Posts

Coil noise, zgomot de fond si sursa de alimentare de la PC

Sursa de tensiune este un element foarte important in orice aparat electric sau electronic. Insa de mutle ori tindem sa o neglijam pentru ca daca o inlocuim cu una mai calitativa, nu obtinem rezultate in mod direct. Daca insa schimbi o interfata audio cu una mai buna sau un microfon cu unul mai bun, te bucuri de rezultate direct de la echipamentul schimbat. Adica avem tendinta de a acorda mai putina importanta unei surse de PC decat unui microfon de exemplu.

Mi-am schimbat sursa de tensiune de la computer si am constatat cateva diferente importante pe care vreau sa le expun in acest articol – o sa iti fie utile daca ai probleme cu zgomotul de fond la inregistrari, sau ai o sursa de tensiune galagioasa.

De cand am cumparat computerrul, desi stiam ca sursa de tensiune este importanta, am cam neglijat-o. Am zis ca provizoriu merge si cu una foarte ieftina. Si chiar a mers. Insa am constatat ca dupa cativa ani(!) am un zgomot de fond pe care inainte nu il aveam…parca. Iar cu siguranta nu aveam coil noise, sau cel putin era aproape neglijabil. Desi sursa de tensiune avea ventilator de 12cm (nu de 8) si era ceva mai silentioasa decat cele clasice ieftine cu ventilator de 8 cm, am ajuns sa aflu ca are coil noise – zgomot, sau tziuit generat de bobinele de pe placa electronica din ea. Se manifesta in mod special cand misti mouse-ul, se aude in boxe sau pe iesirea interfetei audio. Sau cand computerul lucreaza ceva material mai stresant pentru procesor si harddisk-uri sau procesor (procesare audio-video). Cred ca acest zgomot a aparut in timp pentru ca nu l-am sesizat mai demult.

Am schimbat sursa cu una mai buna si am rezolvat mai multe probleme, atat ca zgomot generat in exterior de ventilator – sa zicem ca aici schimbarea nu este imensa, dar conteaza – cat si ca zgomot de fond pe inregistrari, ceea ce conteaza enorm, ca doar cu asta ne ocupam!

Sursa noua nu este o sursa MULT mai scumpa si cu pretentii mari de performanta, ci este doar una ceva mai scumpa si mai buna. Nu are toate protectile din lume si noile standarde, insa deocamdata e ok, este o imbunatatire pe partea de inregistrari audio.

Sursa veche: Delux DLP-38A 500W – 60 lei prin 2011 parca. Ventilator de 12 cm.

sursa-de-tensiune-delux_38a-pc-coil-noise-zgomort-de-fond

Sursa noua:  Techsolo STP-650 650W usor peste 100 lei in 2016.

sursa-de-tensiune-pc-coil-noise-zgomort-de-fond-650w-inregistrari-audio

Ce e fain la acest Techsolo este ca are ventilator de 14 cm si abia daca se aude cum se invarte. Se aud alte ventilatoare de pe sistem mai tare decat cel din sursa. Dar problema mea era la inregistrari in mod special, si la redari audio, acolo am vrut sa scap de zgomot de fond si de coil noise.

O sursa de tensiune buna, pentru computerul din studio, face ca multe lucruri sa fie la locul lor, sa ai un zgomot de fond redus, atat in exteriorul PC-ului cat si pe inregistrarile audio. Este util sa folosesti o sursa mult mai puternica decat ar fi nevoie pentru computerul tau, pentru ca ea sa mearga lejer, la “relanti”, astfel reducand zgomotul la minim. Un ventilator cu diametru mare (14 cm) este mai silentios pentru ca are aceeasi eficienta ca si unul mai mic la turatie mai mare, insa turatia mare creaza zgomot. O sursa fara ventilator, cu racire pasiva, ar fi o idee si mai buna, insa si pretul creste.

Aceasta sursa de care vorbesc nu este una de top, este doar mai buna decat ce aveam, iar pe langa avantajele audio, are si 6 mufe de alimentare SATA (la mine 5 din ele sutn ocupate deja!), 3 molex, cabluri lungi utile pentru un bun management al cablurilor in PC, etc.

