, etc)?

 Invata in doar cativa pasi cum sa inregistrezi de pe orice sursa audio pe calculator, si sa te poti bucura din nou de inregistrarile vechi! Iti voi arata pas cu pas ce trebuie sa faci atat la pregatirea materialelor si sculelor audio, cat si conectarea cablurilor si lucrul cu calculatorul, pentru intregul proces.

1. Inregistrarea casetelor pe PC in format mp3

 Pasul 1. Sculele necesare

Ai nevoie de un casetofon – aici poti folosi orice casetofon care este in stare foarte buna de functionare si are cel putin o iesire de casti, insa este de preferat un casetofon deck cu iesire de linie, pentru o calitate ridicata. Cazul celei mai slabe calitati este un casetofon doar cu iesire de casca jack de 3.5mm, sau 6.3mm si o

Casetofon

placa de sunet onboard in PC (integrata in placa de baza) – are 3 sau mai multe mufe jack de 3.5mm dintre care una albastra – aceea este intrarea de linie din PC.

Cel mai calitativ caz pentru aplicatii acasa, este o placa de sunet externa sau interna cu intare de linie cu mufe RCA (se mai numesc cinch-uri) si un casetofon deck cu iesire pe acelati tip de mufe. Orice alta combinatie duce la o calitate intre cele doua, adica poti avea placa de sunet cu RCA si casetofon jack sau invers. In functie de dotari si pretentii se monteaza cablul aferent intre iesirea din casetofon si intrarea in PC. Cablurile si conexiunile arata ca in figura urmatoare, unul din cele 3 se potriveste in cele mai multe cazuri. Calitatea depinde mai ales de componenta cea mai slaba din lantul audio.

placa-de-sunet-onboard

Placa de sunet din PC este de o calitate slaba daca este integrata pe placa de baza, desi poate fi multumitoare pentru suficient de multi doritori sa inregistreze.

Un minim necesar de sistem PC as spune un Pentium II sau un AMD K6 la 250 MHz cu 32 MB RAM si HDD incapator pentru a avea loc de inregistrat in format wav tot materialul de inregistrat (cam 610 MB pentru o ora de inregistrare stereo pe doua canale la 16 biti / 44.1 MHz), placa de sunet cu cel putin o intrare de linie, sistem de operare Windows Xp – desi cam orice sistem de operare de la Windows 98 in sus isi face treaba. Probabil ca cei mai multi folosesc sisteme mai performante decat am scris aici, dar daca nu stii ce sistem ai, pune-l la treaba, si daca functioneaza, nu mai conteaza datele tehnice ale PC-ului 🙂 .

focusrite-saffire-6-usbPlaci de sunet mai bune sunt tot interne pe slot PCI sau externe pe USB sau FireWire. Pentru o calitate multumitoare pentru o inregistrare fara pretentii este suficienta placa integrata. Pentru cei care doresc calitate, se impune o placa de sunet mai performanta (deci mai scumpa). Cel mai bine este sa testezi cu ce ai la dispozitie apoi daca nu esti multumit, achizitionezi scule mai performante.

 Pasul 2. Pregatirea casetei:

Caseta ce urmeaza a fi inregistrata, se deruleaza cap-coada minim o data, pentru a dezlipi spirele unei role unele de altele (ele se lipesc in timp de la neutilizare – lucrul care se utilizeaza corespunzator are o durata mai mare de viata decat daca ar sta neutilizat), si pentru a se curata de o parte din praful adunat tin timp.

Pasul 3. Pregatirea casetofonului:

Trebuiesc sterse de praf componentele casetofonului care intra in contact cu banda. Pentru asta ai nevoie de un betisor de curatat urechile sau de un chibrit cu vata, si cateva picaturi de alcool tehnic sau medicinal (spirt).

Cel mai important dintre acestea este capul de redare, deoarece el trebuie sa citeasca banda cu acuratete.. Apoi se sterge si capul de stergere, pentru ca intai banda trece pe acesta si e posibil sa mute mizerie de pe el pe cel de redare, rola cabestan (rola aceea presoare de cauciuc) si axul pe care ea preseaza banda (langa ea este un ax argintiu de metal – casetofoanele cu auto-reverse au doua astfel de role).

casetofon-interior-cap-stergere-redare-inregistrare-cabestan-capstan

Ca buna practica, la unele casetofoane se poate sterge mai usor rola presoare daca se porneste casetofonul fara caseta, cu usita deschisa, si in timp ce se invarte se tine capatul cu vata al betisorului pe rola. La unele casetofoane acest procedeu nu functioneaza pentru ca “simte” daca are o caseta sau nu, si nu porneste fara, iar uneori si in acest caz se poate pacali daca se apasa o anumita parghie in lacasul casetei, insa nu recomand sa faceti asa ceva, decat daca stii ce faci – poti sa il defectezi. Click pe poza pentru a o mari.

