Efecte si presetari favorite in Adobe Audition

Editarea in Adobe Audition este in general foarte intuitiva, iar prin automatizarea unor efecte prin folosirea presetarilor favorite, plus scurtaturile din taste, editarea devine extrem de eficienta. Meniul pentru efecte si presetari favorite este deosebit de util cand folosesti pentru editare audio functii si procese repetitive. Poti crea in maxim 10 minute presetari favorite care apoi te ajuta sa scutesti mult din timpul total de editare.

Mie imi este extrem de util sa folosesc aceste presetari pentru ca se intampla sa editez multe fisiere inregistrate in acelasi mod, cu aceleasi scule de catre aceeasi persoana, si, desi feicare fisier are cumva particularitatile lui, o mare parte din setari si procese ce se aplica in timpul editarii, sunt repetitive.

Iar cand ai de editat peste 100 de fisiere pentru o carte audio (audio book), cu siguranta aceste presetari sunt foarte utile, cu ajutorul lor creste calitatea si scade timpul necesar editarii.

Am zis ca si calitatea creste. De ce? Pentru ca eu personal prefer sa las computerul sa faca lucrurile repetitive si precise, iar eu sa ma pot concentra mai usor la editarea efectiva, ca materialul sa ramana cursiv, fara pauze prea mari sau prea mici intre fraze sau cuvinte, sa elimin greselile si sunetele nedorite din material – lucru care solicita foarte mult atentia.

Asa ca am facut cateva teste sa vad de ce procese anume am nevoie pentru editare, si acele procese le-am automatizat prin adaugarea lor la meniul Favorites. Evident ca daca ai alte inregistrari facute in alta parte cu scule diferite, nu vei mai folosi presetarile create in mod particular pentru primele inregistrari, dar o mare parte din cele generale vor fi inca utile, si vestea buna este ca le poti si ajusta ulterior, sau le poti sterge si crea altele.

Ce gasesti in acest tutorial video de 10 minute:

  • cum sa creezi scurtaturi din taste pentru functiile sau efectele deja existente
  • cum sa adaugi la Favorites un efect nou, cu presetari diferite, facute de tine (am adaugat 3 feluri de Hard Limiter, EQ pentru eliminarea frecventelor sub 100 si ceva Hz, Channel Mixer pentru a copia automat informatia de pe un canal pe celalalt, conversia fisierului de la 96000KHz/24 bit la 44100Hz/16 bit)
  • cum sa creezi scurtaturi din taste pentru functiile sau efectele nou create
  • exemplu de procesari succesive cu ajutorul noilor presetari favorite
  • “marea automatizare” – cum sa faci o presetare favorita care sa cuprinda mai multe alte presetari favorite
  • exemplu de utilizarea a “marii automatizari” care cuprinde in ea alte presetari favorite, si procesarea rapida a fisierului apeland aceasta singura presetare.

Click pe video pentru a-l viziona:

Daca ti-a fost util acest tutorial, sau daca ai intrebari, lasa-mi un comentariu mai jos.

Armin

Coil noise, zgomot de fond si sursa de alimentare de la PC

Sursa de tensiune este un element foarte important in orice aparat electric sau electronic. Insa de mutle ori tindem sa o neglijam pentru ca daca o inlocuim cu una mai calitativa, nu obtinem rezultate in mod direct. Daca insa schimbi o interfata audio cu una mai buna sau un microfon cu unul mai bun, te bucuri de rezultate direct de la echipamentul schimbat. Adica avem tendinta de a acorda mai putina importanta unei surse de PC decat unui microfon de exemplu.

Mi-am schimbat sursa de tensiune de la computer si am constatat cateva diferente importante pe care vreau sa le expun in acest articol – o sa iti fie utile daca ai probleme cu zgomotul de fond la inregistrari, sau ai o sursa de tensiune galagioasa.

De cand am cumparat computerrul, desi stiam ca sursa de tensiune este importanta, am cam neglijat-o. Am zis ca provizoriu merge si cu una foarte ieftina. Si chiar a mers. Insa am constatat ca dupa cativa ani(!) am un zgomot de fond pe care inainte nu il aveam…parca. Iar cu siguranta nu aveam coil noise, sau cel putin era aproape neglijabil. Desi sursa de tensiune avea ventilator de 12cm (nu de 8) si era ceva mai silentioasa decat cele clasice ieftine cu ventilator de 8 cm, am ajuns sa aflu ca are coil noise – zgomot, sau tziuit generat de bobinele de pe placa electronica din ea. Se manifesta in mod special cand misti mouse-ul, se aude in boxe sau pe iesirea interfetei audio. Sau cand computerul lucreaza ceva material mai stresant pentru procesor si harddisk-uri sau procesor (procesare audio-video). Cred ca acest zgomot a aparut in timp pentru ca nu l-am sesizat mai demult.

Am schimbat sursa cu una mai buna si am rezolvat mai multe probleme, atat ca zgomot generat in exterior de ventilator – sa zicem ca aici schimbarea nu este imensa, dar conteaza – cat si ca zgomot de fond pe inregistrari, ceea ce conteaza enorm, ca doar cu asta ne ocupam!

Sursa noua nu este o sursa MULT mai scumpa si cu pretentii mari de performanta, ci este doar una ceva mai scumpa si mai buna. Nu are toate protectile din lume si noile standarde, insa deocamdata e ok, este o imbunatatire pe partea de inregistrari audio.

Sursa veche: Delux DLP-38A 500W – 60 lei prin 2011 parca. Ventilator de 12 cm.

sursa-de-tensiune-delux_38a-pc-coil-noise-zgomort-de-fond

Sursa noua:  Techsolo STP-650 650W usor peste 100 lei in 2016.

sursa-de-tensiune-pc-coil-noise-zgomort-de-fond-650w-inregistrari-audio

Ce e fain la acest Techsolo este ca are ventilator de 14 cm si abia daca se aude cum se invarte. Se aud alte ventilatoare de pe sistem mai tare decat cel din sursa. Dar problema mea era la inregistrari in mod special, si la redari audio, acolo am vrut sa scap de zgomot de fond si de coil noise.

O sursa de tensiune buna, pentru computerul din studio, face ca multe lucruri sa fie la locul lor, sa ai un zgomot de fond redus, atat in exteriorul PC-ului cat si pe inregistrarile audio. Este util sa folosesti o sursa mult mai puternica decat ar fi nevoie pentru computerul tau, pentru ca ea sa mearga lejer, la “relanti”, astfel reducand zgomotul la minim. Un ventilator cu diametru mare (14 cm) este mai silentios pentru ca are aceeasi eficienta ca si unul mai mic la turatie mai mare, insa turatia mare creaza zgomot. O sursa fara ventilator, cu racire pasiva, ar fi o idee si mai buna, insa si pretul creste.

