Loudness War – Alege intre DINAMIC si MAI TARE

Loudness War in traducere romaneasca ar fi lupta pentru “mai tare“. In industria muzicala din ultimii ani este tot mai prezent fenomenul numit Loudness War, tendinta de a realiza muzica ce suna mai tare decat “concurenta”. Mai tare nu inseamna aici mai fain, cum este folosita mai nou expresia “mai tare”, ci tare ca definire a tariei sunetelor, ca volum.

Am sa fac o sinteza a unor materiale ce le-am citit eu, si am sa imbin aceasta sinteza cu experienta personala, iar la finalul articolului s-ar putea sa iti faci o parere pertinenta despre aceasta lupta pentru mai tare, si daca vei produce muzica, sa stii cum sa abordezi subiectul. Inevitabil te vei ciocni de compresie dinamica, masterizare, si impresia ca mai tare e mai bine. Daca lucrezi in cunostinta de cauza, poti alege cum vrei sa sune piesele tale.

Subiectul este mai vechi decat doar cativa ani…, este vechi de multi ani, am sa fac o scurta incursiune in subiect, sau in acest fenomen daca vrei, am sa explic cum se face si care sunt rezultatele, apoi voi trage niste concluzii si te invit si pe tine sa tragi concluziile tale, apoi sa iei decizii asupra propriilor piese.

Mai demult, prin anii ’90 ascultam muzica ce era pe atunci actuala, si muzica anilor ’80, predominant. Sigur ca erau si altele, dar astea predominau. Am inceput sa observ diferente intre cum suna pisele din ani diferiti, aveau un sound diferit. Puneam muzica pe la chefuri prin scoala generala si prin liceu, la revelioane, cu un CD-player si un casetofon sau doua. Aveam casete cu selectii, special facute pentru petreceri. Inevitabil, ca sa obtin in mod constant acelasi volum al muzicii din locul unde era petrecerea, trebuia ca piesele care sunau mai tare sa le dau mai incet, iar cele care se auzeau mai incet, sa le dau mai tare.

Nu intelegeam de ce daca eu ascult sa zicem un album pe CD la un anumit volum care imi convine, apoi schimb discul si pun un album mai recent, mai nou, acesta suna mai tare sau mult mai tare. Evident ca trebuia sa il dau mai incet ca sa ajung la acelasi volum in camera. Apoi mai tarziu prin 2004 cand am facut cursul de DJ, am invatat sa egalizez piesele in casti, adica piesa care urma sa o mixez, o pregateam inainte in casti, astfel incat sa am cam acelasi nivel de joase, medii, inalte si volum cu piesa care canta pe sala deja, astfel ca la mixaj, sa se potriveasca. Si acest lucru e cu atat mai greu de facut cu cat diferenta dintre anii in care au fost realizate cele doua piese este mai mare. De exemplu daca mixez o piesa din anii ’80 cu una din 2007 o sa am o diferenta foarte mare intre ele ca volum, si reglaje de ton .

Apoi cand am inceput eu sa compun si sa fac muzica electronica pe PC, am ajuns sa vad grafic ceea ce auzeam si nu imi explicam: diferentele de dinamica si posibilitatea mediului digital de a impinge volumul unei melodii mult prea mult in sus, comprimand dinamica enorm. Compresia dinamica este folosita in productia audio, si la interpretarile live, pe scara larga, de zeci de ani, daca aceasta se foloseste cu simt de raspundere, duce la rezultate excelente. Insa in ultimi ani “s-a sarit calul”. Si am sa iti explic in continuare cum si de ce.

Ce este Loudness War?

Pe wikipedia.org gasim ca definitie, a fi un termen peiorativ pentru concurenta de a masteriza si a realiza inregistrari cu un nivel tot mai mare al volumului. Discurile single de 7″ se masterizau cu un volum ceva mai mare, limita fiind data de mediul analogic, la care inainte de distorsiune, semnalul trece prin saturatie. Adevarata lupta a inceput insa cand mediul CD audio a inceput sa primeasca tot mai multa atentie si sa ajunga usor in casele ascultatorilor. Pe mediul digital, limita e data de mediul de stocare, aceasta fiind de 0dBFS, insa fara portiunea de saturatie, si totodata lasand loc unor tehnici noi de a ridica volumul. Pe mediul digital, ce tinde sa treaca de zero dBFS, inseamna distorsiune.

Pe un site englezesc am gasit o alta definitie, mai putin tehnica, dar care acopera excelent toate laturile implicate:

Asa-numitul “Loudness War” este o poveste fantastica, un mit modern plin de nonsens care a hipnotizat industria muzicala din ultimii zece ani – si care degradeaza in permanenta, muzica pe care noi o ascultam.

Pe un alt site am gasit o poza foarte reprezentativa, pe care am editat-o traducand textul in romaneste.

loudness war

Cum a inceput acesta batalie, si pentru ce se lupta producatorii si casele de discuri?

Chiar inainte de aparitia CD-ului audio pe piata, discurile de vinyl, single de 7″, erau ascultate in baruri la tonomat (foarte multi oameni in Romania spun tonomat in loc de automat de cafea, uneori si in loc de bancomat  🙂  – in engleza termenul este jukebox). Se credea ca daca se face o masterizare a unui material audio care sa sune mai tare decat concurenta, adica celalalte discuri din tonomat, va atrage atentia publicului si in consecinta va fi mai populara si va avea vanzari mai mari.

Oricum, posibilitatile tehnice date de redarea discurilor limiteaza posibilitatea de a comprima dinamic piesele prea mult, si de a masteriza la un volum mult mai mare decat concurenta, limitari care in mediul digital nu exista. Astfel, ca sa ridici volumul unei piese pe vinyl, ai nevoie sa folosesti un spatiu mai mare de pe suprafata discului, insa oricum la redare, acul ar trebui sa vibreze fizic mai mult, sau mult mai mult, ceea ce poate duce la distorsiuni, sau chiar iesirea acului de pe canalul de citire, adica imposibilitatea de a asculta. La acel nivel, nici corectia RIAA nu este suficienta pentru a tine lucrurile sub control. O pacaleala era marirea volumului pentru primele cateva zeci de secunde din piesa, in concordanta cu posibilitatile fizice si tehnice, si apoi revenirea la nivelul “normal”, pentru a nu ocupa mult spatiu pe disc.

Treaba se schimba radical pe mediul digital unde nu exista limitarile descrise mai sus, ci doar limita de 0 dBFS, pragul maxim admis pe formatul digital. Apar alte tehnici, unelte si posibilitati care permit in mediul digital ridicarea cu mult a volumului, fara a intra in distorsiuni, iar asta se face prin limitare si compresie dinamica. Pretul platit este desigur calitatea inregistrarilor lipsite de “viata”, lipsite de culoare, de dinamica, de umbre si lumini.

Incepand cu anii ’90 CD-urile au fost inregistrate la niveluri sonore tot mai mari, apropiindu-se vertiginos de 0dBFS, iar in anii 2000 multe din inregistrari raman departe de preferintele audiofililor, tocmai pentru ca sunt lipsite de viata, de dinamica, mergand pe noi tendinte de “mai tare”, pana in 0dBFS, sau chiar mai tare, in distorsiuni.

In 2008 a atras atentia publicului albumul Death Magnetic, al celor de la Metallica, prin faptul ca media volumului pe CD-ul audio, este peste 0dBFS, distorsionand, evident. Eu personal nu am reusit sa ascult cap-coada acest album, mi se apre obositor si nu imi face placere sa ascult astfel de distorsiuni. Prefer un album vechi tot de la Metallica, dar care suna excelent. Ai sa vezi mai jos un filmulet care iti arata exact diferentele de care vorbesc.

Avem o astfel de distorsiune si la piesa lui Nelly Furtado – Say It Right, in special pe kick-drum. Distorsiunile probabil sunt voite ca sa mareasca impresia de “tare”.

Un mic avantaj al compresiei dinamice prea mari, dar fara distorsiuni, este posibilitatea de a audia in conditii mai putin potrivite, un material audio cu mai multe detalii – cum este mediul din masina, sau un aparat de radio portabil, locuri galagioase in care asculti in casti – mijloace de transport in comun, sau chiar si acasa pe un sistem audio mai putin performant – cum sunt combinele audio, sau boombox-urile, etc. O compresie dinamica este bine venita la un audiobook, unde e important sa auzi toate cuvintele, si sa iti retina atentia, acolo nu e asa de importanta  dinamica.

Pentru astfel de auditii, care din pacate predomina, posturile de radio, sau cel putin, marea lor majoritate, aplica peste materialele emise, o compresie dinamica drastica, astfel incat se pierde o foarte mare parte din dinamica, insa repet – avantajul este ca poti sculta mai usor in conditiile descrise ceva mai sus.

Se credea in mod eronat ca piesele masterizate sa sune mai tare, ajungeau inclusiv pe radio sa sune mai tare si astfel erau mai apreciate. S-a dovedit ca nu taria piesei face din ea un hit, ci compozitia in sine, de aceea am scris la inceput ca Loudness War este un mit. Exista parerea generala ca mai tare inseamna implicit si mai bine. S-a demonstrat contrariul.

Oamenii cand compara doua piese intre ele, nu taria sunetului este criteriul de comparatie. Plus ca, asa cum ai sa vezi in video-ul de mai jos, exista piese comerciale care suna tare, sau foarte tare, insa nu sunt hituri, nu sunt mediatizate si nu sunt apreciate. O piesa proasta, degeaba suna tare, asta nu o face mai buna; in schimb daca ar suna impecabil, poate ar avea o sansa in plus, desi tot compozitia are ultimul cuvant.

Bob Katz, un inginer de sunet foarte cunoscut, apreciat indeosebi pentru masterizari, sustine ca Loudness War va apune, pentru ca iTunes ofera serviciul de streaming (difuzare) iTunes Radio. Spre deosebire de un mp3 player, iTunes Radio va normaliza toate piesele la acelasi nivel, asta insemnand ca indiferent de nivelul la care o piesa a fost masterizata, va suna la acelasi nivel cu cea precedenta.

Iata un video de pe youtube, in care poti vedea diferente de masterizate de-a lungul anilor a unei piese, poti vedea ca sunt piese care suna tare dar nu sunt renumite, vezi diferenta intre piesele vechi si noi ale Metallica, si iti faci o idee despre ce am scris mai sus.

In martie 2010, inginerul de mastering Ian Shepherd a organiat Dynamic Range Day, o zi in care lumea online avertizeaza despre aceasta problema si promoveaza ideea ca “Dynamic music sounds better” – adica “Muzica dinamica suna mai bine“. Acea zi a avut un succes moderat, dar urmatoarea, cea din 2011, a captat atentia si suportul unor firme mari din industria muzicala cum sunt SSLBowers & Wilkins si Shure precum si ingineri de sunet ca Bob Ludwig.

Poti participa si tu la aceasta idee:

http://dynamicrangeday.co.uk/

Ian Shepherd a facut un test simplu pe o piesa in 3 variante de masterizare, apoi trecuta printr-o simulare a difuzarii sale pe radio, dovedeste ca si versiunea nemasterizata, si cea masterizata “normal”, si cea masterizata “pentru radio” si distrugatoare de dinamica, la radio suna la fel. Deci nu are nici un sens sa masterizezi o piesa mai tare ca sa iesi in evidenta pe radio. In schimb daca pastrezi dinamica, va suna bine pe multe alte sisteme audio, si inclusiv pe radio.

Testul este chiar aici.

Importanta dinamicii

Dinamica unei piese este data de diferenta dintre varfurile cele mai inalte, sau tari mai degraba, si pasajele cele mai linistite. Hai sa vedem cum traducem asta in mod practic pe intelesul tuturor, si sa luam un exemplu din viata de zi cu zi.

Sa zicem ca esti in fata casei tale, si doua case mai incolo, intr-o zona linistita din oras sau la sat, cineva canta la pian sau la saxofon, intr-o camera cu ferestrele deschise. Fara sa vezi acea persoana sau instrumentul, relizezi ca este o interpretare in direct, la un instrument acustic. La fel daca o formatie canta muzica la un concert si esti cateva strazi mai departe si se aude sunetul, iti dai seama ca e o trupa care canta live, si nu este redata o inregistrare. Pe de alta parte, oricat de performant ar fi un sistem audio, daca vecinul asculta muzica tare, iti dai seama rapid de la distanta ca nu este nici trupa care canta nici cineva care interpreteaza un instrument acustic.

Diferenta intre cele comparate este data de dinamica, de acele varfuri de volum, atacuri, care fac diferenta. Uneori intr-o interpretare live diferentele intre nivelul mediu al muzicii si aceste varfuri poate fi de 20 dB sau chiar si mai mult.

Ca sa iti faci o idee despre diferenta asta, imagineaza-ti ca stai de vorba cu cineva la 1-2 metri distanta, si la un moment dat bati din palme. Bataile din palme pot avea cu 20 dB mai mult decat nivelul mediu al conversatiei.

In mod similar in muzica sunt folosite aceste varfuri, care dau o forma deosebita sunetului, o dinamica placuta urechii, si o anumita nuanta melodiei. O buna parte din inginerii de sunet se pare ca au impresia ca noi cumparam muzica pentru ca suna tare, nu pentru ca chiar ne place acea muzica. Si astfel ei cauta sa masterizeze la un nivel cat mai mare.

Daca ar fi sa inregistram acea conversatie si bataia din palme, pe un recorder digital, ar trebui ca bataia palmelor sa fie undeva in maxim 0 dBFS, ca sa nu distorsioneze, iar conversatia in sine, fiind mai mica cu 20 dB decat bataia din palme, ar fi inregistrata undeva la -20 dB.

Cum poti sa cresti un astfel de material in volum, fara sa depasesti 0 dBFS? Prin reducerea dinamicii: poti amplifica doar semnalul care se afla sub o anume valoare, iar ce este peste, ramane neatins. Astfel, poti ridica nivelul audio al conversatiei pana sa zicem la -3 dBFS, ceea ce rezulta este o dinamica de 3 dB, in loc de cea de 20 dB care era initial.

In mod similar avem inregistrari cu doar 3 dB dinamica, sau chiar si mai putin, care nu mai suna “natural”, intrumentele isi pierd din naturalete si detalii, se pierde viata unei melodii, si materialul rezultat de multe ori este greu de ascultat, obositor.

CD-ul audio cand a fost introdus pe piata, avand o rezolutie de 16 biti, promitea o dinamica de 96 dB! Asa cum o inregistrare digitala pe 24 biti are posibilitatea unei dinamici de 144 dB! Si noi, folosim 3, sau 6, sau 1… normal ca suna prost si e mai mult galagie decat muzica. Si pentru ca aceste inregistrari suna… tare, cei mai multi din ascultatori se vor arunca la potentiometrele de volum sa dea mai incet.

Cum inceputurile acestui fenomen Loudness War au fost date de cineva care a observat ca dand putin mai tare suna mai bine, si atrage atentia, s-a gandit ca daca da si mai tare e si mai bine, si tot asa.

Ridicand nivelul inregistrarii, pierzi ocazia de a obtine acelasi nivel sonor prin ridicarea volumului din potentiometrul de volum, ceea ce pastreaza si dinamica.

Multi dintre cei care lupta pentru a masteriza sa sune mai tare, gasesc ca materialul comprimat dinamic suna mai bine decat cel necomprimat. Daca ei ar lua varianta comprimata si ar ajusta volumul astfel incat sa se auda la fel de tare la auditie, ca si varianta necomprimata, probabil ca si-ar da seama ca au fost impresionati de nivelul de cantitate, volum, si nu de calitatea materialului; de fapt calitatea in acest caz tinde sa scada la versiunile prea comprimate.

Sa vorbim putin despre potentiometrul de volum al unui sistem audio.

Din punct de vedere electronic, potentiometrul de volum este un rezistor variabil, plasat in calea semnalului audio, pentru a ne permite sa controlam volumul. Daca am sunta acest potentiometru, sunetul ar disparea? O comparatie buna este un robinet pe o conducta de apa, daca l-am sunta, apa s-ar opri? Nu, ci ar curge din abundenta, maxim. La fel si cu potentiometrul de volum, fara el sunetul s-ar auzi la maxim cat poate amplificatorul, si ti-ar pune in pericol si auzul, si boxele :). Deci potentiometrul de volum il folosim pentru a da incet, nu pentru a da tare.

Deci, cand dam mai tare, acest rezistor influenteaza mai putin semnalul audio. Cu cat dam mai incet, acesta influenteaza mai mult semnalul audio, scazand calitatea. Ca urmare, ca un material comprimat, care suna tare, sa aiba un volum aparent in aceeasi incapere, cu un semnal necomprimat dinamic, va trebui sa il dai mai incet, rezistorul potentiometrului de volum afectand mai mult semnalul in calitate. Acuma… cate urechi aud diferenta si cate nu, nu stiu, dar ar trebui sa faci o proba sa asculti cu urechile tale, poate ti se pare relevant, poate nu. Diferentele se pot auzi oricum cel mai bine cand semnalele difera cu cel putin 10 dB.

Cum spuneam, compresia dinamica ajuta la auditiile in masina, sau noaptea cand nu vrei sa iti deranjezi vecinii, compresia dinamica amplifica sunetele care altfel ar fi prea incet si nu le-ai auzi. Ok, dar de ce trebuie sa distrugem inregistrarile prin compresie dinamica, nu ar fi mai bine ca player-ul sa aiba pe el un buton de copresie dinamica, pe care sa il folosim la nevoie dar sa lasam inregistrarile dinamice asa cum sunt ele in mod firesc, pentru a ne putea bucura de tot ce ofera o inregistrare de calitate, cand avem ocazia?

Chiar la un moment dat ma gandeam ca as avea nevoie ca cineva sa imi masterizeze piesele sau sa invat sa fac eu asta mai bine, asa ca pana una-alta am facut un mastering la piesele mele asa cum am stiut eu, desi credeam ca am nevoie de un mastering mai extravagant,  insa am primit o multime de complimente pentru ce am realizat pana acum, pe partea de calitate, chiar oameni care in general asculta cu totul altceva decat ce am compus eu, mi-au spus ca desi nu e ceea ce ei consuma in general, suna foarte foarte foarte bine calitativ. Ba chiar cineva s-a decis sa cumpere doar CD-uri originale si sa nu mai asculte mp3-uri dupa ce mi-a ascultat un CD de-al meu in masina sa, si asta era cu un CD produs in intregime din fisiere la 16 biti/44.1 KHz, pentru ca nu aveam alte posibilitati.

Apoi ma gandesc.. poate as vrea sa vad cum suna o piesa de-a mea masterizata de altcineva, dar pana una-alta nu as renunta la dinamica, am convingerea ca dinamica discului care nu lupta pentru Loudness War, castiga urechea ascultatorilor. Si cand asculti o muzica inregistrata, mixata si masterizata impecabil, cu dinamica si sunet clar si aerisit, ai tendinta sa iti placa chiar daca nu este in sfera ta preferata. Uneori e de bine, eu asa am patit cu muzica jazz, am mers la Festivalul de Jazz de la Garana, si acolo cand am auzit cum suna… mi-a picat falca pe jos, m-am indragostit pe loc de jazz si nu ma mai puteam desprinde, am vrut sa tot ascult.

Cateva concluzii:

– De ce sa comprimi dinamica daca nu este nevoie?
– Suna mai bine necomprimat, lasa muzica sa respire, sa traiasca.
– Sfarsitul Loudness War va insemna inceputul unei noi ere de aur in industria muzicala.
Unele cercetari arata ca nu exista nici o legatura intre “mai tare” si vanzari.
– Oamenii nu observa diferenta de volum cand compara doua melodii intre ele.
– Muzica cu dinamica buna suna mai bine chiar si pe radio, aici este dovada.
– Player-ele moderne audio, inlatura efectul de “tare” prin functia de ReplayGain.
– Cei mai multi ascultatori, vor da muzica “tare”, mai incet.

Te provoc sa nu crezi nimic din ce am scris aici si sa asculti cu urechile tale. Ia o piesa dinamica din anii ’80 inregistrata bine,  fa-i compresie dinamica, si vezi ce iese. Asculta pe sistemul tau audio o piesa a lui Chris Rea din anii ’80, si apoi asculta pe acelasi sistem la acelasi nivel, o piesa de pe Death Magnetic, sau asculta tot piese de la Metallica, una de pe Death Magnetic, alta de pe …And Justice For All. Daca comprimat este ceea ce iti doresti… comprima si fa cum consideri, eventual cere feedback ulterior daca faci pentru altii. Daca iti place dinamic si aerisit, doar de tine depinde sa produci muzica dinamica si calitativa, fara distorsiuni.

Cateva link-uri de unde am dezvoltat cateva idei pentru acest articol:

http://www.barrydiamentaudio.com/loudness.htm

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:9pv0GmlDfO8J:noisey.vice.com/en_uk/read/the-loudness-war-is-nearly-over+&cd=4&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

http://dynamicrangeday.co.uk/about/

Scrie-mi mai jos care sunt concluziile si preferintele tale, m-as bucura sa schimbam idei, ar putea fi ceva constructiv. daca ai avut parte de ceva experiente la productia sau auditia materialelor care lupta pentru “mai tare”, impartaseste si cu noi acea experienta.

Daca ai intrebari, completari, sau vrei sa imi scrii un mesaj, lasa-mi un comentariu. Daca te ajuta acest articol, scrie-mi, m-as bucura sa stiu ca am muncit cu folos.

Te poti abona aici pe site pentru a primi e-mail de la mine cand scriu cate un articol nou, trebuie doar sa completezi formularul din dreapta-sus de pe pagina, sau sa lasi adresa de e-mail in bara verde de sus :).

Iti multumesc ca ma citesti,

Suna bine! Suna tot mai bine!

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Home studio de 3000 euro

In urma cu doua saptamani lansam provocarea de a face o configuratie pentru un home studio de maxim 3000 euro cu care sa poti face muzica la calitate cat mai mare posibil.

Multumesc celor care au facut cate o configuratie, si am sa postez si eu o configuratie facuta de mine, adica daca as pleca de la zero, ce mi-as cumpara de 3000E ca sa pot sa fac muzica la calitate cat mai mare. Am cerut si apreciat subiectivismul fiecaruia. Voi pune in continuare toate configuratiile pe care le-am primit, pentru ca scopul acestei provocari este sa impartim idei intre noi si sa invatam fiecare cate ceva.

Am cerut configuratii si pe forumul rgc, aici, pentru a avea mai multe.

Am promis si un CD audio productie proprie (DJ Armin – Strange Emotions) prin tragere la sorti, pentru unul din cei care au facut configuratia ceruta. La finalul articolului vezi cine e castigatorul, si poti citi partea initiala a articolului, scrisa acum doua saptamani.

Sa incepem cu lista de configuratii:

1. Em:

– O pereche de monitoare Dynaudio BM5a
– Un pack de la Presonus  http://www.presonus.com/products/AudioBox-Studio cu soft si placa de sunet,
– Microfon Studio Project C1 si Audiotehnica AT2020
– O perche/doua de casti bune (de la Sennheiser sunt ok calitate/pret)
– Un preamp de la artube studioV3
– O clapa midi de 49 taste
– Restul banilor ii investesc in calculator, cu cat mai puternic cu atat mai bine.

2. Arthurszabo

1. PC performant, preferabil laptop (pentru portabilitate) – cca. 800 EU
2. Interfata digitala Roland Quad-Capture 225 EU
3. Microfon Audio-Technica AT2035 220 EU
4. Keyboard MIDI Controller Roland A 500S 350 EU
5. Conectica (cabluri diverse conexiuni) 200 EU
6. DAW Steiberg Cubase 7 490 Eu
7. Monitoare audio KRK R6 400 EU
8. Casca audio Audio-Technica ATH-M40fs 100 EU
9. Stativ microfon Athletic MIC-5E 35 EU
10. Pop filtru SM Pro Audio PS2 25 EU
11. Tratament acustic (coltul microfonului) 155 EU

3. Alex Oancea

– 1000 eur – Desktop iMac (all in one), luat sh.
– 500 eur – tratament acustic camera 3×3 cu burete cofrat
– 340 eur – Set studio (monitoare, microfon, interfata) – http://www.thomann.d…ding_bundle.htm
– 200 eur – Clapa Midi M-Audio Axiom 49
– 115 eur – Microfoane condenser cu diafragma mica – http://www.thomann.d…pair_bundle.htm – consider    ca ar fi ok pt instrumente. Am testat ceva de genul si mi-a placut.
– 100 eur – stative si cabluri
– 100 eur – un birou pe masura :D
– Si raman cu vreo 700 eur de udat studio-ul, ori de cumparat chitara. Asta ar fi ceea ce mi-as face eu pt nevoile si sufletul meu.

4. Pontius Pillates

– PC (nu Mac) cu componente noi si garantie (maxim 500 euro);
– monitor VGA – doua bucati, diagonala de macar 21 inch (250 euro)
– orice controller MIDI pana in 250 euro; preferabil sa aiba macar 49 clape si niscaiva potentiometre / fadere
– licente pentru Windows + DAW (400-700 Euro);
– interfata de sunet (orice in zona de 200-300 euro poate fi OK; nu exista best buy la banii astia – numai sa nu fie Behringer, M-Audio, Icon, etc);
– microfoane (nu as investi in microfoane pana nu s-ar ivi primul proiect care sa necesite microfoane);
– monitoare audio – as opta pentru ceva din gama KRK, dar nu as da mai mult de 400 Euro.
– tratament acustic – in prima faza niste bass traps, si cateva “petice” de burete gofrat plasate strategic (150 euro);
Tot ce am enumerat mai sus face in total undeva la 2500 Euro “grosso modo”, fara a calcula microfoanele. Asta inseamna ca ti-au ramas 500 euro pentru “zile negre”, sau pentru a cumpara chestii de care ai putea avea nevoie ulterior (de ex. un SM57 daca vei avea de tras chitari electrice, sau un C1000 daca vei avea de tras ceva acustic, un AT40xx daca vei avea de tras voci, etc)

5. Armin (am promis ca fac si eu o configuratie)

– PC quad core, cat mai silentios, 16 GB DDR3, SSD pentru sistemul de operare cel putin, HDD 1 TB 2 bucati, monitor de 24″, licenta Cubase – 1000E
– Interfata audio Focusrite 200E
– Controller MIDI Alesis Q88 200E
– Recorder audio Tscam DR-40 200E
– O pereche de casti Sennheiser HD 555 70E
– O pereche de casti Sennheise HD 205 30E
– Tratament acustic 200E
– Monitoare de studio 400E
– Chitara electroacustica Takamine + accesorii 300E
– Birou din lemn, contruit de mine conform necesitatilor mele + scaun ergonomic 250E
– Stative, cabluri, accesorii 150E

– Ar mai fi o varianta sa iau la mana a doua monitoarele sau castile, si de diferenta de bani sa iau un UPS pentru a nu ramane fara curent in timpul unui proiect :).

6. Florin Topolovcici

lista cumparaturi studio

Home studio de 3000 euro

Am atasat o poza cu cosul de cumparaturi de la Soundcreation drept exemplu pentru calculele de mai jos.

11608 lei / 4,47 (curs euro) = 2596 euro

Deci 2596 de euro cumpara:
1. Placa de sunet de inalta calitate cu 18 intrari
2. Sistem de monitoare active 2.1 Genelec, fantastic de bune, le-am auzit si isi merita TOTI banii pentru ca suna mai bine decat sisteme de monitoare 2.0 care ar fi undeva in jur de 2000 de lei.  Pretul de aprox 3000 de lei merita pt ca vorbim de monitorizare de inalta calitate.
3. 15 microfoane diverse de la microfoane condesator, de instrumente  si vocale, microfoane cu care se pot inregistra o gama larga de tipuri de muzica, de la trupe sonorizate complet si inregistrate simultan, pana la orchestre simfonice eventual, care nu necesita mai mult de 10-12 microfoane.
4. 8 cabluri si 8 stative de microfon. Se pot inregistra direct in placa de sunet in cele 8 intrari analogice. Celelalte 8 intrari pot fi ulterior folosite prin adaugarea unei unitati de 8 preamp-uri conectate la intrarea optica ADAT din spatele interfetei audio, cu un cost suplimentar ce nu trebuie realizat neapara la inceput ci pe parcurs, daca ocazia o cere, insa setup-ul actual permita aceasta aceasta extindere de pana la 16, poate chiar 18, intrari inregistrate SIMULTAN.

Raman 3000 euro – 2596 = 404 euro

Pentru cine doreste folosirea simultana a tuturor celor 16 canale inca de la inceput,  poate lua de la Thomann un rack de 8 preamp-uri produs de Behringer ADA8000, care are o calitate mult peste decenta, as spune chiar buna si care se conecteaza la interfata Audio pe mufa ADAT IN.

Astfel ar ramane 206 euro care raman pot aduce o imbunatarire PC-ului existent  si pt ceva software, cum ar fi un DAW si eventual cateva pluginuri ieftine dar bune.  Daca nu se doreste achizitionarea lui Behringer ADA8000, atunci desigur vor ramane cei 404 euro mentionati mai sus. Behringer ADA8000 costa 198 de euro la Thomann.

Un DAW ieftin dar de o calitate fantastic de buna este Reaper care e doar 44 de euro sau 60 de USD.  Cu reaper se poate produce orice gen de muzica de la muzica de film si muzica rock, pana la dance,  muzica electronica si hip-hop.

404 euro – 44 euro (Reaper) = 360 euro (daca nu se ia Behringer ADA8000) sau…. 206 – 44 euro (Reaper) = 162

De banii astia, 162 euro, un PC actual poate fi imbunatatit prin adaugarea de RAM  sau se pot cumpara 2-3 poate chiar 4 pluginuri “universale” de calitate si care sa contina mai toata gama de instrumente virtuale de la sintetizatoare la instrumente naturale, nesintetizate. Aici ma refer la pluginuri de genul Korg M1, Hypersonic 2 Ravity S, Luxonix Purity etc. Un plugin ca Luxonix Purity, care este mai mult decat decent,  costa 36 de euro. Preturile difera intre ele insa se pot cumpara niste pluginuri care sa aiba calitate buna si care sa contina instrumente virtuale multe. Hyperonic 2, are in jur de 1800 de instrumente in el si deci versatilitatea si optiunile nu lipsesc iar ca pret se invarta in jurul a aprox. 130 de euro, desi el nu e singura optiune.

La final…fac mentiunea ca aceasta lista de echipamente de studio incearca oarecum sa ofere un studio universal, unul in care sa se poate face muzica si inregistrand instrumente si instrumentisti reali, cum ar fi  o formatie sau o orchestra, dar si unul in care sa se poate face muzica electronica, dance sau hip-hop in care se folosesc sunete de la instrumente virtuale, generate de PC.

In mod normal….daca as fi avut de ales sa fac un setup pentru un gen anume, atunci lista de mai sus ar fi aratat cu mult diferita. Pentru productie de muzica dance, electronica, hip-hop etc, as fi mers pe mai putine microfoane, cabluri si stative folosite simultan, si mai mult pe pluginuri de maxima calitate care sa acopere o gama cat mai variata de sunete.

Pentru un compozitor de muzica de film la fel, mai putin microfoane, insa mai multe pluginuri orientate spre instrumente de tip orchestra simfonica, percutie, efecte speciale si nu in ultimul rand sintetizatoare.

