Posts

11 pasi pentru un mix mai bun

Am primit de la un client o sesiune multitrack pentru a mixa o piesa. Poti ajunge in faza asta daca ai inregistrat chiar tu toate instrumentele, sau ai o sesiune din instrumente virtuale, la care ajungi sa Ii faci mixajul. Sau chiar poti mixa piesele altora, daca primesti toate track-urile cu instrumentele inregistrate.

Scopul mixajului este sa echilibreze instrumentele si vocile astfel incat sa sune toate curat si sa nu se deranjeze reciproc. Cu cat ai mai multe instrumente muzicale, voci si sunete de mixat pe aceeasi portiune audio, cu atat mai greu este sa faci loc in mix fiecarui instrument.

Daca ai putine instrumente, este relativ usor sa le mixezi, iar daca ai prea multe, acestea se vor suprapune pana la punctul la care nu se mai disting si desi ai o melodie excelenta, suna prost pentru ca nu este mixata bine. Aici intervine inginerul* de studio care le mixeaza, si face un mix pentru acea piesa astfel incat totul sa sune frumos, curat, sa auzi toate instrumentele, vocile si sunetele, in mod armonios.

*Nu ma refer la “inginer” in sensul absolventului cu diploma, ci e vorba de omul care indiferent de studiile oficiale facute, are o gandire inginereasca si stie sa rezolve problemele tehnice pe domeniul pe care activeaza.

Vreau sa subliniez de la inceput ca nu exista o reteta fixa pentru a mixa o piesa audio, nu exista regulamente, e important doar ca la final sa sune bine, si sa fie pregatita pentru masterizare.

Eu ofer aici un mic ghid, explic cum am mixat eu o sesiune, cum a fost fluxul meu de lucru pentru o anume piesa si sesiune data. O poti folosi pentru a te ghida si chiar mai mult, te incurajez sa cauti variante noi de a lucra, inspira-te din ce am scris eu si fa altfel, cum iti pica tie mai usor.

Uneltele folosite in general pentru a mixa o piesa sunt volumul, egalizarea, panoramarea, compresia dinamica, defazarea, gruparea pe sub-mixuri, automatizarea, ecou, reverberatie si alte efecte.

In sesiunea aceasta pe care o voi folosi ca exemplu, am avut urmatoarele instrumente/voci, fiecare ocupand un numar de canale pe mixer:

Baterie (set percutie) – 7 canale: 1) & 2) toba mare (bass drum) captata cu doua microfoane, unul in interiorul ei, altul imediat langa, in exterior, 3) cazan (floor tom), 4) toba mica (sau premier) (snare drum), 5) & 6) tom-tom (tom) doua bucati, 7) fuscinel (hihat). Atentie, bateria mai are si alte cinele, insa aici am descris practic microfoanele cu care a fost captata.
Chitara electrica – un canal
Chitara bass – initial un canal, apoi am adaugat inca unul pentru compresia in paralel
Clapa – 2 canale, stanga-dreapta
Saxofon – 1 canal
Trompeta – 1 canal
Voci – 3 canale – din care o voce principala si doua de fundal (lead vocal, backing vocals)

Sesiunea era compusa din fisiere wav, inregistrate simultan multicanal, fara dubbing. Asta inseamna ca unele microfoane au captat si alte instrumente/sunete in afara de cele pentru care au fost plasate.

La cele 17 canale am adaugat 3 canale de BUS (pentru sub-mixuri, sau subgrupe). Eu am lucrat in Cubase, dar nu e important DAW-ul folosit, e vorba de a vedea ce am facut, si apoi sa faci la tine in DAW acelasi lucru, sau sa te inspiri din ce am facut eu.

Incerc sa structurez in cativa pasi exact ce am facut, si sa explic la fiecare ceva detalii.

Pasul 1. Gruparea percutiei intr-un subgrup. Am creat un canal nou de subgrup (sau bus, sau sub-mix), pe care am directionat fiecare din cele 7 canale rezervate percutiei. Acest pas este unul de organizare, care usureaza munca, nu este strict necesar. Mai tarziu, vei putea aplica efecte si modifica setarile intregului set de percutie, fara a fi nevoie sa modifici pe rand fiecare din cele 7 canale.

