11 paşi pentru mix mai bun

11 paşi pentru mix mai bun

Am primit de la un client o sesiune multitrack pentru a mixa o piesă.

Poți ajunge în această fază dacă ai înregistrat tu instrumentele sau ai o sesiune cu instrumente virtuale pe care o mixezi.

Sau chiar poți mixa piesele altora, dacă primești toate track-urile cu instrumentele înregistrate.

Scopul mixajului:

Este să echilibreze instrumentele și vocile astfel încât să sune toate curat și să nu se deranjeze reciproc.

Cu cât sunt mai multe instrumente, voci și sunete de mixat pe aceeași porțiune audio, cu atât mai greu este să le faci loc în mix.

Dacă ai puține instrumente, e ușor să le mixezi, dar dacă sunt prea multe, se vor suprapune.

Și, deși melodia e bună, va suna prost din cauza unui mix slab.

Inginerul de studio intervine pentru a mixa piesa, asigurându-se că totul sună curat și armonios.

El se asigură că toate instrumentele, vocile și sunetele sunt echilibrate și audibile.

Nu mă refer la un absolvent cu diplomă, ci la o persoană cu o gândire practică, capabilă să rezolve problemele tehnice ale mixajului.

Vreau să subliniez de la început că nu există o rețetă fixă pentru a mixa o piesă audio, nu există regulamente.

E important doar ca la final să sune bine și să fie pregătită pentru masterizare.

Eu ofer aici un mic ghid, explicând cum am mixat eu o sesiune, cum a fost fluxul meu de lucru pentru o anume piesă și sesiune dată.

O poți folosi pentru a te ghida și, chiar mai mult, te încurajez să cauți variante noi de a lucra.

Inspiră-te din ce am scris eu și fă altfel, cum îți pică ție mai ușor.

Uneltele folosite în general pentru a mixa o piesă sunt:

• volumul
• egalizarea
• panoramarea
• compresia dinamică
• defazarea
• gruparea pe sub-mixuri
• automatizarea
• ecou
• reverberație și alte efecte.

În sesiunea aceasta pe care o voi folosi ca exemplu, am avut următoarele instrumente/voci, fiecare ocupând un număr de canale pe mixer:

• Baterie (set percutie) – 7 canale:

1) & 2) toba mare (bass drum) captată cu două microfoane, unul în interiorul ei, altul imediat lângă, în exterior

3) cazan (floor tom)

4) toba mică (sau premier) (snare drum)

5) & 6) tom-tom (tom) două bucăți

7) fuscinel (hihat).

Atenție, bateria mai are și alte cinele, însă aici am descris practic microfoanele cu care a fost captată.

• Chitara electrica – un canal
• Chitara bass – inițial un canal, apoi am adăugat încă unul pentru compresia în paralel
• Clapa – 2 canale, stânga-dreapta
• Saxofon – 1 canal
• Trompeta – 1 canal
• Voci – 3 canale – din care o voce principală și două de fundal (lead vocal, backing vocals)

Sesiunea era compusă din fișiere wav, înregistrate simultan multicanal, fără dubbing.

Asta înseamnă că unele microfoane au captat și alte instrumente/sunete în afară de cele pentru care au fost plasate.

La cele 17 canale am adăugat 3 canale de BUS (pentru sub-mixuri, sau subgrupe).

Am lucrat în Cubase, dar nu contează DAW-ul folosit.

Important este să vezi ce am făcut și să aplici aceleași tehnici în DAW-ul tău sau să te inspiri din ele.

Încerc să structurez în câțiva pași exact ce am făcut, și să explic la fiecare ceva detalii.

11 paşi pentru mix mai bun

Pasul 1. Gruparea percuției într-un subgrup.

Am creat un canal nou de subgrup (sau bus, sau sub-mix), pe care am direcționat fiecare din cele 7 canale rezervate percuției.

Acest pas este unul de organizare, care ușurează munca, nu este strict necesar.