Aceasta sursa de care vorbesc nu este una de top, este doar mai buna decat ce aveam, iar pe langa avantajele audio, are si 6 mufe de alimentare SATA (la mine 5 din ele sutn ocupate deja!), 3 molex, cabluri lungi utile pentru un bun management al cablurilor in PC, etc.

Vezi mai jos un video in care poti si asculta diferentele dintre cele doua surse de tensiune. Am inregistrat computerul cu totul inainte si dupa, de la aproximativ 20 cm, cu un recorder TASCAM DR-40, sursele de tensiune separat de computer pornite pe rand (se pot porni independent de placa de baza, unind firul verde de pe mufa mare ATX 20+4 Pin cu unul negru de pe aceeasi mufa, eventual folosind o agrafa de birou sau alt fir conductor – atentie sa nu atingi alte fire pentru ca poti strica sursa!), inregistrare mers in gol fara nimic conectat la interfata audio Focusrite Saffire 6 USB, apoi inregistrare in gol cu un microfon condensator Audio-Technica AT2035 reglat cu nivelul de inregistrare pentru a inregistra voce.

Multumesc ca ma urmaresti, atentie la zgomotul de fond pe inregistrari audio! 😉

Armin

Tutoriale Cubase 8.5 – cum sa compui in Cubase

Cubase. Da, celebrul DAW produs de Steinberg, dezvoltatorii tehnologiilor VST, ASIO (si altele), ce le folosim in studio pentru productie audio, compozitii, inregistrari, mixaje, editari audio, podcast-uri, voice-over,  si multe altele. Ajuns la versiunea 8.5, Cubase ne ofera un sistem complet de productie audio, cu instrumente virtuale pentru marea majoritate a genurilor muzicale. Poti crea aproape orice fel de muzica iti vine in minte, doar cu instrumentele virtuale ce vin in Cubase. Asta chiar si la versiunile mai vechi, insa in versiunea 8.5 totul este mai bine organizat, instrumente virtuale si efecte foarte performante, fluxul de lucru optimizat, multe elemente noi sau mult imbunatatite, etc.

In acest video de mai jos iti arat cum sa compui o piesa de la zero in Cubase, folosind exclusiv instrumente virtuale ce vin in Cubase. Sper sa fie sursa de inspiratie pentru tine – asta inseamna ca poti folosi si alt software de tip DAW pentru a compune in mod similar alte piese, si mai inseamna ca poti compune orice iti vine in minte, in acest video fiind doar exemple simple pentru a intelege conceptul, ideea, urmand ca in practica sa aplici dupa cum iti vine tie muza :).

Tutorial compozitie Cubase instrumente virtuale acustice

Cred ca pentru multi oameni care doresc sa inregistreze, sa isi creeze propriile lor negative pe care sa inregistreze si voce, pare un pic complex/complicat de utilizat un astfel de soft fara o mica pregatire inainte. Asa ca incercam sa facem lumina pe acest segment :).

Mi-amintesc si eu cand invatam Cubase la inceput, desi mi-a explicat un prieten cum functioneaza, nu am retinut mare lucru si mi s-a parut  fain dar cam complicat. Ei bine… nu este complicat, e doar fain! Si complex poate deveni, dar asta depinde ce vrei sa faci.

Un foarte bun exercitiu consider ca este implementarea in mod practic a exact ceea ce vezi in clipul video, iar in timp ce faci exact ca in video sau dupa ce vizionezi si faci, cred ca o sa iti vina inspiratia pentru o melodie diferita, compusa de tine dupa cum o simti tu.

Am ales un ritm simplu pentru inceput, 4 acorduri pe 4 masuri, am folosit instrumente acustice virtuale ce se gasesc direct in Cubase. In acest video inveti sa folosesti instrumente virtuale in Cubase, doar cu mouse-ul, fara a fi nevoie obligatoriu de controler MIDI. Chiar daca folosesti alt DAW, imi doresc ca acest video sa te inspire pentru a crea muzica in orice alt soft DAW, folosind ideile de aici si dezvoltandu-le dupa cum simti tu muzica.

In materialele video ce urmeaza:
– completam orchestratia
– stabilim structura melodiei
– finisam compozitia
– facem mixajul
– cream o versiune noua a piesei prin editare

Cand acestea vor fi gata, pregatesc ceva fain pentru tine dar am sa las sa fie surpriza 😉

Click aici pentru materialul video!

Lasa-mi un comentariu mai jos daca ai vazut acest video, ma intereseaza ce probleme intampini in Cubase, ce reusite ai in Cubase, daca functioneaza la tine aceste idei/concepte in alte softuri de tip DAW, si ce as putea sa fac eu mai bine pentru a te ajuta cu aceste tutoriale video.

Cu prietenie,
Armin

Adobe Audition – elemente de baza

Tutorial Adobe Audition. Adobe Audition este un software de tip DAW cu ajutorul caruia se realizeaza editari audio, spoturi publicitare, coloane sonore pentru film, voiceover, audibook, si multe altele. Are ca stramos Cool Edit Pro, care a fost cumparat de Adobe in 2003, iar versiunea Adobe Audition 1.5 a fost un mare salt inainte, o versiune de referinta, aducand multe imbunatatiri.

Este un soft de editare foarte puternic, intuitiv, stabil, ce ofera multe unelte de lucru excelente. Se poate folosi si pentru inregistrari multicanal, mixaje, masterizari, eliminarea sau diminuarea zgomotului de fond, orice alt fel de productie audio.

Ai mai jos o serie de 5 materiale video scurte, care sa te ajute sa faci primele inregistrari in Audition. Daca esti deja “veteran” in editari audio, probabil ca aceasta serie nu este pentru tine, pentru ca ai nevoie de lucruri mai avansate. Insa daca acum esti la inceput si vrei sa inveti sa il configurezi si sa faci primele inregistrari in Adobe Audition, aceste 5 episoade te vor ajuta sa intri in “lumea editarilor audio” cu Audition.

Ce poti invata din aceste 5 materiale video:

  1. setarea intrarilor si iesirilor audio (conectarea la interfata audio)
  2. maparea canalelor audio
  3. cum sa deschizi fisiere audio
  4. cum sa inregistrezi intr-un fisier nou
  5. cum sa inregistrezi in vizualizarea multitrack
  6. editarea fisierelor audio
    1. amplitudine
    2. normalizare
    3. fade in & fade out
    4. copy, paste, cut, delete (copiere, lipire, decupare, stergere)
  7. editare in vizualizarea multitrack
    1. importare fisiere
    2. copy, paste, cut, delete (copiere, lipire, decupare, stergere)
    3. fade in & fade out
    4. exportare fisiere  – export mixajul complet
  8. aplicare efecte in mod destructiv, pentru fisiere individuale
  9. aplicare efecte in mod non-destructiv, in vizualizarea multitrack
  10. export mix final cu efecte

Acestea sunt elementele de baza, foarte utile pentru cei care incep sa editeze audio.