Pasul 2. Gruparea vocilor intr-un nou subgrup. Din aceleasi motive pentru care am grupat si percutia in subgrup.

Pasul 3. Gruparea clapelor intr-un nou subgrup, pentru ca este pe doua canale, si vreau sa operez cu efecte si modificari simultan pentru ambele canale.

Pasul 4. Mixarea unui sub-mix. Incepem cu percutia. La acest pas trebuie sa pui pe solo intreaga percutie (deja se vede avantajul subgrupului, pentru ca daca pui pe solo grupul de percutie, se seteaza singure pe solo toate canalele de percutie), si sa alegi un loc din piesa unde se aud toate elementele sale simultan.

Pune sa se repete acea portiune, si incepe sa faci mixajul: regleaza nivelurile fiecarui element de percutie in raport cu celalalte astfel incat sa sune cat mai uniform, sa se auda echilibrat toate. Incepe de exemplu cu toba mare, seteaz-o sa bata pana in -15 dB. Asta poate fi reperul, dupa care reglezi pe rand nivelurile celorlante elemente de percutie.

Si pentru ca este captata cu doua microfoane, vei avea un mic defazaj intre cele doua, care va trebui compensat. Poti vizualiza grafic daca cele doua canale de toba se suprapun perfect. In cazul meu a fost nevoie doar sa inversez faza de pe unul din cele doua canale.

Apoi urmeaza panoramarea celor doua tom-uri, stanga-dreapta, apoi panoramarea premierului si a cinelelor, inclusiv fuscinelului. Asculta percutia cu atentie si regleaza nivelul fiecarui canal in functie de reperul dat de toba mare.

Daca ai setat acel reper la -15 dB, ar trebui sa lucrezi la un volum destul de mic incat toata percutia sa ramana in limite rezonabile astfel incat indicatorul de nivel sa nu bata pe rosu. Nu uita ca elementele bateriei la mixare se insumeaza, ridicand nivelul total al percutiei, astfel ca la finalul mixarii percutiei, percutia singura sa ajunga pe indicatorul de nivel ceva mai sus decat reperul de la care ai plecat. Uneori mult mai sus datorita varfurilor date de premier sau toba mare.

In acest moment, fader-ul de pe canalul subgrupului de percutie ar trebui sa fie neatins, pe zero. La el vei umbla cand reglezi nivelul bateriei in functie de restul instrumentelor si vocilor. Un limitator sau/si compresor ar fi util pe acest canal de subgrup al percutiei, dar folosit cu atentie. De pe acum, trebuie sa te gandesti ca finalul mixului va urma sa treaca prin procesul de masterizare, si trebuie sa faci mixul astfel incat cel care va masteriza piesa sa aiba spatiu de lucru (headroom) in gama dinamica.

Pasul 5. Mixarea unui alt sub-mix. In mod similar mixezi si vocile intre ele, luand ca reper vocea principala, pe care o reglezi sa nu treaca de -20dB, iar vocile secundare, sau de fundal, le reglezi in functie de cea principala. Un efect frumos este sa lasi vocea principala pe mijloc, iar cele secundare sa le panoramezi fiecare in directii opuse, undeva la 40-50%.

La fel, un compresor/limitator pe canalul de subgrup al vocilor ajuta la omogenizarea acestora.

Pasul 6. Acum ai doua subgrupuri mixate fiecare separat. E timpul sa le mixezi impreuna, adica percutia cu vocile. Pune cele doua subgrupuri pe solo, astfel incat sa auzi intreaga percutie si toate vocile. Seteaza percutia de exemplu sa nu treaca de -15dB, din fader-ul subgrupului, iar apoi mixeaza vocile cu percutia. Cele doua se insumeaza, si nivelul total iarasi creste, insa mai ai de adaugat si celalalte instrumente ramase, deci la final vei avea oricum un nivel mai ridicat per total.

Pasul 7. Mixarea chitarei bass cu bateria. Seteaza sa auzi doar subgrupul de baterie si canalul chitara bass, fara voci. Din nou, poti folosi ceva compresie sau/si egalizare, insa e bine sa folosesti doar daca este nevoie. Daca suna bine, lasa-le asa. Nu aplica efecte daca nu este necesar.