Vezi mai jos un video in care poti si asculta diferentele dintre cele doua surse de tensiune. Am inregistrat computerul cu totul inainte si dupa, de la aproximativ 20 cm, cu un recorder TASCAM DR-40, sursele de tensiune separat de computer pornite pe rand (se pot porni independent de placa de baza, unind firul verde de pe mufa mare ATX 20+4 Pin cu unul negru de pe aceeasi mufa, eventual folosind o agrafa de birou sau alt fir conductor – atentie sa nu atingi alte fire pentru ca poti strica sursa!), inregistrare mers in gol fara nimic conectat la interfata audio Focusrite Saffire 6 USB, apoi inregistrare in gol cu un microfon condensator Audio-Technica AT2035 reglat cu nivelul de inregistrare pentru a inregistra voce.

Multumesc ca ma urmaresti, atentie la zgomotul de fond pe inregistrari audio! 😉

Armin

Cum setezi corect nivelul de inregistrare

Setarea nivelului de inregistrare pare ceva simplu insa multi o folosesc gresit si apoi nu inteleg de ce mixurile lor nu suna pe atat de bine pe cat ei si-ar dori.

Cel mai probabil, este ca si tu folosesti pentru a inregistra, un computer, o interfata audio si un soft de tip DAW. Exista tendinta de a inregistra semnale la un volum cat se poate de ridicat, pana aproape de distorsiuni (clipping), si stai cu ochii pe indicatorul de nivel, sperand ca nu trece de limita.

O metoda simpla de a scapa de stres, si de a avea semnale optime pentru a face un mixaj reusit, este sa setezi un semnal de inregistrare mai mic. Mult mai mic. Am sa explic in continuare.

Suntem obisnuiti, de la folositea sculelor analogice de inregistrare, sa setam un nivel cat mai aproape de maxim, de inregistrare, pentru ca asa stim ca suna mai bine.

Insa nu se aplica si in lumea digitala.

Inregistrarea pe scule analogice cu nivele mari rezolva doua probleme: una a zgomotului de fond, cand acesta trebuia acoperit cu orice pret, deci dai mai tare semnalul inregistrat, pentru o gama dinamica sporita, si a doua problema era ca sculele analogice au fost gandite sa lucreze lejer pana in +24 dBu (VU-metrele masoara nivelul mediu al semnalului, deci nu cel maxim), ceea ce iti permitea sa impingi putin limita semnalului cu cativa decibeli, uneori pentru efectul de compresie pe banda sau pentru acea saturatie “calda” a semnalului analogic.

Acum, in lumea digitala, trecerea peste 0 dBFS inseamna distorsiune, sunet metalic, sunet prost, neplacut. Inregistrarea digitala nu iti ofera acea saturatie si “caldura”, ci daca treci de indicatorul 0 dBfs, semnalul este distrus iremediabil.

In urma cu ceva ani de zile, cand am inceput sa mixez sunete in DAW si sa creez propriile mele piese, aveam aceeasi tendinta, ca doar veneam si eu din era anlogica. Apoi am avut o surpriza, dar am crezut ca “asa trebuie”: la mixarea track-urilor, aveam nevoie sa le dau pe toate mai incet. Mult mai incet. Undeva intre 6 si 20 dB mai incet. De ce? Pentru ca la mixaj, semnalele se insumeaza, or, eu aveam semnale pana in -3 chiar -1 dBFS ! pai normal ca volumul general era in rosu, si distorsionat.

Ba chair faceam si alta greseala mare: inregistram sunete pe teren cu un MiniDisc portabil, si apoi inainte sa le introduc in sesiunea multitrack, le normalizam pana la -0.1 dBFS :D. Asta doar ca apoi la mixaj sa le dau pe toate iarasi mai incet. M-am gandit la un moment dat, dupa ani de zile: ce sens are?

Nu mai bine le las cum le-am inregistrat si apoi la mixaj le diminuez mai putin? Oricum le diminuez (ceea ce scadea per total nivelul zgomotului de fond), de ce sa le mai si normalizez, nu? Si gandeste-te ca pe atunci lucram pe 44.1 KHz/16 bit!

Acum, cei mai multi, lucram cu formate audio pe 24 bit, ceea ce ne ofera o dinamica si mai mare, si loc mult pana la 0 dBFS (headroom). Zgomotul de fond este la un nivel mult mai jos pe sistemele digitale fata de cele analogice, deci nu are sens sa inregistrezi prea tare.

Iar pe sistemul analogic, VU-metrul iti indica doar cativa dB peste 0VU, dar asta nu inseamna ca restul de 20 dB nu sunt acolo, ci doar ca nu ii vedem afisati pe VU-metru. Cu alte cuvinte, exista un headroom (plaja de dinamica, disponibila) de 20 dB, doar ca nu il vedeai afisat. Sistemele digitale afiseaza inclusiv acel spatiu, insa multi nu inteleg la ce foloseste acel headroom.