Microfoanele, cablurile si stativele multe sunt pentru cei care, cum spuneam, “trag” trupe live sau in studio sau care inregistreaza orchestre simfonice si nu numai.

Cred ca in mare masura lista de echipamente de mai sus atinge cam toate aceste nevoi, pe unele in masura  mai mare iar pe altele in masura mai mica, dar este un foarte bun inceput pentru un home-studio de calitate. La capitolul interfata de sunet si boxe monitoare de studio, am ales sa merg pe optiuni mai scumpe dar a caror calitate este evident mai buna decat in cazul sculelor mai ieftin, pentru ca la capitolul “lant de amplificare” nu e bine deloc sa faci compromisuri. Microfoanele alese sunt suficient de decente, chiar bune, sa capteze la calitate de studio sursele sonore astfel incat tot semnalul de la microfon si pana la redarea lui in monitoare sa fie unul execelent si la nivel profesional.

Cam asta ar fi un setup “universal”…cel putin pentru mine.

***

OK, si acum sa anuntam si castigatorul CD-ului audio. Acesta este a fost ales prin tragere la sorti, si nu pentru configuratia facuta. El este….  Arthurszabo!

Felicitari Arthur si te astept cu un mail in care sa imi lasi adresa de livrare a CD-ului.

In continuare poti citi cum a inceput acest articol, ce scriam acum doua saptamani! ne vedem in curand, merci ca ma citesti!

Armin FATOL

***

Azi lansez o provocare!

Hai sa facem impreuna un studio de inregistrari, de 3000 euro! Eu am sa fac o configuratie pe care o voi publica dupa 15 decembrie 2013.

Pana atunci insa, te invit sa faci si tu o astfel de configuratie, si sa o postezi mai jos intr-un comentariu la acest articol. La final voi da premiu un CD audio productie proprie (DJ Armin – Strange Emotions), unuia dintre participanti, prin tragere la sorti. Poti fi chiar tu acela, insa scopul principal este sa facem un schimb de idei faine, despre cum vedem fiecare din noi, un studio de 3000 euro.

Un prieten de-al meu mi-a propus sa facem noi doi o mica competitie, adica sa facem o configuratie de home studio de la zero, care sa se incadreze in 3000 euro, si apoi la final comparam configuratiile, si invatam fiecare cate ceva de la configuratia celuilalt. Apoi tot el mi-a dat ideea sa fac asta si public intr-un articol, sa invit cititorii sa faca fiecare cate o configuratie, daca avem mai multe de comparat cu atat mai util va fi pentru toata lumea.

De suma asta nu dispune oricand oricine, dar cu multa pasiune in timp poti pleca de la zero si ajunge la un studio de 3000 euro. Adica nu e pe toate drumurile, si totusi accesibila, in timp. Poti lua pe rand toate piesele si pana la urma ajungi la configuratia din “proiect”. Daca ma intrebi pe mine, decat sa iei credit, mai bine citesti o carte de educatie financiara :).

Intrebarea e simpla:

Daca ai pleca de la zero, ce ai cumpara cu 3000 euro pentru a putea produce muzica in conditii cat mai bune, cat mai calitativ posibil, de banii astia?

Nimic mai mult.

Probabil ca multi dintre noi care producem muzica acasa avem o parte din acest studio si avem pe lista cateva scule ce ar trebui sa completeze lantul audio. Altii poate ca avem scule de peste 3000 euro, sau altii indiferent de valoarea sculelor, poate au scule pe care nu le prea folosesc, si daca si-ar face configuratia de la zero in maxim 3000 euro, poate nu le-ar mai cumpara, sau s-ar orienta spre altceva. Insa oricare ar fi varianta, te poti gandi la o configuratie de 3000E din care daca storci toata “zeama”, ai strictul necesar pentru a produce muzica la calitate foarte buna.

De cheltuit pe diverse scule e destul de usor intr-un studio sau home studio. Vezi, iti doresti, scoti banii.

Dar sa te incadrezi intr-un buget, si sa si rezolvi problema, este o provocare!

Ai un scurt ghid despre ce ai avea nevoie intr-un studio. Mai mult de atat nu vreau sa te influentez. Da-ti drumul la imaginatie si creativitate, incadreaza-te in bani si fa o configuratie cum ai face pentru tine daca ar fi sa iti faci un home studio. La final, sunt sigur ca am putea sa citim fiecare ce a scris si sa invatam unii de la altii, sa fim mai buni si sa avem tot ce ne trebuie pentru a crea si produce muzica. Poti fi subiectiv, eu vreau sa vad varianta TA!

Vreau sa scriu un articol despre asa numitul “Loudness War” – lupta pentru mai tare. Insa am inceput sa lucrez la el si fiind mai complex, si mai lung, mai dureaza ceva mai mult pana il finalizez.

Voi avea si o surpriza faina pentru tine. Iti voi oferi un interviu cu un inginer de sunet, in care am dezbatut cateva probleme sau idei comune in domeniul inregistrarilor de studio. Nu iti dezvalui mai multe detalii, vreau sa ramana surpriza.

Ok, astept comentariul tau mai jos in care sa imi scrii configuratia, si nu uita ca dupa 15 decembrie dau un CD cadou cu ocazia asta.

Iti multumesc ca ma citesti, si ca ma ajuti sa devenim cu totii mai buni!

Armin FATOL

PS: “Nimic nu este prea dificil daca imparti in pasi marunti ceea ce ai de facut” – Henry Ford

Cum stii cand mixul e gata?

Descarca aici acest articol in format mp3.

Cum stii cand mixul la care lucrezi e gata?

Am fost, ca multi altii, in situatia sa lucrez la un mix, si parca sa nu se mai termine, tot mai este ceva de ajustat, de modificat, pe masura ce il asculti ai mai modifica putin acolo, putin dincolo, parca nu suna chiar perfect… si atunci cum stii cand e gata?

Vezi mai jos o imagine ce reda foarte bine ideea asta, imaginea nu imi apartine, este de undeva de pe net.

Mixul este aproape perfectCum stii ca e gata un mix? Poti masura asta, sau poti determina calitatea lui si sa zici ca e gata? La un moment dat trebuie sa il lasi, sa treci la urmatorul proiect.

Ar fi prea frumos sa fie simplu de aflat. Mixajul este o chestie subiectiva, nu exista bine sau rau, corect sau gresit. Cand tu hotarasti ca mixul e gata, atunci e gata. Si am sa iti dau in continuare cateva idei care te pot ajuta sa te decizi mai usor.

1. Mixul tau ar trebui sa sune bine pe mai multe feluri de sisteme audio.

Cel mai simplu e sa il asculti pe alte sisteme audio decat monitoarele tale din studio, sau castile in care ai lucrat la el. Adica in masina, pe laptop, telefon, casti de tip “in ureche”, Hi-Fi, etc. In tot cazul, asigura-te ca simti aceeasi placere de a-l asculta pe oricare din sisteme.

Totusi, retine ca acesta va suna diferit, dar asta nu e o problema. Ce urmaresti este sa sune bine, nu perfect.

2. Mixul tau ar trebui sa sune apropiat de mixuri similare cunoscute, de pe piata muzicala.

Poti lua un mix care iti place cum suna, si apropiat ca stil muzical de cel la care lucrezi, si sa le compari in DAW. Asculta sound-ul, nivelul, omogenitatea sunetelor in mix, balansul tonal. Suna ceva prea incet, sau ai prea multe inalte pe mix? Ajusteaza!

Nu o sa poti sa il faci pe al tau sa sune fix ca mixul de referinta, si nici nu e nevoie, tu oricum ai folosit alte sunete, instrumente, sau scule, dar comparatia te ajuta, iti da o directie.

3. Mixul tau ar trebui sa fie interesant de la inceput pana la final.

Nu considera ca e gata mixul pana nu iti pastreaza atentia si interesul de la inceput pana la final. Uneori simpla automatizare sau aranjare a piesei, poate pastra interesul ascultatorului.

Pune-te in locul ascultatorului, si da-ti jos palaria de inginer de sunet. Fii sincer cu tine fata de ce asculti, si fa modificarile aferente in mix.

4. Cand orice i-ai face suna mai rau decat inainte, atunci e gata, lasa-l asa.

Nu ii poti imbunatatii permanent cate ceva, la un moment dat, in functie de ce contine, sunete, instrumente, etc, orice ii faci nu suna mai bine, poate chiar mai rau.

E momentul sa il lasi si sa treci la urmatorul proiect.

Eu am observat ca daca fac o pauza de lucrat la el, de sa zicem 10-15 zile, dar intre timp il ascult o data-de doua ori pe zi, in timp ce ascult, imi dau seama de locurile in care mai am ceva de imbunatatit, si ori notez, ori tin minte sa fac ajustarile necesare. Apoi dupa perioada de pauza, merg si fac toate ajustarile la care m-am gandit.

In acest timp poti da mixul cuiva sa ceri si alte pareri, preferabil avizate, adica ii dai unui coleg de breasla sau cuiva care e cat de cat in domeniu, si ceri “feedback”.

Apoi cu siguranta mixul e gata daca nu ti-e rusine cu el sa il pui altora sa il asculte. Cand te poti mandri cu el la toata lumea, inseamna ca esti multumit de ce ai realizat si asta e tot, e gata!

Te astept cu un comentariu mai jos daca ai vreo intrebare sau ceva de completat. Te poti abona aici pe site pentru a primi e-mail de la mine cand scriu cate un articol nou, trebuie doar sa completezi formularul din dreapta-sus de pe pagina. Promit sa nu divulg datele tale nimenui si sa nu iti trimit spam.

Iti multumesc ca ma citesti, si nu uita ca pana 31 octombrie poti castiga unul din cele doua CD-uri audio, productie proprie, daca participi la concurs. Este vorba de albumul “Strange Emotions” pe care l-am realizat integral pentru mine in scop didactic.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Armin Fatol PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Descarca aici acest articol in format mp3.

Accesorii pentru studio de inregistrari

Ajungem la finalul seriei de articole despre cele 12 elemente necesare pentru home studio: Accesorii pentru un studio de inregistrari. Pe langa accesorii am introdus si un stabilizator de tensiune, care va avea grija de tot echipamentul, in general destul de scump, al unui studio.

Sa incepem cu stabilizatorul, apoi voi enumara o lista de lucruri utile in studio, pe langa cele de care deja am discutat in alte articole.

Stabilizatorul de tensiune, este un aparat electric de control, care stabilizeaza tensiunea electrica in jurul valorii de 220V/230V, in cazul stabilizatoarelor monofazice, protejand astfel echipamentele electrice si electrocasnice impotriva fluctuatiilor de tensiune, fluctuatii care pot induce functionarea defectuoasa sau chiar defectarea partiala sau totala a echipamentelor conectate la reteaua nationala de curent electric.

Stabilizatorul trebuie ales dupa calcularea stricta a consumului aparatelor pe care le va deservi. Putere – exprimata in W (Watt – putere reala) sau VA (Volt/Amper – putere aparenta), puterea stabilizatorului nu trebuie sa fie mai mica decat puterea de consum totala a consumatorilor pe care doresti sa-i conectezi la stabilizator. In cazul in care puterea stabilizatorului este exprimata in VA, trebuie sa se tina cont de faptul ca puterea reala (exprimata in W – Watt) reprezinta aproximativ 80% din puterea aparenta. De exemplu, un stabilizator de tensiune de 500VA are o putere reala de aproximativ 400W.

Pentru un home studio, probabil calculatorul si amplificatorul audio vor consuma cel mai mult. Eu as recomanda chiar sa iei un stabilizator de tensiune mai puternic decat totalul sculelor din studio. Oricum, mai tarziu vei putea sa mai iei inca unul daca e nevoie.

Accesorii studio inregistrari audio Stabilizator de tensiuneStabilizatorul de tensiune iti protejeaza sculele din studio de fluctuatiile de tensiune ce pot aparea in reteaua electrica. Nu e ceva cu care produci muzica in mod direct, dar daca ai dat sute sau mii de euro pe sculele din studio, ar fi pacat sa se defecteze doar pentru ca ai neglijat partea de alimentare electrica si nu ai investit intr-un stabilizator. Poate trec ani de zile fara sa se intample nimic, si vei spune “lasa ca nu se intampla exact la mine”… dar o singura data daca se intampla e de ajuns cat sa plangi dupa suclele distruse, sau informatia de pe HDD-ul distrus.

Daca stabilizatorul vine la pachet sau iei separat si o sursa neintreruptibila de curent, deja avantajele cresc drastic. Daca se ia curentul pentru 2 secunde, sau 5 minute, ar trebui sa nu te afecteze; iar in cazul unei pene mai mari de curent, ai timp sa opresti in mod corespunzator toate echipamentele electrice astfel incat sa nu se distruga, sa nu pierzi munca facuta sau inregistrarile facute.

Iti imaginezi ce se intampla daca inregistrezi si tocmai ce ai inregistrat o interpretare excelenta, si in timp ce vrei sa salvezi pe PC, ai o pana de curent din cauza careia pierzi inregistrarea. Iar trebuie sa o iei de la inceput, in caz ca nu ti s-a defectat nici o scula audio prin studio, si sa inregistrezi din nou, dar de data asta fara nici un chef… si totul pentru 2 secunde de fluctuatii ale curentului e la retea.

In schimb, daca ai sursa neintreruptibila ce iti tine echipamentele sub tensiune in cazul unei pene de curent, si stabilizator de tensiune, ai timp sa salvezi modificarile, si sa opresti toate echipamentele.

Si oricum, in cazul unei pene mai mari de curent, sa zicem pe timpul unei furtuni sau unor lucrari de intretinere/reparatii la retea, intr-un studio de inregistrari ar trebui sa nu te plictisesti, si sa ai ce face si fara curent: fie te ocupi de intretinerea echipamentelor – stergi de praf, reamenajezi mai ergonomic studioul, faci putina ordine prin cabluri, fie iei chitara acustica si mai compui ceva nou, sau faci la tobe vreo ghidusie noua :). Sau iesi in curte si admiri natura, si iei si chitara, sa mai canti ceva, poate te loveste inspiratia si faci o melodie care daca ai fi lucrat la calculator avand curent, nu iti venea sa o faci.

Deci te poti folosi in favoarea ta de micile probleme ce intervin, dar am senzatia ca daca tocmai ti-ai pierdut inregistrarea sau munca de ultima ora pentru ca nu ai avut protectie la fluctuatii de tensiune, nu iti mai vine sa faci nimic.

Bun, sa trecem la lista de accesorii. Acestea iarasi, nu produc muzica in mod direct in schimb te ajuta in studio sa ai totul aranjat, la indemana, si sa poti sa iti vezi de treaba linistit. Nu am sa scriu cate bucati ai nevoie din fiecare articol, iti vei da seama in cursul utilizarii studioului de cate ai nevoie de fiecare, si oricum, la fiecare dintre noi nevoile difera.

Si daca omit ceva, nu ezita sa imi scrii, si voi adauga in lista.  Nu le am pe toate, si nu am lucrat cu toate, deci posibil sa mai scape ceva. Ordinea lor in lista, de asemeni, nu e relevanta.

Accesorii in studioul de inregistrari:

Accesorii studio inregistrari audio DI box– Scaun ergonomic pentru inginerul de sunet
– Scaun pentru interpretare la un anumit instrument prezent in studio
– DI box
– Cabluri de rezerva
– Mufe adaptoare pentru orice combinatie necesara, sau cabluri aferente
– Stative pentru instrumente
– Stativ pentru partituri si pentru microfoane
– Stative monitoare si boxe
– Rafturi sau dulapuri pentru scule mici (microfoane, casti, cabluri, mufe, etc)
Accesorii studio inregistrari audio stative boxe monitoare studio– Banda adeziva, si izolatoare
– Ciocan de lipit, fludor, sacaz sau pasta de lipit
– Suportul pentru masa de mixaj
– HDD / SSD extern
– Stick de memorie, USB
– Stativ pentru casti cand nu le folosesti
– Husa sau cutie pentru instrumente, microfoane, casti, si alte lucruri fragile care le folosesti mai rar
– Husa pentrua coperit instrumentele sau sculele electronice cand nu folosesti studioul, ce protejeaza de praf.
– Nuca de prindere, shock-mount, pop-filtru pentru microfoane
– CD-uri si DVD-uri goale
– O pereche sau mai multe, de casti suplimentare, cu adaptaore de la mufa mare la mica si invers, precum si cun cablu prelungitor pentru casti.
Accesorii studio inregistrari audio shock-mount– Amplificator de casti cu iesiri multiple in caz ca placa de sunet are doar o singura iesire, sau un cablu Y pentru a imparti semnalul la cel putin 2 perechi de casti
– Pentru chitara: pene, capodastru, curea, baterii de rezerva, tunner, set corzi de rezerva, unghiera
– Dulap pentru diverse scule: patent, ciocan de lipit, penseta, pensula, cutter, multimetru, mufe, baterii, banda adeziva si izolatoare, surubelnite, etc.
– Prelungitoare pentru alimentarea electrica
– Sistem de iluminare placut
Accesorii studio inregistrari audio Semnal luminos avertizare se inregistreaza– Scaun sau canapea pentru cei cu care colaborezi si vin la tine
– Sisteme de monitorizare lavaliera pentru interpreti
– Un semnal luminos la intrarea in studio, pentru a avertiza cei ce vor sa intre, ca se inregistreaza, si sa astepte oprirea luminii de avertizare
– Liniste, ambient placut, buna dispozitie, cat mai multa lumina naturala, si inspiratie

Ok, daca mai ai ceva de adaugat, scrie-mi si mai adaugam, nu imi mai vine altceva in minte, poate in timp ce lucrez mai apare ceva si voi completa lista.

As vrea sa imi scrii daca te-a ajutat cu ceva acest articol si daca ai vreo problema pe partea de inregistrari audio si tot ce mai misca in studio sau la inregistrarile pe teren, scrie-mi, as vrea sa te ajut.

Te salut si ne revedem curand!

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Controller MIDI si recorder portabil

Doua unelte necesare intr-un home studio, insa nu neaparat strict necesare; se poate face muzica si fara ele, dar daca le ai iti usureaza viata pe de-o parte, pe de alta parte si faptul ca ai 47 de milioane de optiuni nu e un lucru usor si uneori sa te auto-limitezi e un lucru bun ce te ajuta sa ramai concentrat pe ceea ce e important sa faci, dar despre  asta voi scrie intr-un alt articol.

Azi vreau sa vorbim despre cele doua scule, cate ceva despre controller-ul MIDI in general, si apoi vreau sa iti spun cateva secrete la ce ti-ar putea folosi un recorder portabil – pentru mine, unul, este o scula foarte versatila cu care faci mai multe lucruri in si pentru home studio, respectiv muzica.

Dar sa le luam pe rand.

Controller MIDI

controller midi m-audio axiom air 49 inregistrari audioCe vreau sa mentionez de la inceput, este ca vorbim despre controller cu claviatura sau/si pad, nu controller MIDI pentru DJ sau alte aplicatii. Nu ai nevoie neaparat de o “clapa” care sa aiba integrata o multime de sunete in ea, eventual si difuzoare, si care de obicei este mai scumpa, pentru ca softurile DAW din ziua de azi vin cu o gramada de instrumente virtuale, care daca vrei sa le folosesti si sa canti cu ele, evident ca ai nevoie sa folosesti un controller MIDI.

Ce este MIDI?

Este un acronim de la Musical Instrument Digital Interface – reprezinta un standard tehnologic ce descrie un protocol de comunicare, interfata digitala si conectorii aferenti, ce permite interconectarea si comunicarea unei varietati mari de instrumente muzicale electronice, computere, si alte aparate similare.

Dar chiar am nevoie de controller MIDI in studio-ul meu?

Nu.

Dar te-ar ajuta in multe situatii. Poti crea muzica cu 47.000 de alte instrumente muzicale acustice, electronice, virtuale, etc. Un chitarist dintr-o trupa de rock daca are un home studio nu e neaparat sa aiba si controller MIDI in studio; ori trupa nu foloseste asa ceva (caz mai rar), ori colegul ce canta la clape are el claviatura lui cu care vine cand e cazul de inregistrari. Insa cel mai probabil ca din cand in cand in piesele tale ai nevoie de sunete pentru care un controller MIDI isi merita investitia.

midi-controllerNici daca faci muzica electronica nu ai neaparat nevoie de controller MIDI, dar acesta ti-ar usura munca atat la compus, cat si la cantat – da, asta necesita sa stii sa canti pe o claviatura, sau poate ca e un moment bun sa inveti sa canti la pian/orga/orice claviatura, ceea ce cu siguranta te-ar ajuta in general in tot ce faci in studio.

Odata ce stii sa canti sau inveti sa canti pe un clontroller cu claviatura, ca la pian, poti face o multime de lucruri faine: poti compune mai usor, poti interpreta si inregistra orice instrument virtual ce il ai la dispozitie la tine in DAW, poti da drumul creativitatii sa faca ce vrea cu toate posibilitatile ce deriva de aici.

Poti asigna diverse sunete pe tastele controller-ului, sau poti folosi orice instrument virtual impreuna cu un DAW. Si poti inregistra chiar tu sunete prin microfon sau nu numai, si poti folosi acele sunete in propriile compozitii. Poti face totul si numai din mouse si tastatura, dar daca ai un controller, poti canta si face repetitii impreuna cu trupa, si auzi in timp real orice combinatie de note, fata de, daca faci cu mouse-ul aranjarea notelor in asa-numitul “piano roll” din DAW, trebuie sa asezi notele, apoi sa asculti ce ai facut, si tot asa pana suna cum vrei tu, asta in cazul ca faci teste de diverse combinatii de note.

Un mare avantaj folosind MIDI, este ca ai control foarte mare asupra inregistrarii. Poti inregistra o interpretare pe “clapa” a oricarui instrument virtual. Dar partea faina este ca poti schimba orice din acea inregistrare, dupa ce ai cantat si inregistrat. Daca ai gresit o nota, dai un click pe ea si o stergi, sau o modifici. Daca vrei sa stergi note sau sa adaugi, e la fel de simplu.

Poti testa cum suna aceeasi interpretare la un alt tempo, sau cu un alt instrument virtual, fara sa reinterpretezi acea bucata. De exemplu daca ai inregistrat un sunet de pian virtual, poti asigna acel canal audio unui alt instrument virtual, si sa vezi cum suna (sau sa auzi cum suna 🙂 ) cu alt sunet din biblioteca ce o ai la dispozitie).

Conexiune la PC

Ai trei variante de a conecta un controller MIDI la PC:

– cablul MIDI de la controller la o interfata USB MIDI, care transmite semnalul la PC prin USB
– cablul MIDI la intrarea MIDI din interfata audio (care duce apoi semnalul la PC impreuna cu celalalte semnale audio)
– cablul USB direct de la controller la PC

Ultima varianta din acestea se utilizeaza cel mai des, controller-ele moderne sunt tot mai accesibile ca pret, nu au sunete integrate, si sunt facute cu precadere pentru folosirea lor in studio.

inregistrari audio samson graphite 49 controller midiCa alegere nu te pot indruma spre ce sa cumperi exact. Eu am ales un controller cu 88 de clape – da, e mai mare, ocupa mai mult spatiu dar am tinut sa am la indemana tastele unui pian intreg. Poate pentru tine e mai important sa fie mai mic pentru ca poate iti ajung 5 octave pentru ce o sa il folosesti tu.

Ca punct de plecare, am facut un review la controller-ul Alesis Q88. Aici ai articolul in care poti citi pe langa review, si cateva criterii de alegere a unui controller MIDI.

Unele au integrata o parte de pad-uri, un set de butoane asignabile – poti asigna fiecarui buton cate un sunet si forma seturi de diverse sunete, care sunt mai usor de utilizat in cazul unui instrument virtual de percutie, de exemplu, dar nu numai! Aceste pad-uri le gasesti de cumparat si separat de claviatura.

Recorder portabil

Tascam-DR 40 fata inregistrari audioCand eram eu copil era ceva deosebit sa inregistrezi prin microfon vocea cuiva pe banda de magnetofon sau casetofon. Si tatal meu m-a inregistrat de cand aveam cateva luni, pana la cativa ani, pe magnetofon, si acum ma pot si eu auzim cum eram atunci, cum vorbeam. Apoi cam toate casetofoanele fie stereo sau mono aveau microfoane incorporate, insa prea putini le foloseau – eu am inregistrat si zgomotul din tren, intre vagoane, si pe bunica mea cum vorbea cu o vecina in vizita, cu asa ceva cand eram eu in clasa a VIII-a, si inca mai am caseta si fizic, dar si copiata pe PC. Apoi am avut acces la MiniDisc portabil cu intrare de microfon, in timp ce erau destul de comune reportofoanele cu caseta mica, insa alea erau pentru interviuri, iar eu cu MiniDisc-ul deja puteam obtine o calitate de care la vremea aceea eram mandru.

Ca sa pot folosi MiniDisc-ul, desi nu aveam microfoane speciale cumparate cu el, am cumparat doua microfoane condensator-electret (erau chiar ieftine, cativa lei… de banii unei paini luai doua microfoane, sau de banii de un microfon luai doua paini, pe acolo pe undeva :). Am luat o mufa jack de 3.5mm, si 1 metru de cablu stereo destul de gros, bine ecranat, si mi-am lipit singur setul de microfoane; calitatea inregistrarii era uimitoare, foarte multe detalii, si MiniDisc-ul avea si un compresor automat de dinamica – intre timp a crescut si standardul calitatii inregistrarilor, acum vreau ceva si mai bun, evident.

Imi placea sa inregistrez oameni si diverse sunete din natura – de la sunetul bolovanilor aruncati in apa, la pasari, caini, trenuri, tunete, masini, greieri, si multe multe altele. Si mi-a venit ideea sa folosesc aceste sunete in melodiile mele; nu stiam mai nimic despre teoria muzicala, nu aveam controller MDI, nu stiam sa cant la nici un instrument, dar cu cateva notiuni despre masuri si ritm, si cu multa pasiune, m-am apucat sa lucrez la prima mea melodie in care am bagat o gramada de sunete inregistrate cu MiniDisc-ul.

Zoom H4n recorder audio portabil digital inregistrari audioA inceput sa imi placa ideea tot mai mult, iar acum tehnologia a evoluat, si avem acces la niste scule portabile ce pot inregistra si mp3 32-320 kbps si format wav la calitate mare 16/24 biti, 44.1/48/96 KHz, si la care bateria tine multe ore pentru ca nu are motoare sau alti consumatori importanti de curent, inregistrarea facandu-se pe card SD, SDHC, SDXC sau CF. Deci si uzura este mai mica. Si multe alte avantaje despre care poti citi in articolul Review recorder portabil Tascam DR-40.

Observ o tendinta a folosirii recorderelor portabile in special de catre oamenii care vor sa se inregistreze cantand la un instrument, sau muzicienilor, compozitorilor ce vor sa isi noteze inspirtatiile de moment, si de catre cei care filmeaza cu aparate foto DSLR, pentru a inregistra mult mai calitativ coloana sonora a materialului filmat.

Dar eu vad pe langa asta o utilizare mult mail arga a unui recorder portabil.

Am sa descriu mai multe variante la utilizarea unui recorder portabil, dar mentionez ca nu toate stiu sa faca exact aceleasi lucruri, si am sa mentionez si despre mai multe tipuri constructive.

Un lucru mare pentru un home studio ieftin, sau cand esti la inceput si incet-incet iti cumperi scule din lista de necesitati pentru home-studio, probabil ca una un intrebari este “care aparat/scula este mai important si are prioritate de achizitionare?”. Aici am scris la inceputul seriei de articole “12 necesitati pentru un home studio” ca doar primele 4 din lista daca le ai deja te poti apuca de produs muzica, compune sau inregistra.

Doar ca pentru a inregistra si voce, mai ai nevoie de o piesa foarte importanta: microfonul.

Un microfon condensator sau dinamic potrivit pentru voce este o piesa din home studio care nu poate lipsi daca inregistrezi voci; asta daca nu cumva ai… un recorder portabil! 😀 .

Probabil ca printre prioritati ai pus deja cel putin un microfon. Dar daca ai pe lista si un recorder portabil, mai bine ai lua intai recorderul, care are deja microfoane integrate, si suna chiar bine, avand si mai multe functii pe el, si rezolvand si problema microfonului, iar apoi, in timp, considera si acel microfon, sau acele microfoane care erau pe lista, sa le iei si sa le folosesti fie direct in placa de sunet, fie in recorder, chiar pe teren unde inregistrezi.

Ce vreau sa zic este ca un recorder are mai multe functii utile: una este de microfon. Cu siguranta nu este cel mai bun microfon, si nu se preteaza la inregistrat orice, dar cu siguranta acopera o buna parte din necesitati.

Daca am recorderul dar nu am microfon (bine, sa zicem ca am vreo doua dinamice dar mi-e rusine sa le scot din sertar ca suna groaznic), si vine cineva si zice “am de tras o voce”, sau 5 voci, nu conteaza. Scot frumos recorderul, il pun pe trepiedul de la aparatul foto, il indrept dupa cum suna mai bine in urma testelor, spre gura celui care se inregistreaza, si inregistram.

La fel faci si daca ai microfon dar nu ai recorder. Dar dupa ce terminam, eu pot merge cu chitara intr-o padure unde nu bate vantul si e liniste (cateva pasarele fac si mai placuta experienta), scot recorderul, si inregistrez. Acasa copiez rapid fisierele pe PC, deschid Cubase (orice DAW e ok) si ma pun pe treaba.  pe cand cu microfonul nu poti decat sa il folosesti ca microfon. Adica ce vreau sa zic e ca versatilitatea lui iti usureaza mult munca si investitiile de la inceput pentru scule de studio.

Pe langa toate astea, si pe langa mici trucuri ce se pot face, ce le-am scris in Review recorder portabil Tascam DR-40, mai sunt cateva configuratii (as scrie setup-uri, dar poate se leaga cineva de mine 🙂 ) care mie personal imi folosesc, si m-as bucura ca tu, citindu-le aici pe blog sa te ajute si pe tine sa gasesti altele sau sa le aplici chiar pe astea si sa obtii rezultate deosebite pe inregistrari cu un recorder portabil (sau mai multe… nu stiu ce planuri ai tu…).

Iata inca un cadru unde recorderul e prietenul meu cel mai bun. O sa folosesc ca exemplu Tascam DR-40 pentru ca eu mi l-am ales pentru ca stie ce vreau eu sa stie si are functiile pe care eu stiu ca le folosesc. Dar sunt si alte recordere care acopera o buna parte daca nu toate, din functiile si posibilitatile de mai jos.

In modul dual recording, inregistreaza doua fisiere identice, dar unul din ele mai slab cu cativa decibeli, valoare reglabila intre -6dB si -12dB, din 1 in 1. Asta m-a ajutat cand am vrut sa inregistrez o motocicleta, care suna relativ puternic. Fiind setat la -12dB, chiar daca primul fisier, ce se inregistreaza la un nivel mai mare, bate putin pe rosu, adica intra putin in distorsiuni datorita sonorului prea puternic, al doilea fisier se apropie de limita, si nu bate in zero, deci suna ne-distorsionat, dar mai incet. Daca inainte ca sunetul sa devina puternic, am inregistrat un pasaj mai linistit, in care vreau sa aud multe detalii, acelea suna mai bine pe fisierul care suna mai tare si mai slab pe celalalt, dar in DAW le pot mixa astfel incat sa pastrez de la primul partea pasajelor mai fine, si de la al doilea partea mai zgomotoasa, rezultand in final o inregistrare excelenta atat pe detalii fine cat si in locurile cu sunet puternic inregistrat.