Eu am dublat canalul de bass si pe cel dublat am aplicat o compresie dinamica mare, si usoare distorsiuni, pentru a-l face mai prezent, iar cele doua canale le-am mixat intre ele ca nivel, unul in functie de celalalt (sub -20 dB fiecare), dar si impreuna sa nu depaseasca -15 dB, eventual usor, pe alocuri.

Astfel setata chitara bass, am mixat-o cu grupul de percutie. Cand suna bine, da drumul si la subgrupul de voci sa il auzi, si verifica ca cele trei elemente (percutie, bass si voci) sa sune bine si uniform impreuna. Fa ajustarile necesare daca e cazul, si asculta din nou.

Pasul 8. Mixarea clapei. Clapa o poti panorama mai mult stanga-dreapta, pentru ca instrumentul in sine are iesire stereo, dar nu neaparat 100%, ci poti lasa undeva la 80-90%. Si fiind panoramata mai mult decat vocile, se previne suprapunerea lor in imaginea stereofonica. Nivelul celor doua canale ale clapei ramane identic, chiar daca il mai scazi usor, sa nu ajunga in distorsiuni dupa mixajul cu celalalte instrumente. Cu exceptia ca vrei un anume efect neaparat, caz in care desigur, poti seta nivelurile celor doua canale ale clapei independent, diferit. Cand tu esti la butoane, decizia iti apartine 😉 .

In mod similar ca la celalate instrumente, seteaza sa auzi acum subgrupul de percutie, cel de voci, bass-ul, si clapa, si regleaza nivelul clapei in functie de celalalte, din fader-ul subgrupului de clape.

Pasul 9. Mixarea instrumentelor de suflat. Trompeta si saxofonul panoramate, cam 40-50% se regleaza intre ele ca volum, separat de restul mixului, apoi se regleaza cu restul instrumentelor si vocilor. Pentru ca de cele mai multe ori instrumentele de suflat in piesa mixata de mine interveneau in piesa intre pasajele vocilor secundare, panoramarea similara cu vocile secundare nu a ridicat nici un fel de probleme, ci din contra, se completeaza reciproc.

Pasul 10. Mixarea canalului de chitara electrica. pentru ca am primit chitara pe un singur canal, am preferat sa o las panoramata pe mijloc, si sa ii dau un efect usor de reverberatie, apoi am mixat-o cu celalalte instrumente. Astfel nici nu se suprapune peste instrumentele panoramate stanga-dreapta.

Pasul 11. Alte detalii de care sa tii cont.

– Poti folosi Melodyne pentru a corecta intonatiile vocilor. Daca tot tu faci si inregistrarea instrumentelor si a vocilor, si artistul greseste, poti inregistra din nou, alta dubla, pana iese bine, si astfel nu mai este necesar sa lucrezi cu Melodyne. Dar e util sa stii ca exista si posibilitatea asta daca e nevoie.

– De multe ori canalele cu instrumente sau voci ce nu coboara in gama de frecvente joase, contin frecvente joase inutile care uneori nici nu se aud, dar murdaresc mixul, ridicand nivelul pe canalul principal de iesire inutil. Poti taia din egalizator frecventele joase de la instrumentele unde nu sunt necesare, adica in cazul meu cam toate in afara de percutie si chitara bass. Cand faci asta, asculta fiecare canal individual, pentru a nu taia din frecventele utile acelui canal, pentru ca ai nevoie sa tai doar din frecventele foarte joase, sub 40 Hz sau altele chiar sub 80-100 Hz.

– Fii atent la micile portiuni unde auzi sunete parca iesite cumva din mix, cum ar fi cinele, silabe, si alte sunete scurte si care nu “stau” in mix, si foloseste automatizarea volumului pentru acele locuri, iar pentru voci un de-esser daca e nevoie.

– Gandeste-te la folosirea automatizarii in loc de compresie dinamica, in special pe voci. Eu am folosit automatizare si pentru a opri ce au captat microfoanele de voci in pasajele in care vocea nu era prezenta in piesa. Si asta ete o practica buna si pentru portiunile in care un instrument nu este folosit in piesa.