In caz ca nu vrei sa vezi toata seria, iti las link-uri individuale pentru fiecare din cele 5 mini-episoade:

  1. Setarea intrarilor si iesirilor audio
  2. Inregistreaza si deschide fisiere audio
  3. Editarea fisierelor audio
  4. Editare audio multitrack
  5. Efecte pe voce si inregistrari audio

Lasa-mi un feedback mai jos, vreau sa stiu daca pot imbunatati ceea ce fac.

Cu drag,
Armin

7 ponturi pentru egalizare eficienta (EQ)

Cum nu exista o reteta unica pentru egalizarea unui anume instrument sau a unei voci, la fel si aceste ponturi pot sa nu fie valabile la tine. Aceste idei nu sunt unicele de care trebuie sa tii cont cand faci egalizare, dar te ajuta sa te canalizezi pe ceea ce este important. Nu le lua direct “de bune”, te invit sa le testezi in practica, la tine in mix. Testeaza, si pastreaza doar ce ti se potriveste si te ajuta.

1. Motivul pt care faci EQ

Cunoaste intotdeauna motivul pentru care faci egalizare. Egalizarea nu trebuie facuta pentru ca “da bine” sau ca “asa trebuie”, si nu trebuie sa iti pui problema ca mixul tau suna bine dar nu prea are egalizare. Ideea e sa sune bine! Lasa egalizarea! 😉

Asadar motive pentru egalizare sunt cand ceva nu suna bine, sau vrei sa faci loc in mix unui instrument anume, sau cand unele instrumente contin frecvente care doar umple spectrul insa sunt inutile in mix – cum de exemplu ar fi unele voci, care sunt destul de inalte incat sa nu coboare sa zicem sub 100 Hz, insa inregistrarea acelei voci contine sunet, zgomot de fond, “gunoaie”, in acel spectru, sub 100 Hz.

Acelui canal, fie ii tai ce este sub 100 Hz printr-un filtru trece-sus, fie nu ii tai acea banda de frecvente, se aude la fel. Dar daca ai lasa inregistrarea nefiltrata, acele “gunoaie” mici din inregistrare, ce sunt sub 100 Hz, adauga volum, energie, la mixul intreg, si poate deranja alte instrumente a caror timbru sonor coboara sub 100 Hz.

Daca tai acea banda de frecvente pe canalul de voce, ramane in mix mai mult loc pentru instrumentele care folosesc acea banda. Daca ai 8 canale de voce plus alte instrumente care nu coboara asa de jos in spectrul audio, toate acele canale se insumeaza, si vor genera si mai multa energie inutila pe partea de frecvente de sub 100 Hz. Kick-bass-ul si chitara bass sigur coboara sub 100Hz si ele se vor mixa cu sunetele inutile de pe celalalte canale. Daca tai pe celalalte canale sub acea frecventa, probabil ca kick-ul si bass-ul vor suna mai curat.

2. Cunoaste-ti frecventele

E bine sa stii cum suna fiecare frecventa. Ok, nu chiar toate frecventele, dar sunt unele foarte importante. Daca stii cum suna fiecare frecventa importanta, te ajuta enorm in mix. Daca nu stii, le poti invata, destul de simplu. Generezi semnale sinusoidale in Audacity (sau orice alt soft DAW), le asculti, si incerci sa tii minte ce e important.

Stii cum suna 100 Hz? Dar 2000 Hz?

Petrece ceva timp pentru a invata cum suna diverse frecvente, te va ajuta sa depistezi ce nu suna bine in mix. Nu trebuie sa le stii pe toate intre 20 Hz si 20KHz, nici nu cred ca ai cum :). Incearca sa tii minte cel putin frecventele de pe un egalizor grafic cu 31 benzi, adica:

20 Hz, 25 Hz, 31.5 Hz, 40 Hz, 50 Hz, 63 Hz, 80 Hz, 100 Hz, 125 Hz, 160 Hz, 200 Hz, 250 Hz, 315 Hz, 400 Hz, 500 Hz, 630 Hz, 800 Hz, 1K Hz, 1K25 Hz, 1K6 Hz, 2K Hz, 2K5 Hz, 3K15 Hz, 4K Hz, 5K Hz, 6K3 Hz, 8K Hz, 10K Hz, 12K5 Hz, 16K Hz, 20K Hz.

Atentie la volum cand faci teste cu generatorul de sunete/frecvente, fiecare frecventa se comporta diferit la acelasi volum al sistemului tau de redare/auditie, chiar daca tu cand generezi, pastrezi nivelul semnalului generat constant. Frecventele prea joase la volum mare pot distruge difuzorul in care asculti.

3. Cauta frecventa deranjanta, nu taia prima frecventa gasita, care deranjeaza

Se intampla sa auzi pe un canal ca ceva deranjeaza, si vrei sa aplici EQ pentru a inlatura problema. De multe ori ridici o banda de frecvente, apoi cauti mai in sus sau mai in jos banda care deranjeaza, iar pe masura ce cauti, ajungi la ceva ce nu suna bine, si acolo tai frecventele.

Cauta mai mult, nu te opri la prima frecventa (banda de frecvente) care deranjeaza, pentru ca este posibil ca de fapt alta banda sa fie cea care deranjeaza mai mult. Cauta in continuare, ridica benzile de frecvente pe rand, treci de prima care deranjeaza, o vei auzi pe cea care deranjeaza cel mai mult, vei trece putin de ea, iar cand iti dai seama ca ai trecut, revii la ea, si acolo e locul unde trebuie sa tai.

Deci nu taia la prima banda care ti se pare ca nu suna bine, ci cauta a doua sau a treia. de exemplu, daca ridici volumul frecventelor la 100 Hz, si cauti spre dreapta, ajungi la 200 Hz si ti se pare ca asta e locul unde trebuie sa tai, nu taia inca, mai cauta. Vei ajunge la 400 Hz, si iti vei da seama ca acolo suna si mai rau si ca acolo trebuie sa tai; apoi cautand in continuare ajungi la 800 Hz… dar efectul este ca si la 200 Hz, adica nu rezolvi problema; ok, te intorci la 400 care suna cel mai rau, si acolo tai.

Acest lucru se intampla si din cauza armonicelor, care, daca ai o problema la 400 Hz, e posibil sa ai un pic de problema si la 200 si la 800 hz, insa trebuie sa cauti zona optima pentru a taia.