Similar, in modul 4 canale, poti face acelasi lucru, dar ai posibilitatea sa pui doua microfoane externe pentru al doilea fisier, pentru care reglezi independent de primul, nivelul de inregistrare. Cum microfoanele dinamice rezista la presiuni sonore mai mari, daca ai de inregistrat o sursa ca in descrierea de mai sus, folosesti microfoanele recorderului pentru detalii fine, si pui pe intrari microfoane externe dinamice sau condensator, in functie de necesitati,  regland nivelul lor de inregistrare astfel incat sub nici o forma sa nu ajunga semnalul la distorsiuni. Plus ca ai si un limitator pe recorder, care odata activat, pana intr-o anumita limita iti protejeaza semnalul de distorsiuni. Apoi le mixezi in DAW si ai o inregistrare ca la carte.

In acelasi mod 4 canale, ai posibilitatea portabila de a inregistra – de exemplu, dar poti alege tu ce vrei! – doua chitare electro-acustice, intr-un mod care pe mine m-ar incanta, dar te invit sa incerci si sa imi spui cum e rezultatul. Si anume:

stativ recorder audioPui recorderul pe stativul aparatului foto, (pe trepied) si cei doi care canta la cele doua chitare, stau la o distanta de 2-3 metri intre ei, plasezi recorderul astfel incat sa aiba microfoanele sale indreptate simetric spre amandoi, si poti lua si un semnal direct din chitara, sa il inregistrezi in recorder – vei avea inregistrarea prin microfoane direct, cu o panoramare frumoasa, naturala, si in al doilea fisier vei avea inregistrarea chitarelor prin cablul fiecareia, apoi in DAW daca e cazul, le poti mixa pana suna cum vrei sa sune. Sau poti pune pe cele doua intrari inca doua microfoane, unul captand ansamblul dintr-un punct comun unde suna cam la fel ambele chitare, iar al doilea microfon extern il poti amplasa in aceeasi incapere la distanta ceva mai mare de chitare, captand ambientul camerei, care apoi inDAW il mixezi dupa cum consideri.

Chair te poti gandi si la o inregistrare quadrofonica daca tot poti inregistra 4 canale simultan, insa apoi trebuie sa ai grija si la redare sa ai tot 4 canale. Poate merita incercat, important e sa dai drumul la imaginatie. Asta mi-aduce aminte de un citat fain: “Inspiratia vine des, dar trebuie sa te gaseasca muncind” :).

Daca recorderul asta in particular nu are metronom, iti poti inregistra un fisier ce contine doar “beat“-ul, ca un fel de metronom, sau chiar metronomul, la un tempo la care vrei sa inregistrezi, apoi daca mergi in alt loc unde nu ai acces la DAW sau metronom, dar vrei sa inregistrezi un instrument pentru piesa ta, faci overdubbing (nu mix, ci separat) dupa acel fisier ce iti dicteaza tempo-ul, dar il folosesti doar la asta, ca metronom. Cu alte cuvinte redai un fisier in timp ce inregistrezi un alt fisier – poti inregistra la alegere, intre microfoanele integrate sau intrarile externe de microfon/linie/instrument.

Inca ceva la care poti folosi un recorder, dar asta ai putea sa faci si cu microfoanele in studio, insa recorderul iti permite sa faci asta portabil, afara, unde ai sunete sau ambianta necesare: teatru radiofonic, sau in fine, asta e ideea, indiferent cum se cheama. Avand doua microfoane, si doua intrari ai la dispozitie un milion jumate de combinatii care te ajuta in cazul asta. Si doar cu microfoanele lui poti face asta, ai nevoie de actori, piesa de teatru ce urmeaza a fi interpretata, si poti adauga sunete si ulterior prin overdubbing sau chiar in DAW daca faci mixajul – diferentierea si plusul daca vrei, al recorderului portabil este ca… este portabil :). Adica ai nevoie in cadrul piesei sa zicem, sa inregistrezi niste replici pe tramvai, sau in parc, sa se auda in fundal copii cum se joaca sau pasarile cum canta, sau orice alte sunete ambientale, il bagi in buzunar si mergi sa inregistrezi, simplu.

Daca esti cu o trupa la inregistrari in studio, lasa recorderul sa inregistreze continuu ambientul, discutiile din camera respectiva, despre ce inregistrati. E foarte posibil ca mai tarziu sa asculti ce vorbeau cei prezenti si sa iti faci o idee mai buna despre ce vor sa scoata dintr-o piesa. Plus, ca in mod creativ poti folosi unele replici sau sunete, voci, chiar in cadrul pieselor sau albumului la care lucrati.

Zoom H2n recorder audio portabil digital inregistrari audioIn aceeasi formula il poti folosi daca mergi la vreun curs, conferinta, sedinta, etc, sa inregistrezi ce se intampla ca ulterior sa poti reveni la acel material. Incearca sa inregistrezi astfel incat ceilalti din sala sa nu stie ca faci asta, altfel vor deveni mai putin naturali si vor tine cont si ei ca “se inregistreaza”, e acelasi sentiment ca si cand ai o camera video atintita spre tine si cauti sa te comporti astfel incat sa “dea bine” pe inregistrare.

Mai este util si pentru cei care nu au un home studio si nu se ocupa neaparat cu muzica sau productia audio. Cei care vor sa inregistreze un audiobook, pot folosi un recorder portabil pentru inregistrare. Dar poate ca ai un home studio si ai un client care vrea sa inregistreze un audiobook chiar la el acasa – iei recorderul si mergi la el. Atentie la tratamentul acustic al camerei in care inregistrezi, aici ar fi de dorit ca recorderul sa fie acompaniat de un panou absorbant special construit, ce se pune in jurul microfonului (in cazul nostru, recorderului) pentru a absorbi sunetele si a deconecta, sonor, intr-o oarecare masura, microfonul de restul incaperii, sporind calitatea audio.

Poti inregistra cu un recorder asemanator, foarte multe sunete la calitate excelenta pentru a fi ulterior utilizate in piese de teatru, ca si coloana sonora. Doar la asta daca ma gandesc vad niste idei si posibilitati enorme. Eu personal nu am prea fost cu totul multumit de coloanele sonore de la piesele de teatru. Imi place sa merg la teatru dar de multe ori calitatea inregistrarii coloanei sonore lasa de dorit, ori sunetistul nu pare prea pasionat si nu prea se pricepe, ori stereofonia ar ridica mult nivelul piese sau al coloanei sonore daca ar fi realizata bine, etc.

Una peste alta, cat o fie el de recorder, il poti folosi linistit si ca player :). Pune pe el fisierele wav cu piesele la care ai lucrat si vrei sa le verifici cum suna pe alte sisteme, si mergi cu player-ul unde vrei, la orice sistem, si asculta-ti piesele.

Astea sunt cateva secrete pentru utilizarea unui recorder portabil, sper sa iti fie de folos. Si te astept sa imi scrii intr-un comentariu mai jos ce controller MIDI folosesti, cat de mult lucrezi cu MIDI, si daca ai sau ai pe lista de cumparaturi un recorder portabil si cum il vei folosi.

Si cu acest articol sper ca inregistrarile tale …Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Review recorder portabil Tascam DR-40

Inainte sa trec la articolul urmator ce face parte din seria celor 12 elemente necesare unui home studio, vreau, trebuie si am nevoie sa fac un “review” la recorderul portabil Tascam DR-40. Sau recenzie, desi nu imi place asa mult cum suna :).

Dar imi place cum suna recorderul, si la finalul articolului poti asculta o inregistrare facuta cu el.

Datele tehnice ale acestui recorder le gasesti pe pagina oficiala Tascam, la Tascam DR-40.

Manualul de utilizare il gasesti aici.

Si tot pe pagina Tascam gasesti un document cu noutati despre Tascam DR-40 care nu se gasesc in manualul original, dar care recorderul le are, in functie de ce versiune de firmware are. Se recomanda sa se instaleze permanent cea mai noua versiune de firmware.

Ca orice recorder, are si plusuri si minusuri, insa pentru mine plusurile au bagat in buzunar de departe minusurile :).

Multa lume il stie ca un concurent serios pentru Zoom H4N, doar ca este mai ieftin, si pentru mine s-a potrivit mai bine datorita unor functii pe care eu le utilizez, facand abstractie de pret. Astfel de aparate sunt cautate mult si pentru a le folosi impreuna cu aparatele foto DSLR in timp ce filmeaza, pentru captarea sunetelor.

In urma cu cativa ani, foloseam un MiniDisc portabil, cu doua microfoane electret pe cablu de 0.5 m pana la cablu de cativa metri, si am obtinut multe rezultate bune, insa un recorder portabil este mai calitativ si mai ergonomic.

MiniDiscul are dezavantajele lui: desi bateria tine destul de mult, totusi motorasele din el o consuma mult mai rapid decat un recorder ce trage pe card SD. Si mai face si galagie cand invarte discul, la cabluri de 0.5m se aude, capteaza si sunetul motoarelor in medii cu sunete fine (padure, camera linistita, etc). Apoi trasul pe PC inseamna redare in timp real a inregistrarii, plus trecere a semnalului in analogic 7apoi iar in digital (afara de cazul ca ai un deck si poti scoate digital sa tragi pe PC digital, eu nu aveam).

Buun…

Aveam nevoie de urmatoarele facilitati ce trebuie sa intruneasca recorderul:

Tascam DR-40 fata inregistrari audio 4 canale microfon condensator1. Pret pana in 1000 lei (pretul fiind valabil in luna august 2013)

2. Dual recording (am nevoie sa inregistreze un back-up la minus 10-12 dB pentru cazul ca am varfuri care altfel ar bate pe rosu in clipping) – vreau de exemplu sa inregistrez un tren cum trece – nu stiu daca e suficient 10-12 dB in acest caz, dar e doar un exemplu, ma gandesc sa folosesc microfoane externe dinamice pentru tren, cat si cele interne condensator pentru pasajul fin de inainte si dupa ce trece trenul.

3. Sa traga wav la 24bit/48KHz (cel putin, daca e 96 e si mai bine, si cele mai multe stiu chiar 96KHz), mp3 la 192-320kbps stereo (iarasi, cam stiu toate asta).

4. Baterii care sa dureze mult (AA e o idee buna, am acumulatori, ma doare-n bascheti :) )

5. 2 intrari de microfon XLR, cu phantom power, si intrare (aceeasi mufa, combo, e OK) microfon dinamic. Intrare de linie nu cred ca imi trebuie, dar cele mai multe recordere oricum au si intrare de linie.

6. Limitator analogic inclus, aveam la MiniDisc un fel de compresor-limitator, care odata activat ridica mult si zgomotul de fond, nu prea pot folosi asa ceva la ce vreau eu, deci speram la ceva mai util. Adica limitator, nu compresor si limitator – nu stiu daca reusesc sa ma exprim cum trebuie aici, sper ca se intelege ce vreau.

7. Mic rumble / low-cut filter / filtru trece-sus de 40 HZ, sau ceva de genul asta (sigur e util, ca microfoanele condensator-electret care vin cu el sunt foarte sensibile la frecvente joase!!)

8. SD(HC) si USB – cam toate au asta

Am studiat cu mai mult timp in urma, si Tascam-ul imi facea cu ochiul, dar am citit in review-uri pe diverse site-uri cateva minusuri care nu prea imi conveneau: daca dai nivelul de inregistrare la minim si inregistrezi pe intrarea de linie un semnal prea puternic, posibil sa distorsioneze, nu il poti da mai incet, practic cand dau nivelul de inregistrare la zero, nu e liniste, ceea ce nu mai intalnisem la nici un recorder in viata mea de pana acum, nici la magnetofon, casetofon, MiniDisc deck, portabil, PC/placa de sunet, nicicare.

Apoi am studiat recorderul Zoom H4N, care e mai scump… acesta are problema ca si daca invarti microfoanele sa faca 120 de grade, tot nu va suna ca o adevarata captare stereo asa cum o aude urechea umana, nu este completa setarea microfoanelor ca tip A-B.

Apoi fata de Zoom, Tascam-ul acesta nu are metronom, doar tunner, si nu poate fi folosit ca placa de sunet conectandu-l la USB. Am zis… pai placa de sunet am deja, deci nu am nevoie de functia asta, desi ar fi fost fain, dar nu e un minus prea mare pentru mine care am deja placa de sunet cu phantom power, si etc. Si apoi m-am gandit ca oricum nu il iau sa inregistrez iesiri de linie, ci pentru partea de microfoane, si uite asa am ajuns sa dau comanda pentru Tascam, si nu imi pare rau pentru nici un ban dat.

Handheld 4-track Portable Recorder tascam DR-40 lateral inregistrari audioBanuiesc ca deja te-ai uitat peste datele lui tehnice, deci cam anticipezi ce stie sa faca. Eu desi citisem datele de pe site, cand l-am avut in mana m-a surprins foarte placut cu inca cateva chestii la care nu ma asteptam de la el.

In primul rand, face TOT ce am scris la lista de facilitati pe care eu am pretentia sa le indeplineasca un recorder portabil.

De placa de sunet nu duc lipsa, si copierea fisierelor pe PC se face (desi e USB 2.0) cu peste 20 MB/s – asa imi arata Total Commander in timp ce copiez fisierele, ceea ce inseamna si chiar se si intampla practic (uita de datele tehnice ale standardului USB 2.0 pentru moment) ca un fisier de 100 MB se copiaza in mai putin de 5 secunde. De pe un stick USB ieftin nu pot copia cu mai mult de 15 MB, iar de pe o retea locala ce merge foarte bine, afara de cazul ca este Gigabit LAN, copiez cu aproximativ 12 MB/s, iar de pe un card MiniSD din dintr-un cititor de carduri mai slabut, copiez pe acelasi PC cu acelasi program cu aproximativ 6 MB/s ca sa ai un termen de comparatie.

Ca moduri de inregistrare pe langa ce stiam eu ca are si am vrut sa aibe, adica mono, stereo, dual, mai are si 4 canale, overdubbing mix, overdubbing separat. Scrie in datele lui asta, dar abia cand l-am luat in mana mi-am dat seama ce pot sa fac cu el!

Modurile de inregistrare mono si stereo e clar ce fac. Doar ca in cel mono, va mixa semnalul de pe cele doua microfoane; sau se poate alege ca intrare mono intrarea stanga combo, pe care poate fi instrument, linie, microfon dinamic sau condensator, orice.

Modul dual l-am vrut pentru diverse aplicatii unde am o dinamica mare a sunetelor de inregistrat: trecerea trenului pe langa mine, are multe detalii inainte sa vina trenul, de la sunete ambientale (pasari, insecte, etc) si sunetul trenului in sine cand se apropie, si cand ajunge aproape, creste drastic presiunea acustica si nivelul semnalului, si cu modul de inregistrare dual, inregistreaza o copie mai putin sensibila a semnalului ajustata la maxim cu 12 dB mai putin decat primul semnal, practic face 2 fisiere identice ca si continut, dar diferite prin nivelul semnalului, cu maxim 12 dB, iar daca semnalul cel mare a distorsionat putin la inregistrare, am semnalul mai slab pe care il pot mixa cu cel puternic in zonele de distorsiune, sau chiar inlocui cu acesta, pentru a avea in final un semnal bun pe toata durata dar fara distorsiuni.

Chiar mai mult, pot seta daca sa inregistreze de pe microfoanele interne sau de pe intrarile de linie/instrument/microfon, si pot seta optional, si nivelul de inregistrare independent pe fiecare din canale.

Tascam-DR 40 partea de jos mufe combo xlr jack inregistrari audioModul overdubbing e clar ce face, insa mentionez ca poti selecta dintre oberdubbing mix, ceea ce mixeaza semnalul de intrare (fie al microfoanelor incorporate, fie al semnalului intrat prin mufele combo (XLR, jack TRS sau TS) cu fisierul peste care faci overdubbing, si overdubbing separat ceea ce creaza un fisier nou al semnalului respectiv de intrare.

Modul 4 canale permite inregistrarea simultana a celor doua microfoane integrate ale sale, si celor doua intrari cu reglaj independent al nivelului de inregistrare pe fiecare canal, si inclusiv monitorizarea separata sau impreuna a celor 2 seturi de canale (microfoanele interne sau intrarile externe) in timpul inregistrarii.

Mi-amintesc ca unele modele de MiniDisc-uri nu puteau regla nivelul de inregistrare in timpul inregistrarii, ci doar daca pui pe  pauza, evident acest recorder poate sa regleze nivelul in timpul inregistrarii, este o functie foarte utila.

Unul din motivele pentru care ma gandeam sa cumpar un recorder portabil, pe langa inregistrarea a 47 milioane de sunete din natura, a fost si faptul ca il pot folosi ca si microfon de voce pentru cate o melodie, in studio. Si calitatea sunetului m-a surprins extrem de placut, nu mi-a venit sa cred cum poate sa inregistreze! Bine, eu veneam de pe istorie MiniDisc, dar totusi…

Un alt motiv este sa inregistrez chitara electro-acustica stereo cu microfoanele lui, plus pe una din intrari pot inregistra chitara si prin cablu simultan, iar in DAW cele 3 canale le pot mixa astfel incat sa obtin diverse nuante ale sunetului.

Iar faptul ca pot inregistra inca doua microfoane ma va ajuta sa inregistrez un tren care trece pe langa mine, si care vreau de mult timp sa il inregistrez tot mai bine, sa sune impecabil, cu urmatoarele setari:

Cele doua microfoane setate sa capteze ca A-B, stanga-dreapta, si inca doua microfoane dinamice (de preferinta identice) pe intrarile separate, care suporta oricum nivele mari de presiune dar am si controlul independent al nivelului de inregistrare. Asa, dau sensibilitate mai mare la microfoanele integrate, sa capteze foarte bine toate detaliile de dinainte sa ajunga trenul, si cand se apropie, iar acestea vor distorsiona cand e trenul prea aproape. Microfoanele dinamice nu vor capta detalii inainte sa ajunga trenul, insa vor capta foarte bine si fara distorsiuni trenul cand e aproape. Apoi cand ajung in studio, cele doua track-uri le mixez astfel incat sa am si detalii si sa nu am distorsiuni.

Am luat exemplul cu trenul pentru ca e un sunet cu dinamica mare si pentru mine era o provocare de mult timp sa il inregistrez “ca la carte”. Am mai auzit sunete de tren prin piese de teatru, si pe net, insa niciunul nu este cum vreau eu. Inclusiv la teatru se pot folosi sunete mult mai potrivite.

La capitolul ergonomie sta excelent! Prima oara am invatat singur sa lucrez cu el, si abia apoi am deschis manualul, desi inca nu l-am citit tot, dar 98% din functii sunt intuitive, si mie oricum imi place sa aflu singur tainele sculelor fara manual, mult mai rapid. Vreo doua functii nu stiam ce fac si am apelat la manual, si apoi am mai gasit in manual niste chestii fara de care poti sa supravietuiesti linistit, nu trebuie sa le stii neaparat, dar te pot ajuta.

Functii ca A-B repeat (repetarea unui anume pasaj dintr-o inregistrare), auto rec mode (pornirea inregistrarii cand semnalul trece de un anumit nivel), difuzorul din spate pentru monitorizare, mie nu-mi folosesc, dar e bine ca sunt acolo.

Pana la urma nici tunnerul nu il folosesc pentru ca am tunner pe chitara electro-acustica, integrat, dar daca o sa vreau sa acordez vreun instrument muzical si nu am chitara la mine, pot sa fac asta doar cu ajutorul recorderului.

Pentru inregistrari pe teren, am tinut sa am asa-numitul Mic rumble / low-cut filter / filtru trece-sus. Una din problemele cu care te confrunti cand inregistrezi pe teren, in natura, este vantul. Acest filtru elimina o parte din zgomotul produs de vant, insa una mica. Are posibilitatea sa il setezi la 40 Hz, 80 Hz, sau 120 Hz. Insa pentru vant e nevoie neaparat de un burete paravant (windscreen).

Acest filtru reduce din frecventele joase sub limita setata; o mare parte dina cele frecvente de multe ori nu sunt necesare, si uneori nici nu se aud toate,  in schimb ele ocupa mult spatiu din dinamica formatului pe care inregistrezi, asa ca filtrand semnalul, practic lasi loc sunetelor utile sa ocupa plaja dinamica.

Este inclus si un limitator ce reduce mici distorsiuni la care poate ajunge uneori semnalul. Poti seta semnalul de inregistrare pe automat si regleaza el singur semnalul, insa vei auzi cum lucreaza compresorul, vei avea amplificat si zgomotul de fond, si sunetele puternice ce intervin brusc vor distorsiona usor – e foarte bun pentru a capta voci la care sa intelegi ce se vorbeste, pentru ca are o sensibilitate mare, insa nu e potrivit pentru inregistrarea “ca la carte” a sunetelor ce sa le poti folosi ulterior in muzica, teatru sau filme.

Tascam DR-40 spate inregistrari audioLa inregistrari in teren sau in studio, ca sa il pozitionezi cu microfoanele indreptate spre ceea ce te intereseaza sa inregistrezi, il poti monta pe un stativ standard pentru aparatele foto. Eu cum deja aveam trepiedul aparatului foto, cand am inregistrat trenul doar am luat trepiedul cu mine, l-am montat si functioneaza perfect; capul trepiedului se poate indrepta si fixa in orice directie, ceea ce la inregistrarea stereo cu doua microfoane este foarte util.

Pe teren cand pleci e bine sa ai la tine, pe langa trepied, inca un card SD(SDHC), un set de 3 baterii alkaline sau acumulatori AA (R6), si buretele antivant. O pereche de casti pentru monitorizare te-ar ajuta foarte mult, preferabil inchisa, ce izoleaza sunetul ce-l asculti, de exterior.

Il mai poti utiliza si ca mp3 / wav / bwf – adica toate formatele ce stie sa le si inregistreze. Eu l-am conectat pe un cablu jack-RCA la intrarea AUX de la CD-Player-ul din masina, si merge excelent. Daca ai adaptor de la bricheta de la masina la USB, il poti conecta pe USB si ai autonomie cat e motorul pornit, si oricum nu consuma recorderul prea mult curent.

Cateva functii mici si utile:

– redare folder, playlist, toate fisierele – repeat 1, all repeat, single, continuous – EQ (destul de simplist, dar poate fi util) – Jumpback – o functie excelenta, ce sare inapoi cateva secunde 1,2,3,4,5,7,8,9,10,20,30 la alegere – 6 presetari de efecte – personalizarea denumirii fisierelor de inregistrat – divide – impartirea in 2 fisiere a unui fisier – folosirea de marcaje in fisier, la inregistrare – mixer cu panoramare – preinregistrare a doua secunde (util pentru a nu rata inceputul a ceva important) – monitorizarea unui anume grup din cele doua disponibile pe inregistrarea pe 4 canale – poti alege daca vrei sa inregistreze doar de pe microfoanele integrate (mono sau stereo), doar de pe mufele de intrare (linie, instrument, microfon dinamic sau cu phantom power), sau de pe taote 4 independent.

Pro:

  • TOT ce am cerut in lista de functii si am eu nevoie de la un recorder portabil
  • overdubbing mix si separat
  • comutarea microfoanelor integrate, intre pozitiile X-Y si A-B
  • 4 canale (2 microfoanele interne + cele doua intrari, cu reglaj separat al nivelului de inregistrare)
  • ergonomie foarte mare in utilizare

Contra:

  • mufa pentru casti/iesire linie de 3.5mm jack in loc de 6.3mm jack
  • nu are functie de placa de sunet / interfata audio
  • nu are metronom
  • sunetul apasarii tastelor in timpul inregistrarii, se imprima si pe inregistrare (se poate folosi cu o telecomanda ce se vinde separat, pentru a inlatura acest neajuns)

Cateva concluzii:

Tascam-DR 40 cutie inregistrari audioDaca toate lucrurile mentionate la punctele “contra” nu te deranjeaza cu nimic, atunci este recorderul perfect pentru tine. Daca insa ai nevoie si de alte functii cum ar fi placa de sunet, metronom, etc, poti opta pentru alte modele. Si Zoom H2 face treaba buna, ii poti seta figurile polare ale microfoanelor, insa nu are intrari balansate XLR/TRS, deci depinde ce ai nevoie de la el. Pentru mine Tascam DR-40 este exact ce vreau de la un recorder portabil cu microfoane integrate. Nu inseamna ca nu mai am ce sa cer de la el, imbunatatiri se mai pot aduce oricand, dar daca acum ar trebui sa imi iau un recorder portabil, tot pe asta l-as alege.

Asculta o inregistrare facuta cu el – am inregistrat un tren ce trece pe langa mine. Regleaza volumul astfel incat sa se auda ca si cum ai fii langa el. Astept parerea ta:

 

https://soundcloud.com/inregistrariaudio/tren.

Lasa-mi un comentariu mai jos daca ti-a folosit acest review, sau daca vrei sa adaugi ceva.

Si daca inveti sa scoti maxim din recorderul tau, si inregistrarea… Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Monitoare de studio si tratament acustic

Monitoarele de studio

Monitoarele de studio sunt boxe sau sistem de boxe pe care se face monitorizarea sunetului in studiourile de inregistrari, mixari, masterizari, radio, TV, si altele. Inginerul de sunet modeleaza sunetul in functie de ce aude in monitoare, urmarind ca materialul audio la care lucreaza sa poata fi auzit cat mai corect pe orice sistem audio, sau pe cat mai multe sisteme audio mai bine zis.

Pentru asta, o caracteristica importanta a monitoarelor de studio este raspunsul cat mai liniar in frecventa. Aceasta caracteristica ofera posibilitatea monitoarelor de a reda intreaga gama de frecvente audio foarte liniar, si nu neaparat pe gustul majoritaitii oamenilor, urechea umana fiind mai sensibila in plaja de frecvete medii. Insa ce permite aceasta liniaritate, este monitorizarea corecta a materialelor audio, cu o cat mai mica influenta a semnalului din partea constructiva a monitoarelor.

Materialul audio (muzica, voce, sunete, etc) in final va trebui sa sune cat mai bine si pe sisteme Hi-Fi, si PA (public address) in cluburi sau spectacole, si in boombox-uri, si in boxele de PC, casti, telefoane, etc. Pentru asta, il faci sa sune bine pe monitoarele de studio, si astfel te asiguri ca va suna destul de bine si pe multe alte feluri de sisteme. La asta folosesc monitoarele de studio.

Insa un element important cand folosesti monitoarele de studio este si acustica incaperii in care faci asta, avand o influenta foarte mare asupra a ce auzi in monitoare (pentru ca nu vei auzi doar ce iese din monitoare ci si reflexiile directe din peretii incaperii. De aceea ai mai jos cateva informatii despre tratamentul acustic.

Monitoarele de studio sunt active sau pasive.

Monitoarele active au integrat in ele si amplificatorul construit special pentru ele, de multe ori sunt bi-amplificate, adica au amplificator separat pentru fiecare dintre difuzoare, in functie de gama de frecvente redata de respectivul difuzor. Avantajele sunt ca nu ai nevoie de inca un amplificator separat pentru ele, ci semnalul de linie care iese din mixer sau placa de sunet este perfect pentru a il trimite direct la monitoare.

Monitoarele pasive nu au amplificator integrat, deci pentru ele ai nevoie de un amplificator separat. Avantajele sunt ca poti pune orice amplificator, si il poti schimba daca vrei, cu ceva mai bun, ai posibilitatea sa combini orice monitoare cu orice amplificator. Un dezavantaj este ca iti ocupa un loc suplimentar prin studio, si din iesirea de linie trebuie sa duci semnalul la amplificator, apoi cu alte cabluri sa mergi din amplificator la monitoare.

Monitoarele pot fi ca si boxele de casa de altfel, cu bass-reflex sau inchise, cele cu bass-reflex au un orificiu prin care comunica interiorul cu exteriorul, aerul impins de difuzor putand circula prin acel orificu. Ambele feluri suna bine pe frecvente joase, dar “altfel”, diferit. Alegerea este si in functie de preferintele fiecaruia.

Unele monitoare se plaseaza in imediata apropiere a inginerului de sunet, altele la distanta mare, sau medie, cele mai multe fiind pentru pozitionarea aproape, numindu-se in engleza “nearfield” sau “close field“. Cele pentru distante mai mari sau medii sunt folosite si la puteri mai mari, ascultand mixul cum, suna la volum mare. Insa cele nearfield sunt foarte potrivite pentru studio, cu atat mai mult un home studio.

Se recomanda plasarea monitoarelor de studio, pe cate un stativ special realizat, simetric fata de peretii de pe laturile lungi ale camerei, astfel incat cu locul numit “sweet spot” – locul capului inginerului de sunet, locul ideal de auditie, sa formeze un triunghi echilateral cu laturile de 1-2 metri pentru monitoarele nearfield.

Se recomanda o aranjare simetrica a mobilei, sculelor audio, si tuturor elementelor din camera, simetrie pe axa cea lunga a camerei, iar locul ideal de auditie (sweet spot-ul) fiind undeva la 38% pe axa de simetrie, de evitat fiind orice punct ce se afla la sublmultiplu de 2 pe aceasta axa (1/2 sau 1/4 de exemplu, adica 50%, 25/75%, etc.), reducand astfel rezonantele nedorite in locul de auditie.

Aranjare monitoare de studio in camera inregistrari audio

Amplasarea monitoarelor de studio fata de locul ideal de auditie

Pozitionarea pe verticala sau pe orizontala a monitoarelor se face in functie de specificatiile producatorului. Neconformarea pozitionarii poate duce la o degradare a imaginii stereo, si deci la un mix de calitate mai slaba.

Tratamentul acustic

A nu se confunda cu antifonarea fonica. Daca antifonezi o camera, inseamna ca o izolezi fonic de exteriorul ei, astfel incat sa nu iese sunetul din ea si sa nu intre sunetul in ea, daca nu se doreste asta. Si asta este un subiect important pentru cluburi sa locuri care din cauza volumului prea mare sau la ore tarzii, noaptea, pot deranja vecinii. Dar noi vorbim acum despre tratamentul acustic, asta insemnand tratarea unei camere cu materiale ce ii imbunatatesc acustica.

Eu locuind la casa, eram obisnuit cu felul cum suna in camera aproape cubica, boxele Hi-Fi. Cand le-am scos in curte intr-o vara, fara sa dau la volume impresionante, am ramas uimit de diferenta de sunet, si nu imi explicam. Sunau considerabil mai bine, parca nu erau aceleasi boxe, m-au uimit! Apoi am inteles dupa un timp, era vorba de reflexiile camerei netratate acustic, care imi stricau sunetul in camera.

Tratament acustic inregistrari audioIn camerele paralelipipedice, in special cubice, sunetul se reflectqa dintr-un perete in altul si inapoi pana se pierde, formand unde stationare, care intra in rezonanta, amplificandu-se, sau anulandu-se daca sunt in antifaza, in anumite locuri ale camerei.

Astfel, aceeasi pereche de boxe sau monitoare de studio, suna diferit in camere diferite, precum si altfel decat in aer liber. Daca, in schimb, peretii camerei se trateaza cu materiale pentru imbunatatirea acusticii, vei auzi sunetul mult mai liniar, fara reverberatii si ecouri, mai bine, iar cand faci mixajul unei piese pe monitoare, ai toate sansele sa auzi ce trebuie si sa faci un mixaj bun, pentru ca nu te mai pacaleste acustica deficita a camerei.