– Foloseste efectele si setarile doar atat cat e necesar, si nu mai mult. Regula “less is more” (mai putin inseamna mai mult) se aplica si aici. De exemplu daca aplici reverberatie pe un canal, e bine ca dupa ce ajungi la setarea care iti place, sa dai inapoi putin, pentru ca urechea se obisnuieste si cere mai mult, si momentan iti place dar daca asculti mixul dupa 3 zile o sa iti dai seama ca e prea mult reverb acolo.

– Verifica mixul sa nu ai probleme de antifaza sau polaritate. Asculta-l in mono, si verifica daca suna aproximativ ca si in stereo, adica toate instrumentele si sunetele la locul lor. Daca ai ceva in antifaza, se anuleaza si nu se mai aude (toba mare captata cu doua microfoane poate ridica des problema asta, sau un sintetizator caruia i-ai aplicat un efect de stereofonie artificial.

– Verifica faptul ca nivelul total al mixului sa permita celui care urmeaza sa masterizeze piesa, loc de lucru, adica acel headroom. In multe articole am citit ca multi recomanda sa nu se depaseasca -3dBFS, altii -6-3dBFS. Eu as zice sa il lasi mai relaxat, inre -10 si -6 dBFS. Daca lucrezi pe 24 biti nu e cazul sa iti bati capul cu zgomotul de fond, si oricum la final se ridica nivelul in timpul masterizarii.

– Cand faci exportul in doua canale (mixdown pe doua canale) al sesiunii multitrack, lasa ceva spatiu inainte sa inceapa piesa (cel putin echivalentul unei masuri), iar la final si mai mult, cateva masuri bune, poate 20-30-60 secunde. De ce? pentru ca e usor de taiat acel spatiu, si pentru ca te asigura ca ai piesa intreaga, de unde incepe, pana unde se termina incluzand delay-uri si reverberatiile de la final, sau alte prelungiri ale sunetelor.

– Nu normaliza mixul final, si nu aplica fade-uri la capete (respectiv Fade In si Fade Out), lasa asta in grija celui care face masterizarea; eventual comunica-i exact cum ai vrea sa se realizeze acele fade-uri, daca ai o preferinta anume.

– Fa exportul in fisierul final la o calitate cat mai mare. Asculta apoi mixul intreg atent, cap-coada, pentru a verifica sa nu ai click-uri sau sunete ciudate datorate exportului.

Aceasta nu este o reteta de a mixa, ci un mic ghid, care sa te inspire sa realizezi mixurile in stilul tau. Poti face oricum altcumva, important este ca rezultatul sa sune bine. Scrie-mi un comentariu mai jos despre experientele tale in mixaje, sau daca ai intrebari sau adaugiri, de asemeni te rog sa imi scrii.

Daca ti-a placut acest articol, da-mi un Like pe Facebook la pagina InregistrariAudio, iar daca nu ti-a placut invita 10 prieteni sa dea Like la pagina! :)

Cu drag,

Armin

P.S.: Iti multumesc ca urmaresti mesajele mele!
Stii pe cineva caruia munca mea ar putea sa-i fie utila?
Recomanda-i acest site!

Editarea vocii pentru audiobook sau alte aplicatii

Prelucrand o inregistrare pentru un audiobook lansat de Pera Novacovici impreuna cu cartea sa “Ghidul Personalitatii Alfa“, am facut un scurt ghid despre prelucrarea vocii pentru diverse aplicatii, cum ar fi audiobook-urile, cursurile audio, sau alte aplicatii asemanatoare.

Ce vrem de la o astfel de inregistrare: pai vrem sa se auda clar, relativ constant ca volum, sa nu fie nevoie sa stam cu mana pe butonul de volum in timp ce ascultam, si sa nu fim deranjati de sunetele inconjuratoare, pentru ca vrem sa ne concentram pe continutul cursului sau cartii audio, nu pe tehnica, inregistrare, sau alte elemente perturbatoare, in timpul ascultarii.

Vocea umana, are o dinamica mare, adica pe timpul inregistrarii, desi cel care vorbeste o face realtiv constant la acelasi volum, acelasi ton, nu tipa, nu vorbeste in soapta, etc, intre fraze, propozitii sau cuvinte se face pauza, deci dinamica vocii pleaca de la aproape liniste, si maximul de tarie este atins pe anumite consoane sau vocale sau cuvinte accentuate. Unele cuvinte se aud mai slab, altele mai tare, chiar daca cel care vorbeste sta la aceeasi distanta de microfon.