Inregistrarea semnalelor la volum mare, ridica probleme la inregistrarea unei interpretari live, iar apoi face anevoioasa mixarea instrumentelor intre ele, toate fiind la volume mari care se insumeaza rezultand probabil distorsiuni, sau un mix aglomerat. Iar daca apoi vrei sa adaugi si efecte pe diverse canale audio, cu atat mai greu va deveni mixajul.

dBU dBFS VU metru inregistrari audioIdeea e sa inregistrezi undeva la -18 dBFS, adica echivalentul in mediul digital al indicatorului de 0VU din mediul analogic. Desigur, asta e o medie a semnalului, vei avea varfuri poate pana in -10 dBFS, asta nu va fi o problema. Dar daca setezi media sa zicem la -3 dBFS in loc de -18 dBFS, iti dai seama ca acele varfuri ti-ar ajunge la +5 dBFS adica trece de 0 dBFS ceea ce inseamna distorsiuni.

Dupa ce faci mixajul inregistrarilor in DAW, cu siguranta vei avea la final o gama dinamica mai mica, adica semnalul va creste de la media de -18 dBFS  la ceva mai mult, insa ramane tot sub 0 dBFS.

Eliminarea acelui headroom face parte din etapa masterizarii piesei finale, si nu din etapa mixajului. Dupa masterizare probabil ca vei avea o piesa cu sound uniform, ce se ridica pana foarte aproape de 0 dBFS, dar va suna mai curat pentru ca ai facut un mixaj bun.

Daca faci mixajul bun, si masterizarea poate fi excelenta, insa invers nu.

ATENTIE! Este foarte important de unde dai semnalul mai incet.

Nu se da mai incet din fader-ul din DAW, pentru ca acel fader al canalului pe care inregistrezi controleaza cat semnal iese din mixerul din DAW, nu cat intra, or, tu vrei sa reduci semnalul care intra in sistemul digital. Potentiometrul de pe interfata audio corespunzator canalului pe care inregistrezi este raspunzator de nivelul de inregistrare al semnalului in sistemul digital. De acolo reglezi nivelul de inregistrare, faci o proba de inregistrare, asculti ce ai inregistrat, si daca e totul in regula, dai drumul la inregistrarea efectiv.

Provocarea pentru tine este ca la urmatoarea sesiune de inregistrare, sa incerci cel putin sa inregistrezi o medie a semnalului pe la -18 dBFS si apoi sa mixezi in DAW ce ai inregistrat, sa observi daca este vreo diferenta fata de cum inregistrai inainte (in caz ca difera de ce am recomandat eu aici), si apoi sa imi lasi un comentariu cu observatiile tale.

Daca ti-a placut acest articol, da-mi un Like pe Facebook la pagina InregistrariAudio, iar daca nu ti-a placut invita 10 prieteni sa dea Like la pagina! :)

Cu drag,

Armin

P.S.: Iti multumesc ca urmaresti mesajele mele!
Stii pe cineva caruia munca mea ar putea sa-i fie utila?
Recomanda-i acest site!

Semnal audio balansat si semnal audio nebalansat

Probabil ai observat diferente fizice intre cablurile si mufele folosite la sistemele audio de acasa si cele ce se folosesc la inregistrari, fie ca vorbim de studio, sau concerte, sau alte aplicatii si sisteme de sunet.  Poate ai auzit de semnal balansat si nebalansat si nu stii exact ce inseamna si la ce se foloseste fiecare. Vreau sa lamuresc niste aspecte in acest articol si sa iti fac o imagine mai clara asupra diferentelor si modurilor de utilizare a celor doua feluri de semnal: balansat sau nebalansat.

Diferente:

Fizice: Pentru un semnal balansat se folosesc trei fire, fata de doua in cazul semnalului nebalansat. Deci si mufele difera, pentru semnal balansat se folosesc cu precadere mufe XLR sau TRS (jack stereo), iar pentru semnal nebalansat predomina mufele RCA, TS (jack mono), si altele.

Functionale: Un cablu balansat contine doua fire identice impletite, invelite de un al treilea ce are si rol de ecranare (protectie impotriva semnalelor parazite din exterior). Cele doua fire transporta semnalul audio, unul este in aceeasi faza cu sursa semnalului, celalalt contine acelasi semnal si este defazat cu 180 de grade. Cel in faza este plusul, iar celalalt minusul.