Multi nu isi trateaza acustic incaperea in home studio, mai ales ca este si putin contraintuitiv: dai bani pe ceva ce nu te ajuta in mod direct sa produci muzica sau sa compui. Poate preferi o interfata audio mai buna, sau alte scule ce le consideri necesare, dar daca tot ai investit intr-o pereche de monitoare de studio, liniare, scumpe, sau relativ scumpe, te chinui sa le pozitionezi, sa le faci sau cumperi stativul lor, apoi sunetul tot nu este extraordinar, si ai crede ca ai nevoie de monitoare mult mai scumpe, insa nu acolo e problema in prima faza, ci la tratamentul acustic.

O camera se trateaza cu panouri de absorbtie, ce absorb o mare parte din sunetul ce ajunge la ele, si reflectand o (foarte) mica parte din el, capcane de bas (bass trap) folosite in colturile camerei pentru absorbtia cu precadere a frecventelor joase ce se acumuleaza in colturi, panouri de difuzie, ce disipa sunetul, il imprastie in diverse directii, dar nu il reflecta precum un perete drept.

burete tratament acustic inregistrari audioCamera se trateaza atfel incat la final camera sa nu fie “surda” (complet lipsita de reverberatii si ecouri), ci tratarea acustica trebuie sa elimine reflexiile primare pentru locul ideal in care se face auditia, si in alte locuri este nevoie sa disipe sau sa reflecte sunetul, pentru a lasa camera “sa respire”.

Inginerul de sunet, ce lucreaza intr-o camera “surda“, ce nu prezinta reflexii sonore, are tendinta sa introduca mai mult reverb in mix, astfel incat sa sune bine in acea camera, in locul unde el asculta, insa asta poate dauna mixului, acesta fiind ascultat pe multe alte feluri de sisteme si in alte incaperi.

Poti inregistra intr-o camera mica tratata acustic, facuta in camera home studio-ului, prin taierea camerei mari, asa-numitul “borcan“, sau booth, un spatiu mic tratat acustic pentru inregistrarea vocilor sau diverselor instrumente, e mai ieftin, si cel putin poti inregistra o voce in conditii bune, sau chiar o chitara acustica, sau vioara… orice incape acolo. Dar pe partea de mixaj tot la tratarea acustica a incaperii unde mixezi ajungi, si chiar daca nu iti vine sa dai bani pe asa ceva, odata tratata acustic o camera, te vei bucura de beneficile aduse.

O varianta folosita in home studio-uri, ar fi sa faci mixajul in casti, iar inainte sa zici ca e gata, testezi mixul pe multe feluri de sisteme audio (masina, Hi-Fi, boombox, PC, casti ieftine, etc). Poate te ajuta articolul 5 pasi pentru a finaliza un mix. In casti se schimba putin imaginea stereo, ai nevoie de niste casti performante, cat mai liniare (adica un raspuns cat mai liniar in frecventa).

Asa ca pentru o verificare buna, testezi mixul pe sisteme diferite, si apoi iarasi vii si il ajustezi unde si daca este necesar, apoi iar testezi, iar ajustezi, pana e gata si suna bine pe mai multe feluri de sisteme audio.

Varianta simpla si ieftina este: cumperi un pachet complet de tratament acustic, ce contine si capcane de bas, si panouri absorbante, adeziv special pentru a le lipi de pereti, eventual si panouri de difuzie, si iti tratezi camera dupa diverse tutoriale de pe net, sau daca poti ia legatura pe forumurile de specialitate cu cei care deja au facut asta si au ceva experienta – cel putin ai putea sa eviti greselile facute (si constientizate) de ei.

Varianta mai scumpa dar mai performanta este sa apelezi la cineva care se ocupa in mod special cu tratament acustic. De exemplu poti apela la Flaviu Oros  ale carui date de contact le poti gasi si pe site-ul sau http://www.jfstudiodesign.ro/. Ca sa stii pe ce dai banii, poti incerca sa contactezi fosti clienti ai sai si sa intrebi cat sunt de multumiti.

Nota de final:

Acest articol se vrea a fi un ghid de pornire pentru achizitionarea unei perechi de monitoare de studio si a tratarii acustice a camerei unui home studio. Iti recomand sa citesti recenzii (review-uri) pentru diverse monitoare si sa le asculti cu propria ta ureche inainte sa dai banii pe ele – daca ar fi posibil chiar in locul unde le vei folosi, ar fi si mai bine. E util sa asculti mai multe modele inainte sa alegi o pereche/set.

Si pentru tratare acustica iti recomand sa studiezi articole, carti, si materiale de specialitate care intra si mai mult in detalii. Si pentru monitoare si pentru tratament acustic, si chiar si pentru alte echipamente, vorbeste cu oameni care deja au facut asta si invata de la ei ce poti, sa faci alegerile in cunostinta de cauza, atat cat e posibil.

In articolul urmator vorbim despre controller MIDI si recorder portabil, ambele fiind utile intr-un home studio. Desi controller-ul MIDI este mai des intalnit in studiouri si home studiouri, am sa iti arat cateva secrete ce fac un recorder portabil de neinlocuit, si cum sa scoti “toata zeama” din el rezolvand mai multe probleme cu el cand vrei sa lucrezi in studio.

Iti multumesc ca ma citesti, lasa-mi un comentariu mai jos despre problemele care le intampini pe partea de inregistrari la tine in studio, si daca pot, te ajut cu placere. Scrie-mi experienta ta legata de subiectele monitoare de studio si tratare acustica. De asemeni, te astept si daca ai ceva de completat la acest articol.

Un set de monitoare intr-un studio tratat acustic… Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Microfon, preamplificator si cabluri

Daca ai deja PC si software, casti si interfata audio, ziceam ca te poti apuca de treaba: poti face inregistrari, poti compune, crea muzica ta proprie deja. Dar daca vrei sa adaugi si voce pieselor tale, sigur ai nevoie si de microfon, sau daca vrei sa captezi alte sunete, nu doar voce, folosesti microfoanele.

In ziua de azi gasesti foarte multe microfoane bune, si mult mai ieftine decat erau acum cativa ani. Daca ai un microfon bun, un interpret bun, si o camera buna pentru inregistrari, poti scoate inregistrari excelente din toate astea. Microfoanele sunt de multe feluri, si toata lumea se intreaba ce microfon are nevoie pentru a inregistra ceva anume. Nu este o regula, sau o reteta standard. Dar cateva lucruri utile despre microfoane daca stii, vei stii ce sa alegi si cum sa le folosesti. Unul din criterii este pretul. Stii de ce bani dispui, si vrei sa alegi cel mai bun microfon pentru ce ai tu nevoie, in banii respectivi.

Microfoanele condensator

Lumea le mai spune si microfoane de studio, pentru ca se folosesc mult in studio, captand detalii si avand un raspuns in frecventa extins. Dar nu se folosesc doar in studio, si nu sunt singurele pentru studio, pentru captarea instrumentelor de percutie, microfoanele dinamice sunt cele care fac treaba buna.

Pentru a inregistra voce cu multe detalii, sau un instrument acustic, cel mai sigur ca un microfon condensator este potrivit.

Diafragma sa este formata din doua armaturi, asa cum sunt condensatoarele electrice, iar sunetul prin modificarea distantei dintre cele doua armaturi, produce proportional, variatia curentului electric de alimentare. Microfoanele condesator necesita pentru asta, alimentare suplimentara de 48V numita si Phantom Power.

Gasesti phantom power pe cele mai multe mixere audio pentru spectacole, concerte, studio, interfete audio, preamplificatoare de microfon, etc. Unele dintre acestea NU au phantom power, asa ca daca vrei sa folosesti un microfon condensator la o interfata audio de exemplu, trebuie sa ti cont ca ai nevoie neaparat de phantom power. Sau, poti sa folosesti o sursa separata de phantom power – dar eu zic ca e mai simplu sa fii atent cand alegi interfata audio sau mixerul, nu? 🙂

Microfoanele condensator sunt putin sensibile la umiditate, si condensul apei pe diafragma; daca treci microfonul de la rece la cald trebuie sa il lasi pana ajunge la temperatura camerei, si se evapora apa condensata pe el, inainte sa il folosesti. Si interpretul poate sa abureasca diafragma in timp ce canta, poti preveni asta folosind un pop-filtru asezat corect.

Microfoanele condensator cu diafragma mica, fata de cele cu diafragma mare, au zgomot propriu mai ridicat, sensibilitate mai scazuta, raspuns in frecventa mai extins, dinamica mai mare, influenteaza mai putin sunetul ce se capteaza. Unii spun ca cele cu diafragma mica sunt mai potrivite pentru instrumente, iar cele cu diafragma mare pentru voce. Dar in domeniu asta cum nu exista reguli, poti face orice daca la final suna excelent.

Microfoanele dinamice

Sunt folosite cu precadere pe scena, pentru spectacole si concerte, dar si in studio pentru diverse aplicatii. Au o constructie mai solida, si rezista la presiuni sonore mari – potrivite pentru captarea instrumentelor amplificate, cum e chitara electrica sau bass, instrumentele de percutie sau vocile microfon shure sm58 inregistrari audio condensator dinamic dynamicinterpretilor de pe scena.

Principiul de functionare este simplu: seamana cu cel al unui difuzor, dar inversat. Undele sonore misca diafragma (o membrana circulara de nylon in multe cazuri), aceasta la randul ei misca bobina ce e lipita de ea, intr-un camp magnetic permanent, iar prin inductie se genereaza un curent mic la bornele lui, in functie de frecventa cu care este excitata diafragma.

Acest tip de microfoane nu necesita alimentare suplimentara, si sunt relativ ieftine. In general au o figura polara cardioid sau hypercardioid, captand sunetul cu precadere din fata, ceea ce le face foarte potrivite pe scena unde se urmareste ca microfonul sa nu capteze nimic altceva decat pentru ce a fost pus (de exemplu, doar vocea interpretului, fara nimic altceva).

Sunt imune la alimentarea Phantom Power – nu se defecteaza daca activezi phantom power pe intrarea microfonului dinamic.

Microfoanele pe USB

Standardul USB permite pe langa functia de “plug and play“, si alimentarea aparatelor ce se conecteaza prin USB. Microfoanele USB folosesc curentul de la portul USB pentru a genera semnalul electric necesar. Avantajul este ca pentru un microfon USB nu mai ai nevoie de interfata audio, il pui direct in USB si merge. Este comod de utilizat, poti inregistra pe orice laptop, deci ai portabilitate, si se gasesc la preturi rezonabile.

Insa acestea prezinta si cateva dezavantaje. Semnalul trebuie amplificat pentru un nivel de linie, si pentru ca pe USB informatia se transmite digital, este nevoie ca microfonul sa contina in carcasa lui si convertorul AD (Analog-Digital), pentru a converti semnalul, pe langa preamplificatorul aferent.

In general, chiar daca aceste microfoane nu suna rau, dezavantaje vin din faptul ca acel convertor AD este unul destul de ieftin si fara prea mari pretentii, nu poti folosi un alt convertor mai calitativ, si nici un preamplificator mai calitativ, ci esti obligat sa il folosesti pe USB asa cum este.

Pentru inregistrari in home studio, microfoanele USB mai au un dezavantaj, si anume o mica intarziere a semnalului, ce deranjeaza daca vrei sa inregistrezi in timp ce DAW-ul tau reda melodia peste care vrei sa inregistrezi – daca faci overdubbing.

Altfel, microfonul USB se poate folosi cu succes la inregistrarea vocii in teren, pentru redactori, sau muzicieni ce doresc sa isi noteze ideile, etc.

Figurile polare ale microfoanelor

Figura polara

Cateva tipuri de figura polara a microfoanelor

Directionalitatea microfonului, sau figura polara, arata cat este de sensibil la sunetele ce le primeste din unghiuri diferite fata de axa lui centrala. Iti arata din ce directie capteaza cel mai bine sunetul.

Majoritatea microfoanelor condensator au posibilitatea de a seta mai multe moduri de captare a sunetului, cateva exempe uzuale sunt: cardioid, omnidirectionale, figura lui 8 (bidirectionale), directionale, etc.

Unele microfoane au posibilitatea de a seta modul de captare, fie printr-un buton pe microfon, fie prin schimbarea fizica a capsulei, acesta fiind livrat cu mai multe feluri de capsula. In figura de alaturi, microfonul ar fi asezat cu fata capsulei spre in sus – de mentionat ca la unele microfoane diafragma poate fi orientata diferit in raport cu fata capsulei.

Cele cu schimbarea modului de captare prin buton (comutator ar fi mai corect zis) au doua diafragme in capsula, si schimband nivelul si polaritatea curentului aplicat pe una din cele doua diafragme, se pot crea toate modalitatile de captare a sunetului.

Microfoanele cardioid capteaza sunetul mai mult din fata, si mai putin din spate si putin din lateral.

Microfoanele omnidirectionale capteaza sunetul din orice directie, in jurul lor, la fel.

Microfoanele bidirectionale, sau de tip figura lui 8, capteaza sunetul in mod egal din doua sensuri opuse.

Microfoanele directionale (shotgun) capteaza sunetul dintr-o singura directie , cu o acoperire foarte mica a locului de captare.

Alte feluri de figuri polare mai sunt hypercardioid, supercardioid, subcardioid. Daca browserul tau permite, tinand cursorul deasupra acestor cuvinte iti arata graficul figurii polare. Daca nu, poti vedea graficele cu click pe poza de mai sus unde sunt toate cele 7 de care am scris aici (se deschide intr-o noua fereastra).

Preamplificatorul pentru microfon

Preamplificator de microfon inregistrari audio lampi tub saturat studioDeoarece semnalul electric de la bornele unui microfon este foarte mic, acesta trebuie adus la nivelul semnalului de linie, pentru a putea fi ulterior prelucrat/inregistrat/redat, etc. Pentru asta ai nevoie de preamplificatorul de microfon (preamp de microfon). Un preamp amplifica semnalul foarte mult, de calitatea sa depinzand si acuratetea semnalului ce il amplifica.

Gasesti preampuri de microfon pe cam toate consolele de mixaj, majoritatea interfetelor audio externe pe USB sau firewire, inclusiv pe cele interne. Si pe interfetele audio, mixere, etc, calitatea preamplificatoarelor de microfon variaza, pot fi si mai bune si mai slabe. Sau gasesti preamplificatorul de microfon si ca aparat de sine statator, facut doar pentru asta.

Preamplificatorul de microfon trebuie sa accepte semnal mare de intrare, sa nu distorsioneze semnalul la presiune sonora mare, si sa fie liniar in amplificare pe toata plaja frecventei audio. Apoi amplificandu-l, semnalul trebuie sa ramana curat, fara zgomod de fond sau alte perturbatii. Distorsiunile preamplificatoarelor pe tranzistori sunt neplacute, in timp ce distorsiunilor preamplificatoarelor pe lampi adauga armonice placute auzului. Astfel acest aspect poate fi folosit in mod constructiv/creativ.

In general, cum tehnologia a evoluat si achipamentele de sunet au devenit mai accesibile ca pret, a crescut si calitatea preamplificatoarelor din interfetele audio, sau din mixerele mai ieftine. Daca vrei sa inregistrezi voce intr-un home studio, un microfon condensator cu diafragma mare si o interfata audio pe USB cu phantom power ar trebui sa isi faca foarte bine treaba.

Se aplica iarasi teoria aceea simpla… foloseste-ti urechile si alege sculele pe care lucrezi dupa cum suna, nu dupa marca, date tehnice, pret, etc. Sigur, si astea te ajuta sa te orientezi, dar daca ai de ales intre un echipament ce suna bine la un pret si altul ce suna la fel de bine dar de firma mai cunoscuta, mult mai scump, etc… nu are sens sa dai bani daca nu obtii nimic in plus calitativ la semnalul pe care il inregistrezi. Daca ai un interpret bun, un microfon rezonabil, cabluri bune, tratament acustic, si stii sa lucrezi cu toate astea, s-ar putea ca nu preamplificatorul de microfon (fie el de sine statator, sau integrat in mixer sau interfata audio) sa fie piesa slaba din lantul audio, si sa nu ai nevoie de unul mai scump/bun. Daca, pe de alta parte, scoti toata zeama din ce ai deja, si vrei mai mult, ai facut totul dar stii sigur ca doar un preamplificator de microfon mai performant ti-ar satisface cerintele calitative… abia atunci e momentul sa il achizitionezi.

Cabluri pentru interconectarea echipamentelor audio

microfon cablu proel inregistrari audio condensator dinamic dynamicExista pe forumurile de audiofili tot felul de discutii despre cabluri. Unii au cablurile cele mai ieftine; altii au cabluri bune, ceva mai scumpe; altii cabluri scumpe, mai cu pretentii, si altii au cele mai scumpe cabluri ale caror vanzatori promit marea cu sarea, si cei care le au, sigur spun ca ei aud diferente de sunet, si ca ce e mai ieftin e prost.

Probabil ca adevarul e undeva la mijloc. Conteaza si restul echipamentelor foarte mult.

Pentru audiofili, care asculta muzica acasa, cablurile nu se uzeaza prea mult, te tin mult in timp. Nu se merita sa te chinui cu cele mai ieftine cabluri, dar nici cele mai scumpe nu merita banii. Eu personal caut sa evit cablurile cele mai ieftine pentru ca sunt proaste, nu fac contact mufele cum trebuie, nu sta bine prinsa mufa de cablu calumea, materialele din care e confectionat denota ca parca e de unica folosinta, nu rezista fizic la interconectari repetate, sau la solicitari mecanice (daca din greseala calci pe el, sau asezi pe el ceva greu, etc)

Unii sunt de parere ca pe cabluri ieftine muzica suna mai prost decat pe cabluri scumpe. Altii spun ca au testat si nu e nici o diferenta, ci diferenta consta in rezistenta fizica si conectarea foarte buna cu mufele echipamentelor, nu in calitatea sunetului.

Sfat: asculta cu urechile tale! Daca mergi intr-un magazin de electronice sa cumperi cabluri, roaga pe cei de acolo sa ti le puna pe un sistem audio pe rand sa te convingi daca merita diferenta de bani sau nu.

Pentru home studio si aplicatii audio profesionale, e valabil testul cu urechile pe partea de calitate a sunetului, iar si aici nu se recomanda cele mai ieftine cabluri. In home studio, cablurile cele mai importante sunt cele de la sursele de inregistrare (microfon, chitara, etc) la preamplificator/interfata audio si PC, si cele de la interfata audio la monitoare. Aceste cabluri sunt foarte importante si in ele merita sa investesti mai mult decat in altele care nu le folosesti in puncte critice sau nu iti afecteaza calitatea inregistrarilor in vreun fel.

Castile au cablul lor. Eu mai tot timpul calc cu rotile de la scaunul de birou peste cablul de casti :).

Ideea de baza este: ia-ti cele mai bune cabluri pe care ti le permiti.

Daca le poti testa si compara, alege ce ti se potriveste. Apoi iata cateva aspecte-cheie de care sa tii cont cand cumperi un cablu:

  • constructie solida
  • mufe solide, eventual contacte aurite (fac legatura mai bine decat cele nichelate)
  • prinderea mufei pe cablu
  • ecranarea foarte buna cablului
  • lungimea necesara pentru tine – ia in calcul eventuale modificari viitoare a locului echipamentelor
  • rezerva pentru punctele critice (dubluri)

E bine sa ai si dubluri, chiar si mai slabe calitativ daca te preseaza bugetul. Daca ai doar un singur cablu de chitara si se intampla sa se rupa o mufa exact sambata seara cand tu vrei sa inregistrezi, nu o sa fie placut sa astepti pana luni cand poti merge la magazin sa cumperi altul.

Tot in sectiunea cablurilor intra si mufele adaptoare si cele de rezerva. Adaptoare ai nevoie sa folosesti un cablu anume dar cu alta mufa pentru a se potrivi intr-un anume echipament. Iar mufe de rezerva e bine sa ai daca se defecteaza vreo mufa sa o poti schimba, nu sa iei un cablu nou in loc. Putina indemanare si un ciocan de lipit face treaba sa mearga.

Te astept cu un comentariu daca ai intrebari sau ceva de completat. Spune-mi ce probleme intampini sa te pot ajuta mai mult!

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Casti si interfata audio (placa de sunet)

Continuam seria de articole ce dezvolta lista celor 12 elemente necesare pentru un home studio, despre care am scris intr-un articol trecut: castile si interfata audio (placa de sunet). Asa cum am mai scris, avand computerul, softul, castile si interfata audio, cu doar aceste 4 elemente poti sa te apuci de creat , inregistrat, editat, mixat, masterizat muzica, ideile muzicale ce le ai si asteapta sa fie materializate. Daca ai nevoie neaparat si de voce, nu e suficient sa ai doar aceste 4 elemente, ai nevoie si de un microfon. Despre computer (PC in special) si software audio (DAW), am discutat in articolul acesta. Acum ne ocupam de casti si interfata audio.

Castile:

inregistrari audio sennheiser casti  akg audio-technica

Problema alegerii castilor potrivite pare foarte simpla, toata lumea are macar o pereche de casti in casa, fie de la telefon, fie de la mp3-player sau si le-a luat sa asculte muzica. Cand, insa, se pune problema sa alegi o pereche de casti pentru un home studio, alegerea se face foarte greu, daca nu ai posibilitatea sa asculti inainte mai multe modele si sa alegi apoi ce ai nevoie, ce iti place.

Te mai salveaza internetul cu cateva recenzii (review-uri – trebuie sa apreciezi ca ma straduiesc sa scriu cat se poate in romana, nu “romgleza”, desi unele cuvinte nu le pot, sau nu stiu sa le traduc pentru a si suna bine 🙂 ). Dar si pentru acele recenzii, trebuie sa ajungi la modelul, sau cateva modele anume la care sa cauti recenzii.

Apoi eu am dat de o alta problema cu recenziile, cand mi-am luat controller-ul MIDI, nu am gasit pe net suficiente recenzii, ceea ce poti pati cu unele scule ce vrei sa le cumperi, dar pana la urma am adunat ce am aflat, cu ce mi-au mai zis altii si mi-am luat, stiind aproximativ cam ce iau, si nu m-am inselat. Apoi in speranta ca ajut si pe altii, am facut eu recenzie la controller-ul MIDI Alesis Q88.

Castile pentru un home studio trebuie sa indeplineasca cateva conditii, dupa care vei face alegerea. Sunt casti inchise sau deschise, asta inseamna ca la cele inchise, cum sunt si cele de DJ, nu se aude zgomotul din afara, sunt atifonate, intr-o anumita limita. Si nici afara nu se aude ce muzica asculti. Cele deschise, permit trecerea sunetului din afara si auzi ce se intampla in jurul tau, dar si afara se aude ce muzica asculti.

Aspectul acesta te intereseaza cand vrei sa interpretezi mai multe instrumente care sa le inregistrezi pe rand pe computer, cand faci overdubbing. Ce asculti in casti redat de computer, nu ar trebui sa capteze si microfonul cu care inregistrezi actuala interpretare. In acest caz ai nevoie de casti inchise. o pereche de casti de DJ, nu cele mai scumpe neaparat, isi fac foarte bine treaba. Aici te intereseaza o calitate a sunetului relativa; adica sa sune ok, dar fara pretentii foarte mari, ideea e sa te ajute sa inregistrezi noua interpretare, adica la overdubbing. Apoi pentru a asculta mai precis cum suna, instrumentul singur, sau in mix, folosesti monitoarele de studio sau castile celalalte, deschise.

Castile deschise, nu ai nevoie de ele pentru ca sunt deschise, insa de multe ori acestea suna mai bine, multi recomanda deschise daca vrei sa sune bine spre excelent. De ele ai nevoie daca nu ai monitoare de studio si mixezi doar in casti, precum si daca ai monitoare de studio dar te ajuti de casti pentru a monitoriza pe doua variante mixul, casti si monitoare.

Un alt aspect important in munca de studio, este confortul oferit de casti pe termen lung. Daca le iei pe cap si le simti confortabile, e foarte bine, dar testul se face dupa mai multe ore de stat cu ele pe cap. Daca le tii 3-5 ore pe cap, asculti, si nu sunt obositoare nici urechilor ca sunet, nici fizic ca purtare, ai ales bine. Cele antifonate, de DJ, preseaza mult pe cap si nu sunt asa de confortabile, insa pe termen scurt sunt OK, mai ales ca DJ-ul le foloseste pe termen destul de scurt – asculta, apoi le da jos, iar asculta, iar le da jos… nu sta cu  ele 3 ore, cum vei sta tu cand vei lucra la un mix.

Castile mai pot fi alese si dupa un alt criteriu constructiv: circumaurale, supra aurale, sau in ureche.

Cele circumaurale se aseaza pe cap inconjurand intregul lob al urechii externe, ceea ce in general le face mult mai confortabile in sesiunile lungi de utilizare.

Cele supra aurale se aseaza direct pe urechea externa, presand pe ea – cei care poarta ochelari, dupa un timp este foarte probabil sa le fie incomod, deoarece urechea e prinsa intre casca si rama ochelarilor, sau/si cap. Este cazul auditiilor lungi; pe termen scurt, pana inregistrezi un instrument pentru o piesa, nu deranjeaza.

Castile de tip “in ureche” (“in-ear”), in afara de cele scumpe profesionale, sunt mai mult pentru portabilitate, pentru ascultat la mp3-player, telefon, etc. Calitatea este slaba in cele mai multe cazuri, nu sunt confortabile pe termen lung, si multi oameni se plang ca le ies singure din ureche – daca intorci capul intr-o directie, cade usor casca, sau daca nu cade, iese putin si nu le mai auzi la fel. Nu recomand astfel de casti pentru home studio.

Ar mai fi o discutie despre impedantele castilor, dar nu vreau sa intru in detalii care nu te ajuta cu foarte mult. Am sa mentionez ca pentru casti de 250-600 ohmi vei avea nevoie de un amplificator de casti mai performant, mai puternic. Cele mai multe casti sunt de 32 ohmi, acestea le poti folosi si pe portabile, si pe placi de sunet, etc. Daca poti, asculta si compara cateva perechi de casti inainte sa dai banii. Toate datele tehnice palesc in fata testului audio: suna bine sau nu suna bine. Doar nu osa iei casti ca sa te uiti toata ziua la datele lor tehnice, ci sa asculti muzica :).

Ale detalii de care poti sa tii cont, sunt: mufe, cabluri, suport, greutate.

E bine sa fie usoare, sa ai un suport pe care le pui cand nu le folosesti, sa aiba un cablu de 2-3 metri, nu de un metru si ceva (chiar daca trebuie sa ii porti de grija sa nu il prinzi cand te misti cu scaunul), pentru ca de obicei placa de sunet sau amplificatorul, daca optezi pentru varianta asta, e mai departe de locul unde o sa folosesti castile, si ai nevoei sa te si misti putin pe langa acel loc.

Multe casti pentru studio sau DJ vin cu mufa jack de 6.3mm, si au adaptor pentru mufa de 3.5mm; daca nu au, e bine sa ai tu, ca nu se stie cine vine la tine in studio si are un player cu mufa de 3.5mm, asa cum e bine sa ai si adaptor invers, in caz ca vine cu castile sale ce au mufa jack de 3.5mm si tu ai mufa de iesire de 6.3mm. Ambele tipuri de adaptoare sunt utile, chiar cate doua de fiecare. Sculele din home studio-ul tau vor avea majoritatea mufa de 6.3mm pentru casti.

Interfata audio (placa de sunet)

inregistrari audio placa sunet interfata audio casti sennheiser focusriteO mai gasesti si cu denumirea de sound card, audio interface.

Interfetele actuale din comert, sunt tot mai ieftine si tot mai calitative. Majoritatea celor potrivite pentru home studio, sunt cu conexiune pe USB, sau firewire, au intrari de linie, instrument, microfon – deopotriva dinamic sau condensator, cu phantom power, atat pe mufa XLR (canon), cat si phono (jack de 6.3mm), au iesire de casti, iesire de linie, eventual si balansata, au intrare si iesire MIDI (desi multe din controller-ele MIDI de azi vin pe USB si nu mai ai nevoie sa folosesti interfata audio pentru a le conecta), au intrare si iesire digitala S/PDIF.

Ce as vrea sa te indrum, nu este sa iti zic ce placa de sunet sa iti iei pentru home studio, pentru ca fiecare dintre noi, care ne facem un home studio, avem nevoi diferite. Dar te pot indruma cum sa iti alegi placa de sunet care se potriveste pentru necesitatile tale.

inregistrari audio placa sunet interfata audio casti sennheiser focusrite MIDI USBAm scris un intreg articol pe tema asta, cu detalii care te ajuta sa alegi interfata audio potrivita. Ca sa nu il scriu aici in continuare, te rog sa il descarci in format pdf. Pentru asta, te rog sa te inscrii la newsletter-ul acestui site, in dreapta-sus a acestei pagini, introducand un nume si adresa ta de e-mail.

Inscrierea este gratuita, si iti da acces instant la acel pdf despre alegerea placii de sunet, si vei primi de stire pe e-mail de fiecare data cand voi scrie un articol nou pe site.

Oricand vei dori sa nu mai primesti mail cand scriu un articol, te poti dezabona, fara sa dai nici o explicatie. Nu ma supar nici daca te abonezi doar ca sa descarci pdf-ul si apoi te dezabonezi, dar daca ai ajuns pana aici, cred ca te-ar ajuta sa citesti si urmatoarele articole ce apar pe acest site.

In urmatorul articol vom continua seria de articole despre home studio, mai exact vom vorbi despre microfoane, preamplificator pentru microfon, cabluri – urmatoarele doua puncte din lista celor 12 elemente necesare pentru home studio, din acest articol.

Te astept cu un comentariu daca ai intrebari sau ceva de completat. Spune-mi ce probleme intampini sa te pot ajuta mai mult!

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

PC si software pentru inregistrari audio

Urmeaza o serie de articole ce trateaza mai in detaliu ce discutam in articolul trecut, si iau rand lista de echipamente necesare intr-un home studio, intru in detalii si te voi ghida cum sa alegi o parte din echipamentele necesare.

Asa cum am scris in acel articol, Sfaturi pentru un home studio, ai nevoie de cateva scule pentru studio-ul tau de acasa, dintre care o parte sunt indispensabile. Odata ce le ai pe acestea, te poti apuca de treaba – inregistrat, compus, etc.

Astazi vreau sa ne ocupam de primele doua din lista scrisa in articolulul acela:

PC-ul si software-ul audio (DAW).

Ce urmeaza sa scriu este orientativ, daca ai alte solutii mai bune… e si mai bine! poti completa cu idei sau poti intreba ceva daca ai o neclaritate, lasand un comentariu mai jos in aceasta pagina.

Sunt sigur ca tot ce vei compune si toata muzica pe care vrei sa o realizezi, o vei inregistra pe ceva. In urma cu niste ani, studiourile de inregistrare analogice foloseau pentru asta banda magnetica. Dura destul de mult doar sa calibrezi toate echipamentele din studio, de la magnetofoane la mixere, si sa pregatesti studioul pentru o sesiune de inregistrari.