Calitatea unei inregistrari mai depinde de inclinatia capului de redare pe banda; in mod normal axele capului ar trebui sa formeze unghiuri de 90 de grade cu axele benzii, adica intrefierul capului sa fie perpendicular cu directia de deplasare a benzii. Pentru ca la fiecare casetofon, desi se regleaza standard in fabrica inclinatia capului pe banda, acesta poate fi dereglat de la aceasta pozitie, el avand un surub accesibil din afara casetofonului la marea majoritate a casetofoanelor. Cu o surubelnita potrivita, poti roti stanga-dreapta de acel surub, nu prea mult, in timp ce banda merge, pentru a gasi punctul in care banda este redata cel mai bine – mai precis frecventele inalte suna cel mai clar. Acest lucru nu iti recomand sa il faci decat daca stii ce faci, este posibil altfel sa se defecteze casetofonul. Click pe figura de mai sus pentru a localiza surubul de care vorbesc. De obicei acesta este disponibil de afara cu usita inchisa la casetofon si caseta in interior, are usita un mic orificiu prin care se poate introduce o surubelnita subtire.

Pasul 4. Pregatirea calculatorului.

Poti folosi orice soft de editare audio care permite inregistrarea de pe intrarea de linie a placii de sunet. Daca nu ai deja instalat, trebuie instalat in prealabil. Exemple de astfel de softuri ar fi Adobe Audition, Cool Edit (care e de fapt o versiune mai veche a lui Adobe Audition), Sound Forge, iar cateva exemple din softurile gratuite care le poti folosi sunt Audacity, Kristal Audio Engine, Wavosaur Daca este cazul, trebuie sa setezi in soft, intrarea placii care vrei o folosesti. Am sa explic exact cum se face asta in Adobe Audition.

Pasul 5. Ultimele pregatiri de inregistrare.

Conectezi casetofonul la placa de sunet prin cablul aferent descris mai sus (una din cele trei variante).Cabluri

Cazul simplu e ca il pornesti si inregistreaza direct ce intra in intrarea de linie; daca nu se aude nimic, trebuie verificat nivelul volumului la iesirea din casetofon si in placa de sunet. Pentru a monitoriza inregistrarea, poti folosi boxe de calculator, casti, sau un sistem de sunet format din amplificator si boxe. Oricare dintre acestea le conectezi la iesirea aferenta a placii de sunet.

Daca pana aici ai facut toti pasii, ar trebui sa poti auzi o caseta in boxe sau castile conectate la calculator.

Melodiile sau inregistrarile in general, au pe o caseta portiuni in care se aud mai tare si altele mai incet. Alege o melodie sau portiune de inregistrare unde estimezi ca se aude cel mai tare, pe care o vei folosi ca un fel de etalon, in functie de ea vei regla nivelul de inregistrare pe calculator – daca e prea incet se va auzi mai rau, daca e prea tare va distorsiona in locurile unde depaseste un anumit nivel. Pune sa redea acea bucata, si regleaza nivelul de inregistrare cat mai aproape de capatul scarii de masurare, insa astfel ca “varfurile” materialului sa nu depaseasca sub nici o forma nivelul maxim – dupa inregistrare se mai pot face mici corectii daca semnalul este mai slab, insa locurile unde depaseste maxim sunt pierdute iremediabil, pentru acuratete se reia procesul de inregistrare. Deci cauta ca maximele sa ajunga undeva pana in -3dB, pentru a avea si o mica rezerva in caz ca vine o portiune scurta mai tare.

Deruleaza caseta la inceputul partii A, porneste din soft recorderul, dai drumul la caseta sa mearga normal, si inregistrarea incepe. La final se salveaza in formatul dorit, mp3 de exemplu, sau wav daca urmeaza a mai fi prelucrat, sau inregistrat pe un CD audio, etc

In articolul urmator vei invata ce sa faci cu inregistrarea facuta, cum sa o prelucrezi astfel incat sa sune cat mai bine cu un minim de efort, si apoi sa salvezi fiecare melodie sa material, in  format mp3

Secretele inregistrarii fidele:

  • cauta pe cat posibil sa reglezi volumul in cazul iesirii de casca din casetofon undeva la jumatate sau chiar peste jumatate, insa niciodata la maxim
  • regleaza nivelul inregistrarii la maxim -3dB pe scara de masurare a semnalului, vizibila in softul de editare, sa nu ajunga niciodata semnalul la capat, la zero sau peste

  • curata partile mecanice din casetofon ce intra in contact cu banda inclusiv cand intorci caseta pe fata B nu doar cand incepi inregistrarea, iar daca inregistrezi de pe mai multe casete, portiuni, cat mai des posibil.

  • nu umbla la scule in timp ce inregistreaza, lasa-le sa inregistreze – daca misti un cablu sau se intampla o intrerupere, trebuie sa reiei procesul de la inceput

Citeste si articolul urmator pentru a prelucra putin materialul inregistrat, si a-i da o forma finala pentru a putea fi ascultat.

Scrie-mi mai jos ce ai reusit, ce nu ai reusit si cu ce probleme te confrunti. Daca ti-a placut acest articol, te rog da-mi un share pe Facebook, iar daca ai o parere sau recomandare, lasa-mi un comentariu mai jos.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Cu drag,

Armin Fatol