Mai târziu, vei putea aplica efecte și modifica setările întregului set de percuție, fără a fi nevoie să modifici pe rând fiecare din cele 7 canale.

Pasul 2. Gruparea vocilor într-un nou subgrup.

Din aceleași motive pentru care am grupat și percuția în subgrup.

Pasul 3. Gruparea clapelor într-un nou subgrup.

Pentru că este pe două canale, și vreau să operez cu efecte și modificări simultan pentru ambele canale.

Pasul 4. Mixarea unui sub-mix. Începem cu percuția.

La acest pas, pune pe solo întreaga percuție, iar avantajul subgrupului devine evident.

Deoarece setând pe solo grupul de percuție, se setează automat toate canalele de percuție.

Alege un loc din piesă unde se aud toate elementele simultan.

Pune să se repete acea porțiune, și începe să faci mixajul:

– reglează nivelurile fiecărui element de percuție în raport cu celalalte astfel încât să sune cât mai uniform, să se audă echilibrat toate.

Începe de exemplu cu toba mare, seteaz-o să bată până în -15 dB.

Asta poate fi reperul, după care reglezi pe rând nivelurile celorlalte elemente de percuție.

Și pentru că este captată cu două microfoane, vei avea un mic defazaj între cele două, care va trebui compensat.

Poți vizualiza grafic dacă cele două canale de toba se suprapun perfect.

În cazul meu a fost nevoie doar să inversez faza de pe unul din cele două canale.

Apoi urmează panoramarea celor două tom-uri, stânga-dreapta, apoi panoramarea premierului și a cinelelor, inclusiv fuscinelului.

Ascultă percuția cu atenție și reglează nivelul fiecărui canal în funcție de reperul dat de toba mare.

Dacă ai setat reperul la -15 dB, lucrează la un volum mic pentru ca percuția să rămână în limite rezonabile și să nu atingă roșul pe indicatorul de nivel.

Elementele bateriei se însumează în mixaj, ridicând nivelul total al percuției.

La finalul mixării, percuția va ajunge pe indicatorul de nivel mai sus decât reperul inițial.

Uneori, acest nivel poate depăși mult reperul din cauza vârfurilor produse de premier sau toba mare.

În acest moment, fader-ul de pe canalul subgrupului de percuție ar trebui să fie neatins, pe zero.

La el vei umbla când reglezi nivelul bateriei în funcție de restul instrumentelor și vocilor.

Un limitator sau/și compresor ar fi util pe acest canal de subgrup al percuției, dar folosit cu atenție.

De acum, trebuie să te gândești la procesul de masterizare care va urma.

Mixul trebuie realizat astfel încât să ofere suficient spațiu de lucru (headroom) în gama dinamică pentru masterizare.

11 paşi pentru mix mai bun

Pasul 5. Mixarea unui alt sub-mix.

Mixezi vocile între ele, folosind vocea principală ca reper, setând-o să nu depășească -20dB.

Vocile secundare sau de fundal se reglează în raport cu vocea principală.

Un efect frumos este să lași vocea principală pe mijloc, iar cele secundare să le panoramezi fiecare în direcții opuse, undeva la 40-50%.

La fel, un compresor/limitator pe canalul de subgrup al vocilor ajută la omogenizarea acestora.

Pasul 6. Acum ai două subgrupuri mixate fiecare separat.

E timpul să le mixezi împreună, adică percuția cu vocile.

Pune cele două subgrupuri pe solo, astfel încât să auzi întreaga percuție și toate vocile.

Setează percuția de exemplu să nu treacă de -15dB, din fader-ul subgrupului, iar apoi mixează vocile cu percuția.

Cele două se însumează, și nivelul total iarăși crește, însă mai ai de adăugat și celelalte instrumente rămase.

Deci la final vei avea oricum un nivel mai ridicat per total.

Pasul 7. Mixarea chitarei bass cu bateria.