In zilele astea, intrii in camera, pornesti calculatorul, dublu-click pe o pictograma, si gata, ai studioul pregatit :). Si daca a crescut complexitatea lui si posibilitatile de a genera, edita si prelucra sunetul, oricum iti face viata mai usoara, mai ales ca editarea pe banda presupune ori taierea benzii si lipirea ei, ori pentru editare nedestructiva, se facea o copie care se edita astfel, sau se edita doar prin re-inregistrari de pe o banda pe alta… era o munca imensa, erau oameni care se ocupau doar cu asta in studio.

In principiu este necesar sa ai un recorder, pe care sa inregistrezi instrumentele ce le interpretezi, tu sau alti interpreti. Apoi ai nevoie sa editezi inregistrarile, sa adaugi efecte, si diverse procesoare de semnal, apoi un mixer pe care sa mixezi mai multe canale/instrumente/voci/sunete/etc, iar mixul final sa il ai pregatit pentru eventuale alte procesari/(pre)masterizare pana melodia e gata pentru auditie.

Acest articol nu are ca scop sa acopere toate procesele prin care trece sunetul, ci doar sa iti formeze o idee despre ce ai nevoie pentru a produce muzica.

In loc de un recorder dedicat, care este si scump si mai putin versatil decat un PC+software, recomand sa folosesti un PC pentru toate sarcinile de mai sus, sau un computer MAC de la Apple. PC-ul este cel mai popular desi sistemele MAC sunt din ce in ce mai accesibile.

1. PC

La PC se aplica regula “cu cat mai puternic cu atat mai bine“. Foarte puternic ca putere de procesare, inseamna de multe ori si mai scump, deci ia-ti cel mai performant PC pe care ti-l permiti, eventual si la mana a doua gasesti statii de lucru de renume, performante.

Este foarte util sa consulti cerintele de sistem ale softurilor ce urmeaza sa le instalezi inainte de a cumpara PC-ul. Asa te asiguri ca DAW-ul ce urmeaza sa il rulezi are resurse suficiente, si ca ruleaza pe platforma respectiva – unele softuri sunt doar pentru PC (Sonar Cakewalk) iar altele doar pentru MAC (Digital Performer).

Cateva lucruri de care sa tii cont, pe cat posibil:

1. Memorie cat mai multa (4 GB), este una din componentele cheie ale PC-ului, de care depinde viteza de procesare cand lucrezi cu softuri audio.
2. Spatiu pe disc suficient (500GB daca folosesti PC-ul doar pentru inregistrari audio). Daca ai SSD in loc de HDD viteza de procesare creste considerabil.
3. Port firewire (daca planuiesti sa iti iei placa de sunet cu aceasta interfata, dar e bine sa o ai oricum, desi nu e neaparat)
4. Suficiente porturi USB (eu am 6 dar folosesc si un hub USB, pentru ca nu-mi ajung, deci daca ai cu 8 sau 10 e si mai bine)
5. Sa fie silentios – daca ai liniste cand compui sau inregistrezi, si PC-ul trebuie sa fie silentios, sa nu captezi sunetul lui pe inregistrari, si sa nu deranjeze cand asculti muzica sau faci un mixaj, pentru asta poti folosi o placa grafica cu racire pasiva, fara ventilator, o sursa silentioasa, si un sistem de racire silentios pentru procesor – la mine acesta din urma imi da batai de cap 🙂
6. Unitate optica sa citeasca si sa scrie CD/DVD, eventual BD.
7. Un monitor mare te ajuta sa lucrezi mai usor, si sa nu pierzi timp mutand ferestre din soft, ci sa te concentrezi pe ceea ce faci. De 27″ ar fi fain, de 24″ e super-OK, dar sigur te descurci si pe 22″ sau mai mic daca nu ai altul. Pentru sanatatea ochilor, e preferabil sa nu mai lucrezi pe cele vechi cu tub catodic, ci numai pe cele cu LCD, fie ele pe LED sau fara. unii prefera sa lucreze pe doua monitoare – pe unul ai fereastra proiectului deschisa in DAW, si pe celalalt ai ferestrele secundare, mixerul, efectele, etc. iarasi, nu e obligatoriu dar ar fi fain.
8. Pentru eventualitatea ca vrei sa umbli in PC dupa un timp la configuratia hardware (daca adaugi memorie sau HDD/SSD), daca cumperi un PC nou, sa ceri garantie pe componente, nu pe sistem, sa nu puna sigiliu pe carcasa, daca e facut in magazin din componente, astfel poti usor sa inlocuiesti sau adaugi componente fara sa isi piarda garantia.
9. Poti folosi si un laptop daca vrei mobilitate, insa eu personal nu recomand, pentru ca la acelasi pret, desktop-urile se misca mai rapid.

Si am sa iti dau si configuratia pe care eu am realizat acum ceva ani, cateva melodii:

AMD Sempron 2200+ (1500MHz), 256 MB DDRAM, HDD 160 GB, MB ASUS A7N8X-E Deluxe, SB M-Audio Audiophyle 24/96).

Surprins?

Deci daca compari sistemul asta cu sistemele actuale care il baga in buzunar… sigur ai suficienta putere de procesare pentru a inregistra si realiza muzica.

2. Software audio (DAW):

Acum ca ai computerul, ca sa il poti folosi ai nevoie de software. Desigur, pe langa sistemul de operare, ai nevoie de un software audio cu care sa inregistrezi, editezi, mixezi, etc. Acesta este DAWDigital Audio Workstation.

Ai variante gratuite la dispozitie, precum si pe bani. Poti incepe cu un soft gratuit, si cand vei considera ca te limiteaza si vrei mai mult, atunci va fi momentul sa dai bani pe unul mai serios.

Dintre varintele gratuite poti incerca:

Qtractor (Linux)
Audacity (Windows & Linux)
LMMS (Windows & Linux)

Dintre variantele platite, poti incerca astea, dar mai sunt si altele:

Ableton Live (MAC & PC)
Steinberg Cubase (MAC & PC)
Pro Tools (MAC & PC)
Adobe Audition  (MAC & PC)
Cakewalk Sonar (PC)
FL Studio (PC)
GarageBand (MAC)
Logic Pro (MAC)
Magix Samplitude (PC)
PreSonus Studio One (MAC & PC)
– Reaper (PC)
Propellerheads Reason (MAC & PC)

Testeaza cateva, si apoi alege ce ti se potriveste, insa vezi sa nu ajungi peste 6 luni sa fi tot in stadiul de cercetare si indecizie :). Fiecare luna de cercetari, inseamna o luna mai putin in care produci muzica.

Cam toate fac acelasi lucru. Difera ergonomia, stilul de lucru, si mici facilitati, dar in principiu toate sunt pentru facut muzica. Un criteriu ar mai fi si popularitatea, daca ai nevoie de portabilitate de la un studio la altul, daca folosesti un soft cunoscut, ai toate sansele ca aproape orice studio unde vrei sa mergi cu sesiunea de lucru, sa aiba acel program.

Despre soft cam atat deocamdata, daca ai intrebari sau compeltari, lasa un mesaj mai jos.

Azi am vorbit despre computer si soft pentru produs muzica, primele din lista de 12 scule necesare intr-un home studio, din articolul Sfaturi pentru un home studio. Revin cu continuarea seriei acestor articole, o sa vorbesc despre urmatoarele componente – interfata audio si castile, foarte importante care impreuna cu acestea doua din articolul de azi, intregesc sistemul cu care te poti apuca de treaba.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!


Sfaturi pentru un home studio

Descarca aici acest articol in format mp3.

Deci vrei sa iti pui in practica ideile creative – sa iti faci un mic studio acasa, (home studio), sa poti inregistra si realiza propriile compozitii, sau vrei sa imbunatatesti inregistrarile, sau sa adaugi inca un echipament in lantul de echipamente cu care inregistrezi, sau sa deprinzi noi abilitati de a exploata la maxim sculele ce deja le detii.

O sa o luam mai serios cu o serie de articole pentru home studio, cat si idei practice pentru oricine vrea sa inregistreze. Inainte sa trecem la partea practica a inregistrarilor efectiv, ai nevoie ca sculele (echipamnetele) pe care inregistrezi si lucrezi sa fie capabile sa ofere o calitate buna a sunetului la inregistrare si redare.

Daca esti incepator, din acest articol iti faci o idee despre cum sa abordezi problema achizitionarii componentelor unui studio acasa, iar daca esti avansat, te ajuta sa vezi daca iti lipseste ceva din dotare sau te ajuta sa scoti toata zeama din echipamentele care le ai deja. Nici eu nu am toate piesele inca, dar in timp am achizitionat ce am considerat ca am nevoie.

Pe langa asta, ti-am pregatit o lista cu 12 echipamente / lucruri necesare pentru home studio. Nu este reteta unica si sigura, eu scriu din experienta mea, si sper sa te ajute. Sunt un milion de feluri de a configura un home studio, acesta este doar unul. Daca ai alta experienta si crezi ca poti contribui, lasa-mi un comentariu mai jos despre cum ai configurat tu un home studio, ce probleme ai intampinat, si ce recomandari ai face cuiva in aceasta privinta.

Daca studiezi sau canti la un instrument, nu se poate sa nu vrei sa il inregistrezi; apoi daca  il inregistrezi de ce sa nu mai adaugi pe langa el voce, si inca cateva instrumente, fie ele si virtuale, si uite asa lasi creativitatea sa curga si o sa vezi ca la final iese ceva frumos. Gasesti un prieten care canta la altceva, si cand vine la tine in vizita, cantati ceva impreuna, sau il inregistrezi doar pe el, si apoi folosesti inregistrarea la piesa la care lucrezi.

Vestea buna este ca pe piata sunt o multime de variante, si ai din ce sa alegi, tehnologia a evoluat foarte mult si sculele bune s-au ieftinit, acum fiind mult mai accesibile.

Vestea proasta este ca te poti pierde foarte usor in multitudinea de variante ce le ai la dispozitie. Fiecare veriga a lantului audio are un milion de variante din care nu stii ce sa alegi. Nu exista o metoda cea mai buna, sau o combinatie magica de a alege sculele de care ai nevoie, ci mai multe variante bune. Multe din placile de sunet externe, de exemplu, cu 1-4 intrari, fac cam acelasi lucru, cu mici diferente, ce pot tine mai mult de preferinte personale.

Fa o analiza a sculelor ce le ai acum in studioul tau de acasa.

Daca ai deja un PC bunicel sau un laptop probabil ca ai putea sa il folosesti pentru inregistrari, nu mai e nevoie sa cumperi altul.

Apoi fa o lista cu ce ai nevoie si o alta lista cu ce ti-ai dori sa cumperi (necesitati / dorinte). Este necesar sa ai o placa de sunet buna, de exemplu, dar este o dorinta si nu este necesar in acest moment sa ai 5 microfoane scumpe. Ar fi frumos, dar nu este necesar. Fa o lista a prioritatilor, vezi ce echipament ti-ai cumpara in prima faza, care te “arde” cel mai tare.

Fa-ti planul bugetarii sculelor de care ai nevoie, si pana le achizitionezi, nu pierde timpul, ci exerseaza si invata softurile cu care vei lucra. Sau invata sa lucrezi bine cu sculele care le ai deja.

Sculele mai performante nu iti garanteaza sunet mai bun daca nu stii sa lucrezi cu ele. Dar softul e acelasi, fie ca ai sau nu microfon, tot trebuie sa lucrezi cu el, deci de ce sa nu profiti de timpul pana iti cumperi scule, si sa il folosesti in favoarea ta?!

Atentie la capcana in care poti sa cazi cand cumperi scule noi. E fain sa cumperi echipamente noi in studio, dar poti cadea usor prada cumpararii intr-una a echipamentului, si uiti ca mai trebuie sa il si folosesti, si tot cumperi… tot cumperi… dar nu mai inregistrezi nimic :).

De aceea, lista cu ce este strict necesar, trebuie facuta foarte atent, apoi planul, si sa te tii de planul respectiv. Scopul nu e sa ai cel mai bine dotat home studio, scopul este sa faci inregistraile cele mai bune, muzica ce iese din mainile tale sa sune excelent.

A nu confunda acest concept, cu compromisul “merge si asa”. Nu sunt adeptul improvizatiilor sau al lucrurilor facute pe jumatate. Nu “merge si asa”! Fa calumea un lucru daca il faci. Dar nu da bani pe ceva ce nu vei folosi, si nu iti pierde timpul cu detalii care nu te ajuta. Insa pe masura ce avansezi, si simti nevoia de a achizitiona un anume echipament, soft, sau plug-in… ia-l, si foloseste-l. In acel moment, echipamentul respectiv ajunge pe lista de necesitati, deci trebuie luat, dar asta iti va spune experienta in timp.

Iata in continuare o lista a echipamentelor si a lucrurilor necesare intr-un home studio. Nu e nimic batut in cuie, poti oricand sa adaugi sau sa scoti, dar avand toate astea, poti face o treaba minunata. Nu te bloca daca nu le ai pe toate, poti face treaba si cu doar cateva din acestea, strict necesare, iar celalalte le iei pe parcurs, dupa cum ai posibilitatea, incepand cu ce e mai important pentru tine sa ai in momentul cand esti dispus sa faci o noua achizitie.

12 elemente necesare pentru home studio:

1. PC (preferabil cu monitor mare, cu rezolutie mare)
2. Software audio (DAW)
3. Placa de sunet / interfata audio / sound card /audio interface
4. Casti
5. Microfon + preamplificator pentru microfon
6. Cabluri bune
7. Monitoare de studio
8. Tratament acustic
9. Controller MIDI
10. Recorder portabil
11. Stabilizator de tensiune
12. Accesorii: birou / masa pe care lucrezi, scaun ergonomic, HDD extern, stick USB, rack pentru echipamente, mufe adaptoare, DI Box, ambient / liniste
 

home studio microfon inregistrari audioDin cele 12 necesitati, daca le ai pe primele 4, te poti apuca deja de treaba!… desi… eu cand m-am apucat, nu aveam interfata audio performanta, ci m-am apucat sa lucrez cu placa onboard a PC-ului meu vechi. Nu te impotmoli ca nu ai restul, muzica electronica deja poti face. Nu vei avea cel mai reusit mix, dar este un inceput. In timp vei avea si restul necesitatilor, si iti ve imbunatati tehnica, si calitatea pieselor.

In urmatoarele articole voi detalia fiecare punct din cele 12, in parte, cu solutii, accesorii pentru unele din ele, sfaturi, argumente pro si contra, etc, asa ca fii pe faza! Am sa iti explic cum am facut si cum fac eu, ce functioneaza pentru mine, si de aici poti lua ce te ajuta pe tine.

Spune-mi ce probleme intampini la studioul tau de acasa, sau la configurarea sau utilizarea lui, sau daca esti mai avansat, spune-mi cum ai facut tu si daca mai ai de adaugat ceva, te astept cu un comentariu.

Lucreaza cu sculele pe care le ai deja la o melodie, pana cand…

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Descarca aici acest articol in format mp3.

 

5 pasi pentru a finaliza un mix

Descarca aici acest articol in format mp3.

De obicei cand ajungi aproape de finalul unui mix, nu stii exact daca e gata sau mai trebuie ceva, si poti pierde mult timp tot ascultandu-l, dar la un moment dat devine obositior, te plictisesti de melodia in cauza; totusi parca i-ai mai face ceva. Asta imi aduce aminte de imaginea asta de pe facebook.

Iata 5 pasi simpli care ii poti urma pentru a definitiva un mix. Principul pe care functioneaza este: “asculta mixul pe mai multe sisteme audio diferite, si fa-l sa sune cat mai bine pe toate“.

Pentru ca nu stii cine iti va asculta acel mix/piesa, pe ce sistem va asculta, cauti sa faci astfel incat sa sune bine pe orice sistem. Sigur ca este si o arta a compromisului, perfect nu va fi, dar sa fie cat se poate de bine.

Probabil ca pana acum ai ascultat mixul pe monitoarele de studio si in casti. Ascula mixul in inca 5 moduri/pe inca 5 sisteme audio, astfel:

Pasul 1 – volum mic

Chiar pe sistemul pe care ai facut mixul, poti asculta altfel. Dai volumul incet, ca si cum ai pune muzica de ambient, in surdina, opreste monitorul calculatorului, si asculta mixul asa. Asa poti asculta mixul ca un intreg, cu urechile relaxate, si tine minte, sau mai bine noteaza, daca ceva nu sta la locul sau in mix, sau e deranjant.

Pasul 2 – boxe ieftine / boxe de pc

Asculta mixul din nou pe o pereche de boxe ieftine, fie de PC, sau boombox-ul din bucatarie, sau ceva asemanator. Astfel auzi mediile foarte prountat, astfel de sisteme suna cu multe medii si cu putine sau deloc joase si inalte, ceea ce iti permite sa vezi (de fapt sa auzi!) unde sunt probleme pe partea de frecvente medii, unde este ceva prea strident sau lipseste, sau deranjeaza.

Eu la un mix am sarit peste pasul asta si apoi cand am avut ocazia sa ascult pe astfel de sistem, intr-adevar in zona mediilor era ceva ce deranjeaza, si a trebuit sa modific din nou mixul – deci mai bine faci asta din timp sa nu fie nevoie sa revii la mix dupa ce il dai drept “gata”.

Nu uita sa notezi ce ti se pare in neregula, sa stii apoi sa revii in mix.

Pasul 3 – casti mici, “in ureche” sau “in-ear”

Daca nu ai alte casti “in-ear” la indemana, poti folosi cu incredere castile pentru “hands free” ce au venit cu telefonul tau, daca sunt de tipul “in ureche” (“in-ear“).

Ai mai ascultat mixul in castile de studio, dar de data asta, pe castile “in-ear” poti observa alte aspecte ale mixului: daca suna clar vocea, daca percutia suna clar si e la locul ei in mix, daca se imbina frumos instrumentele, chiar daca plaja de frecvenete inalte nu este foarte prezenta la acest tip de casti (vorbim de casti ieftine, nu profesionale). Noteaza unde simti ca ar mai trebui ceva modificat, si ce anume.

Pasul 4 – dupa usa camerei, afara din camera

Un alt mod util de a asculta mixul, este sa dai monitoarele de studio la un volum moderat, mediu, sa iesi afara din camera unde sunt ele, lasi usa deschisa si asculti din cealalta incapere (sau coridor) cum suna mixul tau. In prima faza pierzi imaginea stereo, asta te va ajuta sa iti dai seama daca ce ai facut pe partea de EQ este OK, si poti asculta vocea principala daca sta bine in mix.

Am mai facut un experiment mai demult, ascultand mixul dupa o usa inchisa, dar am dat volumul foarte tare. Suna ciudat de dupa usa inchisa, dar parca imi pot da seama de cum suna un instrument fata de altul si cum suna impreuna, mult mai bine decat direct in camera monitoarelor. Partea asta nu prea se preteaza pentru un “home studio“, daca ai vecini pe care ii deranjezi astfel, dar daca poti, testeaza si varianta asta si daca te ajuta foloseste-o. Am scris despre ea in proiectul meu de diploma unde am avut o melodie de facut, si nu stiu daca profesorii au citit, dar la prezentare am mentionat metoda asta, si nu a zis nimeni nimic – ori pentru ca nu erau chair in domeniul productiei audio, ori pentru ca trebuiau intai sa verifice alte surse si apoi sa isi dea cu parerea, insa stiu ca e o metoda care pentru mine a functionat, nu sustin ca e cea mai buna.

Era si vorba aia: “testeaza tot, ia ce ti se potriveste“.

Noteaza din nou ce ai mai vrea sa modifici sau verifici in mix, si pastreaza toate notitele astea pana la final.

Pasul 5 – in masina

Un alt sistem unde mixul tau suna cu siguranta altfel, este in masina. Influenteaza si ce sistem de sunet, ai dar si habitaclul masinii, forma, absorbtia sunetului de catre scaune, izolarea fonica a exteriorului, care nu e perfecta, dar tocmai de aceea suna altfel in masina.

Incearca si la volum mai mare, si la volum mai mic sa-ti asculti mixul. In masina mi-am dat seama mai bine de diferentele dintre doua piese ale mele pe partea de frecvente joase; la acelasi volum al player-ului, una suna bine, alta cu prea mult kick-bass.

Daca ai un prieten in domeniul productiei audio cu care “vorbesti aceeasi limba” in materie de audio, da-i si lui mixul sa il asculte pe ce sistem vrea el, si sa vina cu un feedback (uneori ma exprim mai bine in engleza pentru ca nu imi place cum suna traducerea in romana, dar ii zicem “sa vina cu o recenzie obiectiva“) si sa iti spuna si pe ce a ascultat mixul, si sa verifici ca are dreptate sau nu, inainte de a umbla la mix.

Mixer Cubase inregistrari audio mix studio remix monitorAi notitele de la toate auditiile, pune-le cap la cap, si fa ajustarile necesare in mix. Daca ai un sunet care pe 4 sisteme din 5 suna bine dar pe celalalt ai notat ca e nevoie de o ajustare, fa acea ajsutare, usor, nu exagera, astfel incat pe acel al cincilea sistem va suna cum trebuie, dar nu se va modifica prea mult pe celalalte sisteme.

Modificarile e bine sa le faci pe principiul “less is more” (mai putin inseamna mai mult), adica daca ti-ai notat ca trebuie sa dai vocea mai incet cu “putin”, dai cu 80% din acel “putin” la care te-ai gandit, pentru ca urechea oboseste si te poate pacali, daca asculti iar mixul urmatoarea zi, o sa ti se para vocea prea incet. Asa ai imbunatatit mixul inca putin.

La fel faci ajustarile si pentru atenuarea sau amplificarea anumitor frecvente din mix, dai cat auzi cu urechea ca suna bine, si apoi dai putin inapoi.

Daca mixul e aproape perfect, lasa-l asa, nu poti sa il faci perfect, si nici nu merita, e bine sa sune cat mai bine dar nici sa exagerezi nu ajuta. Oricum, daca ti-ai dat silinta si ai facut cu pasiune acel mix, sunt sigur ca….

Suna bine! Suna tot mai bine!

Daca ai completari sau intrebari, ma gasesti aici! 😉

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Descarca aici acest articol in format mp3.

Mediul de inregistrare / redare, cu avantaje si dezavantaje

Am ascultat muzica pe o gramada de medii de inregistrare / redare, si am inregistrat pe aproape tot pe atatea. Le-am ales si in functie de ce aveam la dispozitie in acel moment al vietii sa zic asa, si in functie de avantajele si dezavantajele fiecaruia.

Azi vreau sa povestim despre mediile de inregistrare / redare: avantaje si dezavantaje, tabieturi, utilizari exclusive, moduri de pastrare si intretinere, preferinte, etc. Chiar te astept sa imi lasi un comentariu daca crezi ca ai putea completa sau ai ceva sa ma intrebi.

HDD, SSD, Stick, Card – aici intra toate mediile pe care poti pune fisiere audio, le poti rescrie de nenumarate ori, fara categoria discurilor optice. Adica Hard Disc (sau Hard Disk), Solid State Drive, orice stick de memorie, flash, pe USB, sau card SD, SDHC, SDXC, microSD, miniSD, CF, MS, PSMMC, xD, si altele. Acestea au avantajele ca sunt compatibile cu aparatele electronice portabile (telefon, tableta, aparate foto, video, etc), si cu majoritatea calculatoarelor, transferand date intre echipamente. In afara de HDD, restul nu au elemente de uzura, cum ar fi motoare, rulmenti, etc, ci informatia se inmagazineaza in circuite electronice. Pe HDD se inmagazineaza pe discuri magnetice, in format digital.

Mi-am uitat o data intr-un buzunar un stick USB, si am spalat pantalonii in masina de spalat rufe, si dupa ce s-a uscat, stick-ul a functionat perfect. Sigur, nu este recomandat sa faci asa ceva, dar daca s-a intamplat..

HDD-urile sunt mult mai sensibile la vibratii, apa, si altele. Constituie elemente de uzura, motorul care invarte cu cateva mii de rotatii pe minut platanele din interior, si capul de citire se misca pe raza discurilor, citind informatie, ceea ce, desi rezista ani de zile (mai exista HDD de 2-3 GB mai vechi de 10 ani care inca functioneaza) reduce viata, sau cel putin mareste riscul sa “cada” oricand. Daca ai date importante, e bine totdeauna sa pastrezi o copie de siguranta (backup).

SSD este urmatorul pas dupa HDD la care se tinde, si ia amploare tot mai mare, datorita unor avantaje clare. Daca pui un SSD in loc de HDD in calculator, iti va merge calculatorul mai rapid, deci si sesiunea de inregistrare multicanal, sau procesarea efectelor va fi usurata lucrand intr-un DAW.

Cat despre auditii de pe aceste medii, acestea sunt foarte facile, versatile, ai acces la spatiu mult pe care poti pune multa muzica, este ieftin sa pastrezi si o copie de siguranta.

CD, SACD, DVD-A, BD – in general, discurile optice de pe care ascultam muzica, sunt portabile, adica le poti asculta pe multe scule orinde te duci – mai ales CD-ul audio, iar avansand spre tehnologii mai noi ai nevoie de player-ul care stie sa readea acel format, de rezolutie mai mare. Fata de ascultatul muzicii pe calculator, sau telefon, sau tableta, etc, ascultatul unu CD audio de exemplu, presupune o alta dispozitie, un mic tabiet, si o placere in plus ce ghraneste si alte simturi in afara de cele auditive.

CD audio inregistrari compact disc CDDA DVD opticCD-urile sau in general discurile optice se pastreaza pe raft in carcasa lor proprie, in pozitie verticala, ferite de umezeala, praf, caldura excesiva. Imi pun si problea protejarii lor in caz de cutremur – raftul sa fie bine prins de perete, si daca se poate sa aiba in partea din fata o mica bordura care sa nu lase discurile sa cada.

Asta e o ideea de-a mea, nu am vazut la nimeni implementat asa ceva, insa daca dai 10-25 euro pe un CD si la un cutremur de 3-4 grade ti se sparg 40 de discuri din 100, iti pare rau dupa ele. Plus ca poate unele nu mai ai de unde sa le achizitionezi prea curand. Si toate astea pentru o bordura la raftul de discuri, care nu e mare lucru de facut.

Te gandesti cam ce ai chef sa asculti, mergi la raftul cu CD-uri, alegi discul, deschizi carcasa, scoti discul, il pui in CD-player, dai PLAY, reglezi volumul amplificatorului, te asezi in fotoliu in locul potrivit al incaperii pentru auditie, iei o gura de ceva bun de baut, si pe cand asculti atent muzica, poti studia coperta discului, poti citi versurile, etc.

In mod similar se intampla cand asculti discuri de vinyl, dar efectul tactil este mai pronuntat datorita dimensiunii copertii, si este stimulat si simtul vuizual pentru ca vezi cum se invarte discul, si cand este gata fata A a discului, merg la pick-up sa intorci discul invers, pe fata B.

disc vinyl maxi single LP EP inregistrari audio long playVinyl, Benzi – doua formate analogice pe cat de vechi pe atat de calitative si in ziua de azi. Cu cateva mentiuni, desigur.

Multi le considera depasite, insa audiofilii si unii pasionati, inca le apreciaza. Discuri de vinyl se imprima inca si in ziua de azi, si chair editii speciale, limitate, audiofile (discuri de 180 grame). Daca ai un sistem performant, (pick-up, doza de pick-up, preamplificator, amplificator, boxe, cabluri, camera de auditie, etc) ai fi uimit de cum suna un disc de vinyl. Si aici sunt discuri ce suna prost si discuri ce suna bine, deci atentie – un audiofil ar putea sa te indrume la locul faptei mai bine :).

As spune doar ca fata de un CD, un vinyl suna “altfel”. Nu cred ca poti spune mai bine sau mai rau; depinde si de ce muzica e pe ele, sa presupunem ca iei un album considerat reusit pentru audiofili, si pe CD, si pe vinyl, si le compari. Poate suna bine ambele, dar cu siguranta “altfel” fiecare.

Vinyl-urile le pastrezi in aceleasi conditii ca si CD-urile, insa cu atentie sporita la manipularea lor – orice mica zgarietura se va auzi apoi la redare, fata de discurile optice care sunt mai putin sensibile la mici zgarieturi. La multe auditii, discurile vinyl se uzeaza fizic, insa am discuri de 30 de ani care suna si acum inca bine, deci in functie de cum ai grija de ele, te tin mai mult sau mai putin.

banda magnetica benzi magnetofon audio inregistrari chrome type II metalBenzile de magnetofon presupun mai mult lucru pentru cine vrea sa le foloseasca, atat la inregistrare cat si la redare. Trebuie sa le pastrezi departe de campuri magnetice (televizor sau monitor cu tub catodic, magneti, transformatoare de curent, etc), umezeala, praf, in carcasele lor.

Calitatea rezonabila incepe de la 7.5 ips (inch pe secunda), adica aproximativ 19.5 cm/s – viteza cu care trece banta peste capul de inregistrare / redare. Calitate mai mare obtii la 15 ips sau 30.

Ce poti face azi cu un magnetofon? Poti inregistra discurile de vinyl pentru a putea asculta la calitate mare acele discuri, in timp ce nu le uzezi fizic, decat o data la inregistrarea lor pe banda. Cand se uzeaza banda  in timp, poti scoate din nou discul si inregistra pe alta banda, si procesul se reia. Cand faci auditii  poti folosi chiar discul vinyl, fara sa iti para rau ca se uzeaza, pentru ca pentru asta l-ai luat, sa il asculti.

Unele magnetofoane au posibilitatea sa inregistreze si sa redea cele 4 canale (2 pe o parte si 2 pe alta) simultan in aceeasi directie, deci il poti folosi pentru auditii quadrofonice, daca ai si muzica pentru asa ceva; daca nu ai, poti sa iti faci! Eu am facut ceva similar in Adobe Audition, am pus pe doua placi de sunet iesiri diferite, si am modificat putin pe alocuri mixul unei melodii facute de mine, si am ascultat quadro cele doua mixuri diferite, simultan, insa aveam o problema de defazaj pentru ca amplificatoarele erau total diferite, si am renuntat dar ma bate gandul sa incerc din nou, de data asta cu alte cunsotinte tehnice la bord :).

In studiouri nu prea se mai folosesc, dar se foloseau mult, magnetofoanele cu banda de 2 inch latime, pe care se pot inregistra si reda simultan pana la 24 sau chiar 32 de canale, magnetofoanele depasind uneori dimensiunile unei masini de spalat rufe.

Pentru inregistrari analogice de foarte buna calitate se poate folosi magnetofonul. Este mai scump, mai greu de intretinut, de lucrat cu el, dar daca iti place, merita.

MD MiniDisc CD RW recordable inregistrabil inregistrari audioMiniDisc-urile sunt un format util in prezent pentru playback, dar mai ales pentru teatru, in locurile unde mai demult se foloseau magnetofoane si se edita materialul audio taind benzile cu foarfeca, lipind cu banda adeziva portiunile audio sa stie sunetistul de unde pana unde tine o bucata de material audio, cu MiniDisc-ul faci treaba mult mai usor si mai rapid, la o calitate excelenta pentru asa ceva.

Eu am mai folosit MiniDisc-urile portabile pentru a inregistra prin doua microfoane electret, sunete din natura, de placere sau pentru a le folosi in muzica mea ca sample-uri. Acum ai varianta de recorder portabil ce inregistreaza pe carduri de memorie, eliminand neajunsurile MiniDisc-urilor.

