Înregistrări audio la rezoluţii mari

Înregistrări audio la rezoluţii mari

În articolul trecut scriam despre rezoluțiile înregistrărilor digitale. Să vedem pentru înregistrări ce rezoluții folosim și cum le alegem.

Dacă înregistrezi o chitară acustică, să zicem, și faci o probă de înregistrare pe 44,1 KHz/16 biți și alta pe 48 KHz/24 biți..

Asculți cele două înregistrări și te gândești că oricum sună cam la fel… ce contează setările rezoluției, nu?

Poate o să îți dai seama de diferență, poate nu. În caz că nu, iată de ce totuși se recomandă să lucrezi cu rezoluții (mai) mari.

Când ai mai multe instrumente înregistrate la rezoluție mică, fiecare pe câte un canal, urmează să le mixezi, adăugând efecte și alte procesări.

Presupun că dacă ești în domeniul înregistrărilor, oricum nu scazi sub nivelul de 44,1 KHz/16 biți.

Sub această rezoluție calitatea scade mult, și bănuiesc că și tu faci muzică să placă celor ce o ascultă, să fie faină, și să se audă fain…

Nu accepți calitate mai slabă dacă poți să o faci mai bine.

Dacă mă înșel, probabil că nu ai ce să înveți de la mine din acest articol :).

Bun, să revenim, deci așa cum bine știm, semnalele la mixaj se însumează ca intensitate.

Dacă mixezi două semnale, semnalul rezultat va fi suma celor două. Practic crește volumul.

Dar dacă ai 10 canale pe care le mixezi? Dar dacă ai 47 de canale pe care le mixezi?

Rezultatul va fi suma lor!

Înregistrări audio la rezoluţii mari

De aceea înregistrăm cu nivelul reglat până în -15 dB, ca apoi la mixaj să avem destul loc (headroom) pentru suma lor..

…să nu ajungem la capătul scării de dinamică, în distorsiuni (clipping).

La conversia din analogic în digital, semnalul audio este aproximat prin „rotunjiri” ale valorilor eșantioanelor dintre două trepte.

La mixaj, semnalele audio se însumează…

Un eșantion de pe un canal se adaugă la celelalte eșantioane de pe canalele sincronizate din acel moment al înregistrării.

Astfel, rezultatul va fi suma valorilor eșantioanelor, afectând nivelul de volum al mixajului final.

După o astfel de adunare, rezultatul s-ar putea să… dea cu virgula :D.

La modul cel mai serios, rezultatul adunării valorilor poate să fie chiar potrivit pe una din valorile ce pot fi reprezentate din cele 65536, sau..

Poate să NU fie chiar una din acele valori, ci poate să fie între două valori consecutive, în acest caz se face din nou o rotunjire.

Pe 24 biți se pot reprezenta 16.777.216 în loc de 65.536 (de 256 de ori mai mult!).

Deci avem șanse mai mari ca valoarea eșantionului sumă a eșantioanelor mixate să se regăsească printre cele 16.777.216 de valori.

Iar în caz că totuși nu, se face o aproximare, însă mult mai mică, pentru că distanța dintre valori consecutive este mai mică.

Precizia însumării crește, deoarece diferențele dintre valorile pe 24 biți sunt mai mici decât cele pe 16 biți.

(avem de reprezentat valori între -1,7XX V și +1,7XX V, fie că le reprezentăm pe 16 biți sau pe 24 biți).

Înregistrări audio la rezoluţii mari

Apoi zgomotul de fond pe 24 biți este mai mic decât pe 16 biți.

Deci la mixaj și rezultatul mixării canalelor pe 24 biți va avea un zgomot de fond mai mic decât al mixajului pe 16 biți.

Avantajul înregistrării la 48 KHz în loc de 44,1 KHz este faptul că dintr-o secundă de material audio, la 48 KHz, vom avea mai multe eșantioane.

Deci mai mult detaliu și informație din semnalul audio, rezultând înregistrarea semnalelor audio până în 24 KHz.

Audio Engineering Society recomandă utilizarea ratei de eșantionare de 48 KHz pentru cea mai mare parte a aplicațiilor audio.

Așadar, o rezoluție de 48 KHz / 24 biți este optimă pentru înregistrările audio.

Iar dezavantajul faptului că lucrând la rezoluții mari fișierele vor ocupa mult spațiu pe mediul de stocare…

… ar trebui să îl depășim achiziționând spațiu de stocare, al cărui preț scade pe zi ce trece.

Astăzi, nu e greu să cumperi un HDD de 1 TB, iar când se umple, să iei altul.

Oricum, dacă apuci să umpli un HDD de 1 TB cu muzică și înregistrări la rezoluții mari…

…înseamnă că chiar ai muncit ceva la tine în studio.

Și în acest caz, chiar merită să cumperi și al doilea HDD sau câte ai nevoie, pentru că îți este util, nu îl cumperi să îl ții aiurea.

Iar proiectele vechi la care nu mai lucrezi…

Le poți arhiva în format rar sau zip (deci fără pierderi de calitate), reducând spațiul ocupat pe disc și păstrând accesul oricând.

Înregistrări audio la rezoluţii mari

Un alt dezavantaj ar fi faptul că fișierele de rezoluții mari vor necesita și putere de procesare mai mare.

(dar avem computere destul de puternice în ziua de azi) și compatibilitate.

Iarăși, echipamentele de azi vin pregătite pentru rezoluții destul de mari.

Ca să te convingi asupra diferențelor de sunet între diverse rezoluții, cred că cel mai relevant este să asculți cu urechea ta;

Înregistrează același sunet la diverse rezoluții, compară înregistrările între ele și vezi dacă este diferență sau nu.

Un „blind test” sau „double blind test” cred că e cel mai relevant.

Și poți face testele împreună cu alți prieteni muzicieni sau sunetiști, ca să fie și mai relevant.

Să vedem o comparație între spațiile ocupate de fișiere audio wav la diverse rezoluții.

În Adobe Audition am creat fișiere audio stereo pe 2 canale de câte 1 minut fiecare în care am generat semnal roz (pink noise).

Este același semnal în toate fișierele. Iată cum diferă mărimea lor în MB în raport cu rezoluția.

Înregistrări audio la rezoluţii mari

Mai jos ai un grafic din care poate înțelegi mai ușor:

Se mai pot face și alte combinații de setări, dar nu prea își au sensul.

După ce faci înregistrările la rezoluția pe care o consideri potrivită pentru proiectul la care lucrezi, faci mixajul…

Iar la final, în faza de masterizare, când e gata totul, faci export la rezoluție mai mică dacă este nevoie.

Dacă vrei să faci un CD audio, vei face exportul la 44.1 KHz / 16 biti.

Dar e bine să păstrezi proiectul la rezoluție mare pentru eventuale modificări ulterioare.

Ca notă de final: după ce găsim o rezoluție potrivită, să trecem la acțiune și să creăm muzică faină, care sună bine.. :).