Fiecare fir se conecteaza la aceeasi impedanta, atat la sursa cat si la destinatie, ceea ce inseamna ca cea mai mare parte din interferentele electromagnetice vor induce un semnal egal pe ambele fire, dar de sens contrar, astfel anulandu-se reciproc, amplificatorul de semnal masurand diferenta dintre cele doua semnale.

Al treilea fir ce inveleste cele doua fire se comporta ca un scut si opreste o mare parte din interferente.

Conexiuni:

Cea mai folosita conexiune pentru semnalul balansat este cu mufe XLR cu 3 pini, dar si mufele TRS (tip-ring-sleeve) sunt foarte folosite. Tot mai utilizata este mufa mama hibrid, ce combina cele doua variante, avand posibilitatea ca in aceeasi mufa sa conectam fie XLR tata fie TRS tata.

 

Mufa XLR (Canon) mama (stanga) si tata (dreapta)

Mufa XLR (Canon) mama (stanga) si tata (dreapta)

jack stereo balansat semnal inregistrari phone

Mufa TRS tata (Jack stereo, Phone)

3-pin XLR + 6.35 mm TRS phone hybrid jack canon jack balanced audio inregistrari

Doua mufa mama hibrid XLR (Canon) TRS 6.3mm (Jack, Phone), pe o placa de sunet Focusrite

Interconectarea cablurilor se face dupa urmatoarea schema (click pe imagine pentru marire):

Interconectarea corecta a cablurilor pentru semnal balansat

Aplicatii:

Cele mai multe echipamente profesionale convertesc semnalul din balansat in nebalansat, il proceseaza, apoi il transforma din nou in semnal balansat pentru iesire. Alte echipamente lucreaza direct cu semnal balansat, evitand transformatoarele de la intrare si iesire, pentru asta fiind nevoie de circuite identice de procesare pentru ambele semnale de pe cablul balansat. Acestea ofera o dinamica mai buna a semnalului, cu 3 dB.

Semnalul se poate converti din balasat in nebalansat si invers, folosit o componeta numita balun (vine din engleza de la cuvintele balanced + unbalanced – balansat + nebalansat).

Uneori este nevoie sa conectam echipamente cu iesiri nebalansate la echipamente cu intrari balansate. Pentru aceasta putem folosi un cablu RCA – XLR sau TS Jack – XLR. De exemplu dintr-un mixer de DJ sau dintr-o interfata audio ce nu are iesiri balansate, poti iesi cu semnalul pe mufe RCA catre un mixer sau o pereche de boxe active care nu au decat intrari balansate. In acest caz, firele cablului se leaga dupa urmatoarea figura:

Legare cablu RCA/TS Jack - XLR

De retinut insa, ca printr-un astfel de cablu, semnalul nu este convertit din nebalansat in semnal balansat. Castigul este doar in posibilitatea de a interconecta cele doua echipamente.

Avantaje si dezavantaje pentru cabluril balansate si nebalansate:

  • Mufele XLR sunt mai robuste. Se intampla mai rar ca o mufa XLR sa iese afara din mufa mama, din greseala.
  • Cand se foloseste semnal balansat, zgomotul de fond si semnalele parazite sunt mult mai mici, chiar si pentru cabluri de lungimi mari.
  • Cabluile nebalansate sunt mai ieftine si se gasesc in mai multe magazine, inclusiv super market-uri.
  • Cablurile nebalansate trebuie sa fie cat mai scurte, pentru ca semnalele parazite sa fie cat mai reduse.
  • Mufarea cablurilor nebalansate este mai simpla fata de mufarea cablurilor balansate.

Te poti abona la noutatile care apar pe site, introducand adresa de mail si numele in formularul din dreapta paginii, astfel primesti e-mail de fiecare data cand postez noi articole. Daca vrei sa completezi cu ceva sau vrei sa ma intrebi ceva, lasa-mi un comentariu mai jos.

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

 

Filtrarea zgomotului de fond din fisierele audio

Intai vreau sa te anunt ca am o surpriza pentru tine, la finalul acestui articol. Dar sa trecem la treaba, si sa vedem o metoda de filtrare a zgomotului de fond dintr-o inregistrare audio.