Casetele analogice ce erau la moda in anii ’90 au ramas depasite de formatele noi digitale. Am vazut ca se mai gasesc de vanzare insa au atatea neajunsuri incat nu mai merita folosirea lor. Totusi, daca ai material audio util pe acest format, poti inregistra pe PC in format mp3 sau wav, sau audio CD, fara pierderi semnificative de calitate. Am scris si un articol despre cum se face acest lucru.

Tu pe ce preferi sa inregistrezi, si ce setari de calitate folosesti? Ce ai vrea sa imbunatatesti la modul tau de inregistrare? Dar auditii de pe ce mediu preferi sa faci? Daca ai ceva de adaugat sau intrebat… lasa-mi un comentariu mai jos.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

 

Muzica, artisti, si diferentele de “sound”

Un termen greu de gasit pe net pentru ca are o multime de intelesuri si contexte, si pe care nu-l pot traduce in romaneste astfel incat sa se pastreze intelesul sau, este “sound“-ul.

De mic cum tot ascultam muzica, pe diverse sisteme, crescand pretentiile pentru fidelitate, observam diferente mari intre diversi artisti, desi cantau acelasi gen muzical, diferente intre cum suna o melodie in voga noua fata de una mai veche, sau alta si mai veche, si chiar diferente intre albumele aceluiasi artist, de-a lungul timpului.

Nu intelegeam de ce “suna ceva altfel”, desi o trupa are aceleasi instrumente folosite ca si alta trupa de exemplu, sau doua piese din acelasi gen muzical, una imi place si alta nu, desi ca muzica sunt ok, dar nu suna placut “ceva” la una din ele. Mi-am dat seama in timp ca este diferenta intre ele de “sound“, si am sa incerc sa clarific acest termen si sa vin cu cateva exemple.

Daca intelegi pe deplin acest termen, te ajuta sa stii la ce vrei sa ajungi cand faci o inregistrare audio, daca inregistrezi o pisa sau un album, sa stii cam cum ai vrea sa sune in final – oricum ultimul cuvant in materie de sound il are masterizarea, sau mai exact premasterizarea – aici vom numi masterizare procesul prin care trece un material audio dupa mixaj, inainte de a se trimite masterizarii in sine, imprimarii suporturilor pe care acesta va fi vandut, si in care se aplica pe materialul audio compresii, limitari, EQ, si altele. Este putin impropriu, dar s-a incetatenit acest termen si cei din domeniu spun pe scurt “masterizare” acestui proces. Te mai ajuta intelegerea sound-ului si cand asculti muzica, iti da cateva informatii despre perioada in care au fost interpretate unele piese/albume, despre calitatea audio, genuri muzicale, si artisti.

Ca sa facem o diferenta de sound intre doua piese e cel mai bine sa le ascultam cand ele ruleaza simultan, cand pe una cand pe cealalta. Cine are o ureche destul de antrenata, nu are nevoie sa faca asta, aude direct diferentele chiar daca face o pauza intre auditii. Diferentele de soud nu au legatura cu diferentele calitative intre mp3 si wav de exemplu, sau in general intre formatele digitale comprimate cu pierderi sau necomprimate/comprimate fara pierderi de calitate, si nici cu suportul pe care se afla inregistrarea – fie ca e analogic sau digital, diferentele de sound sunt cam aceleasi.

O conditie ar fi totusi ca sistemul de sunet sa fie acelasi, nu compari o melodie de acum 20 de ani pe un sistem de gen “boombox” cu o melodie recenta, redata pe un sistem hi-fi, sau PA. Regleaza sistemul la un nivel al volumului cat sa nu fie prea tare dar sa poti auzi clar toate detaliile melodiei. Daca ai avea melodiile pe acelasi suport – CD, PC, vinyl, orice, ar fi cel mai bine.  Pe PC se accepta pentru acest test mp3-uri inregistrate bine, cel putin la 192kbps, sau un format fara pierderi de calitate (wav, flac, ape, etc)

Chiar daca e diferenta de stilul muzical si deci de instrumente, unele acustice, altele electronice sau electro-acustice, asculta cum suna piesele ca tot unitar, cum umple camera de auditie, imaginea stereo, acuratetea cu care se aude fiecare instrument/sunet/voce, sau simte vibratia joaselor.

dieter_bohlenSunt multi artisti pe care ii poti deosebi dupa “sound“, eu am patit asta, auzeam prima oara o piesa a lor si desi nu cunosteam piesa, era sound-ul acelui artist. Uneori ii mai poti incurca, dar iti vine sa zici ca “piesa asta suna a…. ” si desi te inseli, piesa chiar se apropie de sound-ul acelui artist la care te gandeai. Unele suna la fel pentru ca au acelasi producator, desi artisti diferiti, cum e cazul Dieter Bohlen care e producatorul pentru Modern Talking, Blue System, C. C. Catch, Chris Norman, la care daca nu cunosti piesele ci auzi doar instrumentalul, posibil sa le incurci, pentru ca suna aproximativ la fel ca “sound“. Un caz similar, este piesa “One Way Ticket” a celor de la Eruption, care seamana cu Boney M, si multi chiar spuna ca e Boney M, dar de fapt au acelasi producator.

Dire+Straits+Mark+Knopfler+4O trupa cu “sound” deosebit, as zice unic, este Dire Straits care pe albumele de studio au un sound foarte placut, rezultat atat din aranjarea instrumentelor si vocilor, cat si din masterizare: fiecare instrument se aude clar fara a se suprapune peste un altul, nu este unul mai in fata decat altul, insa fiecare instrument parca iese in fata cand are de spus ceva: intre masuri – bateria, intre versuri – chitara electrica, etc, parca fiecare instrument se strecoara printre celalalte si au loc toate, sunand bine ca tot unitar, dar fiind usor de distins fiecare in parte. Copresia dinamica inexistenta sau foarte mica, a avut un cuvant de spus in “sound“-ul pieselor.

tina_turner1Asculta albumul Tinei TurnerForeign Affairs – are un sound unic in felul sau, toate piesele suna omogen, insa daca pui sa asculti o parte instrumentala e clar diferenta mare intre Dire Straits si Tina Turner, si ma refer la “sound” nu la stil muzical sau voce. Distinge fiecare instrument in parte, si asculta precizia percutiei. Suna curat, aerisit, sigur inginerul de sunet a stiut ce face acolo….

AC_DC_logoAC/DC este o trupa ce are niste piese care suna foarte bine la volum mare (in club de exemplu), chiar mai bine decat la volum mic. In timp ce puneam muzica in club, intrand o piesa de-a lor, am simtit-o altfel, suna deosebit, se aud clar instrumentele, vibreaza totul altfel, am senzatia ca au fost mixate sau/si masterizate sa sune bine la volum mare, deoarece la volum mic, daca ascult acasa in camera muzica lor parca nu ma impresioneaza asa de tare ca in club, sau ca la volum mare. Cand mergi intr-un club un “se poarta” asa ceva, incearca sa asculti diferenta intre o piesa de-a lor si oricare alta din acelasi gen muzical.

pink floydLa Pink Floyd am tendinta sa asociez albumele dupa cum suna, am impresia ca Meddle suna la fel ca Atom Heart Mother, sau The Wall ca Wish You Were Here (ca si “sound“, sper sa nu se faca confuzie ca e aceeasi muzica!), sau  The Final Cut cu A Momentary Lapse of Reason, si foarte aproape de Division Bell. Astea sunt observatii subiective, desigur, insa poti asculta si iti poti face singur o parere.

Dream_theater_majestyDream Theater iarasi au un “sound” deosebit, si aici vreau sa mentionez in special, ca sa poti face o diferenta de “sound“, asculta cele doua variante ale albumului When Dream and Day Unite care a fost re-masterizat deoarece prima varianta suna destul de prost, inginerul de sunet recunoscand ca a facut cateva greseli. Daca asculti ambele variante, o sa iti dai seama cum aceeasi piesa sau album poate suna prost sau bine, sau hai sa zicem “altfel”. In general albumele lor au forta, bateria are prezenta si conduce restul instrumentelor. Observ o tendinta la unele albume, de a comprima cam prea mult dinamica, ceea ce desi e mai tare, nu e chiar ce as vrea eu de la o inregistrare de gen. Pe motivul asta au fost discutii si despre “sound“-ul albumului Death Magnetic al celor de la Metallica, fiind prea comprimat dinamic, rezultand o monotonie ce nu atrage atentia adiofililor si melomanilor.

Pentru o comparatie poti asculta Nightwish, care suna tare, comprimat, aglomerat dar la limita – am observat ca cu cat sistemul de sunet e mai bun, cu atat suna mai aerisit – pana la urma rezultatul conteaza, daca suna bine e OK, daca nu.. nu! 🙂

Daca compari “sound”-ul Nightwish cu al celor de la Accept, ai sa auzi o diferenta mare cel putin la partea de joase/bass/baterie. Accept suna mai “metalic”, Nightwish suna mai “plin”, mai in forta, desi posibil sa iti palca ambele trupe.

madonnaMadonna este cea la care poti observa schimbari de sound de-a lungul anilor; sigur, sunt si multi altii, ea e un exemplu. Asculta diferentele intre cum suna piesele ei din anii ’80 , Like A Virgin, sau Material Girl, cum suna Frozen, apoi Music, si cum suna Celebration.

Jean Michel Jarre a realizat un sound deosebit ce parca “scoate toata zeama” din sistemul de sunet, pe albumul Aero, in special piesa Aero. Iar in final vreau sa te invit sa mai asculti inca ceva cu un sound aerisit, cald, dinamic… si anume Henri Texier TrioThe scene is clean, un albumce m-a atras ca “sound” si muzica.

Nu as vrea sa dau exemple dar vreau sa mentionez ca exista artisti care personal nu-mi plac pentru ca , desi canta fain, sau au o muzica destul de elaborata, ceva lipseste, sia cel “ceva” este chiar “sound“-ul. Fara un “sound” bun, ai sanse mai mici sa fii apreciat. Asa cum fara un baterist bun o trupa rock ramane in mediocritate.

Te astept cu un comentariu sau intrebare, si sa imi spui daca ai facut si tu vreun test si ce artisti ai ascultat testand fie scule, fie diferente de “sound“, ce te-a impresionat si ce nu.

Daca ai fi producatorul unei trupe rock, spre ce “sound” ai tinde sa mergi?

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

( Review ) Recenzie Alesis Q88

Nu eram hotarat daca sa scriu “Review” sau “Recenzie” pentru ca cine cauta sa isi cumpere un controller MIDI, in general cauta dupa “Review” si mai rar dupa “Recenzie“, or, eu prefer sa gaseasca lumea mai usor informatia, decat sa stabilim cum e corect sa scriem in romaneste :).

Aveam pe lista de mult achizitionarea unui controller MIDI (nah… nu ma mai pun sa traduc si asta), insa acum a venit momentul cand am facut acest pas.  Studiind teoria muzicala, am nevoie de un pian; cand compun am nevoie de controller MIDI, asa ca acesta rezolva ambele probleme. 

Criteriile de alegere au fost: 88 taste, ieftin, taste semi-weighted (in traducere libera vine ceva de genul “mai grele decat mai usoare, dar nu cele mai grele, nici prea grele, ci mai usoare decat cele mai grele” – pentru textul serios, reia aliniatul fara paranteza asta), conexiune USB, posibilitate atasare pedala sustain

Prima pe lista a fost M-audio Keystation 88es, insa afland ca nu mai este pe stoc in locul de unde am vrut eu sa o iau, mi s-a propus Alesis Q88 – atat M-audio, cat si Alesis si Akai am inteles ca sunt sub aceeasi firma – mama, si din descriere se pare ca Q88 este acelasi lucru cu Keystation 88es, dar alta culoare si alt nume inscriptionat, in rest acelasi aspect, greutate, functii, conexiuni, etc. 

3 Alesis Q88 M-adudio Keystation 88es akai midi controller piano acoustic

Alesis Q88 MIDI Controller

Pachetul include:

  • Controller-ul Q88 
  • Ableton Live Lite editia Alesis (pe CD)
  • Cablu USB
  • Ghid rapid pentru inceput
  • Manual de utilizare – fara limba romana, dar eu oricum prefer sa citesc in engleza, pentru ca traducerile in romana de mutle ori sunt… mai inexacte, hai sa zicem asa :).

Interfetele de conectare din spatele controller-ului:

  • Mufa alimentare 9V DC

    5 Alesis Q88 M-adudio Keystation 88es akai midi controller piano acoustic

    Alimentare, USB, MIDI, sustain, expresivitate, pornire/oprire

  • Port USB pentru date si alimentare
  • Mufa de iesire MIDI (5 pini)
  • Mufa jack pentru pedala de sustain (nu stiu de ce, dar nu-mi vine sa traduc in romana)
  • Mufa jack pentru pedala de expresivitate (volume pedal)
  • Comutator pentru pornire/oprire

La pretul asta (pana in 800 lei ~180Euro, in iunie 2013) evident tastele nu se simt ca la un pian acustic, dar se simt foarte fain pentru a le simti bine in timpul interpretarii. 88 clape sunt suficiente, desi din butoane poti avea acces usor la +/-  inca 3 octave.

Conexiunea pe USB se face instant, nu trebuie instalat nimic suplimentar in Windows 7 64 bit – pe asta am testat eu. Conectand controller-ul prin USB, nu este nevoie de alimentarea de 9V, pentru ca se alimenteaza si transmite si datele prin USB.

Fizic arata bine construit, are vreo 10 kg, ceea ce il face foarte stabil pe masa pe care-l asezi – pe stativ de clape nu am incercat insa/inca.

1 Alesis Q88 M-adudio Keystation 88es akai midi controller piano acoustic

Alesis Q88 MIDI Controller – butoane si rotite

Clapele sunt sensibile la velocitate, in partea stanga sunt cunoscutele rotite pentru modificarea pitch-ului si pentru modularea sunetului, ambele asignabile altor functii, un cursor de volum, de asemenea asignabil altei functii, doua butoane pentru comutarea octavelor sau pentru transpunere, si un buton pentru accesarea meniului avansat, sau de editare

Desi sunt la inceput, pe masura ce invat cate ceva incep sa simt nevoia unei pedale de sustain, asa ca e pe lista viitoarelor achizitii.

Cand nu-l folosesc il acopar cu o panza pentru a-l feri de praf.

2 Alesis Q88 M-adudio Keystation 88es akai midi controller piano acoustic

Softul cu care vine controller-ul, Ableton Live Light se instaleaza usor, si te poti apuca de cantat/compus/inregistrat. Poti asigna orice instrument virtual pe clapa, iar softul iti pune la dispozitie inclusiv pianul virtual clasic (in stereo), si multe alte sunete/instrumente virtuale. Eu personal, nu ma bucur atat de mult pentru astea din Ableton, pentru ca lucrand mai mult in FL Studio si mai nou Cubase, nu mi-e la indemana sa invat inca un soft, cu alta ergonomie, de la zero, asa ca am luat de pe net cateva instrumente virtuale gratuite, printre care si un pian acustic, si functioneaza perfect.

Am preferat sa fie un controller cat mai simplu, dar cu multe (88) clape, fara alte “briz-brizuri, fluturasi si clopotei” cu care lucrez din software / DAW mai mult, folosindu-l efectiv ca o claviatura fara alte pretentii. Este compatibil cu aproape orice software de productie audio, fie pe Mac sau PC .

Nu am un termen de comparatie cu alte controller-e MIDI, ci descrierea este conform datelor producatorului, si observatiilor personale. Daca ai intrebari despre acest controller, sau vrei sa completezi ceva… lasa-mi un comentariu mai jos.

Site-ul producatorului: http://alesis.com/q88 – aici gasesti informatii in engleza despre acest controller MIDI, care…

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Prima melodie creata de mine pe PC

M-as bucura ca acest articol sa inspire si pe altii in creatia muzicala. Eu de aici am plecat, e prima mea realizare… cam abstracta dar m-am bucurat mult de ea. In 2004 la cursul de DJ am invatat cate ceva despre masuri, despre numararea “beat”-urilor, numaram 4-8-16-32 sau 64 de “beat”- uri ca sa potrivim piesele de club la mixaje. Mi-am dat seama ca “simt” piesele fara sa numar, stiam cand se schimba masura, cade piesa, sau se intampla ceva.

S-au facut niste conexiuni la mine in minte, aveam un PC AMD K7 cu o placa de sunet ieftina daca nu chiar onboard, si afland cum sta treaba cu ritmul piesei de club, si am vrut sa incerc sa fac si eu. Am deschis Cool Edit Pro, si imediat la scurt timp Adobe Audition 1.0 parca, apoi 1.5. In Audition deja aveam la dispozitie 128 de track-uri stereo, ceea ce era mult si imi erau suficiente.

Am luat un “beat” de la o piesa de club, un sunet de “clap” de la alta, si tot asa si cu sunetul pe inalte dintre “beat”-uri, le-am aranjat, si deja suna a ritm simplu, cel mai simplu, de piesa de club – eram cel mai fericit! Apoi experimentand, dupa ce am facut aranjamentul de ritm, am sters track-ul cu “beat-uri”, si am dat play, vazand ca suna fain, si asa a ramas piesa sa inceapa cu inaltele “off-beat”.

Din graba si pentru ca nu stiam sa setez tempo-ul piesei in soft, faceam niste improvizatii care-mi consumau mult timp in soft: de exemplu luam o melodie al carei tempo este cat vreau eu, adica 126 BPM (Beats Per Minute – batai pe minut), puneam in vizualizarea multitrack piesa de club, sub primul ei “beat” puneam “beat”-ul meu (decupat din alta piesa, ca nu aveam altul), inseram o secunda de pauza in fisierul wav cu beat-ul, imediat dupa el, notam cu cursorul locul unde incepe al doilea “beat” de la piesa de club luata ca sablon, si de acolo taiam fisierul cu “beat”-ul meu, astfel durata fisierului cu “beat”-ul era exact o bataie intreaga dintr-o piesa, iar aranjand una dupa alta 8 astfel de beat-uri, imi iesea tempo-ul 126 BPM.

Acestea le selectam ca si grup, pe care il faceam sa se repete pe toata durata piesei, si apoi pe acest “beat” cladeam restul piesei. Imediat ulterior am descoperit ca pot seta BPM-ul din soft, si pot seta wav-ul sa se repete la un anumit numar de “beat”-uri ceea ce mi-a usurat mult munca. Si tot asa invatand softul tot mai bine gaseasm, intuiam facilitati ce-mi erau foarte utile.

In alte piese ulterior am sunete de pian, dar erau efectiv sample-uri separate feicare, pentru fiecare “clapa” apasata era un wav pe un track din soft. Adica “munca de chinez batran”. Cand am dat apoi de FL Studio lucrurile s-au simplificat pentru o scurta perioada de timp, insa crescand posibilitatile hardware si software, au crescut si ideile si necesitatile, deci iar s-au complicat, si au ramas asa – asta e partea frumoasa :).

Am zis ok, am ritmul – ma grabeam sa merg inainte cu melodia, abia asteptam sa fie gata – cum adaug alte sunete? Pai nu am. Ok, hai sa le inregistrez: si asa a venit ideea de a inregistra eu propriile sunete. Nu aveam alt soft la indemana, nu aveam chitara, clape, nimic. Clape nu am nici acum, dar urmeaza in (foarte) curand sa am :).

Am luat MiniDisc-ul (atat deck cat si unul portabil, pe rand) si am facut o pasiune din a inregistra… orice: greieri, trenuri, pasari, lilieci, voci de oameni care povestesc diverse (bunicul si bunica de exemplu), clopote de biserica, bariera de cale ferata, etc. Din toata colectia asta am ales sunete si le-am prelucrat in soft – reverberatie, rulare inversa, si multe alte efecte, experimentam mult, apoi le-am pus unul langa altul sa se potriveasca pe ritm. Nu stiam teorie muzicala deloc, totul am facut dupa ureche cum am simtit eu.

Asa arata o sesiune in Adobe Audition, desi softurile pentru productie audio acum sunt mult complexe si mai simplu de utiliza, eu am folosit un soft de editare la aranjarea intregii piese, azi nu mai lucrez asa, dar a fost un inceput, o experienta:

audition inregistrari audio multi track session daw

Sesiune in Adobe Audition

Stateam pana la 4:30 AM sa inregistrez si sa prelucrez sunete, de unde si numele piesei. Aveam niste casti Watson, mi le-am luat din Metro, pentru cursul de DJ si alte aplicatii; monitorizarea o faceam in boxe Jazz Hi-Fi pe 3 cai, si un amplificator Delia Electromures, apoi am trecut pe boxe Unitra de 75w si amplificator Emerson Selene – vechi dar bun, si azi in 2013 functioneaza perfect. Faptul ca nu aveam scule performante m-a determinat sa scot toata zeama din ce aveam, tineam si tin si azi, la calitate, daca nu suna bine,mai bine nu ascult muzica.

Am trimis piesa la Severin la un coleg de forum (hi-fi(punct)ro, nu mai exista din pacate) ce se ocupa cu scule profesionale, sa o asculte la volum mare sa imi dea un feedback, si mi-a zis ca kick-bass-ul e prea tare fata de restul, in rest era ok. Am corectat, si am tinut cont si la urmatoarele piese.

Daca-mi amintesc bine, softul mi-arata ca la piesa asta am stat sa lucrez undeva la vreo 50 de ore in total, iar dupa un timp (1-2 ani) invatand mai multe, si avand mai multa experienta, am revenit asupra piesei pentru mici modificari, am mai cizelat-o putin.

Iata cum suna acum piesa asta, finalizata in 2007:

Si iata cum suna o piesa mai noua de-a mea, tot fara teorie muzicala dar cu scule ceva mai performante si ceva experienta:

Acum studiez FL Studio, Cubase, pian, chitara si teorie muzicala, pt ca… nu se mai poate fara – dar am in continuare idei de integrare a multor sunete inregistrate din natura, in alte compozitii, si abia astept sa le realizez.

Daca iti vine sa compui ceva, nu te lasa limitat de nici un regulament, inregistreaza un sunet care iti place si integreaza-l in muzica ta. Au mai facut asta multi pana acum, dar fiecare poate face asta in modul sau original.

M-am bucurat ca am dat viata unor sunete inregistrate si a iesit o melodie. Apoi au urmat alte piese pentru care am inregistrat multe alte obiecte, si cand am ajuns la 12 piese am facut un album – Essential Thoughts. Mi-a venit ideea ca unele piese sa treaca dintr-una intr-alta si asa am folosit sunetul unui tren, o locomotiva electrica ce pleaca de pe loc, si se aude cum suna, cum pornesc ventilatoarele de racire, compresorul, etc, iar la finalul piesei a doua care incepe cu aceasta locomotiva, se aude cum franeaza trenul in gara. Nu am lansat albumul, ci i-am facut o coperta si l-am dat la prieteni si rude.

Scrie-mi cum ai inceput tu sa faci muzica si care este prima experienta legata de prima piesa. Daca ai o intrebare sau comentariu despre articol, scrie-mi mai jos.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!
Editarea vocii pentru audiobook sau alte aplicatii

Editarea vocii pentru audiobook sau alte aplicatii

Prelucrand o inregistrare pentru un audiobook lansat de Pera Novacovici impreuna cu cartea sa “Ghidul Personalitatii Alfa“, am facut un scurt ghid despre prelucrarea vocii pentru diverse aplicatii, cum ar fi audiobook-urile, cursurile audio, sau alte aplicatii asemanatoare.

Ce vrem de la o astfel de inregistrare: pai vrem sa se auda clar, relativ constant ca volum, sa nu fie nevoie sa stam cu mana pe butonul de volum in timp ce ascultam, si sa nu fim deranjati de sunetele inconjuratoare, pentru ca vrem sa ne concentram pe continutul cursului sau cartii audio, nu pe tehnica, inregistrare, sau alte elemente perturbatoare, in timpul ascultarii.

Vocea umana, are o dinamica mare, adica pe timpul inregistrarii, desi cel care vorbeste o face realtiv constant la acelasi volum, acelasi ton, nu tipa, nu vorbeste in soapta, etc, intre fraze, propozitii sau cuvinte se face pauza, deci dinamica vocii pleaca de la aproape liniste, si maximul de tarie este atins pe anumite consoane sau vocale sau cuvinte accentuate. Unele cuvinte se aud mai slab, altele mai tare, chiar daca cel care vorbeste sta la aceeasi distanta de microfon.

Dinamica asta, va suna bine daca cel ce asculta sta relaxat intr-un fotoliu intr-o camera linistita si nu il deranjeaza nimeni, poate sa dea mai tare sau mai incet, si poate asculta in liniste.

Dar, stim cu totii ca cei mai multi oameni care asculta cursuri si audiobook-uri, nu fac asta in conditiile astea, ci de obicei intr-un mediu zgomotos (tramvai, metrou, pe strada, pe bicicleta, in masina, in autobuz, etc), si nu au la dispozitie decat un telefon sau un mp3-player cu casti, fara pretentii Hi-Fi ca sa zic asa.

Deci, treaba mea ca inginer de sunet, este sa ofer conditii de auditie cat mai bune acestor oameni, care vor sa se concentreze pe ce asculta, nu pe cum se aude, volum, masinile de afara, etc.

Plecand de la inregistrare, se prefera inregistrarea cat mai curata si calitativa, asta stim cu totii, evident. Daca inregistrarea se face intr-o camera netratata acustic, si sa zicem ca se aud reverberatiile camerei, acelea se vor amplifica odata cu vocea, in procesul prelucrarii.

Deci e bine de la bun inceput sa scapam de ele, fie folosind un microfon dinamic si vorbind aproape de microfon, fie inregistrand intr-o camera in care avem reverberatia cea mai mica (o biblioteca, dormitor, o camera mica si plina cu mobilier, haine, covor, etc, ce absorb o parte din sunet in loc sa il reflecte). Ideal ar fi inregistrarea vocii intr-un studio special amenajat, insa nu totdeauna este posibil asa ceva.

Pentru audiobook se prefera inregistrarea mono a vocii, efectele stereofonice distragand atentia de la continut. Atentie insa sa se auda egal pe ambele canale, daca se aude mai tare intr-unul decat in celalalt deranjeaza, iar daca se aude doar pe un singur canal, e mai greu de ascultat, mie personal nu-mi face placere deloc.

Ok, avem vocea inregistrata, sa zicem maxim cat am putut de calitativa. Eu voi descrie pasii cu Adobe Audition 1.5, insa trebuie sa retii faptul ca importanti sunt pasii facuti, nu softul  in care faci prelucrarea. Trebuie deci sa vezi ce ii fac eu inregistrarii pentru a putea fi ascultata mai usor in mediul in care cei mai multi oameni asculta un audiobook., si cu orice soft de editare care stie sa faca asa ceva, poti prelucra urmand aceiasi pasi.

Audiobook-inregistrari-audio-neprelucrat-01

Audiobook – Inregistrarea initiala

Ca sa auzim si sa vedem un exemplu, am luat un esantion de 38 de secunde din materialul audio.

Poti asculta cum suna initial vocea dupa inregistrare, si poti vedea in poza cum arata grafic la deschiderea in softul audio (click pe poza pentru a o mari).

Vocea, initial suna asa:

Pentru ca se aude incet si neuniform, unele cuvinte se pot pierde, sau necesita atentie sporita a ascultatorului, ceea ce-l poate distrage de la continut.

Pe scurt, trebuie sa amplificam semnalul pana in maximul admis de suportul digital, aplicand si o compresie dinamica ce va ridica nivelul cuvintelor, consoanelor, vocalelor ce se aud mai slab, facand vocea mai usor de auzit.

Daca tinem cont ca in autobuz de exemplu, pe un mp3-player volumul dat la maxim este posibil sa nu acopere zgomotul inconjurator ascultatorului, o amplificare pana la limita formatului este foarte bine venita, lasand la latitudinea ascultatorului nivelul volumului.

Pasul 1:

Normalizarea. Pentru ca nivelul cel mai mare al inregistrarii este mult sub limita impusa de mediul digital, normalizam materialul – adica amplificam tot materialul cu aceeasi valoare, care este diferenta intre maximul admis de mediu, si maximul actual al inregistrarii, astfel, “varful” cel mai mare al inregistrarii va ajunge la maximul admis de mediul de inregistrare (totusi, eu nu merg pana in zero, ci pana in -0.1 dB, pentru a fi foarte aproape de limita maxima a mediului – diferenta este neglijabila dar previne o parte din distorsiuni. Acum dupa normalizare, se aude ceva mai bine, mai tare, dar diferenta intre silabele stridente si cele care abia se aud, este inca aceeasi.

Pasul 2:

Procesare dinamica si apoi iar normalizare. Effects->Amplitude->Dynamic Processing –  la presetari alegem Vocals Comp,8:1,-24,FastAttack si apoi modificam aceasta presetare astfel: In tabul Attack/Release la Output Gain setam 9 in loc de 0, si apasam OK. Facem din nou normalizarea la -0.1 dB.

Pasul 3:

Filtrarea zgomotului de fond. In procesul amplificarii, se amplifica si impuritatile si zgomotele foarte slabe, cum este zgomotul de fond. Il filtram pentru a face semnalul mai clar. Selectam o portiune de 1-2-3 secunde undeva intre cuvinte/fraze, cand cel ce povesteste face pauza si nu se aude decat zgomotul de fond. Il selectam pentru a spune programului ce anume sa filtreze. Click-dreapta pe selectie->Capture Noise Reduction Profile. Apoi selectam intrega inregistrare, Effects->Noise Reduction->Noise Reduction, si aici ne jucam cu setarile si ascultam cum suna materialul filtrat. Daca e prea filtrat si se pierde din calitatea inregistrarii, nu trebuie sa lasam valoarea Noise Reduction Level la 100 cat e implicit, umblam la ea pana suna bine, desigur si alte setari le poti experimenta. Cand suna bine dai OK.

Pasul 4:

Corectii de ton. Unele voci sau inregistrari, necesita corectii de ton daca o anumita plaja de frecvente se aude prea tare sau prea incet, unele silabe se pot auzi prea tare sau prea incet. In general cauti sa lasi vocea cum este, ajustarea tonului o faci doar fin. In general poti scoate de tot frecventele sub 100 Hz. acestea ocupand loc inutil in gama de frecvente, in cazul acestui material. Eu am scos ce a fost sub 160 Hz: Effects->Filters->FFT Filter->presetarea Kill The Mic Rumble pe care am modificat-o sa nu taie ce este sub 99.4 hz cat vine implicit, ci sub 160 Hz.

Pasul 5:

Audiobook-inregistrari-audio-prelucrat-02

Audiobook – Inregistrarea finala

Amplificare finala. Dupa o alta normalizare la -0.1 dB, Folosesc efectul Effects->Aplitude->Hard Limiting cu o amplificare de 5-8 dB pentru a ridica tot semnalul mult mai sus. Aici in functie de vocea inregistrata poti amplifica mai mult sau mai putin, fa teste, vezi ce iese. La mine 5 dB a fost suficient.  la final e bine sa aplici cate un Fade In si un Fade Out pentru 1-2 secunde din material, sa inceapa si sa se termine lin. Acum putem compara vizual si acustic vocea obtinuta in urma procesarii cu cea de dinainte, neprelucrata.

Eu am scris cum am facut eu, dar setarea valorilor de la diverse efecte nu e batuta-n cuie, experimenteaza si apasa OK cand auzi ca suna bine. Nu e un tipar ca “asa se face” ci ar trebui sa te ghidezi, sa ai o idee ce se poate face si apoi sa faci asa incat sa sune bine. Poti experimenta alte valori alte setarilor, in functie de inregistrare poti obtine calitate mai mare, sau o prelucrare mult mai buna.