Setează să auzi doar subgrupul de baterie și canalul chitară bass, fără voci.

Din nou, poți folosi ceva compresie sau/și egalizare, însă e bine să folosești doar dacă este nevoie.

Dacă sună bine, lasă-le așa. Nu aplica efecte dacă nu este necesar.

Am dublat canalul de bass și am aplicat compresie dinamică mare pe canalul dublat, alături de ușoare distorsiuni pentru mai multă prezență.

Cele două canale le-am mixat între ele, fiecare sub -20 dB, dar împreună nu trebuiau să depășească -15 dB.

Ajustările au fost făcute cu atenție, astfel încât nivelul să fie uniform și să nu afecteze mixul global.

Astfel setată chitara bass, am mixat-o cu grupul de percuție.

Când sună bine, dă drumul și la subgrupul de voci să îl auzi, și verifică că cele trei elemente (percuție, bass și voci) să sune bine și uniform împreună.

Fă ajustările necesare dacă e cazul, și ascultă din nou.

Pasul 8. Mixarea clapei.

Clapa o poți panorama mai mult stânga-dreapta, pentru că instrumentul în sine are ieșire stereo, dar nu neapărat 100%, ci poți lăsa undeva la 80-90%

Și fiind panoramată mai mult decât vocile, se previne suprapunerea lor în imaginea stereofonică.

Nivelul celor două canale ale clapei rămâne identic, chiar dacă îl mai scazi ușor, să nu ajungă în distorsiuni după mixajul cu celelalte instrumente.

Cu excepția că vrei un anume efect neapărat, caz în care desigur, poți seta nivelurile celor două canale ale clapei independent, diferit.

Când tu ești la butoane, decizia îți aparține.

În mod similar ca la celelalte instrumente, setează să auzi acum subgrupul de percuție, cel de voci, bass-ul, și clapa, și reglează nivelul clapei în funcție de celelalte, din fader-ul subgrupului de clape.

Pasul 9. Mixarea instrumentelor de suflat.

Trompeta și saxofonul au fost panoramate la 40-50%, iar volumul lor a fost reglat între ele, separat de restul mixului.

După ce am reglat aceste instrumente, le-am integrat în mix cu celelalte instrumente și vocile.

Instrumentele de suflat interveneau de obicei între pasajele vocilor secundare, iar panoramarea lor similară cu vocile nu a cauzat probleme.

Dimpotrivă, acestea s-au completat reciproc, adăugând un plus de armonie piesei.

Pasul 10. Mixarea canalului de chitară electrică.

Am primit chitară pe un singur canal, așa că am lăsat-o pe mijloc și i-am aplicat un efect ușor de reverberație.

După aceea, am mixat-o cu celelalte instrumente.

Astfel nici nu se suprapune peste instrumentele panoramate stânga-dreapta.

Pasul 11. Alte detalii de care să ții cont.

– Poți folosi Melodyne pentru a corecta intonațiile vocilor

Dacă înregistrezi tu instrumentele și vocile și artistul greșește, poți înregistra o dublă până iese bine, fără a mai fi necesar Melodyne.

Dar e util să știi că există și posibilitatea asta dacă e nevoie.

– De multe ori, canalele cu instrumente sau voci care nu coboară în gama de frecvențe joase conțin frecvențe inutile care nu se aud.

Aceste frecvențe murdăresc mixul, ridicând nivelul pe canalul principal de ieșire inutil.

Poți tăia frecvențele joase din instrumentele unde nu sunt necesare, adică, în cazul meu, aproape toate în afară de percuție și chitară bass.

Când faci acest lucru, ascultă fiecare canal individual pentru a nu tăia frecvențele utile acelui canal.

Trebuie să te concentrezi doar pe tăierea frecvențelor foarte joase, sub 40 Hz sau chiar sub 80-100 Hz.

Aceste ajustări vor ajuta la curățarea mixului fără a afecta caracteristicile sonore ale fiecărui instrument.