Dinamica asta, va suna bine daca cel ce asculta sta relaxat intr-un fotoliu intr-o camera linistita si nu il deranjeaza nimeni, poate sa dea mai tare sau mai incet, si poate asculta in liniste.

Dar, stim cu totii ca cei mai multi oameni care asculta cursuri si audiobook-uri, nu fac asta in conditiile astea, ci de obicei intr-un mediu zgomotos (tramvai, metrou, pe strada, pe bicicleta, in masina, in autobuz, etc), si nu au la dispozitie decat un telefon sau un mp3-player cu casti, fara pretentii Hi-Fi ca sa zic asa.

Deci, treaba mea ca inginer de sunet, este sa ofer conditii de auditie cat mai bune acestor oameni, care vor sa se concentreze pe ce asculta, nu pe cum se aude, volum, masinile de afara, etc.

Plecand de la inregistrare, se prefera inregistrarea cat mai curata si calitativa, asta stim cu totii, evident. Daca inregistrarea se face intr-o camera netratata acustic, si sa zicem ca se aud reverberatiile camerei, acelea se vor amplifica odata cu vocea, in procesul prelucrarii.

Deci e bine de la bun inceput sa scapam de ele, fie folosind un microfon dinamic si vorbind aproape de microfon, fie inregistrand intr-o camera in care avem reverberatia cea mai mica (o biblioteca, dormitor, o camera mica si plina cu mobilier, haine, covor, etc, ce absorb o parte din sunet in loc sa il reflecte). Ideal ar fi inregistrarea vocii intr-un studio special amenajat, insa nu totdeauna este posibil asa ceva.

Pentru audiobook se prefera inregistrarea mono a vocii, efectele stereofonice distragand atentia de la continut. Atentie insa sa se auda egal pe ambele canale, daca se aude mai tare intr-unul decat in celalalt deranjeaza, iar daca se aude doar pe un singur canal, e mai greu de ascultat, mie personal nu-mi face placere deloc.

Ok, avem vocea inregistrata, sa zicem maxim cat am putut de calitativa. Eu voi descrie pasii cu Adobe Audition 1.5, insa trebuie sa retii faptul ca importanti sunt pasii facuti, nu softul  in care faci prelucrarea. Trebuie deci sa vezi ce ii fac eu inregistrarii pentru a putea fi ascultata mai usor in mediul in care cei mai multi oameni asculta un audiobook., si cu orice soft de editare care stie sa faca asa ceva, poti prelucra urmand aceiasi pasi.

Audiobook-inregistrari-audio-neprelucrat-01

Audiobook – Inregistrarea initiala

Ca sa auzim si sa vedem un exemplu, am luat un esantion de 38 de secunde din materialul audio.

Poti asculta cum suna initial vocea dupa inregistrare, si poti vedea in poza cum arata grafic la deschiderea in softul audio (click pe poza pentru a o mari).

Vocea, initial suna asa:

Pentru ca se aude incet si neuniform, unele cuvinte se pot pierde, sau necesita atentie sporita a ascultatorului, ceea ce-l poate distrage de la continut.

Pe scurt, trebuie sa amplificam semnalul pana in maximul admis de suportul digital, aplicand si o compresie dinamica ce va ridica nivelul cuvintelor, consoanelor, vocalelor ce se aud mai slab, facand vocea mai usor de auzit.

Daca tinem cont ca in autobuz de exemplu, pe un mp3-player volumul dat la maxim este posibil sa nu acopere zgomotul inconjurator ascultatorului, o amplificare pana la limita formatului este foarte bine venita, lasand la latitudinea ascultatorului nivelul volumului.

Pasul 1:

Normalizarea. Pentru ca nivelul cel mai mare al inregistrarii este mult sub limita impusa de mediul digital, normalizam materialul – adica amplificam tot materialul cu aceeasi valoare, care este diferenta intre maximul admis de mediu, si maximul actual al inregistrarii, astfel, “varful” cel mai mare al inregistrarii va ajunge la maximul admis de mediul de inregistrare (totusi, eu nu merg pana in zero, ci pana in -0.1 dB, pentru a fi foarte aproape de limita maxima a mediului – diferenta este neglijabila dar previne o parte din distorsiuni. Acum dupa normalizare, se aude ceva mai bine, mai tare, dar diferenta intre silabele stridente si cele care abia se aud, este inca aceeasi.