4. Taie inainte sa adaugi

Este mai bine sa tai din frecvente decat sa le ridici. Adica sa scazi volumul acelor frecvente in loc sa il maresti. Important este rezultatul final, nu o sa te intrebe nimeni cand asculta o piesa mixata de tine daca ai taiat la egalizare sau ai adaugat. Dar, hai sa vedem de ce e mai bine sa tai frecvente si cand e bine sa adaugi.

eq egalizare 2Sa zicem ca pe un canal al unui instrument ai nevoie de mai multe joase si inalte si mai putine medii. Asta poti face ridicand efectiv inaltele si joasele cat consideri, si ai terminat. Simplu. Acelasi efect, il mai poti obtine lasand joasele si inaltele nemodificate, dar taind din medii, poti taia din medii pana ajungi la acelasi rezultat ca si mai devreme, curba egalizarii este identica, deci efectul este identic.

Adaugand joase si inalte, practic cresti volumul intregului canal/instrument. Cand ai 20 de astfel de canale/instrumente si ridici cate putin volumul la fiecare, prin faptul ca ridici din egalizare diverse vrecvente, toate acestea se insumeaza, mixul va avea un nivel total mai ridicat.

Daca deja ai setat volumele celor 20 de canale, iarasi trebuie sa le reglezi pe toate, pentru ca e foarte probabil ca indicatorul de nivel sa bata pe rosu, si mixul sa intre in distorsiuni – nu e neaparat sa se intample asta, dar de multe ori se intampla, mai ales daca cauti sa lucrezi la limita de sus a volumului.

Asadar, ridicarea volumelor cate putin aici, cate putin dincolo, duce la o crestere a mixului, ceea ce iti poate crea alte probleme.

Poti sa cresti o banda de frecvente, doar ca sa auzi mai precis unde este problema egalizarii pentru canalul in cauza, insa odata depistata problema, e bine ca acolo sa tai din frecventele care deranjeaza, deci folosesti cresterea doar pentru depistarea problemei.

Repet, din punct de vedere al egalizarii, efectul este acelasi, insa scapi de alte probleme ce iti pot aparea in mix daca cresti in loc sa tai frecvente. Mai bine tai din chestiile naspa ca sa faci loc chestilor faine ;).

Poti folosi si crestere in loc de taiere daca de exemplu pe un canal ai o voce care ai vrea sa iese putin mai in evidenta, ai nevoie sa cresti o banda ingusta de frecvente (Q-factor relativ mare) cu cativa dB in zona frecventelor medii-inalte. Daca e sa mergi pe principiul taierii, ar trebui sa tai tot restul spectrului, adica 90% din toata plaja de frecvente, ca sa lasi doar partea care te intereseaza. In acest caz e mai usor si mai eficient sa cresti doar partea unde te intereseaza.

eq egalizare voce5. Egalizeaza in context, si nu pe “solo”

Un lucru nu tocmai usor de facut, dar extrem de util. Ce sens are sa faci egalizarea unui singur canal, cand cel care va asculta mixul nu va asculta in acest mod, ci va auzi toate canalele simultan.

Poti egaliza pe “solo” vocea si sa o faci sa sunet extraordinar, insa apoi cand o asculti in context cu mixul, observi ca ti-ai cam pierdut vremea. Important este ca vocea, sau orice alt instrument, sa sune bine in mix, si nu de unul(una) singur(a).

Poate ca in “solo” suna chiar rau! Nu conteaza! Conteaza in mix sa sune foarte bine!

Este mai greu de facult astfel egalizarea, dar rezultatul obtinut te va rasplati!

Nu zic acum sa nu mai atingi niciodata butonul de “solo”, in nici un caz! poti cauta anumite frecvente, poate vrei sa depistezi o problema, acel buton de “solo” este foarte util in aceste cazuri, si altele. Dar cand egalizezi, asculta in context, cum suna canalul acela in mix.

Sau poti face o egalizare grosiera in solo, dar imediat asculta si in mix. De exemplu daca egalizezi o chitara bass, stii ca de la frecventele medii in sus de obicei nu ai semnal. Dar pe solo poti asculta si poti modela putin sunetul, mai ales daca ai acel atac al ciupirii corzilor, care acopera frecventele medii-inalte, in functie si de tonul ales, probabil ca o sa vrei sa se auda pentru ca de multe ori suna bine. Poti face deci egalizarea taind frecventele care sunt peste ce este util, sau taind putin din acel atac daca este prea strident sau daca vrei sa ai chitara in mix fara el, iar apoi asculti chitara bass in mix, sa observi daca e bine ce ai facut si daca mai este nevoie de alte ajustari, in functie de restul intrumentelor din mix.

6. Nu te baza pe egalizor, cand inregistrezi

Nu te gandi ca ce nu suna bine la inregistrare, va putea fi reparat in mix. In engleza expresia cunoscuta este “fix it in the mix”, probabil ai auzit-o. Deci nu. Daca ai o inregistrare proasta, du-te si inregistreaza din nou, nu te gandi ca repari din egalizare.

In primul rand egalizarea nu este pentru asta, in al doilea rand ai sa pierzi mult timp egalizand iar rezultatul nu va fi grozav, in al treilea rand, de multe ori dureaza mai putin sa reinregistrezi corect acea voce/instrument/sunet, decat sa egalizezi. Iar pentru ca vei reinregistra bucata corect de aceasta data, pe langa faptul ca castigi timp, castigi si calitate, pentru ca semnalul-sursa este curat.

Mai e si varianta ca incerci sa il reglezi din EQ 20 de minute, iar apoi reinregistrezi, pentru ca nu suna bine… ai pierdut timpul, dar bine ca macar suna bine in final :).

Mai poti face inregistrarea direct cu un mic EQ aplicat. Unii zic ca e bine asa altii zic ca nu. Eu zic sa incerci si sa iti dai tu seama daca e bine asa sau asa. Ideea este ca odata aplicat un EQ pe semnalul inregistrat, inainte de inregistrare, se inregistreaza asa, si nu il mai poti face inapoi cum era. In schimb daca il inregistrezi direct cume ste el, si faci EQ ulterior, il poti modela cum vrei si te poti razgandi dupa un timp daca folosesti egalizare non-destructiva (cam toate DAW-urile moderne lucreaza non-destructiv, adica nu afecteaza fisierul direct, ci este doar o setare in DAW, daca asculti acel fisier intr-un alt player sau ii importi in alta sesiune in DAW, va fi fara egalizare, il vei auzi cum a fost inregistrat)

audio technica at2035 low cut eq egalizareDaca ai optiunea pe microfon sau pe mixer sa tai frecventele sub 80 Hz de exemplu, cand inregistrezi o voce feminina ce nu coboara prea jos oricum, atunci da, poti folosi acest mic EQ, pentru ca vei avea un semnal mai curat direct din inregistrare.