Am sa dau o definitie a zgomotului de fond ca sa stim ca vorbim “aceeasi limba”, sa se inteleaga despre ce vorbesc.

Zgomotul de fond este un semnal perturbator ce insoteste semnalul util, in cazul inregistrarilor audio, poate fi un zgomot al mediului de transmitere a semnalului, al mediului de stocare a inregistrarilor (ce iese in evidenta la citirea acelui mediu de stocare).

Exemple de zgomot de fond sunt: fasaitul casetelor, benzilor de amgnetofon, casetelor de reportofon, pocniturile de pe discurile de vinyl (pentru pick-up), bazait sau brum de la legarea incorecta la masa echipamentelor audio, etc.

Ideal este sa diminuezi la minim orice fel de zgomot de fond inca de la inregistrarea unui semnal, pentru ca ulterior semnalul trece prin mai multe etape de amplificare si orice zgomot nedorit din inregistrare, se va amplifica fiind deranjant la redare.

Cateva elemente la care sa fii atent cand inregistrezi ar fi:

  • sursa pe care o inregistrezi (exemplu: microfon) sa fie performanta si sa nu genereze zgomot nedorit (poate are o problema tehnica, nu face contact firul de masa undeva, de exemplu)
  • cablurile prin care se face inregistrarea, ex. cablul de la microfon la preamplificator, si de la preamplificator la recorder in cazul ca cele doua nu sunt in aceeasi unitate, trebuie sa fie cat mai calitative, ecranate, in stare perfecta de functionare
  • preamplificatorul sa introduca in semnal cat mai putin zgomot de fond, si sa nu afecteze alte caracteristici ale semnalului in afara de cele pentru care a fost conceput
  • recorderul sa fie performant si sa inregistreze semnalul fara a introduce alte zomote sau modificari de semnal (fie ca vorbim de medii analogice – magnetofon, casetofon – sau medii digitale cum sunt DAW (Digital Audio Workstation), recorder portabil, MiniDisc recorder, DAT, si altele).

Chiar daca stim toate astea, uneori nu avem posibilitatea sa respectam cerintele de fidelitate la tot lantul audio de inregistrare, sau avem inregistrari vechi sau facute in conditii neprielnice inregistrarii calitative. Poti imbunatati calitatea unei inregistrari – de obicei o voce inregistrata vrei sa o deosebesti mai usor de zgomotul de fond, de exemplu, scapand de o parte din zgomotul de fond. Aici este o arta a compromisului, pentru ca odata cu filtrarea zgomotului de fond se poate pierde si o parte din semnalul dorit, dar limita trebuie reglata astfel incat sa ramai cu ceva multumitor, sa poti asculta inregistrarea mai bine decat era inainte.

Operatiunea este relativ simpla, in cativa pasi, insa pentru rezultate mai performante este nevoie si de timp de prelucrare mai mare, si testate mai multe variante pana iese ceea ce se doreste.

Eu am folosit Adobe Audition 1.5 pentru exemplificare, insa poti folosi orice soft ce are optiuni pentru eliminat zgomotul de fond. In versiunile ulterioare 1.5, in Adobe Audition gasesti usor cam in aceleasi meniuri optiunile descrise aici.

Sa trecem la treaba: incarcam fisierul in program. La mine s-a nimerit sa fie un fisier de voce inregistrata pe un reportofon, la 22050 Hz frecventa de esantionare ceea ce din start a limitat banda de frecvente audio la maxim 11025 Hz.

Daca ai o melodie inregistrata de pe banda, cu zgomot de fond, cauti zona de la inceputul melodiei sau finalul ei unde nu ai muzica, doar zgomotul de fond in sine, cel de care vrei sa scapi. Daca ai o voce cum e in cazul exemplului, cauti o portiune dintre cuvinte, cat mai lunga – daca poti undeva la cateva secunde, dar sa contina doar zgomotul ce vrei sa il filtrezi.

Alegerea zgomotului de fond - spune programului ca ASTA vrei sa filtrezi din materialul audio.

Selectezi cu mouse-ul acea portiune de zgomot de fond, dai click dreapta pe selectie, si in meniul care apare alegi Capture Noise Reduction Profile.

Selectezi intregul material audio din fisier, apoi mergi la Effects->Noise Reduction->Noise Reduction si iti apare urmatoarea fereasta, unde faci setarile pentru compromisul de care vorbeam mai sus.

Dai click pe poze pentru a le vedea marite.