Pasul 2:

Procesare dinamica si apoi iar normalizare. Effects->Amplitude->Dynamic Processing –  la presetari alegem Vocals Comp,8:1,-24,FastAttack si apoi modificam aceasta presetare astfel: In tabul Attack/Release la Output Gain setam 9 in loc de 0, si apasam OK. Facem din nou normalizarea la -0.1 dB.

Pasul 3:

Filtrarea zgomotului de fond. In procesul amplificarii, se amplifica si impuritatile si zgomotele foarte slabe, cum este zgomotul de fond. Il filtram pentru a face semnalul mai clar. Selectam o portiune de 1-2-3 secunde undeva intre cuvinte/fraze, cand cel ce povesteste face pauza si nu se aude decat zgomotul de fond. Il selectam pentru a spune programului ce anume sa filtreze. Click-dreapta pe selectie->Capture Noise Reduction Profile. Apoi selectam intrega inregistrare, Effects->Noise Reduction->Noise Reduction, si aici ne jucam cu setarile si ascultam cum suna materialul filtrat. Daca e prea filtrat si se pierde din calitatea inregistrarii, nu trebuie sa lasam valoarea Noise Reduction Level la 100 cat e implicit, umblam la ea pana suna bine, desigur si alte setari le poti experimenta. Cand suna bine dai OK.

Pasul 4:

Corectii de ton. Unele voci sau inregistrari, necesita corectii de ton daca o anumita plaja de frecvente se aude prea tare sau prea incet, unele silabe se pot auzi prea tare sau prea incet. In general cauti sa lasi vocea cum este, ajustarea tonului o faci doar fin. In general poti scoate de tot frecventele sub 100 Hz. acestea ocupand loc inutil in gama de frecvente, in cazul acestui material. Eu am scos ce a fost sub 160 Hz: Effects->Filters->FFT Filter->presetarea Kill The Mic Rumble pe care am modificat-o sa nu taie ce este sub 99.4 hz cat vine implicit, ci sub 160 Hz.

Pasul 5:

Audiobook-inregistrari-audio-prelucrat-02

Audiobook – Inregistrarea finala

Amplificare finala. Dupa o alta normalizare la -0.1 dB, Folosesc efectul Effects->Aplitude->Hard Limiting cu o amplificare de 5-8 dB pentru a ridica tot semnalul mult mai sus. Aici in functie de vocea inregistrata poti amplifica mai mult sau mai putin, fa teste, vezi ce iese. La mine 5 dB a fost suficient.  la final e bine sa aplici cate un Fade In si un Fade Out pentru 1-2 secunde din material, sa inceapa si sa se termine lin. Acum putem compara vizual si acustic vocea obtinuta in urma procesarii cu cea de dinainte, neprelucrata.

Eu am scris cum am facut eu, dar setarea valorilor de la diverse efecte nu e batuta-n cuie, experimenteaza si apasa OK cand auzi ca suna bine. Nu e un tipar ca “asa se face” ci ar trebui sa te ghidezi, sa ai o idee ce se poate face si apoi sa faci asa incat sa sune bine. Poti experimenta alte valori alte setarilor, in functie de inregistrare poti obtine calitate mai mare, sau o prelucrare mult mai buna.

Alege “cu urechea”, nu respecta intocmai setarile din articol, pentru ca fiecare inregistrare e altfel, fiecare voce e altfel. Daca cel ce va asculta materialul in conditii zgomotoase, nu va intampina probleme si intelege usor tot ce se zice in material, inseamna ca ti-ai facut bine treaba si prelucrarea este utila :).

Atentie la volumul si durata la care asculti in casti (fie muzica, radio, audiobook, etc), pentru ca poate dauna auzului. Nu da mai tare decat este necesar, si nu asculta in casti mai mult timp decat este necesar.

Daca intampini probleme la prelucrarea vreunui audiobook, vrei sa completezi cu ceva acest articol, sau vrei sa ma intrebi ceva, lasa-mi un comentariu mai jos.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!