Dar din nou: testeaza si vezi cum iese.

7. Asculta mai multa muzica

Asculta multa muzica, multe feluri de muzica. Asta te ajuta sa stii cum suna diverse sunete, diverse kituri de tobe, divese instrumente in mixaje la fel de diverse. Nu trebui sa faci ca altii, doar sa stii cum fac altii, si sa ai un punct de reper.

E greu sa mixezi bine un kit de tobe daca nu stii cum trebuie sa sune un kit de tobe. Plus ca exista o varietate foarte mare de feluri de muzica, de feluri cum suna un kit de toba, de efecte aplicate, etc.

Poti invata multe lucruri de la altii, ascultand alta muzica. Multa muzica. Si multe genuri muzicale.

Indiferent ce fel de muzica asculti sau mixezi, ascultatul de muzica foarte diversificata te poate ajuta foarte mult. Asculta cum au fost egalizate diverse instrumente, vei vedea ca uneori se foloseste egalizorul doar pentru un efect interesant, de exemplu pasaje in piese egalizate sa sune “ca in telefon”, adica pe o banda ingusta de frecvente, de obicei medii. Efectul asta se foloseste din ce am auzit, pe multe posturi de radio, pe vocile din spoturi. E un fel de moda, “se ia”… ce sa ii faci. Dar am auzit si in melodii, strofele cu efect pe voce, refrenul fara efectul acesta.

Interesant.

Tema de casa studio

La asta nu te asteptai, nu? Vreau sa iei un calendar unde iti tii tu agenda zilnica, si sa consideri ca ai un client, care te plateste sa zicem 100 de euro pentru o sesiune de o ora in studio la tine. Ma gandesc ca ai accepta oferta, nu? :). Ia calendarul, noteaza o data anume cand esti liber si poti face asta cat mai curand posibil, si programeaza-te pe tine ca si client si ca si inginer de studio.

Vreau sa alegi cel putin unul din punctele de mai sus, care te atrage pe tine cel mai mult, si incearca sa il aplici in practica. Incarca niste canale audio in DAW, si “joaca-te” cu egalizarea, asa cum am scris aici, sa vezi daca acel punct se aplica iti este util in practica, sa vezi daca merge.

Nu pot verifica daca ti-ai programat in calendar sau daca o sa iti faci tema, dar imi doresc sa o faci pentru ca doar punand in practica ce citesti, te ajuta si intr-adevar inveti. E fain sa citesti, ma bucur ca citesti acest site si ca ai citit acest articol, dar totul este fara sens daca nu pui si in practica.

Nu te alegi cu suta de euro, dar ai invatat ceva in plus, nu?

Revino cu un comentariu mai jos si scrie-mi ce ai reusit sa faci.

Armin

Inregistrare chitara acustica stereo

Inregistrezi chitara acustica stereo pentru ca suna mai fain, dar cum ar trebui pozitionate microfoanele? Sa vedem in continuare cateva tehnici de a capta stereo chitara acustica, cu cateva microfoane. Oricum, suna mult mai fain daca o chitara acustica este inregistrata stereo, nu mono; mai ales daca chitara acustica este un element esential in piesa pe care o inregistrezi. Vei avea de ales cate microfoane vei folosi, cum pozitionezi microfoanele si cum alegi incaperea in care faci inregistrarea.

Mai jos vei gasi si un exemplu, cum am inregistrat eu o chitara acustica in contextul unei piese anume. Spun ca e un exemplu, pentru ca poate alta data voi proceda diferit, in functie de mai multi factori, insa in acest exemplu vei vedea cum am facut eu acum, si la ce rezultate am ajuns.

Locul unde faci inregistrarea  

Incaperea in care faci inregistrarea influenteaza in mod direct felul cum suna si deci cum se va inregistra, chitara. Pe langa forma geometrica a camerei si a amplasarii chitarei si microfoanelor, suprafetele lucioase, ce reflecta sunetul, vor influenta in mod direct felul in care microfonul va capta atat sunetul ce vine direct de la chitara, cat si reflexiile sunetului din suprafetele alaturate, aceste reflexii fiind usor defazate si adaugandu-se la sunetul direct. Foarte posibil ca o chitara buna si un microfon scump sa sune…nu suficient de multumitor.

Daca in schimb camera este tratata acustic, sau contine multe elemente care absorb sunetul, reflexiile vor fi diminuate sau chiar oprite, astfel inregistrand doar sunetul ce vine din chitara. Daca ai ascultat vreodata cum suna chitara acustica la o iesire la iarba verde, probabil ti-ai dat seama ca aceeasi chitara suna diferit acolo fata de cum suna intr-o camera de gen sufragerie. Pentru ca acolo nu (prea) ai elemente care sa reflecte sunetul, si auzi doar chitara (bun, si pasarile… 🙂 )

Important este sa incerci sa inregistrezi in incaperea pe care o ai, si apoi ascultand inregistrarea sa iti dai seama daca acela este sunetul pe care ti-l doresti de la inregistrare sau trebuie sa cauti alta incapere. Eu personal prefer spatiile mai “surde”, fara reflexii daca se poate, iar daca ulterior vreau sa dau un “spatiu” chitarei, pot face asta dintr-un reverb usor din DAW, cu avantajul ca acel reverb il pot folosi si la alte instrumente din acel mix, ceea ce ar face mixul mai consistent.

Daca nu ai o camera tratata acustic asa cum vrei tu, poti cauta o incapere care suna cat de bine se poate. In general camerele goale, mari, fara covoare, cu mobila din lemn ce reflecta sunetul, cu vitrine de sticla, forme cubice, peretii paraleli, sunt camerele de evitat, sunt camerele cu acustica proasta.

Pe de alta parte, o camera mai mica, plina de rafturi de carti, discuri de vinil, cu covoare pe jos, draperii, multe haine, fara vitrine, camerele cu forma diferita de forma paralelipipedica, in special diferita de cea cubica, au sanse sa sune mult mai bine.

Fa cateva teste de inregistrare si observa aceste aspecte. Daca ai posibilitatea sa tratezi acustic incaperea, ar fi minunat. Mai conteaza si locatia din camera unde plasezi chitara si microfoanele. Fa teste, vezi unde suna cel mai bie. Toate acestea merita facute pentru ca daca nu inregistrezi bine chitara de la inceput, ulterior nu mai poti face modificari de sunet in sensul ca nu poti scoate din DAW reflexiile cauzate de acustica incaperii, la inregistrare.