Reducerea zogomotului de fond

In fereastra cu setarile diminuarii zogomotului, ai o bara de care setezi de la 0 la 100 un nivel ce reprezinta cu cat sa iti diminueze zgomotul, fata de cel selectat mai devreme.

Ai un grafic unde vezi comparativ semnalul cu zgomot de fond (punctuletele verzi), nivelul de filtrare ce se regleaza din bara descrisa anterior (punctuletele galbene) si semnalul filtrat complet de zgomotul din selectia facuta la inceput (punctuletele rosii).  Sub grafic ai o linie care te ajuta sa modifici filtrarea zgomotului diferit de-a lungul plajei de frecvente – la stanga ai joase, la dreapta inalte, iar eu am selectat ca joasele sa le filtreze la nivel 100 iar inaltele (punctul din dreapta de pe linie) la un nivel mai mic, prin asta ii spun sa nu imi taie zgomotul de fond chiar asa brutal pe frecventele inalte, pentru ca vreau sa pastrez o parte din acele frecvente unde am si semnal utill.

Te poti juca cu setarile din aceasta fereastra, si poti da Preview oricand vrei sa asculti cum suna materialul cu setarile respective. Cand esti multumit de ce auzi, dai OK. Programul va aplica setarile pe intreg materialul daca l-ai selectat pe tot, dupa care treci la o etapa urmatoare.

Filtru egalizator

Inca un filtru util poti aplica pe materialul audio, si anume un filtru grafic de egalizare. Effects->Filters->Graphic Equalizer – apoi alegi din taburile de sus, daca vrei sa fie pe 10 benzi de frecventa, 20 sau 30. Eu am setat pentru vocea din fisierul meu o curba de egalizare ca in figura alaturata, pe 20 de benzi, insa la fel, e bine sa te joci cu setarile sa vezi ce frecvente mai poti accentua sau diminua pentru a face vocea mai curata, sa sune mai clar. Este posibil sa lasi totul cum era (Flat) si sa nu ai nevoie de modificari, dar merita incercat. Cand esti multumit cu ce auzi, dai OK. Aici ai iarasi buton de previzualizare (Preview), de la care poti asculta in timp ce setezi egalizatorul, cum se modifica semnalul audio. In imagine apare Stop pentru ca am facut print screen-ul in timp ce faceam previzualizarea.

stretch inregistrari audio auditionUltimul pas important, dar si optional, pentru ca in functie de inregistrari poate nu ai nevoie sa il faci, dar eu pentru ca am o voce pe inregistrare care nu se prea intelege in unele locuri ce zice, am facut si acest pas.

Folosesti functia Stretch pentru a “intinde” in timp inregistrarea – o faci sa decurga mai lent, marindu-i astfel si durata, pentru ca o voce ce vorbeste prea repede, sa o auzi ca si cum ar vorbi mai rar, astfel ai timp sa intelegi mai bine ce spune.

Effects->Time/Pitch->Stretch – setezi la stretching mode Time Stretch (preserves pitch) si la Ratio o valoare ce consideri util pentru a face vocea usor de inteles – sigur, daca ai muzica de prelucrat nu cred ca vei avea nevoie sa folosesti aceasta optiune 🙂 .  La mine valoarea 85 merge cel mai bine. Poti face probe cu butonul Preview.

Daca ai terminat si esti multumit de prelucrare, dai OK. Salveaza fisierul, eventual cu alt nume, sa poti compara originalul cu ce ai prelucrat. Filtrele pentru zgomote de font sau alte impuritati dintr-o inregistrare poti fi mult mai complexe, insa aici am vrut sa iti expun o metoda simpla si cu rezultate imediate. Daca ai o alta metoda mai buna, vrei sa completezi cu ceva sau vrei sa ma intrebi ceva, lasa-mi un comentariu mai jos.

Si acum surpriza anuntata la inceputul acestui articol: Ofer doua CD-uri gratis!

Doi dintre cei care se aboneaza (sau sunt deja abonati) la site-ul inregistrariaudio.ro pana in 31 martie 2013 ora 20:00, vor putea castiga prin tragere la sorti cate un CD cu muzica, cu siguranta ceva ce nu au mai ascultat. Tot ce trebuie sa faci pentru a participa este sa iti treci numele si adresa de e-mail pe site in formularul pentru abonare si sa te abonezi. Odata abonat, primesti de veste cand mai scriu cate un articol nou pe site despre inregistrari, scule, muzica si tot ce mai tine de acest domeniu!

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!