Alege “cu urechea”, nu respecta intocmai setarile din articol, pentru ca fiecare inregistrare e altfel, fiecare voce e altfel. Daca cel ce va asculta materialul in conditii zgomotoase, nu va intampina probleme si intelege usor tot ce se zice in material, inseamna ca ti-ai facut bine treaba si prelucrarea este utila :).

Atentie la volumul si durata la care asculti in casti (fie muzica, radio, audiobook, etc), pentru ca poate dauna auzului. Nu da mai tare decat este necesar, si nu asculta in casti mai mult timp decat este necesar.

Daca intampini probleme la prelucrarea vreunui audiobook, vrei sa completezi cu ceva acest articol, sau vrei sa ma intrebi ceva, lasa-mi un comentariu mai jos.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Semnal audio balansat si semnal audio nebalansat

Probabil ai observat diferente fizice intre cablurile si mufele folosite la sistemele audio de acasa si cele ce se folosesc la inregistrari, fie ca vorbim de studio, sau concerte, sau alte aplicatii si sisteme de sunet.  Poate ai auzit de semnal balansat si nebalansat si nu stii exact ce inseamna si la ce se foloseste fiecare. Vreau sa lamuresc niste aspecte in acest articol si sa iti fac o imagine mai clara asupra diferentelor si modurilor de utilizare a celor doua feluri de semnal: balansat sau nebalansat.

Diferente:

Fizice: Pentru un semnal balansat se folosesc trei fire, fata de doua in cazul semnalului nebalansat. Deci si mufele difera, pentru semnal balansat se folosesc cu precadere mufe XLR sau TRS (jack stereo), iar pentru semnal nebalansat predomina mufele RCA, TS (jack mono), si altele.

Functionale: Un cablu balansat contine doua fire identice impletite, invelite de un al treilea ce are si rol de ecranare (protectie impotriva semnalelor parazite din exterior). Cele doua fire transporta semnalul audio, unul este in aceeasi faza cu sursa semnalului, celalalt contine acelasi semnal si este defazat cu 180 de grade. Cel in faza este plusul, iar celalalt minusul.

Fiecare fir se conecteaza la aceeasi impedanta, atat la sursa cat si la destinatie, ceea ce inseamna ca cea mai mare parte din interferentele electromagnetice vor induce un semnal egal pe ambele fire, dar de sens contrar, astfel anulandu-se reciproc, amplificatorul de semnal masurand diferenta dintre cele doua semnale.

Al treilea fir ce inveleste cele doua fire se comporta ca un scut si opreste o mare parte din interferente.

Conexiuni:

Cea mai folosita conexiune pentru semnalul balansat este cu mufe XLR cu 3 pini, dar si mufele TRS (tip-ring-sleeve) sunt foarte folosite. Tot mai utilizata este mufa mama hibrid, ce combina cele doua variante, avand posibilitatea ca in aceeasi mufa sa conectam fie XLR tata fie TRS tata.

 

Mufa XLR (Canon) mama (stanga) si tata (dreapta)

Mufa XLR (Canon) mama (stanga) si tata (dreapta)

jack stereo balansat semnal inregistrari phone

Mufa TRS tata (Jack stereo, Phone)

3-pin XLR + 6.35 mm TRS phone hybrid jack canon jack balanced audio inregistrari

Doua mufa mama hibrid XLR (Canon) TRS 6.3mm (Jack, Phone), pe o placa de sunet Focusrite

Interconectarea cablurilor se face dupa urmatoarea schema (click pe imagine pentru marire):

Interconectarea corecta a cablurilor pentru semnal balansat

Aplicatii:

Cele mai multe echipamente profesionale convertesc semnalul din balansat in nebalansat, il proceseaza, apoi il transforma din nou in semnal balansat pentru iesire. Alte echipamente lucreaza direct cu semnal balansat, evitand transformatoarele de la intrare si iesire, pentru asta fiind nevoie de circuite identice de procesare pentru ambele semnale de pe cablul balansat. Acestea ofera o dinamica mai buna a semnalului, cu 3 dB.

Semnalul se poate converti din balasat in nebalansat si invers, folosit o componeta numita balun (vine din engleza de la cuvintele balanced + unbalanced – balansat + nebalansat).

Uneori este nevoie sa conectam echipamente cu iesiri nebalansate la echipamente cu intrari balansate. Pentru aceasta putem folosi un cablu RCAXLR sau TS Jack – XLR. De exemplu dintr-un mixer de DJ sau dintr-o interfata audio ce nu are iesiri balansate, poti iesi cu semnalul pe mufe RCA catre un mixer sau o pereche de boxe active care nu au decat intrari balansate. In acest caz, firele cablului se leaga dupa urmatoarea figura:

Legare cablu RCA/TS Jack - XLR

De retinut insa, ca printr-un astfel de cablu, semnalul nu este convertit din nebalansat in semnal balansat. Castigul este doar in posibilitatea de a interconecta cele doua echipamente.

Avantaje si dezavantaje pentru cabluril balansate si nebalansate:

  • Mufele XLR sunt mai robuste. Se intampla mai rar ca o mufa XLR sa iese afara din mufa mama, din greseala.
  • Cand se foloseste semnal balansat, zgomotul de fond si semnalele parazite sunt mult mai mici, chiar si pentru cabluri de lungimi mari.
  • Cabluile nebalansate sunt mai ieftine si se gasesc in mai multe magazine, inclusiv super market-uri.
  • Cablurile nebalansate trebuie sa fie cat mai scurte, pentru ca semnalele parazite sa fie cat mai reduse.
  • Mufarea cablurilor nebalansate este mai simpla fata de mufarea cablurilor balansate.

Te poti abona la noutatile care apar pe site, introducand adresa de mail si numele in formularul din dreapta paginii, astfel primesti e-mail de fiecare data cand postez noi articole. Daca vrei sa completezi cu ceva sau vrei sa ma intrebi ceva, lasa-mi un comentariu mai jos.

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

 

Filtrarea zgomotului de fond din fisierele audio

Intai vreau sa te anunt ca am o surpriza pentru tine, la finalul acestui articol. Dar sa trecem la treaba, si sa vedem o metoda de filtrare a zgomotului de fond dintr-o inregistrare audio.

Am sa dau o definitie a zgomotului de fond ca sa stim ca vorbim “aceeasi limba”, sa se inteleaga despre ce vorbesc.

Zgomotul de fond este un semnal perturbator ce insoteste semnalul util, in cazul inregistrarilor audio, poate fi un zgomot al mediului de transmitere a semnalului, al mediului de stocare a inregistrarilor (ce iese in evidenta la citirea acelui mediu de stocare).

Exemple de zgomot de fond sunt: fasaitul casetelor, benzilor de amgnetofon, casetelor de reportofon, pocniturile de pe discurile de vinyl (pentru pick-up), bazait sau brum de la legarea incorecta la masa echipamentelor audio, etc.

Ideal este sa diminuezi la minim orice fel de zgomot de fond inca de la inregistrarea unui semnal, pentru ca ulterior semnalul trece prin mai multe etape de amplificare si orice zgomot nedorit din inregistrare, se va amplifica fiind deranjant la redare.

Cateva elemente la care sa fii atent cand inregistrezi ar fi:

  • sursa pe care o inregistrezi (exemplu: microfon) sa fie performanta si sa nu genereze zgomot nedorit (poate are o problema tehnica, nu face contact firul de masa undeva, de exemplu)
  • cablurile prin care se face inregistrarea, ex. cablul de la microfon la preamplificator, si de la preamplificator la recorder in cazul ca cele doua nu sunt in aceeasi unitate, trebuie sa fie cat mai calitative, ecranate, in stare perfecta de functionare
  • preamplificatorul sa introduca in semnal cat mai putin zgomot de fond, si sa nu afecteze alte caracteristici ale semnalului in afara de cele pentru care a fost conceput
  • recorderul sa fie performant si sa inregistreze semnalul fara a introduce alte zomote sau modificari de semnal (fie ca vorbim de medii analogice – magnetofon, casetofon – sau medii digitale cum sunt DAW (Digital Audio Workstation), recorder portabil, MiniDisc recorder, DAT, si altele).

Chiar daca stim toate astea, uneori nu avem posibilitatea sa respectam cerintele de fidelitate la tot lantul audio de inregistrare, sau avem inregistrari vechi sau facute in conditii neprielnice inregistrarii calitative. Poti imbunatati calitatea unei inregistrari – de obicei o voce inregistrata vrei sa o deosebesti mai usor de zgomotul de fond, de exemplu, scapand de o parte din zgomotul de fond. Aici este o arta a compromisului, pentru ca odata cu filtrarea zgomotului de fond se poate pierde si o parte din semnalul dorit, dar limita trebuie reglata astfel incat sa ramai cu ceva multumitor, sa poti asculta inregistrarea mai bine decat era inainte.

Operatiunea este relativ simpla, in cativa pasi, insa pentru rezultate mai performante este nevoie si de timp de prelucrare mai mare, si testate mai multe variante pana iese ceea ce se doreste.

Eu am folosit Adobe Audition 1.5 pentru exemplificare, insa poti folosi orice soft ce are optiuni pentru eliminat zgomotul de fond. In versiunile ulterioare 1.5, in Adobe Audition gasesti usor cam in aceleasi meniuri optiunile descrise aici.

Sa trecem la treaba: incarcam fisierul in program. La mine s-a nimerit sa fie un fisier de voce inregistrata pe un reportofon, la 22050 Hz frecventa de esantionare ceea ce din start a limitat banda de frecvente audio la maxim 11025 Hz.

Daca ai o melodie inregistrata de pe banda, cu zgomot de fond, cauti zona de la inceputul melodiei sau finalul ei unde nu ai muzica, doar zgomotul de fond in sine, cel de care vrei sa scapi. Daca ai o voce cum e in cazul exemplului, cauti o portiune dintre cuvinte, cat mai lunga – daca poti undeva la cateva secunde, dar sa contina doar zgomotul ce vrei sa il filtrezi.

Alegerea zgomotului de fond - spune programului ca ASTA vrei sa filtrezi din materialul audio.

Selectezi cu mouse-ul acea portiune de zgomot de fond, dai click dreapta pe selectie, si in meniul care apare alegi Capture Noise Reduction Profile.

Selectezi intregul material audio din fisier, apoi mergi la Effects->Noise Reduction->Noise Reduction si iti apare urmatoarea fereasta, unde faci setarile pentru compromisul de care vorbeam mai sus.

Dai click pe poze pentru a le vedea marite.

Reducerea zogomotului de fond

In fereastra cu setarile diminuarii zogomotului, ai o bara de care setezi de la 0 la 100 un nivel ce reprezinta cu cat sa iti diminueze zgomotul, fata de cel selectat mai devreme.

Ai un grafic unde vezi comparativ semnalul cu zgomot de fond (punctuletele verzi), nivelul de filtrare ce se regleaza din bara descrisa anterior (punctuletele galbene) si semnalul filtrat complet de zgomotul din selectia facuta la inceput (punctuletele rosii).  Sub grafic ai o linie care te ajuta sa modifici filtrarea zgomotului diferit de-a lungul plajei de frecvente – la stanga ai joase, la dreapta inalte, iar eu am selectat ca joasele sa le filtreze la nivel 100 iar inaltele (punctul din dreapta de pe linie) la un nivel mai mic, prin asta ii spun sa nu imi taie zgomotul de fond chiar asa brutal pe frecventele inalte, pentru ca vreau sa pastrez o parte din acele frecvente unde am si semnal utill.

Te poti juca cu setarile din aceasta fereastra, si poti da Preview oricand vrei sa asculti cum suna materialul cu setarile respective. Cand esti multumit de ce auzi, dai OK. Programul va aplica setarile pe intreg materialul daca l-ai selectat pe tot, dupa care treci la o etapa urmatoare.

Filtru egalizator

Inca un filtru util poti aplica pe materialul audio, si anume un filtru grafic de egalizare. Effects->Filters->Graphic Equalizer – apoi alegi din taburile de sus, daca vrei sa fie pe 10 benzi de frecventa, 20 sau 30. Eu am setat pentru vocea din fisierul meu o curba de egalizare ca in figura alaturata, pe 20 de benzi, insa la fel, e bine sa te joci cu setarile sa vezi ce frecvente mai poti accentua sau diminua pentru a face vocea mai curata, sa sune mai clar. Este posibil sa lasi totul cum era (Flat) si sa nu ai nevoie de modificari, dar merita incercat. Cand esti multumit cu ce auzi, dai OK. Aici ai iarasi buton de previzualizare (Preview), de la care poti asculta in timp ce setezi egalizatorul, cum se modifica semnalul audio. In imagine apare Stop pentru ca am facut print screen-ul in timp ce faceam previzualizarea.

stretch inregistrari audio auditionUltimul pas important, dar si optional, pentru ca in functie de inregistrari poate nu ai nevoie sa il faci, dar eu pentru ca am o voce pe inregistrare care nu se prea intelege in unele locuri ce zice, am facut si acest pas.

Folosesti functia Stretch pentru a “intinde” in timp inregistrarea – o faci sa decurga mai lent, marindu-i astfel si durata, pentru ca o voce ce vorbeste prea repede, sa o auzi ca si cum ar vorbi mai rar, astfel ai timp sa intelegi mai bine ce spune.

Effects->Time/Pitch->Stretch – setezi la stretching mode Time Stretch (preserves pitch) si la Ratio o valoare ce consideri util pentru a face vocea usor de inteles – sigur, daca ai muzica de prelucrat nu cred ca vei avea nevoie sa folosesti aceasta optiune 🙂 .  La mine valoarea 85 merge cel mai bine. Poti face probe cu butonul Preview.

Daca ai terminat si esti multumit de prelucrare, dai OK. Salveaza fisierul, eventual cu alt nume, sa poti compara originalul cu ce ai prelucrat. Filtrele pentru zgomote de font sau alte impuritati dintr-o inregistrare poti fi mult mai complexe, insa aici am vrut sa iti expun o metoda simpla si cu rezultate imediate. Daca ai o alta metoda mai buna, vrei sa completezi cu ceva sau vrei sa ma intrebi ceva, lasa-mi un comentariu mai jos.

Si acum surpriza anuntata la inceputul acestui articol: Ofer doua CD-uri gratis!

Doi dintre cei care se aboneaza (sau sunt deja abonati) la site-ul inregistrariaudio.ro pana in 31 martie 2013 ora 20:00, vor putea castiga prin tragere la sorti cate un CD cu muzica, cu siguranta ceva ce nu au mai ascultat. Tot ce trebuie sa faci pentru a participa este sa iti treci numele si adresa de e-mail pe site in formularul pentru abonare si sa te abonezi. Odata abonat, primesti de veste cand mai scriu cate un articol nou pe site despre inregistrari, scule, muzica si tot ce mai tine de acest domeniu!

Suna bine! Suna tot mai bine!

Iti multumesc ca ma citesti,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!
Hello Moto!

Cum suna o motocicleta inregistrata stereo?

Cum suna o motocicleta inregistrata stereo? Pai daca o inregistrezi bine, suna bine!

Un prieten de-al meu si-a cumparat o motocicleta chopper Yamaha XV 1700 cmc si am dat fuga la el sa o si inregistrez. Am auzit-o cum suna inainte, si nu-mi venea sa cred, adica in loc sa imi vina sa ma car cu ea, imi venea sa o ascult! Si am zis …trebuie neaparat sa o intregistrez!

Asa ca am mers la el cu aparatura necesara, si ne-am pus pe inregistrat. Afara ploua usor si noi am stat in curte sub un acoperis… pentru motociclete. Avea mai multe motciclete acolo dar una dinre ele era subiectul nostru de interes.

Moto-yamaha-inregistrari-stereo

Sculele ce le-am avut eu la dispozitie: 

  • Laptop cu Adobe Audition 1.5
  • Placa de sunet externa Focusrite Saffire  6 USB
  • Un microfon wireless dinamic ElectroVoice NHTU-N7
  • Un microfon condensator electret cu baterie incorporata de 1.5V Unitronic ECM-1040
  • O pereche de casti Sennheiser HD 205 pentru monitorizare
  • Cablurile aferente
  • Motocicleta Yamaha XV 1700 cu teava de esapament Cobra, deci nu originala cu care vine din fabrica
  • Aparatat foto Pentax K200D pentru poze

Unul din microfoane, cel dinamic, l-am tinut in mana, iar celalt pe husa de la aparatul foto, din lipsa de stativ. Am cautat o pozitie in care sa sune bine, si sa nu imi bata aerul ce iese cu presiune din teava de esapament, direct in microfon, stricand inregistrarea, asa ca le-am tinut inainte de gura de evacuare a tevii.

Am reglat nivelul de inregistrare din placa de sunet (atentie, nu din soft!) astfel incat sa nu imi bata pe rosu, sa nu distorsioneze nici atunci cand turez putin motorul, si dupa cateva probe am dat drumul la inregistrare. De la pornire, mers la relanti, turat de cateva ori si apoi oprit. Totul a durat un minut. Inregistrarea s-a facut la 32 biti / 48KHz, pentru o calitate mai buna.

Asa ca pentru un minut util de inregistrare am consumat cam 2 ore cu logistica, pregatirea, pozele, etc.

Dar s-a meritat, pentru ca odata ajuns la calculator cu inregistrarea, (nu am vrut sa prelucrez pe laptop) am prelucrat putin materialul si a iesit excelent.

Prelucrarea materialului audio s-a facut la rezolutia la care am inregistrat, si apoi la final am coborat la 16 bit/44.1 KHz. Intai am selectat materialul dorit – acel minut util, apoi am aplicat putina compresie dinamica, cu o usoara amplificare de cativa dB (insa nu prea mult, pentru ca nu sunt adeptul “Loudness War“, sa sune tare si prost, ci prefer sa sune bine inainte de orice), apoi Fade In si Fade Out si coborarea rezolutiei la 16 biti / 44.1 KHz.

Surpriza este ca poti asculta si tu inregistrarea – click aici!

Chiar daca nu se recomanda in general expunerea urechilor la sunete puternice sau muzica la volum foarte mare, inregistrarea motocicletei e fain sa o dai la un volum la care vibreaza podeaua, canapeaua, biroul, etc, sa simi vibratiile ca si cum ai fi langa motocicleta chiar daca uneori trebuie sa iti imaginezi cam cum ar fi.

Am intampinat niste probleme pe parcursul inregistrarii: microfonul condensator-electret avea si un zgomot de fond nedorit si strident, care s-a rezolvat printr-o improvizatie – am conectat inca un fir de la carcasa lui de metal la mufa ce intra in placa de sunet, probabil ca undeva nu face masa cum trebuie si apar perturbatii.

O alta problema a fost ca ploua afara si nu am putut sa inregistrez motocicleta in miscare, cum pleaca de pe loc, si “se pierde” in departare, sau cum vine si se opreste aproape.

Un cadru mai bun, sau cum vad eu o inregistrare si mai buna ar fi urmatorul:

Inregistrarea cu doua microfoane dinamice identice si inca doua microfoane condensator cu Phantom Power simultan, avand 4 canale de inregistrare, pentru a putea prinde detaliile si pe sunetele acute si pe cele puternice, apoi la prelucrare mixarea celor dinamice cu celele condensator (respectand canalul stanga sau dreapta, nu amestecandu-le) pentru a iesi un nivel fara distorsiuni, microfoanele condensator fiind mai sensibile.

Daca ai inregistrat ceva similar, trimite-mi un link, sunt curios sa ascult!

Daca vrei sa faci astfel de inregistrari dar intampini probleme, pot incerca sa te ajut.

Te poti inregistra la buletinul informativ (newsletter) completand formularul din dreapta acestei pagini, pentru a primi e-mail de fiecare data cand postez un nou articol despre inregistrari audio, iar daca ai o parere sau recomandare, lasa-mi un comentariu mai jos. Iti multumesc ca ma citesti!

Suna bine! Suna tot mai bine!

Cu drag,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Boxe pentru acasa

Bine te-am (re)gasit pe inregistrariaudio.ro!

Daca in articolul de data trecuta am tratat amplificatorul audio, acum vin cu un mini-ghid pentru o pereche de boxe ce pot fi conectate la amplificator pentru a asculta muzica. Acesta te ajuta si daca vrei sa achizitionezi o pereche de boxe, si daca ai deja una si vrei sa o valorifici mai mult decat pana acum.

Boxe  este termenul mai comun pentru Incinte Acustice. Incintele acustice sunt cutii de lemn (sau alte materiale) special construite pentru a imbunatatii proprietatile acustice ale difuzoarelor pe care le sustin. Acestea pot avea unul sau mai multe difuzoare. Cele pentru ascultat muzica acasa au in general doua trei sau patru difuzoare.

Pioneer-S-Z72-audio-boxe-speaker-system-stereo-vintage

Cele mai multe incinte acustice care au doua sau mai multe difuzoare, au unul sau mai multe filtre – circuite electronice ce filtreaza plaje diferite de frecvente, si “impart” frecventele inalte, medii si joase, la difuzoarele aferente, pentru o redare mai buna a spectrului audio. O boxa ce are doua difuzoare si un filtru, spunem ca este o boxa pe doua cai, sau incinta acustica pe doua cai. Numarul de difuzoare nu intotdeauna coincide cu numarul de cai, pot fi si boxe cu trei difuzoare si doua cai, daca exista un singur filtu care imparte plaja de frecvente in doua si nu in trei (o parte pentru un difuzor, si alta pentru celalalte doua  ce primesc exact acelasi semnal, fara nici un alt fltru).

Unele incinte acustice sunt inchise, altele au un port de bass reflex. Cele cu bass reflex au un port prin care circula aerul, si interiorul cutiei comunica cu exteriorul. Cele inchise nu au acel port, aerul se comprima in interior. Ca sunet, diferenta intre cele doua variante este felul cum suna frecventele joase. Preferintele pentru o varianta constructiva sau alta, difera de la individ la individ, si e bine sa alegi intre variante cu urechea, nu cu datele tehnice in fata sau dupa ce zice “lumea”, fiind o alegere subiectiva.

Pentru aparatura Hi-Fi de acasa ai posibilitatea sa alegi intre boxe de podea (standfloor) sau boxe de raft (bookshelf), fiecare cu avantajele si dezavantajele sale insa nu intru aici in detalii. Daca ai de ales, pentru o camera mare alegi standfloor, iar pentru camere mai mici alegi bookshelf, ocupand spatiu mai putin, sunand totodata bine si suficient de tare pentru o camera mica.

Boxele au o caracteristica electronica numita impedanta, aceasta se masoara in ohmi (Ω) insa nu vreau sa intru in detalii de electronica despre acest subiect. Cele mai multe amplificatoare si boxe sunt de 8 sau 4 ohmi, si trebuie neaparat sa fii atent cum le conectezi intre ele. Mai exact:

Date thenice pe eticheta de pe spatele vboxeiBoxele trebuie sa aiba o impedanta cel putin la fel ca si amplificatorul. Ideal e sa fie la fel. Dar daca totusi este mai mare (sa zicem ca pui boxe de 8 ohmi la amplificator de 4 ohmi) nu se intampla nimic rau, ci va scadea putin puterea acelui amplificator cat timp este conectat la boxe cu impedanta mai mare decat are el. De aceea pe unele amplificatoare vei gasi ca suporta boxe de 4-8-16 ohmi, deci practic suporta 4, si ce este peste, este evident oricum.

Atentie! sa nu faci invers! Nu conecta niciodata boxe sau difuzoare cu impedanta mai mica decat valoarea minima acceptata de amplificator, pentru ca arzi amplificatorul. Boxele nu se ard (decat daca dai mult prea tare volumul, dar asta se intampla indiferent de impedanta) dar se arde amplificatorul. La volum mic pe termen scurt, nu se intampla nimic, defectarea amplificatorului nu se intampla instantaneu. Pe timp indelungat sau/si volum mare, se incalzeste etajul final de amplificare (circuitul electronic ce amplifica cel mai mult semnalul) si se arde. Se poate repara, schimband componentele arse. Eu cand am facut asa ceva, m-a costat 60 lei circuitul ars, si 3 ore de munca, si consider ca “am scapat ieftin” :). Nu recomand, mai bine pune boxe de impedanta potrivita.

Masurarea impedantei unei boxeDaca pe spatele boxelor nu ai eticheta pe care scrie impedanta, poti afla impedanta masurand cu un multimetru bornele boxei respectve, pe domeniul cel mai mic al masurarii rezistentei electrice, iti va arata o valoare apropiata de impedanta boxelor: in jur de 8, 4 sau 6, sau ce impedanta are boxa respectiva.  Din imaginea alaturata reiese ca boxele mele au 8 Ω fiecare.

La volum mare poti arde si difuzoarele, chiar daca pui impedanta potrivita. Dand mai tare ele la un moment dat vor distorsiona (se aude rau, cu baraituri), si daca asculti in continuare asa, in functie de cat de tare dai si cat de rau distorsioneaza, urmeaza arderea sau descentrarea bobinei din difuzor. Si asta se poate repara, desigur, insa pe alti bani. Pe mine ma deranjeaza sa ascult muzica ditorsionand difuzorul, asa ca oricat de tare dau, am grija sa se auda bine, curat. Daca totusi vrei sa dai mai tare la o petrecere, redu din joase si dai mai tare, insa regula se pastreaza: cand auzi distorsiuni (presupunand ca dai progresiv, nu brusc) reduci pana nu se mai aud – acela e nivelul maxim ca sa nu arzi difuzoarele.

Puterea boxelor – se masoara in W (Watt) insa este greu sa iti faci o referinta pentru ca producatorii deseori specifica un anumit fel de putere (sunt mai multe) la o anumita frecventa, iar tu cand asculti muzica, ceea ce inseamna o plaja variata de frecvente, sistemul audio raspunde diferit. Nu te ajuta cu nimic sa compari doua seturi de boxe pe care scrie puterea lor si sunt facute de firme diferite. Cel mai bine este sa asculti mai multe sisteme la cunostinte sau prin magazine, si apoi cand iti cumperi boxe, sa le asculti in prealabil, si daca suna destul de tare si destul de bine, si esti multumit, le cumperi. Sunt importante si datele tehnice, insa daca nu ai o fisa cu asa ceva, corecta si completa, mai bine sa nu te incurci. Daca insa vrei sa tii cont de fiecare detaliu, si sa achizitionezi boxe mai scumpe sa zicem, atunci este necesar sa studiezi toate datele tehnice, si sa intelegi toate procesele de natura electronica,  fizica, acustica, psiho-acustica, etc.,  aferente, si cu siguranta de comparatia boxelor prin auditie nu scapi, trebuie sa asculti boxele inainte sa le cumperi.

Pentru legarea boxelor la amplificator, e important sa legi firele corect. Adica plus la plus si minus la minus. Se intampla des sa nu stii care e unul sau altul, pentru ca daca pe amplificator gasesti scrise aceste date, pe boxe de multe ori nu gasesti si trebuie sa aflii.

Verificarea polaritatii unei boxe, cu o baterie AA (R6)

Este foarte simplu: iei o baterie sau acumlator de 1.5V (R6, R3, sau de oricare gasesti dar sa nu fie peste 1.5V de preferinta, si o conectezi la firele boxei, urmarind excursia difuzorului de joase: daca conectand bateria la firele boxei difuzorul de joase iese in afara, apoi cand iei contactul revine unde era, atunci firul care era la borna + a bateriei este plusul si se leaga la plusul de la amplificator, de obicei culoarea rosie pe borna amplificatorului, iar celalalt este minusul si se leaga la minusul amplificatorului, respectiv borna neagra corespunzatoare acelui canal de iesire. Daca legi invers ambele boxe, probabil nu iti vei da seama la auditie, insa daca una o legi corect si una gresit, se vor anula o mare parte din frecventele joase daca asculti intre cele doua boxe.

Boxele active, la care nu ai nevoie de amplificator separat pentru ca au ele integrat in cutie un amplificator propriu, proiectat special pentru acea incinta, le poti folosi in unele configuratii si pentru ascultat muzica. Acestea se folosesc cu precadere de catre instrumentisti, interpreti pe scena, DJ, cand se canta sau se mixeaza live, pentru a monitoriza in timp real sunetul (de aceea le si spune monitoare de scena), sau in studioul de inregistrari, in camera de control unde se monitorizeaza sunetul melodiei (sau materialului audio) in lucru (le zice monitoare de studio). Pe o boxa activa, pe langa alte reglaje si mufe diferite de intrare de semnal, ai un buton de volum, care in general il reglezi o data, si il lasi asa. Apoi controlezi volumul pentru ele din mixer sau din placa de sunet. Pentru acasa cel mai des se folosesc boxele pasive impreuna cu un amplificator separat.

Camera aranjare boxeAsezarea boxelor in incaperea de auditie nu se face la intamplare, calitatea sunetului si imaginea stereo fiind date direct de asezarea boxelor. Forma geometrica a camerei, gradul ei de absorbtie sau reflexie a sunetului, asezarea boxelor in camera, influenteaza in mare masura sunetul. In general se aseaza pe stative special amenajate, la acelasi nivel fata de podea, astfel incat difuzoarele de inalte sa fie in dreptul urechilor celui care face auditia. Iar ca locatie in camera, merita incercate mai multe variante pana esti multumit cu ce auzi. Sau, in camera goala intai asezi boxele, si apoi in functie de asta pui mobila. Daca stai mult la calculator si asculti muzica, le asezi incat sa fii intre ele cand esti pe scaun, sau daca amenajezi un loc pentru auditii, un fotoliu confortabil plasat intre cele doua boxe, formand un triunghi echilateral avand colturile cele doua boxe si fotoliul pentru auditii. Distanta la care sa asezi fotoliul fata de boxe este undeva intre 2 si 4 metri, in functie de posibilitati, cauti punctul unde suna cel mai bine muzica.

Pentru o auditie buna, nu lasa alte obiecte intre boxe si locul de auditie, evita colturile camerei, evita camerele de forma cubica sau apropiata acestei forme (stiu… asta e foarte greu). La petreceri la care se danseaza, cu prietenii, acasa in camera sau in curte, pune boxele mai sus decat urechile participantilor, se va auzi mai bine. Nu vreau sa recomand  o anume marca de boxe, cel mai bine ar fi daca le poti asculta si sa alegi cu urechea. Acesta a fost un scurt ghid despre alegerea unei perechi de boxe. Cu cat sunt mai scumpe, sunt mai bune, insa nu totdeauna, sau cel putin de multe ori nu are sens sa platesti dublu pentru putin mai bine.

Daca cumperi boxe la mana a doua, ai mai putin de ales, sau cauti un anume model de boxe daca te-ai informat sau/si l-ai auzit la cineva si il vrei si tu. E bine sa te uiti la membrana difuzoarelor, inclusiv cea de pe margine, de suspensie, sa nu fie imbatranita, rupta, coapta, etc. Difuzoarele sa functioneze bine fara distorsiuni, sa nu fie unele arse, adica sa verifici daca functioneaza toate difuzoarele din boxe. Daca ai amplificatorul deja, sa tii cont de impedanta. In general cele de 8 ohmi se potrivesc la marea majoritate a amplificatoarelor. Sa te informezi de la cel care le vinde si sa si verifici ca difuzoarele sunt cele originale, sau daca nu, sa cumperi boxele in cunostinta de cauza.