Tehnica asezarii microfoanelor in modul X-Y:

Inregistrare chitara acustica stereo microfon XYAceasta tehnica presupune folosirea a doua microfoane identice, unidirectionale, sau cardioid, asezate foarte aproape unul de celalalt, in directii orientate la 90 grade unul fata de celalalt, avand fiecare diafragma indreptata catre diafragma celuilalt microfon.

Aceasta tehnica ofera o imagine sterofonica buna. Daca interpretul se misca usor pe parcursul inregistrarii, nivelul de inregistrare pentru cele doua microfoane nu se va schimba considerabil. Cu cat distanta dintre microfoane si chitara este mai mica, cu aceasta miscare va fi mai perceptibila si va influenta deci  inregistrarea.

Poti ruga interpretul la chitara sa tina cont de aceste aspecte pe timpul inregistrarii, si chiar ii poti pune sa asculte inregistrarea pentru a intelege ce se poate imbunatati.

Aceasta tehnica ofera si compatibilitate la auditiile in mono. Deci cand melodia se asculta la un radio mono (da, acestea sunt tot mai rare dar inca mai exista), televizor mono sau pe orice alt sistem de sunet mono, melodia va suna la fel de bine, doar ca va fi mono. Cu alte cuvinte, nu apar probleme de anulari de faza ale semnalului.

Tehnica asezarii microfoanelor in modul ORTF (Side-Other-Side):

Inregistrare chitara acustica stereo microfon ORTFAceasta tehnica presupune folosirea a doua microfoane identice, unidirectionale, sau cardioid, asezate aproape unul de celalalt, in directii opuse, la un unghi intre 90 si 135 grade.

Poti incerca o inregistrare cu microfoanele in pozitie similara dar sa lasi vreo 10 cm distanta intre ele (deci distanta va fi si mai mare intre diafragmele lor), sunetul se va schimba.

Primul impact cand folosesti aceasta tehnica, este ca suna mai bine, mai mare, mai larg, imaginea stereofonica este mai mare. Va suna mai fain, atat pentru muzicieni, cat si pentru oamenii care nu au treaba cu domeniul audio. Diferentele de faza si de intarziere a semnalului captat de cele doua microfoane duc la aceasta senzatie placuta de imagine stereofonica mare, larga.

Insa toate acestea au si o latura mai putin placuta. Va trebui sa te gandesti inca din momentul inregistrarii, cum va fi folosita acea inregistrare de chitara, cu ce o vei mixa. Daca mixul final va contine pe langa aceasta chitara si alte chitare si instrumente de percutie, una sau mai multe voci, alte instrumente muzicale sau sunete, s-ar putea ca in contextul mixului chitara inregistrata astfel sa nu fie chiar cea mai potrivita idee. Pentru ca se amesteca cu celalalte sunete din mix. In schimb daca inregistrezi astfel chitara si o mixezi doar cu o voce care este mono, ai toate sansele sa sune bine sau foarte bine, pentru ca nu se amesteca cu vocea, cele doua elemente din mix fiind complet separate.

Tehnica asezarii microfoanelor in modul A-B:

Inregistrare chitara acustica stereo microfon ABAceasta tehnica presupune folosirea a doua microfoane identice, unidirectionale, sau cardioid, ambele orientate catre chitara, avand diafragmele in acelasi plan, si fiind situate la o distanta de 50, sau 70 cm unul fata de altul, fiecare captand cu precadere o anumita parte a instrumentului.

Le poti departa chiar pana la momentul cand ele ajung aproape de capetele chitarei, indreptate fiind spre aceasta. Cu cat le departezi mai mult, cu atat si imaginea stereofonica va creste. Dar acest lucru vine si cu cateva dezavantaje, efectul nu trebuie folosit excesiv, ci trebuie gasit echilibrul, punctul unde chitara suna bine in context. Daca melodia contine doar o voce si chitara, ai posibilitatea sa alegi o departare mai mare intre microfoane, fara ca acest aspect sa produca prea multe daune colaterale (in mod similar modului ORTF).

Aceasta tehnica permite captarea sunetelor direct de la rozeta, de catre unul din microfoane, si captarea sunetelor de la gatul chitarei, de catre celalalt microfon, iar cele doua impreuna vor inregistra pe langa sunetul chitarei, si sunetele produse de miscarea mainilor chitaristului pe corzi, ceea ce daca se doreste, poate fi un efect fain. Acest efect se amplifica odata cu apropierea microfoanelor de chitara.

Daca chitaristul se misca in timpul interpretarii, nivelul de inregistrare poate diferi de cel initial pentru cate unul sau pentru ambele microfoane, asadar trebuie acordata atentie acestui aspect.

ATENTIE! la compatibilitatea in mono! Cand asculti mono, chitara inregistrata cu doua microfoane prea departate, poate sa sune mult mai rau, datorita anularii semnalelor de faza opusa.

Inregistrare chitara acustica stereo 4Pentru a intelege mai bine acest efect, vom considera sursa de sunet ca fiind punctiforma, adica provine dintr-un punct, si are o durata foarte scurta in timp (ceea ce in realitate chitara nu este asa, pentru ca ea genereaza sunet din cutia de rezonanta, unde se petrec unele intarzieri ale sunetului, care se adauga la sunetele directe, asadar pe langa ca vibreaza intreg corpul chitarei (avem mai multe puncte ce genereaza sunet), avem si variatii in timp ale sunetului.

Daca unda sonora pleaca de la sursa de sunet si ajunge exact in acelasi timp la ambele microfoane (asta presupune ca distanta dintre sursa de sunet si cele doua microfoane sa fie absolut identica), vom avea pe ambele canale semnale identice, de aceeasi faza si intensitate – difuzoarele, la auditie, vor vibra simultan in aceeasi directie, pe ambele canale, si vom percepe sunetul cu aceeasi intensitate de la ambele canale, in mijlocul acestora. Practic asta inseamna mono. Auzi in doua boxe, dar ai senzatia ca sunetul este fix in mijloc intre ele.

Datorita faptului ca chitara produce sunete cu toata cutia de rezonanta, si datorita obiectelor din jur care absorb sau reflecta sunetul in proportii diferite, la fiecare microfon va ajunge un cate un grup de sunete foarte asemanator, insa totusi usor diferit, ceea ce face ca cele doua semnale sa fie deci usor diferite.

La aceasta, se adauga si faptul ca daca distanta de la fiecare din cele doua microfoane la chitara difera usor (unul e mai aproape de rozeta, altul mai aproape de gatul chitarei), apare un usor defazaj, este chiar defazajul care ne ajuta pe noi ca oameni sa distingem directia din care percepem ca vine sunetul in general (daca inchizi ochii si o persoana vorbeste in camera unde esti si tu, vei stii precis din ce directie vine vocea acelei persoane, pentru ca sunetul ajunge defazat la cele doua urechi, si nu doar defazat ci mai sunt si alte aspecte ce il diferentiaza – volum, plaja de frecvente – insa nu vreau sa intru in detalii acum – adaug scurt doar, ca stii daca vocea este in fata ta sau in spatele tau, desi esti cu ochii inchisi).