– Fii atent la micile porțiuni unde auzi sunete parcă ieșite cumva din mix, cum ar fi cinele, silabe, și alte sunete scurte și care nu “stau” în mix.

Și folosește automatizarea volumului pentru acele locuri, iar pentru voci un de-esser dacă e nevoie.

11 paşi pentru mix mai bun

– Gândește-te la folosirea automatizării în loc de compresie dinamică, în special pe voci.

Eu am folosit automatizare și pentru a opri ce au captat microfoanele de voci în pasajele în care vocea nu era prezentă în piesă.

Și asta este o practică bună și pentru porțiunile în care un instrument nu este folosit în piesă.

– Folosește efectele și setările doar atât cât e necesar, și nu mai mult.

Regula “less is more” (mai puțin înseamnă mai mult) se aplică și aici.

Dacă aplici reverberație pe un canal, este bine să dai înapoi puțin după ce ajungi la setarea care îți place.

Urechea se obișnuiește cu sunetul și tinde să ceară mai mult, dar după câteva zile vei observa că poate fi prea mult reverb.

De aceea, este important să ajustezi cu atenție efectele pentru a menține mixul curat și echilibrat pe termen lung.

– Verifică mixul să nu ai probleme de antifază sau polaritate.

Ascultă-l în mono, și verifică dacă sună aproximativ ca și în stereo, adică toate instrumentele și sunetele la locul lor.

Dacă ai ceva în antifază, se anulează și nu se mai aude:

..(toba mare captată cu două microfone poate ridica des problema asta, sau un sintetizator căruia i-ai aplicat un efect de stereofonie artificial).

– Verifică faptul că nivelul total al mixului să permită celui care urmează să masterizeze piesa, loc de lucru, adică acel headroom.

În multe articole am citit că mulți recomandă să nu se depășească -3dBFS, alții -6-3dBFS.

Eu aș zice să îl lași mai relaxat, între -10 și -6 dBFS.

Dacă lucrezi pe 24 biti nu e cazul să îți bati capul cu zgomotul de fond, și oricum la final se ridică nivelul în timpul masterizării.

11 paşi pentru mix mai bun

–Când faci exportul în două canale al sesiunii multitrack, lasă un spațiu înainte de începutul piesei, cel puțin echivalentul unei măsuri.

La final, adaugă și mai mult spațiu, câteva măsuri bune, de preferință 20-30-60 secunde, pentru a asigura o tranziție bună.

De ce?

Pentru că e ușor de tăiat acel spațiu, iar adăugarea lui te asigură că piesa este completă, inclusiv delay-urile și reverberațiile de la final.

Astfel, te vei asigura că nu lipsește nicio parte importantă din piesă.

– Nu normaliza mixul final, și nu aplica fade-uri la capete (respectiv Fade In și Fade Out), lasă asta în grija celui care face masterizarea;

Eventual comunică-i exact cum ai vrea să se realizeze acele fade-uri, dacă ai o preferință anume.

– Fă exportul în fișierul final la o calitate cât mai mare.

Ascultă apoi mixul întreg atent, cap-coadă, pentru a verifica să nu ai click-uri sau sunete ciudate datorate exportului.

Aceasta nu este o rețetă de a mixa, ci un mic ghid, care să te inspire să realizezi mixurile în stilul tău.

Poți face oricum altcumva, important este ca rezultatul să sune bine.

Scrie-mi un comentariu mai jos despre experiențele tale în mixaje, sau dacă ai întrebări sau adăugiri, de asemenea te rog să îmi scrii.

Dacă ți-a plăcut acest articol, dă-mi un Like pe Facebook la pagina InregistrariAudio.

Iar dacă nu ți-a plăcut invită 10 prieteni să dea Like la pagină! 😃

P.S.: Îți mulțumesc că urmărești mesajele mele! Știi pe cineva căruia munca mea ar putea să-i fie utilă? Recomandă-i acest site!

Vezi şi alte articole interesante…