Conectarea boxelor in functie de putere (adaugire ulterioara la articolul initial)

Puterea boxelor in acest context al compatibilitatii conectarii cu amplificatorul, nu prezinta importanta. De ce? Daca tii cont de impedante cum am scris in articol, este irelevant ce putere au boxele, cu conditia sa respecti ce am scris in articol, adica sa asculti muzica la un volum la care nu distorsioneaza difuzorul. Daca condita impedantelor si conditia distorsiunilor este ideplinita, nu se arde nimic.

Daca ai amplificator de 80W si pui boxa sau difuzor de 30W dar impedanta corecta, acea boxa sau difuzor, se poate arde daca asculti atat de tare incat distorsioneaza difuzorul. Altfel nu. Mentionez ca este posibil ca un difuzor sa distorsioneze si sa nu il auzi, cum se poate intampla daca folosesti un subwoofer, pentru ca daca joasele sunt la volum mare, se poate ca sunetul pe joase sa fie saturat in locul unde asculti, caz in care poate nu mai auzi difuzorul daca distorsioneaza sau nu.

Asadar, chiar daca amplificatorul POATE sa dea 80W, tu il folosesti doar pana la pragul de distorsiune al difuzorului de 30W, deci nu il vei putea folosi la maxim, insa va suna bine, pentru ca amplificatorul va lucra in acest caz lejer, “la relanti” ca sa zic asa.

Exista posibilitatea, insa ca si atunci cand conectezi un amplificator de 50W la un difuzor de 100W sa arzi difuzorul chiar daca respecti impedanta, pe acelasi principiu al distorsiunilor.

Daca dai foarte tare, apar distorsiuni in semnal, si le vei auzi, de aceea insist ca se poate arde daca apar distorsiuni, pentru ca la volum mare semnalul devine distorsionat (depinde si de calitatea amplificatorului acest aspect) si va distorsiona si difuzorul, care se va arde.

Semnal dreptunghuilar dinti de fierastrau inregistrari audioLa acel volum, distoriunile se pot manifesta prin deteriorarea semnalului pe alocuri in semnal dreptunghuilar, dinti de fierastrau sau ceva asemanator, caz in care mecanica difuzorului nu permite trecerea instantanee, si repetata, dintr-o stare in alta, ceea ce il poate arde, chiar daca el e mult mai puternic decat amplificatorul.

Scrie-mi mai jos ce boxe ti-ai luat, sau cu ce probleme te confrunti. Daca ti-a placut acest articol, te rog da-i un share pe Facebook sau Google+, poate sunt si altii interesati sa il citeasca, iar daca ai o parere sau recomandare, lasa-mi un comentariu mai jos. Iti multumesc ca ma citesti!

Suna bine! Suna tot mai bine!

Cu drag,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Amplificator pentru acasa

Ti-am pregatit un scurt ghid pentru alegerea unui amplificator stereo pe doua canale pentru acasa; foloseste-ti amplificatorul la capacitate maxima (in sensul de toate facilitatile, nu volum maxim), si bucura-te de muzica la o calitate peste media calitatii aparatelor folosite de majoritatea oamenilor.

Amplificatorul audio (sau statia de amplificare) este aparatul electronic de care ai nevoie pentru a amplifica semnalul dintr-o sursa audio (PC, tableta, laptop, mp3, CD, Blu Ray, DVD, SACD, MiniDisc – player, pickup, magnetofon, radio, telefon, televizor, DAT, sau orice alta sursa de muzica folosesti) pentru a se putea auzi in boxe. In functie cat de tare si bine vrei sa se auda, ai nevoie de un amplificator mai puternic si mai bun. De la cele integrate in boxele de calculator, la cele de casa, pana la cele profesionale de putere foarte mare, sunt amplificatoare care amplifica semnalul audio, muzica.

Amplificator-Pioneer-inregistrariAudio3Astazi in 2013 gasesc de cumparat amplificatoare pe doua canale bune in jur de 800 lei (Pioneer de exemplu). Se mai gasesc amplificatoare surround (5.1) de la 350 lei in sus, insa cele acceptabile din punctul meu de vedere ar fi de pe la 500 lei in sus, sau daca ar fi sa pastram nivelul calitatii celor pe doua canale de 800 lei, pe 6 canale ar fi evident mai scumpe.

Varianta ieftina (si buna) este subiectul acestui articol. Cauti un amplificator vechi pana in 150 lei, care sa fie functional, preferabil sa il probezi inainte sa dai banii. Poti gasi atat firme de renume (Pioneer, Sony, Maranz, Denon, Kenwood, Yamaha, Technics,  Teac, Onkyo, Harman Kardon, Sansui, Hitachi,  Philips, etc) cat si firme mai putin cunoscute (Emerson, Sherwood, Normende, Arcam, NAD, Dual, Rotel, EuroFunk, etc). unele dintre cele aparent necunoscute de fapt sunt foarte apreciate de mult timp de cei care sunt in domeniu, de audiofili si pasionati, insa eu zic ca publicul larg nu a auzit de ele asa cum a auzit de multe din cele ce le-am trecut pe lista de cunoscute.

Gasesti in ziare si pe internet la mica publicitate asemenea amplificatoare, sau chiar si in piata (ocico). Preturile variaza destul demult, insa poti gasi ceva bun in 150 lei. Nu recomand o anume marca, daca arata si functioneaza cum descriu aici in articol, ar trebui sa isi faca treaba.

E bine sa il probezi inainte si pe iesirea de boxe si de casti, verifici potentiometrele sa mearga bine, (daca fasaie cand invarti de ele nu-ti fa probleme ca poti da cu spray de contacte si se rezolva), butoanele sa fucntioneze, si pe cat posibil sa arate bine. Un amplificator vechi dar functional, ar trebui sa te mai tina multi ani de acum inainte, mai ales daca il folosesti des si corespunzator – la cele nefolosite mai mult timp, se usuca condensatorii electrolitici si trebuie schimbati pentru a functiona. Nu are motoare inauntru, nu are piese de uzura, daca merge bine, va merge bine in cele mai multe cazuri, mult timp.

Un aspect important, dupa care iti dai seama de vechimea amplificatorului, este panoul din spate unde are mufele de intrare si iesire: daca are multe mufe RCA, si cele de boxe sunt de tipul in care introduci direct firul, si nu necesita mufe pe cablurile de boxe, atunci amplificatorul este potrivit ca varsta, calitate si functionare. Cele mai vechi au mufe DIN pe 5 pini in loc de RCA, si la boxe necesita neaparat mufe pe cablurile de boxe, acelea sunt mai vechi, insa pot fi functionale si te poti descurca si cu ele, insa neaparat sa mai negociezi la pret :).  (unele au si multe RCA, si o mufa DIN, acelea sunt OK ca generatie).

Amplificatoarele mai noi, au telecomanda, si cele mai multe din functii sunt disponibile din telecomanda, insa daca achizitionezi un asemenea amplificator la mana adoua, si nu are telecomanda sau nu functioneaza telecomanda, asigura-te ca functiile pe care ti le doresti (cele de baza) sunt disponibile si direct pe panoul frontal, fara a avea nevoie de telecomanda.

Iesiri BoxeCa iesire pentru boxe de cele mai multe ori gasesti iesiri pentru doua perechi de boxe, insa unele au doar pentru o singura pereche. Ca si intrari gasesti de cele mai multe ori: AUX, CD, TUNER, PHONO, TAPE1, TAPE2  si altele, astea sunt cele mai cunoscute, unele amplificatoare au doar o parte din aceste intrari. Ca iesiri, pe langa cele de boxe, ai una sau doua iesiri TAPE1 OUT, TAPE2 OUT, REC OUT, sau ceva similar, de unde poti lua semnal  de linie pentru a inregistra ce intra in amplificator, sau pentru a lega inca un amplificator la acelasi semnal. Pe intrarea de PHONO se foloseste pick-up cu doza electromagnetica, aceasta intrare spre deosebire de celalalte are un preamplificator special pentru pick-up, cu corectie, sau egalizare RIAA (Recording Industry Association of America). Celalalte intrari sunt intrari de linie si pot fi folosite oricare din ele cu orice echipament ce are iesire de linie.

Corectii de ton si balansIn general, ai la amplificator, corector de ton si balans: corectorul de ton amplifica sau atenueaza frecventele inalte sau joase, in general are doua butoane de care rotesti – amplificatoarele mai noi, digitale, au aceste optiuni in meniuri software. Butonul de balans regleaza daca volumul sa se auda egal in ambele boxe sau inegal pana la deloc in una si maxim in cealalta.

Iesire casti, selectie iesire A si BPe amplificatoarele cu iesiri pentru doua perechi de boxe gasesti un comutator sau butoane pentru a selecta daca vrei semnal doar pe iesirea A (prima pereche de boxe), iesirea B (a doua pereche de boxe), A+B (ambele iesiri de boxe) sau niciuna din iesiri – optiunea asta o folosesti cand vrei sa asculti doar in casti. Mentionez ca iesirea de casti este activa pe oricare din celalalte selectii (A, B, A+B), si nu se intrerup boxele cand bagi castile, adica sa fii atent(a) sa nu fii cu castile pe urechi, sa fie selectata prima pereche de boxe sa zicem, si tu sa asculti la volum mare, ca vor auzi si vecinii ce asculti tu chiar daca folosesti casti 🙂 .

Pe cele doua perechi de iesiri de boxe poti lega chiar si o singura pereche de boxe, (nu trebuie sa ai doua perechi legate neaparat) ori pe A, ori pe B, nu are importanta. Este important sa tii cont de impedanta scrisa pe echipamente cand faci conexiunile, sa nu pui boxe cu impedanta mai mica decat scrie pe amplificator, pentru ca se poate defecta amplificatorul. La volum mic, timp scurt, nu se intampla nimic, dar la volum mare sau/si pe termen lung etajul final de amplificare (circuitul de amplificare din aparat) se incalzeste si se arde.

Puterea unui amplificator de cele mai multe ori nu o vei gasi scrisa pe panoul sau din spate, sau pe el in general. Daca ai, sau gasesti un amplificator ce seamana descrierii de mai sus, poti sta linistit ca este suficient de puternic pentru orice boxe de camera; sigur daca e mai puternic poti obtine mai mult de la el, insa acum vrem un sistem ieftin, trebuie sa ne incadram intr-o suma de bani si sa sune si bine si suficient de tare. Acest “suficient de tare” inseamna de fapt ca daca vrei sa deranjezi vecinii intr-un bloc e suficient sa dai volumul la 1/3 din maxim, si sigur vor putea si ei sa asculte muzica ta 🙂 . Ai grija cu orarul de liniste al scarii sa nu ai probleme cu ei, totusi.

Ceas-Records

In loc de 1/3 din puterea maxima, mai spunem ca dam volumul la “ora 10:30”. Asta inseamna ca privind butonul (rotund! – sunt amplificatoare care au volumul liniar, nu rotesti de el ci tragi cu degetul in lateral sau sus-jos, si nu pot fi date ca exemple aici) de volum, daca am suprapune un ceas cu tagare imaginar, cu centrul peste centrul butonului, linia care indica volumul pleaca de la minim – ora 7 sa zicem, si se termina in dreapta la maxim – ora 17. Deci ora 9 de exemplu va insemna volumul cu indicatorul spre stanga, orizontal. Deci, 1/3 din volum va insemna undeva pe la ora 10:30. Iar daca te intreaba cineva la cat ai dat volumul, citesti pe butonul de volum: daca indicatorul ar fi tagara mica de la un ceas, ce ora ar indica acesta? (aproximeaza fara sa stii exact unde ar fi minutarul, tagara mare).

Scrie-mi mai jos ce amplificator ti-ai luat, sau cu ce probleme te confrunti. Daca ti-a placut acest articol, te rog da-i un share pe Facebook sau Google+, poate sunt si altii interesati sa il citeasca, iar daca ai o parere sau recomandare, lasa-mi un comentariu mai jos. Iti multumesc ca ma citesti!

Este pe Facebook grupul Vintage Audio Romania pe care sunt multi pasionati si acolo poti intreba detalii despre astfel de sisteme, poti vedea multe poze cu scule vintage, si poti cere informatii membrilor de pe grup care au experienta pe anumite subiecte conexe.

Cu drag,

Armin Fatol

PS:

  • Nu arunca electronice la gunoi, acestea se pot recicla.
  • Cumpara discurile originale, vei avea o satisfactie mai mare ascultand muzica!

Imbunatateste inregistrarile audio facute pe PC, salveaza-le in format mp3 sau wav

Salut!

Armin de la inregistrariaudio.ro sunt. Ai vazut in articolul precedent cum salvezi inregistrari vechi in format mp3 sau wav, iar acum iti voi arata cum sa faci pentru a imbunatati acea inregistrare, sa ii faci cateva finisaje sa sune mai bine si apoi sa o salvezi definitiv, pentru a fi ascultata.

Odata ce ai pe PC in softul de editare intregul material inregistrat de pe o caseta, banda de magnetofon, disc de vinyl pentru pick-up, sau orice alta sursa, este recomandabil sa il salvezi in format wav undeva pe HDD (sau SSD), pentru ca daca nu ai o sursa de curent neintreruptibila, la cea mai mica pana de curent pierzi toata inregistrarea si trebuie sa o iei de la inceput, si cum o caseta sau un disc sau banda de magnetofon are intre 30 de minute si cateva ore, nu vrei sa pierzi timpul degeaba.

Salvezi wav si nu mp3 deocamdata, pentru ca formatul mp3 este un format de compresie cu pierderi de calitate, si cel putin pana in faza finala a editarii materialului e bine sa ramana cat mai calitativ. Iar in final, in functie de ce vrei sa faci cu el, il salvezi mp3 sau wav, sau chiar si alte formate audio. Daca vrei sa il faci CD Audio (citibil de catre toate CD-Playerele si unitatile optice, inclusiv cele vechi), salvezi wav pentru a mentine calitatea, iar mp3 folosesti atunci cand vrei sa ocupe mai putin spatiu din capacitatea mediului de stocare, fie el HDD, SSD, stick, card, etc., insa despre asta intr-un alt articol.

Daca ai inregistrat spre exemplu o caseta cu vocea ta de cand erai mic (am si eu asa o inregistrare de pe banda de magnetofon, si ma pot auzi cum vorbeam de la cateva luni la cativa ani), ceea ce este o inregistrare continua, ce nu necesita despartirea pe piese, cum e in cazul muzicii, nu este mult de lucru si o ai in format mp3. Tot ce trebuie sa faci este sa decupezi secundele de “liniste” de la capete, avand grija sa lasi cel putin o secunda totusi sa nu inceapa “ca din topor”, dupa care la capete, deci si la  inceput si sfarsit, se aplica un efect de “fade”, este acel efect in care automat creste volumul treptat de la zero la maxim la inceputul unei inregistrari, sau scade volumul treptat pana la zero cand este gata pasajul inregistrat (care repet: poate fi muzica, voci, sau zgomote, sunete inregistrate, orice).  Si melodiile care incep brusc tare au un mic efect “fade” inainte, insa nu se aude cu urechea. Acestea au o pauza de 0,5 – 1,0 secunde, in care se aude zgomotul de fond, iar aplicand acest efect, nu supara la ureche.

Pentru asta, in Adobe Audition 1.5 selectezi portiunea de “liniste” de la inceput si de la final in care nu ai semnal util in inregistrare,  cu cursorul, si apesi “delete”. Materialul in faza asta poate sa fie complet, insa pentru ca la inregistrare ai reglat nivelul semnalului astfel incat sa nu bata pe rosu, sa nu treaca de maximul scarii de masurare, poti vedea aproximativ pe grafic punctul sau melodia in care semnalul este cel mai tare inregistrat. Acel punct sau melodie poate sa fie la distanta de cativa decibeli pana la maximul admis – pe un mediu de stocare, exista un maxim al semnalului de inregistrare, peste care semnalul intra in distorsiuni. Pentru a obtine o calitate buna a inregistrarii, normalizam inregistrarea, adica ii ridicam volumul constant pe toata durata (amplificam intregul material cu aceeasi valoare), cu diferenta intre punctul maxim atins de inregistrare, si punctul maxim admis de mediul de inregistrare.  Daca la mai multe inregistrari Setari Normalizare in Adobe Auditionpe rand aplici acesta actiune, vei vedea cu siguranta diferentele si vei intelege de ce daca faci asa este mai bine decat daca nu normalizezi inregistrarea. Din meniu alegi Effects->Amplitude->Normalize… si faci setarile ca in figura alaturata dupa care apesi OK. In functie de cat de lunga este inregistrarea si puterea PC-ului, dureaza ceva timp aplicarea efectului. Atentie sa nu fie selectata nici o portiune de amterial, caz in care selecteaza softul tot, sau sa selectezi tot materialul  – daca selectezi o portiune doar, efectul va fi aplicat doar pe portiunea selectata.

Apoi selectezi portiunea pe care vrei sa aplici efectul de “fade” (sa  zicem 0,5 secunde inainte de inceperea materialului util), iar daca ai taiat bine fisierul la pasul trecut, acum selectezi acea jumatate de secunda dintre inceputul semnalului util unde incepe materialul ce l-ai inregistrat, si inceputul graficului fisierului inregistrat, (ai precizie mai mare daca faci selectia inspre marginea graficului fisierului) ar trebui sa ai cam acea jumatate de secunda, dupa care ai in meniu Favorites->Fade InFade In

Similar faci si pentru finalul fisierului, insa poti selecta chiar 1-2-5 secunde, in functie de cum se termina inregistrarea, insa de data asta selectezi Favorites->Fade out, cheia este sa testezi, iar daca nu iti place cum suna poti apasa Edit->Undo Envelope (ctrl+z) si refaci pana suna bine.

Atentie!: Adobe Audition 1.5 este setat sa tina minte implicit 5 miscari, adica poti da doar 5 pasi inapoi daca gresesti ceva, insa poti seta aceasta optiune la 99 de pasi, de la meniul Options->Settings->tab-ul System, ai in partea de jos a ferestrei Undo este trecut 5, treci 99, sau 999, cat doresti. Pentru fiecare pas softul face cate o copie a materialului cu care lucrezi, pastrand-o in fisierele temporare, deci pentru mai multi pasi este nevoie de spatiu mai mare pe mediul de stocare.

Dupa acesta scurta procesare, poti salva materialul, preferabil in format wav daca vrei sa faci un CD Audio cu el (trebuie sa aiba pana in 80 de minute pentru asta), sau mp3 daca vrei sa il pui pe un mediu de unde sa il asculti asa din mp3. Pentru formatul wav alegi din meniu File->Save As… , alegi locul unde vrei sa il salvezi pe PC, apoi ii dai un nume in campul urmator (File name) iar in campul de jos (Save as type:) alegi Windows PCM (*.wav) si dai Save. Pentru formatul mp3 faci aceeasi pasi, doar ca in loc de Windows PCM (*.wav) alegi mp3PRO (FhG)(*.mp3) apoi nu dai inca save, ci apesi pe butonul Options din aceeasi fereastra. Se deschide o noua fereastra, unde poti alege daca vrei ca fisierul rezultat sa fie mai putin comprimat si mai calitativ, sau mai mult comprimat si mai putin calitativ. Alege 192kbps, 44100 Hz, Stereo (14.7:1) iar apoi apasa pe butonul Advanced, debifeaza Allow Mid-side Joint Stereo precum si Allow Intensity joint Stereo. Recomand sa folosesti intotdeauna din acea lista doar ce este cu 44100 Hz (sau sa schimbi doar daca stii ce faci, pentru a nu avea probleme de compatibilitate pe alte sisteme de redat formatul mp3), iar calitatea sa porneasca de la 192 kbps, peste care doar o ureche mai educata poate simti diferentele de calitate, insa in ziua de azi cum spatiu de stocare este suficient, eu aleg intotdeauna maxim, adica 320 kbps, ceea ce duce la o calitate mai mare si fisierul ocupa ceva mai mult, insa nu ma deranjeaza, dar un minim de 192 kbps isi face bine treaba. Daca ai facut totul OK, vei avea o fereastra care arata cam ca imaginea alaturata, si atunci poti da OK apoi Save.

stari-stereo-mp3-inregistrari-audition

Felicitari! Ai inregistrat cu succes primul tau material audio pe PC!!

Poti acum sa mergi unde l-ai salvat si in cele mai multe cazuri cu un dublu click pe el, se va deschide softul pentru redat fisiere audio (Winamp, AIMP3, Windows Media player, etc) si vei putea asculta inregistrarea.

Scrie-mi mai jos ce ai reusit, ce nu ai reusit si cu ce probleme te confrunti. Daca ti-a placut acest articol, te rog da-mi un share pe Facebook, iar daca ai o parere sau recomandare, lasa-mi un comentariu mai jos.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Cu drag,

Armin Fatol

Cum salvezi inregistrari vechi in format mp3

Salut! Armin de la inregistrariaudio.ro sunt.

Ti-amintesti ce inregistrari ai facut pe casete in urma cu ceva ani de zile, sau cum mergeai cu magnetofonul la un prieten pentru a inregistra cateva benzi cu selectii pentru petreceri cu prietenii (de exemplu)?

Sau poate ai inregistrat prin microfon cum cantai la chitara cand erai mai tanar si desi benzile sau casetele stau intr-un sertar, nu te poti bucura de materialele de pe ele pentru ca nu le ai mp3.

Sau poate ai un raft cu discuri de vinyl, ai si un pick-up dar nu le poti asculta pentru ca nu le ai pe calculator (sau chiar telefon, mp3-player, tableta, etc)?

 Invata in doar cativa pasi cum sa inregistrezi de pe orice sursa audio pe calculator, si sa te poti bucura din nou de inregistrarile vechi! Iti voi arata pas cu pas ce trebuie sa faci atat la pregatirea materialelor si sculelor audio, cat si conectarea cablurilor si lucrul cu calculatorul, pentru intregul proces.

1. Inregistrarea casetelor pe PC in format mp3

 Pasul 1. Sculele necesare

Ai nevoie de un casetofon – aici poti folosi orice casetofon care este in stare foarte buna de functionare si are cel putin o iesire de casti, insa este de preferat un casetofon deck cu iesire de linie, pentru o calitate ridicata. Cazul celei mai slabe calitati este un casetofon doar cu iesire de casca jack de 3.5mm, sau 6.3mm si o

Casetofon

placa de sunet onboard in PC (integrata in placa de baza) – are 3 sau mai multe mufe jack de 3.5mm dintre care una albastra – aceea este intrarea de linie din PC.

Cel mai calitativ caz pentru aplicatii acasa, este o placa de sunet externa sau interna cu intare de linie cu mufe RCA (se mai numesc cinch-uri) si un casetofon deck cu iesire pe acelati tip de mufe. Orice alta combinatie duce la o calitate intre cele doua, adica poti avea placa de sunet cu RCA si casetofon jack sau invers. In functie de dotari si pretentii se monteaza cablul aferent intre iesirea din casetofon si intrarea in PC. Cablurile si conexiunile arata ca in figura urmatoare, unul din cele 3 se potriveste in cele mai multe cazuri. Calitatea depinde mai ales de componenta cea mai slaba din lantul audio.

placa-de-sunet-onboard

Placa de sunet din PC este de o calitate slaba daca este integrata pe placa de baza, desi poate fi multumitoare pentru suficient de multi doritori sa inregistreze.

Un minim necesar de sistem PC as spune un Pentium II sau un AMD K6 la 250 MHz cu 32 MB RAM si HDD incapator pentru a avea loc de inregistrat in format wav tot materialul de inregistrat (cam 610 MB pentru o ora de inregistrare stereo pe doua canale la 16 biti / 44.1 MHz), placa de sunet cu cel putin o intrare de linie, sistem de operare Windows Xp – desi cam orice sistem de operare de la Windows 98 in sus isi face treaba. Probabil ca cei mai multi folosesc sisteme mai performante decat am scris aici, dar daca nu stii ce sistem ai, pune-l la treaba, si daca functioneaza, nu mai conteaza datele tehnice ale PC-ului 🙂 .

focusrite-saffire-6-usbPlaci de sunet mai bune sunt tot interne pe slot PCI sau externe pe USB sau FireWire. Pentru o calitate multumitoare pentru o inregistrare fara pretentii este suficienta placa integrata. Pentru cei care doresc calitate, se impune o placa de sunet mai performanta (deci mai scumpa). Cel mai bine este sa testezi cu ce ai la dispozitie apoi daca nu esti multumit, achizitionezi scule mai performante.

 Pasul 2. Pregatirea casetei:

Caseta ce urmeaza a fi inregistrata, se deruleaza cap-coada minim o data, pentru a dezlipi spirele unei role unele de altele (ele se lipesc in timp de la neutilizare – lucrul care se utilizeaza corespunzator are o durata mai mare de viata decat daca ar sta neutilizat), si pentru a se curata de o parte din praful adunat tin timp.

Pasul 3. Pregatirea casetofonului:

Trebuiesc sterse de praf componentele casetofonului care intra in contact cu banda. Pentru asta ai nevoie de un betisor de curatat urechile sau de un chibrit cu vata, si cateva picaturi de alcool tehnic sau medicinal (spirt).

Cel mai important dintre acestea este capul de redare, deoarece el trebuie sa citeasca banda cu acuratete.. Apoi se sterge si capul de stergere, pentru ca intai banda trece pe acesta si e posibil sa mute mizerie de pe el pe cel de redare, rola cabestan (rola aceea presoare de cauciuc) si axul pe care ea preseaza banda (langa ea este un ax argintiu de metal – casetofoanele cu auto-reverse au doua astfel de role).

casetofon-interior-cap-stergere-redare-inregistrare-cabestan-capstan

Ca buna practica, la unele casetofoane se poate sterge mai usor rola presoare daca se porneste casetofonul fara caseta, cu usita deschisa, si in timp ce se invarte se tine capatul cu vata al betisorului pe rola. La unele casetofoane acest procedeu nu functioneaza pentru ca “simte” daca are o caseta sau nu, si nu porneste fara, iar uneori si in acest caz se poate pacali daca se apasa o anumita parghie in lacasul casetei, insa nu recomand sa faceti asa ceva, decat daca stii ce faci – poti sa il defectezi. Click pe poza pentru a o mari.

Calitatea unei inregistrari mai depinde de inclinatia capului de redare pe banda; in mod normal axele capului ar trebui sa formeze unghiuri de 90 de grade cu axele benzii, adica intrefierul capului sa fie perpendicular cu directia de deplasare a benzii. Pentru ca la fiecare casetofon, desi se regleaza standard in fabrica inclinatia capului pe banda, acesta poate fi dereglat de la aceasta pozitie, el avand un surub accesibil din afara casetofonului la marea majoritate a casetofoanelor. Cu o surubelnita potrivita, poti roti stanga-dreapta de acel surub, nu prea mult, in timp ce banda merge, pentru a gasi punctul in care banda este redata cel mai bine – mai precis frecventele inalte suna cel mai clar. Acest lucru nu iti recomand sa il faci decat daca stii ce faci, este posibil altfel sa se defecteze casetofonul. Click pe figura de mai sus pentru a localiza surubul de care vorbesc. De obicei acesta este disponibil de afara cu usita inchisa la casetofon si caseta in interior, are usita un mic orificiu prin care se poate introduce o surubelnita subtire.

Pasul 4. Pregatirea calculatorului.

Poti folosi orice soft de editare audio care permite inregistrarea de pe intrarea de linie a placii de sunet. Daca nu ai deja instalat, trebuie instalat in prealabil. Exemple de astfel de softuri ar fi Adobe Audition, Cool Edit (care e de fapt o versiune mai veche a lui Adobe Audition), Sound Forge, iar cateva exemple din softurile gratuite care le poti folosi sunt Audacity, Kristal Audio Engine, Wavosaur Daca este cazul, trebuie sa setezi in soft, intrarea placii care vrei o folosesti. Am sa explic exact cum se face asta in Adobe Audition.

Pasul 5. Ultimele pregatiri de inregistrare.

Conectezi casetofonul la placa de sunet prin cablul aferent descris mai sus (una din cele trei variante).Cabluri

Cazul simplu e ca il pornesti si inregistreaza direct ce intra in intrarea de linie; daca nu se aude nimic, trebuie verificat nivelul volumului la iesirea din casetofon si in placa de sunet. Pentru a monitoriza inregistrarea, poti folosi boxe de calculator, casti, sau un sistem de sunet format din amplificator si boxe. Oricare dintre acestea le conectezi la iesirea aferenta a placii de sunet.

Daca pana aici ai facut toti pasii, ar trebui sa poti auzi o caseta in boxe sau castile conectate la calculator.

Melodiile sau inregistrarile in general, au pe o caseta portiuni in care se aud mai tare si altele mai incet. Alege o melodie sau portiune de inregistrare unde estimezi ca se aude cel mai tare, pe care o vei folosi ca un fel de etalon, in functie de ea vei regla nivelul de inregistrare pe calculator – daca e prea incet se va auzi mai rau, daca e prea tare va distorsiona in locurile unde depaseste un anumit nivel. Pune sa redea acea bucata, si regleaza nivelul de inregistrare cat mai aproape de capatul scarii de masurare, insa astfel ca “varfurile” materialului sa nu depaseasca sub nici o forma nivelul maxim – dupa inregistrare se mai pot face mici corectii daca semnalul este mai slab, insa locurile unde depaseste maxim sunt pierdute iremediabil, pentru acuratete se reia procesul de inregistrare. Deci cauta ca maximele sa ajunga undeva pana in -3dB, pentru a avea si o mica rezerva in caz ca vine o portiune scurta mai tare.

Deruleaza caseta la inceputul partii A, porneste din soft recorderul, dai drumul la caseta sa mearga normal, si inregistrarea incepe. La final se salveaza in formatul dorit, mp3 de exemplu, sau wav daca urmeaza a mai fi prelucrat, sau inregistrat pe un CD audio, etc

In articolul urmator vei invata ce sa faci cu inregistrarea facuta, cum sa o prelucrezi astfel incat sa sune cat mai bine cu un minim de efort, si apoi sa salvezi fiecare melodie sa material, in  format mp3

Secretele inregistrarii fidele:

  • cauta pe cat posibil sa reglezi volumul in cazul iesirii de casca din casetofon undeva la jumatate sau chiar peste jumatate, insa niciodata la maxim
  • regleaza nivelul inregistrarii la maxim -3dB pe scara de masurare a semnalului, vizibila in softul de editare, sa nu ajunga niciodata semnalul la capat, la zero sau peste

  • curata partile mecanice din casetofon ce intra in contact cu banda inclusiv cand intorci caseta pe fata B nu doar cand incepi inregistrarea, iar daca inregistrezi de pe mai multe casete, portiuni, cat mai des posibil.

  • nu umbla la scule in timp ce inregistreaza, lasa-le sa inregistreze – daca misti un cablu sau se intampla o intrerupere, trebuie sa reiei procesul de la inceput

Citeste si articolul urmator pentru a prelucra putin materialul inregistrat, si a-i da o forma finala pentru a putea fi ascultat.

Scrie-mi mai jos ce ai reusit, ce nu ai reusit si cu ce probleme te confrunti. Daca ti-a placut acest articol, te rog da-mi un share pe Facebook, iar daca ai o parere sau recomandare, lasa-mi un comentariu mai jos.

Suna bine! Suna tot mai bine!

Cu drag,

Armin Fatol