Pe langa acest defazaj si diferente de frecvente si intensitati ale celor doua semnale, la departarea in exces a celor doua microfoane cu care captam chitara, apar intarzieri ale semnalului, pe cate unul din cele doua microfoane, aceasta intarziere poate crea un defazaj foarte mare fata de semnalul de pe celalalt canal; aparent suna interesant, insa in mono, acest aspect se manifesta prin anularea acelor unde de semnal care au intensitati si frecvente identice insa sunt opuse ca faza. Cele doua semnale nu erau identice, asadar se va anula doar o parte din semnal, iar noi vom avea in mix semnalul care a mai ramas.

Oricum, este recomandat sa mixezi (si) in mono. Daca faci mixul sa sune bine in mono, va suna bine si in stereo. Asadar, indiferent cum inregistrezi chitara, asigura-te ca suna bine ulterior si in mono.

Uneori prin departarea microfoanelor suficient de mult, semnalul inregistrat va fi perceput ca venind de la doua chitare. Acesta nu este neaparat un lucru rau. Daca asta vrei sa faci in mix… da-i-nainte! :).

Nu exista o metoda buna si una rea pentru amplasarea microfoanelor, fiecare are avantaje si dezavantaje, ramane sa decizi care se potriveste mai bine pentru ce ai de inregistrat. Poate vrei sa inregistrezi chitara cu un singur microfon si sa o faci sa sune stereo in mod artificial, ulterior, din DAW. Cine asculta ulterior piesa o sa poata sa zica daca ii place sau nu, nu te intreaba nimeni cum ai inregistrat si de ce asa si nu altfel. Rezultatul este cel mai important.

Poti combina metodele, poti folosi si alte metode, sau le poti imbunatati si adapta la sculele pe care le ai la conditiile tale. Vezi in exemplul de mai jos cum am facut eu.

Inregistrare chitara acustica stereo 5Exemplu cum am inregistrat eu o chitara acustica pentru o melodie. Iti ofer acest exemplu, nu pentru a face neaparat fix cum am facut eu, ci pentru a te inspira sa faci orice fel de combinatii de tehnici si de scule audio ca sa ajungi la sunetul pe care il doresti pentru mixul tau.

Locatia in care am facut inregistrarea este o camera de gen sufragerie, partial tratata acustic. Nu este complet “surda”, insa are covor, perdele, haine, si pe doi pereti este burete profilat pentru absobtie fonica si tratament acustic. As prefera o camera mult mai surda, insa de data asta m-am descurcat cu ce am avut.

Plasarea in camera am ales-o astfel incat sa fie diferita de cea centrala, la 1/3 distanta de un perete scurt, camera fiind paralelipipedica.

Chitara am inregistrat-o pe 4 canale, din care credeam ca voi folosi doua, insa le-am folosit pe toate 4 – dupa cum urmeaza:

  • un canal mono – microfon Audio-Technica AT2035 plasat la cam o treime din distanta dintre rozeta si fretul 12, spre rozeta, cam la 15-20 cm de chitara
  • un canal stereo – recorder Tascam DR-40 cu microfoanele deschise, in modul A-B, plasat la aproximativ 20-25 cm de chitara, microfoanele fiind orientate unul spre rozeta altul spre gatul chitarei, inregistrare stereo cu ambele microfoane ale recorderului. Aici mai mentionez ca pe acest recorder modul A-B coincide cu modul ORTF descris mai sus, microfoanele fiind la 90 de grade si avand o distanta de aproximativ 8 cm intre diafragmele lor
  • un canal mono – iesirea prin cablu din chitara, din doza chitarei, chitara fiind electro-acustica. Doar pentru ca nu ma incurca cu nimic sa il am acolo, pentru ca poate suna fain, poate interpretarea iese foarte bine dar am sunete nedorite ce apar pe inregistrarile prin microfon (datorita interpretului sau alte zgomote), iar daca am inregistrarea prin cablu, tot e ceva, poate ma ajuta. In caz ca nu, e simplu – nu o folosesc.

Insa de data asta am folosit inclusiv inregistrarea prin cablu. Am ajuns la un rezultat care imi place cum suna inca imediat dupa inregistrare, neprocesat. Canalul mono de la microfonul Audio-Techinica AT2035 l-am panoramat maxim stanga, canalul mono de pe cablu l-am panoramat maxim dreapta, regland volumele celor doua sa fie cat de cat apropiate, si lasand canalul stereo al recorderului demodificat. Impreuna cele patru suna bine, inregistrarea de pe recorder este mai deschisa, cu detalii pe frecvente inalte, iar celalalte doua mai mult pe joase, fiecare cu particularitatile sale – microfonul si cablul de la doza interna a chitarei. Ulterior am facut si verificarea in mono, si suna bine si in mono.

Scopul este sa sune fain. Daca suna fain, nu mai conteaza ca ai folosit o tehnica iesita din tipare. Tiparele, tehnicile standard, sunt pentru a invata si pentru a te inspira. Mai departe poti face cum consideri, cum iti suna tie fain.

Vezi materialul video urmator pentru a vedea si a asculta inregistrarile:

Iti multumesc ca ma citesti, nu a fost usor de scris acest articol dar sper sa iti fie util. Nu consider ca am acoperit aici tot ce ar fi de acoperit despre inregistrarea unei chitare acustice, insa cred ca acest articol poate fi un punct de start, de la care poti alege o varianta de inregistrare a chitarei, potrivita pentru tine.

Cu drag,
Armin

Ce este egalizarea (EQ)?

Egalizarea este procesul folosit in general pentru modificarea raspunsului in frecventa a unui sistem audio, folosind filtre liniare. Echipamentul electronic cu care se face egalizarea se numeste egalizor, sau egalizator. Am vazut pe dexonline.ro ca sunt corecte ambele variante, desi egalizor pare a fi mai corect, denumirea de egalizator este foarte comuna intre oamenii ce lucreaza in acest domeniu.

Echipamentele audio Hi-Fi utilizeaza filtre simple pentru a compensa frecventele joase si inalte, de obicei din doar doua potentiometre. Uneori intalnim si egalizoare grafice pe cateva benzi, direct pe amplificatoarele sau preamplificatoarele Hi-Fi. Egalizoarele grafice sau parametrice sunt mult mai versatile in modificarea spectrului de frecvente audio.

Egalizoarele, de fapt “ajusteaza amplitudinea semnalului audio, la o anumita frecventa, sau banda de frecvente” , ele fiind efectiv butoane de volum, pentru anumite frecvente date/setate. Cand spui ca “adaugi”, sau “bagi” joase, sau basi, spui de fapt ca amplifici o parte din frecventele joase. La fel cu cele medii si inalte, spui ca adaugi sau bagi inalte, cand de fapt amplifici frecventele inalte, din spectrul audio.

Obiectele care produc sunete, produc de fapt vibratii ale aerululi, sau mediului (auzim si in apa, sunetul se propaga si in alte medii, metal, plastic, etc.), asadar aerul, sau mediul oscileaza cu un anumit numar de oscilatii pe secunda. Numarul de oscilatii poate varia, si in general variaza; sunetul este in general compus din mai multe vibratii, oscilatii de frecvente diferite, ce le auzim in acelasi moment de timp.

Ce este egalizarea 2

Rar sunetul contine o singura frecventa, numita si fundamentala, ci de cele mai multe ori contine si armonice ale fundamentalei, adica multipli intregi ai frecventei fundamentale.

Sunetele se deosebesc intre ele prin:

  • amplitudine (cat de tare se aude, cat de tare vibreaza aerul, mediul),
  • inaltime (frecventa cu care oscileaza aerul, mediul, avem sunete mai inalte sau mai joase, in functie de cat este de mare frecventa cu care aerul, mediul, oscileaza)
  • timbru (calitatea sunetelor de a putea fi distinse intre ele, independent de inaltimea, intensitatea si durata lor)
  • durata (cat timp dureaza sunetul)

Unitatea de masura pentru frecventa este Hertz-ul (Hz).

1 Hz = o repetare pe secunda, in cazul nostru o oscilatie (a aerului, mediului) pe secunda. Oscilatiile se repeta de-a lungul duratei sunetului.

In general, urechea umana aude sunete cu frecvente cuprinse intre 20 Hz si 20.000 Hz (20.000 Hz = 20 KHz). Odata cu cresterea in varsta, auzul uman se altereaza, majoritatea oamenilor maturi auzind pana in 16.000 Hz (16 KHz), insa acest lucru depinde de mai multe lucruri, cum ar fi mediul si stilul de viata, educarea urechii, suprasolicitarea frecventa a auzului (volume mari timp indelungat altereaza auzul), etc.

Egalizoarele sunt aparatele electronice folosite pentru a egaliza, pentru a corecta tonul, pentru a amplifica sau a diminua intensitatea plajei respective de frecvente, deci pentru a face egalizarea.

Sunt folosite in studiourile de inregistrari, de radio, la sonorizarile concertelor, in studiourile de televiziune, etc, pentru a corecta si/sau modela raspunsul in frecventa al microfoanelor, dozelor de la instrumente, al boxelor, al acusticii spatiului de sonorizat, al salii de studio, etc.; sunt folosite in productia audio pentru a modifica (in bine) sunetul unui instrument, al unei voci sau alta sursa audio, si pentru a potrivi frecventele diverselor instrumente si surse audio, intr-un mix.

Egalizarea mai poate fi folosita si pentru a elimina sunete nedorite (de exemplu un bruiaj de frecvente joase dintr-un material audio inregistrat cu vocile unor oameni), pentru a imbunatati anumite aspecte ale tonului unui instrument, pentru a combate microfonia pe timpul sonorizarii unui concert, etc.

Cele mai comune egalizoare sunt cel grafic si cel parametric. Egalizoarele grafice le gasesti atat pe echipamentele Hi-Fi sau in softurile pentru ascultat muzica, cat si in mediul profesional, insa sub o forma mai complexa. 

Egalizoarele parametrice necesita cunostinte mai avansate de utilizare, insa ele ofera o precizie mai mare si un control mai bun asupra modificarii intensitatii frecventelor dorite.

Conceptul de egalizare a fost aplicat pentru prima data pentru corectarea raspunsului in frecventa la liniile telefonice utilizand circuite pasive, inainte de inventia amplificarii electronice. Inițial egalizarea a fost folosita pentru a “compensa” raspunsul in frecventa inegal in banda audio, al unui sistem electric, prin aplicarea unui filtru avand raspunsul in frecventa opus, restabilind astfel fidelitatea transmisiei. Un raspuns in frecventa ideal ar fi liniar, adica lantul audio prin care trece un sunet de la inregistrarea sa, pana la redarea sa, sa nu afecteze spectrul de frecvente al sunetului. Prin urmare, de aici termenul de “egalizare”.

Atat in sculele audio Hi-Fi cat si in cele auto, pentru masina, vei gasi diverse egalizoare, din care reglezi tonul, reglezi cat de tare sa se auda joasele, mediile si inaltele (Low, Mid, Hi), deci nu doar pe sculele profesionale gasim egalizoare.

De multe ori, un sistem liniar, cu toate aceste reglaje pe zero, fara alteratii, suna bine; este nevoie de ajustari daca echipamentele nu sunt chiar liniare, adica nu raspund liniar in frecventa, daca se face auditia intr-un mediu care influenteaza sunetul ascultat (camera cu reverberatie, ecou, unde se creaza unde stationare, etc), sau daca la mixaj dorim sa scoatem anumite sunete pe anumite plaje de frecvente ale unui instrument sau ale intregului mix, (de exemplu taiem frecventele joase sub 80 Hz cand inregistram o voce feminina, pentru ca oricum in acea plaja nu se intinde vocea, insa alte sunete aflate la frecvente de sub 80 Hz pot influenta negativ calitatea inregistrarii) sau sa modelam sunetul unui instrument muzical pentru a suna intr-un anume mod.

In curand voi pregati lansarea unui Curs de Egalizare. Cursul va fi online, va avea undeva la 2 ore de material video si voi prezenta in el mai multe functii si utilizari ale egalizarii, in mod special folosirea egalizarii in studio, la mixaje si inregistrari.

Voi detalia si cum se foloseste un egalizor parametric si unul grafic pe mai multe benzi de frecventa. Odata ce vei stii sa lucrezi pe un egalizor grafic si unul parametric, vei sti sa lucrezi practic pe orice egalizor de pe orice mixer, software audio sau alt aparat audio.

Un alt element important asupra caruia am sa revinin articolele urmatoare este invatarea frecventelor, sa stii cand auzi un sunet sau instrument, cam ce gama de frecvente acopera si cum sa te folosesti de EQ (vine de la equalization) pentru a imbunatati calitatea sa, sau pentru a il modela dupa cum te indeamna creativitatea.

Daca cunosti pe cineva care are nevoie de informatiile din acest articol, recomanda-i sa il citeasca, trimite-i link-ul acestui articol.

Cu drag,
Armin